FAMILIA SI SCOALA - PARTENERI IN EDUCAREA SI INDRUMAREA COPILULUI CATRE O PROFESIE

FAMILIA  SI  SCOALA - PARTENERI  IN  EDUCAREA  SI INDRUMAREA COPILULUI  CATRE O  PROFESIE 

           Educatia este un fenomen social de transmitere a experientei de viata a generatiilor adulte si a culturii catre generatiile de copii si tineri, in scopul pregatirii lor pentru integrarea in societate.

           Factorii institutionali ai educatiei sunt scoala, familia, biserica, armata, s.a.Totul educa:oamenii, lucrurile, fenomenele, dar in primul rand si in cea mai mare masura-oamenii.Intre acestia primul loc il ocupa parintii si educatorii.

           Scoala este institutia sociala in care se realizeaza educatia organizata a tinerei generatii.Ea este factorul decisiv pentru formarea unui om apt sa contribuie la dezvoltarea societatii, sa ia parte activa la viata, sa fie pregatit pentru munca.Procesul de invatamant este cel care confera scolii rolul decisiv in formarea omului.Misiunea scolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerintele vietii sociale.Procesul de educatie din cadrul scolii este indrumat si condus de persoane pregatite in mod special pentru acest lucru.Menirea scolii nu este  numai de a inzestra elevii cu un bagaj de cunostinte cat mai mare, ci si de a le stimula calitatea de om.Ora de dirigentie este cea in care ne putem apleca asupra acestei laturi.Tot in aceasta ora, se urmareste valorificarea abilitatilor de interrelationare, de asumare a responsabilitatilor, de cultivare a capacitatii de a lua o decizie corecta,de descoperire a propriilor interese si aspiratii spre formarea scolara si profesionala ulterioara.Scoala a ramas punctul de pornire al orientarii scolare si profesionale prin actiuni de informare asupra posibilitatilor de continuare a studiilor, de detectare  a intereselor profesionale si a aptitudinilor, de discutare a criteriilor dupa care elevii isi decid viitorul si a ponderii de implicare a parintilor in alegerea scolii si a profesiei pe care copiii lor o vor urma, daca profesia aleasa este cea dorita de copil si daca acesta din urma are disponibilitati intelectuale.

            Ajungem astfel la un alt factor care contribuie la educarea copiilor si care este familia.Familia exarcita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor.O mare parte despre cunostintele despre natura, societate, deprinderile igienice, obisnuintele de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie.Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral, estetic, s.a.Ca prim factor educativ, familia ofera copilului aproximativ 90% din cunostintele uzuale ( despre plante, animale, ocupatiile oamenilor, obiectele casnice ), familia este cea care ar trebui sa dezvolte spiritul de observatie, memoria si gandirea copiilor.Copilul obtine rezultatele scolare in functie de modul in care parintii se implica in procesul de invatare.Parintii trebuie sa asigure copilului cele necesare studiului, trebuie sa-si ajute copilul la invatatura.Acest ajutor insa trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efectueze tema copilului.Cu timpul parintii se vor limita la controlarea temei de acasa si a carnetului de note.Deci, atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc:sa nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici sa ajunga sa nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.Tot in familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate.Toate acestea reprezinta de fapt ilustrarea cunoscutei expresii "a avea cei 7 ani de-acasa".Un elev fara "cei 7 ani de-acasa" va crea mereu probleme chiar si ca viitor adult.Aici trebuie reamintit ca, in general, elevii nu primesc in cadrul scolii nici un exemplu sau sfat negativ, toate acestea influentandu-l in afara scolii.Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la scoala 5-6 ore, de restul timpului fiind responsabila familia elevului.Uneori parintii uita ca trebuie sa faca front comun cu profesorii, deoarece si unii si altii nu doresc decat dezvoltarea armonioasa a elevului, educarea si imbogatirea cunostintelor acestuia.

            Dezvoltarea personalitatii copilului si a formarii lui in conformitate cu idealul social si cel personal este influentata de diferentele de ordin economic, social, cultural care exista intre familii.Familia insa , in ciuda acestor diferente, prezinta anumite insusiri comune.Conditiile de viata ale copilului sunt influentate de comportamentul parintilor.Familia trebuie sa aiba disciplina ei.Toate problemele vietii se pot rezolva mai usor intr-un climat de prietenie si de intelegere.

           Una dintre cele mai importante preocupari ale familiei si un punct comun pe care il are aceasta cu scoala este orientarea scolara si profesionala.Cei mai multi parinti sunt bine intentionati in alegerea unei scoli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lui.Dar, de multe ori, buna intentie si buna credinta sunt tocmai sursele greselilor lor deoarece acestea nu tin loc de competenta si de pricepere.Greselile parintilor decurg uneori si din prea marea dragoste pe care o poarta copiilor.Iata cateva dintre ele:

• Neincrederea in copil.Exista parinti care isi considera copiii mai copii decat sunt in realitate si aleg viitoarea scoala si viitoarea profesie in locul lor,chiar fara a-i consulta.Copiii au insa si ei capacitatea sa aleaga.
• Copii tratati ca proprietate personala de care parintii dispun dupa bunul lor plac.Argumentul acestor parinti suna cam asa:"eu il imbrac, eu il hranesc, eu hotarasc ce sa fie si ce sa nu fie".Personalitatea, sentimentele, aspiratiile si dorintele copiilor nu conteaza in fata parintilor.
• La polul opus se afla o alta categorie de parinti, a neutrilor.Acestia se complac in situatia de neamestec in treburile copiilor si isi motiveaza atitudinea cam asa:"este destul de mare ca sa poata judeca ce face"sau :"are si mai multa scoala decat mine asa ca ce sa-l mai invat eu?"Fara indoiala ca fiul este destul de mare pentru a sti ce e bine si ce e rau, dar fiind fara experienta simte nevoia unui sfat, a unui sprijin.Chiar daca sunt mai putin instruiti decat copiii, parintii au mai multa experienta, au "scoala vietii".
• Categoria parintilor "revansarzi" alege pentru copiii lor profesiunea pe care viata i-a impiedicat pe ei sa o practice.
• Parintii orgoliosi fac din alegerea profesiunii pentru fiul lor o problema de ambitie:"vreau sa-i arat lui cutare ca si fiul meu face o facultate".Acesti parinti nu se intreaba daca fiul lor vrea sa faca o facultate, daca are aptitudini pentru profesia aleasa de ei.
• Grija pentru copii ii face pe unii parinti sa doreasca pentru fii o profesiune banoasa si de aceea fac eforturi ca fiii s-o apuce pe drumul unei asemenea profesii.

         Toate situatiile de mai-nainte trebuie evitate.De aceea intre familie si scoala trebuie sa existe o permanenta colaborare ce se poate realiza prin vizite reciproce, sedinte si lectorate cu parintii.

          In concluzie, trebuie spus ca cei doi factori educativi, scoala si familia, trebuie sa aiba acelasi scop - formarea personalitatii umane integrale si armonioase.Pana la cuprinderea intr-o unitate de invatamant, rolul primordial in educatie il are familia.Odata cu inscrierea intr-o unitate de invatamant ponderea se schimba, rolul mai mare il are scoala, dar nici actiunea educativa a familiei nu este de neglijat.Intre actiunile educative ale celor doi factori exista mai degraba un raport de complementaritate decat de rivalitate, actiunea fiecaruia venind s-o completeze pe a celuilalt.