BUNELE MANIERE

BUNELE  MANIERE

CULTURA…. UNUI GEST

         Semnificaţia gesturilor diferă de la o ţară la alta. Iată câteva exemple:

·        Doriţi să comandaţi o cafea într-un local din Grecia sau Turcia? Nu ridicaţi mâna cu degetul arătător şi cel mediu întinse şi celela 828i85i lte îndoite, palma fiind orientată în sus: gestul este interpretat ca pe o gravă insultă legată de sex.

·        Dacă uniţi degetul mare cu arătătorul pentru a spune „OK”, în Japonia gestul semnifică cuvântul „bani”, în Franţa „zero”, în Grecia şi Sardinia echivalează cu un comentariu obscen, în timp ce în Malta indică prezenţa unui „homosexual”.

·        Dacă într-un dialog cu un francez vă prindeţi vârful nasului între degetul mare al mâinii şi cel arătător, amicul va fi jignit, pentru că l-aţi etichetat ca beţiv. Acelaşi gest, în Africa Orientală, înseamnă „nu are importanţă”

·        În Orientul Mijlociu, de-a lungul coastei Mediteranei şi în câteva zone ale Asiei, dacă doi bărbaţi se plimbă ţinându-se de mână, gestul lor semnifică doar „amiciţie”.

·        Dacă dialogaţi cu un libanez sau un sirian şi dacă, la un moment dat, acesta îşi introduce degetul în nas, fiţi sigur că vă insultă grosolan.

·        În Italia, cine muşcă degetul arătător ţinut paralel cu gura îţi transmite următorul mesaj: „M-ai înfuriat, o să-ţi arăt eu!” Acelaşi gest în Liban sau Siria înseamnă „Noroc”.

·        Dacă în Franţa interlocutorul îşi trece mâna peste obraz, înseamnă că vă transmite „Ce plictisitor”!

·        În Arabia Saudită dacă cineva îşi prinde bărbia cu vârful degetelor de la mâna dreaptă, înseamnă că vă cere ajutorul, iar dacă vă sărută pe frunte, înseamnă că vă exprimă „regretul” său.

·        Tapotarea obrazului cu vârful unui deget, dacă în Spania înseamnă „Eşti delicat”, în Germania gestul semnifică „Eşti nebun”.

·        În Japonia, mâna ridicată cu degetele întinse şi policele îndoit nu semnifică cifra „patru”, ca peste tot în lume, ci o gravă insultă: „Nu valorezi nimic!”.

·        Coarnele sunt considerate un semn ofensiv în întreaga luma, cu excepţia celui din Texas, unde este utilizat de către studenţi în timpul competiţiilor sportive pentru a-şi susţine propria echipă

Cum să mănânci:

·        O persoană bine crescută nu va sta niciodată prea aproape, nici prea departe de masă, pentru a evita accidentele: pete pe faţa de masă sau pe haine, pahare răsturnate, tacâmuri căzute pe jos.

·        Nu te rezema prea mult pe speteaza scaunului, răsturnându-te pe spate. Nici nu te întinde cu coatele pe masă. Nu vorbi decât cu voce scăzută şi nu provoca la discuţii un musafir aşezat la celălalt capăt al mesei.

·        Şervetul, pe jumătate desfăcut, îl aşezaţi pe genunchi, nu îl întinzi pe piept.

·        Să nu mănânci nici prea repede nici prea încet, şi fără plescăituri.

·        Nu bea şi nu vorbi cu gura plină.

·        Nu lua oasele de pasăre în mână şi nici nu băga pîinea în sos.

·        Pâinea o rupi cu mâna, n-o muşti şi nici n-o tai cu cuţitul.

·        Când mănânci supă, nu apleca farfuria cu cealaltă mână, ca să o goleşti până la fund. Nu sorbi zgomotos. La urmă, pune lingura în farfurie cu partea bombată în jos.

·        Furculiţa se ţine în mâna dreaptă când mănânci feluri care nu trebuie tăiate cu cuţitul: legumele, ouă, salate, etc.

·        Furculiţa se ţine în mâna stângă când carnea din farfurie (cârnaţi, piftia, etc.) trebuie tăiate cu cuţitul. Pe măsură ce tai câte o bucată, o duci la gură şi o mănânci. Nu-ţi face provizii în farfurie.

·        Nu vă uitaţi cuţitul în mână, gesticulând cu el, în timp ce vorbiţi.

·        Când aţi terminat de mâncat felul doi, puneţi cuţitul şi furculiţa alături, pe marginea din dreapta a farfuriei în interiorul ei.

·        Înainte de a bea, ştergeţi-vă totdeauna la gură, ca să nu rămână pete de grăsime sau mâncare pe suprafaţa sticlei. Nu daţi paharul pe gât, ci beţi câte puţin, înghiţitură cu înghiţitură.

·        Măslinele nu se iau niciodată cu mâna, ci numai cu furculiţa. Sâmburii nu se pun în palmă, ci tot pe dinţii furculiţei, iar apoi pe farfurie.

·        Ridichile se iau de codiţe şi se ating de sarea care se pune mai întâi pe o margine a farfuriei, cu ajutorul unui vârf de cuţit.

·        Ouăle moi se mămâncă în păhăruţe speciale. Ţinem oul cu mâna stângă şi îi tăiem un căpăcel cu mâna dreaptă, folosind cuţitul. Oul nu se ia niciodată cu mâna. După ce îi mâncăm conţinutul cu linguriţa, strivim coaja – obicei rămas demult, când se credea că diavolul se ascunde înăuntru.

·        Friptura se taie bucăţică cu bucăţică, pe măsură ce o mâncăm. Nu o tăiaţi niciodată pe toată, ca mâncarea copiilor. Osul cotletului nu trebuie luat cu mâna, pentru a tăia carnea mai uşor.

·        Cartofii prăjiţi sau fierţi, se înţeapă cu furculiţa şi se mănâncă.. Dacă sunt prea tari, se iau pe furculiţă.

·        Macaroanele lungi, se învârt pe vârful furculiţei. Dacă nu puteţi, mai bine tăieţi-le cu marginea furculiţei, decât să umblaţi cu limba prin aer, după pastele care spânzură.

·        Brânza nu se mănâncă cu furculiţa. Se ia cu cuţitul şi se aşază pe o bucăţică de pâine.

·        Pâinea nu se taie bucăţi, dar nici nu se fărâmă cu mâna. Rupeţi bucată cu bucată, cu ambele mâini.

·        Scobitorile se folosesc extrem de dicret, acoperite cu palma, aşa încât vecinii de masă sî nu vadă nici operaţia, nici rezultatul.