Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























MANIPULAREA

sociologie











ALTE DOCUMENTE

ANUL 2012 - Profetie reala sau falsa !?
DESPRE DROGURI
A te indragosti
PARADOXUL UNEI SOCIOLOGII ACTIVE COLEGIUL DE SOCIOLOGIE
PROTECTIA VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE
SINISTRA CAPCANA CAND TE LASI DE FUMAT
Ancora succesului
Dati exemple de emisiuni TV, radio, articole de presa,articole de revista
TRASATURI DE CARACTER DE NATURA AGRESIVA




In ultimul deceniu, sentimentele de scepticism, de neincredere sau chiar de teama ale cetatenilor fata de sistemul de difuzare a informatiilor a crescut
ingrijorator.
Nimeni nu neaga insa comunicarii de masa functia sa indispensabila in democratie: informatia ramane esentiala pentru bunul mers al societatii, iar doua din conditiile esentiale ale unei democratii in contemporaneitate sunt chiar acestea:
. existenta unei retele valabile de comunicatie;
. un maximum de informatie libera.
Totusi, decalajele ce se genereaza intre natiuni ca urmare a dificultatilor lor de producere a informatiilor si de asimilare sociala a posibilitatilor deschise de cercetarea teoretica in domeniu, sporesc dificultatile de comunicare si conlucrare atat in interiorul natiunilor, cat si intre natiuni. Pe de alta parte, exploatarea insistenta a posibilitatilor de folosire a noilor teorii, a tehnologiilor si a materialelor accesibile in scopuri agresive este ilustrata de graba cu care noile posibilitati de comunicare prin structuri mediatice sunt folosi te pentru a domina, pentru a impune anumite imagini sociale, pentru a directiona gandirea si atitudinile oamenilor.
1. MANIPULAREA - DEFINITIE, PREMISE TEORETICE
1.1. CE ESTE MANIPULAREA?
1.2. PREMISE TEORETICE ALE MANIPULARII
2. PRACTICI MANIPULATIVE -; DEFINITIE
SI CARACTERIZARE
2.1. ZVONUL
2.2. INTOXICAREA
2.3. DEZINFORMAREA
2.4. PROPAGANDA
3. MANIPULAREA INFORMATIONALA SI STRUCTURILE
MEDIATICE
Se considera din ce in ce mai mult ca ceea ce nu trece prin structurile mediatice nu mai are decat o influenta neglijabila asupra evolutiei societatii; aceasta observatie genereaza tentatia manipularii structurilor mediatice de catre practicieni si specialisti conform unor tabele de valori care le sunt proprii sau pe care le accepta reactionand doar slab si incet asupra lor.
1. MANIPULAREA - DEFINITIE, PREMISE TEORETICE
1.1. Ce este manipularea?
Intr-o exegeza r ecenta (Stefan Buzarnescu, Sociologia opiniei publice) manipularea este definita ca ''actiune de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand insa impresia libertatii de gandire si de decizie. Spre deosebire de influenta de tipul convingerii rationale, prin manipulare nu se urmareste intelegerea mai corecta si mai profunda a situatiei, ci inocularea unei intelegeri convenabile, recurgandu-se atat la inducerea in eroare cu argumente falsificate, cat si la apelul la palierele non-rationale. Intentiile reale ale celui care transmite mesajul raman insesizabile primitorului acestuia''.
Diversificarea permanenta a surselor de concepere si difuzare de mesaje a condus la o practica manipulativa care are la baza coduri precise, dar identificabile numai de ''profesionisti'' si total inaccesibile celor neinitiati in acest domeniu.
Unul din scopurile fundamentale ale comunicarii este de a convinge receptorul (receptorii) mesajului de o anumita opinie si de a-i intari sau de a-i modifica in acest fel atitudinile. Daca un emitator doreste sa schimbe o atitudine altei persoane, el va trebui sa identifice factorii procesului de comunicare care pot produce aceasta schimbare.
Mesajul care isi propune sa provoace o schimbare de atitudine la receptor se numeste mesaj persuasiv.
Zilnic oamenii sunt bombardati cu multe mesaje persuasive.
Cercetarile desfasurate asupra acestui subiect arata ca reactia la mesaj depinde adesea de caracteristicile persoanei care incearca sa convinga, fara a avea vreo legatura cu valoarea mesajului. In acest sens, exista trei caracteristici de care s-au interesat psihologii:
. credibilitatea comunicatorului;
. calitatile fizice si "sarmul" comunicatorului;
. intentiile observate la el.
In zilele noastre, nu numai oameni speciali pregatiti pentru a guverna acced la posturi politice. Actori, poeti, ziaristi, si chiar o stea italiana de filme pornografice au fost alesi la diferite 838j917i niveluri administrative.
Este posibil ca succesele lor politice sa fie rezultatul numai al atractiei lor personale?
. Identificati si alte criterii, in afara de competenta, pe baza carora oamenii sunt alesi in functii de conducere;
. Ce credeti ca ii determina pe alegatori sa voteze pentru acesti oameni? Identificati mai multe motive si incercati sa le gasiti o justificare. Care dintre aceste motive vi se pare a fi cel mai puternic?
. Considerati ca acesta este un lucru benefic? Argumentati-va pozitia.
. Care ar putea fi efectele pozitive ale unei asemenea alegeri?
. Cum pot fi contracarate eventualele efecte negative ale unei asemenea alegeri?
1.2. Premise teoretice ale manipularii
Dupa cum amintesc R.V.Joule si J.L.Beauvois in Tratat de manipulare, in psihologia sociala experimentala se pot intalni numeroase experimente in care cercetatorii determina oamenii, sub un pretext sau altul, sa se comporte in totala libertate in mod diferit de cum s-ar fi comportat spontan. Din punct de vedere psihologic, posibilitatea manipularii apare ca o consecinta a activitatii de decizie. Astfel, s-a demonstrat ca, dupa luarea deciziei (justificate sau nu), oamenii au tendinta sa o mentina (efectul de perseverare al unei decizii). Aceasta descoperire a stat la baza formularii teoriei angajamentului. Kiesler defineste angajamentul ca legatura care exista intre individ si actele sale, cu urmatoarele consecinte:
. numai actele noastre ne angajeaza; nu ne simtim angajati de ideile sau sentimentele noastre, ci de conduitele noastre efective;
. putem fi angajati in moduri diferite in actele noastre, aceasta fiind o variabila dependenta de context. Astfel, putem avea persoane foarte angajate (decizie libera), slab angajate
(decizie fortata), sau altele care nu sunt deloc angajate (daca se spune un lucru sub amenintarea armei, acest lucru nu este angajant).
Pe baza acestei teorii, autorii prezinta trei tehnici eficiente de manipulare cotidiana: amorsarea, piciorul-in-usa, usa in nas.
. Amorsarea - perseverarea intr-o prima decizie atunci cand persoana ''amorsata'' ia o a doua decizie, de data aceasta in perfecta cunostiinta de cauza. Se poate vorbi de manipulare pentru ca, in toate cazurile, decizia finala ar fi fost cu totul alta daca victima ar fi primit de la inceput informatii complete.
. Piciorul-in-usa - se obtine de la un subiect un comportament preparatoriu neproblematic si putin costisitor, evident, intr-un cadru de libera alegere si in imprejurari care faciliteaza angajamentul. Acest comportament odata obtinut, o cerere este adresata explicit subiectului, invitandu-l sa emita o noua conduita, de data aceasta mai costisitoare si pe care n-ar fi realizat-o spontan decat cu putine sanse.
. Usa-in-nas - formularea unei cereri prea mari la inceput, ca sa fie acceptata inainte de a formula cererea care vizeaza comportamentul asteptat, o cerere de mica importanta si care ar fi avut sanse altfel sa fie refuzata.
Din perspectiva modelului informational al comunicarii, ii este intrinseca mesajului calitatea de a fi purtatorul unei marje de manipulare (apud Buzarnescu, op. cit.). In practica, mentinerea unui optim intre originalitate si banalitate, intre noutatea si previzibilitatea mesajului printr-o variatie globala a originalitatii pe parcursul transmiterii mesajului, permite crearea unei
''ferestre de perceptie'' compatibila obiectivului aferent manipularii. Astfel, admitand ca spiritul uman n-ar putea sa absoarba mai mult de aproximativ 6/20 biti de originalitate pe secunda
(Moles, Frank), este necesar ca la nivelul la care se situeaza atentia noastra mesajul sa propuna o asemenea redundanta, incat debitul de originalitate pe care il propune sa fie de acelasi ordin, pentru a fi perfect sesizat si inteles. In manipulare insa, tocmai intelegerea si sesizarea corecta nu intereseaza, ci trece pe primul plan deturnarea potentialului semantic spre scopurile dorite de sursa, chiar daca asupra acestora se pastreaza o totala discretie.
2. PRACTICI MANIPULATIVE -; DEFINITIE SI CARACTERIZARE
2.1. Zvonul
Zvonul (Lazar Vlasceanu, Catalin Zamfir (ed.), Dictionar de sociologie) este definit ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea.
Pentru Allport si Postman, primii care au studiat acest fenomen, zvonurile reprezinta ''un enunt legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colportat din om in om, de obicei din gura in gura, in lipsa unor date concrete care sa ateste exactitatea lui". Peterson si Gist definesc zvonul ca o "relatare sau explicatie neverificata care circula din om in om si este legata de un obiect, un eveniment sau o problema de interes public". T. Shibutani da o definitie mai buna a zvonului, ca fiind ''produsul importantei si ambiguitatii'': daca importanta este 0, in nici un caz nu se poate vorbi despre un zvon; la fel despre ambiguitate: declaratiile oficiale elimina zvonurile, pe cand lipsa lor nu face decat sa potenteze aparitia si circulatia lor.
Zvonurile sunt puse in circulatie pentru ca au o dubla functie: de a explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale. De exemplu, calomnierea unei perso ane are ca efect atenuarea urii care i se poarta. Circulatia zvonurilor este dependenta de contextele sociale (credibilitatea institutiilor sociale, sistemul de organizare si circulatie a informatiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor si grupurilor.
Lucrarile lui Allport si Postman au pus in evidenta trei legi de transmitere a zvonurilor:
. legea saraciei si a nivelarii (pe masura ce zvonul circula, el tinde sa devina mai scurt, mai usor de inteles si de relatat)
. legea accentuarii (intarirea anumitor detalii - de obicei cele mai spectaculoase - care dobandesc astfel un loc central in semnificatia zvonurilor)
. legea asimilarii (conservarea si reorganizarea continutului in jurul unei teme centrale).
Asimilarea se poate face la tema centrala prin condensare, anticipare si stereotipuri verbale.
Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite.
Cercetarile lui Allport si Postman au aratat ca indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza si de a retine in obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze si sa le ajusteze modelului lor de intelegere si intereselor proprii.
Cercetarile lui Kapferer (Zvonurile) au aratat ca circulatia zvonurilor se bazeaza pe trei conditii esentiale: credibilitatea, aparenta de adevar si dezirabilitatea continutului informatiei.
Circulatia lor apare ca un sistem de canalizare a fricii si incertitudinii in fata unor situatii ambigue. De asemenea, circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu cat aceasta din urma este mai saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu atat se intensifica propagarea zvonurilor. Din acest motiv, in societatile totalitare care monopolizeaza informatia formala, zvonurile au o mare raspandire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propaganda ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini si comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea mijloacelor formale. Circulatia lor se restrange atunci cand exista posibilitatea verificarii rapide a adevarului unei informatii.
Analistii clasifica zvonurile in trei categorii:
. cele care iau dorintele drept realitate (optimiste);
. cele care exprima o teama si o anxietate;
. cele care provoaca disensiuni ( ataca persoane din cadrul aceluiasi grup).
Temele recurente ale zvonurilor sunt: otrava ascunsa, complotul impotriva puterii, crizele artificiale, teama de straini, rapirea copiilor, bolile conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiara sau escrocheriile lor.
Lansarea zvonurilor nu se face la intamplare, ci tinandu-se seama de asteptarile grupurilor umane fata de situatia problematica pe care o traverseaza. Plecand de la aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj cat mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent cat de departe de adevar este continutul enuntului respectiv. In acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.
Ca principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a semnificatiilor, a detaliilor, intretinerea celor transmise, redefinirea prejudecatilor si a mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emotional in scopul ecranarii pana la disparitie a spiritului critic.
Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de intindere in spatiul social indeosebi
in situatii de criza, pe care le si amplifica. O sursa de profesionisti poate chiar provoca o criza sociala plecand de la zvonuri bine directionate si lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. In acest sens, Merton releva faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare de evenimente'', atunci cand sunt folosite ca instrumente ale propagandei sau contrapropagandei.
Alegeti un zvon pe care l-ati identificat ca atare in mass-media; analizati-l prin prisma urmatoarelor variabile:
. functie;
. categorie;
. continut;
. rezultat (daca poate fi identificat).
2.2. Intoxicarea
Intoxicarea (Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare) este definita de dictionarul
Robert mai ales cu sensul de ''otravire'', dar tine si de domeniul neologismelor: ''actiune insidioasa asupra spiritelor, tinzand sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''.
Ca neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militara. Dupa Brouillard, el este un sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii, diversiunii, tradarii, minciunii si al altor trucuri. El se aplica tuturor acestora, numai ca este rezervat doar unor planuri militare superioare:
. al tacticii generale, adica al folosirii combinate a armelor de catre militarii de pe teren, in lupta;
. al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului;
. al politicii interne si, in special, externe.
Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversarul. Ea consta in ai furniza acestuia informatii eronate, care il vor face sa ia decizii dezavantajoase pentru el si favorabile pentru tine.
Intoxicarea nu este rezervata insa doar domeniului militar: un partid politic, o banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor. Spre deosebire de dezinformare, scopul intoxicarii este acela de a determina sa greseasca una sau mai multe persoane, si nu o colectivitate.
2.3. Dezinformarea
Dezinformarea (Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu (ed), op. cit.) reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiti tinte in teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc.
Ca realitate nemijlocita, dezinformarea are doua dimensiuni: una neintentionala, si alta intentionala, vizand un anumit segment de opinie.
Sub aspect intentional, dezinformarea poate fi analizata (Stefan Buzarnescu, op. cit.) in functie de formele simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj.
. dupa cum se stie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal
(gesturi, mimica), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) si simboluri abstracte specifice limbajului artificial (elaborat stiintific), precum: formule matematice, expresii logice etc.
Daca in comunicarea sociala frecventa cea mai mare o inregistreaza codurile verbale, mixarea acestora cu oricare din celelalte coduri conduce la realizarea unui nivel
''metacomunicativ'', care poate sa decontextualizeze mesajul in sensul dorit de sursa de emisie.
. alta modalitate intentionala prin care se actioneaza in sensul dezinformarii o constituie codificarea polisemantica a mesajului. Multitudinea de semnificatii imanente enuntului, generand o diversitate corespunzatoare de opinii, se rasfrange intr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relatiilor interpersonale. In continuare, mentinerea unei entropii semantice in mesaje garanteaza entropia organizationala pe termen scurt si mediu, pentru ca pe termen lung sa se ajunga la prabusirea retelei comunicationale care asigura eficienta functionala a structurii organizatorice respective la nivel formal; la nivel informal, efectul cel mai sigur il constituie dezagregarea mentalului colectiv, care asigura identitate unei comunitati.
. dezinformare strategica - este eficienta atunci cand prezinta drept valori sociale fundamentale fie valori care ii sunt favorabile sursei, fie valori marginale in raport cu interesele publicului caruia i se adreseaza. In acest mod, comunitatea este deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comunitati scade. Teoria dezinformarii include in aceasta categorie orice modificare deliberata a mesajelor in scopul cultivarii unui anume tip de reactii, atitudini si actiuni ale receptorilor, denumiti in mod generic, tinte. Acest tip de actiuni sunt produse, in mod obisnuit, de organizatii specializate, militare sau paramilitare.
Elemente ale actiunii de dezinformare
. comanditarii - cei care concep si proiecteaza continutul actiunii, tintele reale si cele potentiale ale activitatii. Ei pot fi: factori de decizie (guverne, state majore militare sau socio profesionale) si grupuri de presiune. In timp ce prima categorie se foloseste de servicii specializate, grupurile de presiune se servesc si de echipe ad-hoc de amatori care au mare eficienta in crearea si mentinerea confuziilor;
. specialistii sunt cei care planifica secventele tactice ale actiunii si care coordoneaza toate modalitatile de tinere sub control a efectelor concrete ale mesajelor emise. Ei simuleaza toate categoriile de efecte pentru a reusi sa aiba sub control atat efectele proprii, cat si exigentele reproiectarii unor elemente de detaliu sub impactul actiunilor de contracarare intreprinse de tinta;
. controlul este piesa de legatura intre comanditari, care comanda/conduc actiunea si agentii de influenta. Pentru a stapani acea zona a spatiului social care le intra in raza de responsabilitate, controlorii recruteaza si intretin o vasta retea de corespondenti, de obicei nu direct, ci prin intermediul unor terte persoane care joaca rolul de cercetasi. Acestia, alesi din randul unor indivizi cu totul insignifianti, au rolul de a testa gradul de deschidere spre colaborare a unei personalitati cu acces la date de importanta considerabila pentru comanditari si planificatori;
. agentii de influenta - se recruteaza din randul acelora care se bucura de prestigiu in grupul lor profesional si care urmeaza a fi dezinformati prin mesaje primite de la planificatori via controlori. Practica de profil a demonstrat ca agentii de influenta pot fi: liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorinta lor de a se lansa in actiune practica, accepta sa lanseze in spatiul social mesaje care par socante pentru publicul autohton; un personaj apropiat factorilor de decizie - in general acesta este compromis printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei colaborari mai indelungi; sefii de asociatii; contextul vietii asociative, specifice sistemelor pluraliste, constituie un mediu favorabil pentru recrutarea si cultivarea agentilor de influenta. Plasand pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un cadru normativ cu validitate internationala, dezinformatorul poate atrage multi naivi in structurile asociatiei, care, profesional, sunt personalitati de referinta in domeniul lor de activitate.
. intermediarii se recruteaza dintre personalitatile influente in comunitatea respectiva pentru a juca rolul de lideri de opinie si agenti de influenta ai intereselor care stau in spatele mesajelor ce se emit cu un aer neutru si declarativ de pe pozitii ''independente'';
. releele - indivizi sau institutii care se dovedesc utili in amplificarea si programarea mesajelor care constituie continutul dezinformarii.
Ceea ce deosebeste dezinformarea de alte tipuri de comunicare este caracterul deliberat al actiunii si lansarea in circuitul informational a unor informatii partial adevarate in conjugarea lor cu afirmatii false, fara indicarea vreunei surse care ar putea fi verificabila pentru autenticitatea celor emise. Cercetarile de teren au demonstrat ca rezultatele cele mai eficiente se inregistreaza
in domeniul mass-media, unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spatiului social.
Sub aspect neintentional, dezinformarea este generata de sursele de mesaje deservite de neprofesionisti. Veleitarismul acestora, sau diletantismul celor ce transmit mesajele pot contribui la colorarea senzationala a continutului lor pentru a starni interesul unor segmente cat mai largi de opinie. Sporirea gradului de audienta a mesajului insuficient prelucrat sub raportul pertinentei, poate conduce la dezinformare. Diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (audio, video, grafic) limitat de inserarea intr-o situatie informationala, determina, in mod inevitabil, o selectie a mesajelor. Practica mass-media a relevat ca o sursa de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante asupra calitatii informarii si care poate degenera in dezinformare, o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informatiilor. De exemplu, folosirea exclusiva a criteriului economic sau politic in selectarea mesajelor, prin imaginea partiala pe care o ofera asupra fenomenului in discutie, poate avea ca finalitate dezinformarea acelor segmente de public carora li se adreseaza.
Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei, dar aceasta nu se poate baza niciodata doar pe dezinformare. Din perspectiva consecintelor sale sociale, dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din urma, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat si nu presupune in mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci doar dificil de verificat. Zvonul poate fi produs insa de o actiune de dezinformare. Tintele pot fi atat grupuri sau segmente ale societatii, cat si indivizi, intotdeauna lideri, de orice fel, care pot influenta decizional si actional grupurile in care se afla. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea de a verifica informatiile vehiculate.
Alegeti din literatura de specialitate un caz complex de dezinformare; analizati-l pe baza urmatoarelor variabile:
. dimensiune (intentionala, neintentionala);
. tipologie;
. elemente ce pot fi identificate (comanditari, specialisti, etc.)
. scop;
. rezultate;
. actiuni de contracarare (daca sunt identificabile).
Comentati rezultatele analizei.
2.4. Propaganda
Propaganda este considerata (Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu (ed), op. cit.) o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. In sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare;
in prezent insa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut si prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.
Ca sistem, propaganda dispune de:
. structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica, centre de organizare, centre de studiu, proiectare si difuzare de mesaje)
. ideologie si valori aflate in corespondenta cu inter esele si obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta pentru programarea si realizarea propagandei
. mijloace si metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode:
. afectiva - consta in organizarea mesajelor astfel incat acestea sa provoace trairi si adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai intai se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a pozitiei individuale, impiedicarea realizarii unor obiective personale importante etc.) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta si apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva.
. a faptelor (Merton, Lazarsfeld); este concentrata pe transmiterea de fapte cat mai concrete, saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate si care dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de catre receptor. Indemnurile directe, lozincile, apelurile zgomotoase la urmarea unor cai sunt inlocuite de o astfel de selectie si prezentare a faptelor care provoaca optiunea persoala pentru acea cale prezentata ca cea mai buna dintre cele posibile. In felul acesta se lasa impresia autonomiei personale in luarea deciziei.
. persuasiva - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional si care se bazeaza pe persuabilitatea membrilor audientei.
O alta distinctie importanta se face intre propaganda tactica (proiectata pe termen scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) si propaganda strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii valorilor, atitudinilor de baza si conceptiilor proprii indivizilor si societatii.
Cea mai importanta forma de propaganda a fost considerata pana in prezent propaganda politica.
Pentru J.Ellul (apud Buzarnescu, op. cit.) aceasta este, de fapt, "un dialog care nu exista''. La nivel international, ea isi propune sa "remodeleze psihologia celor cu care se afla in competitie,
in conditiile in care caile diplomatice, economice sau militare au devenit inoperante sau excesiv de costisitoare". Propaganda politica nu urmareste descoperirea unor adevaruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau potentiali. In acest sens, Gustave Le Bon, mentiona existenta a patru factori principali de convingere, pe care ii prezenta ca pe un fel de ''gramatica a persuasiunii'':
. prestigiul sursei - sugestioneaza si impune respect;
. afirmatia fara probe - elimina discutia, creand totodata impresia documentarii erudite a celor care reprezinta sursa de mesaje;
. repetarea - face sa fie acceptata ca fiind certa o afirmatie compatibila cu obiectivele sursei;
. influentarea mentala, care intareste (itereaza) convingerile individuale incipiente sau apartinand indivizilor fara personalitate.
Tot in domeniul politic (dar aceasta distinctie poate fi folosita cu succes si in alte domenii) se distinge intre:
. propaganda alba; utilizeaza materiale provenite din surse oficiale, continand noutati culturale, artistice, aparent inofensive, cum ar fi: stilul de viata, prezentarea unor personalitati considerate exemplare pentru viata culturala, sportiva, muzicala, fara a aduce in discutie elementele care ar pune in discutie performantele spatiului social din care provin personalitatile respective. Valoarea psihologica a unor astfel de colaje poate fi pentru ascultatorii (cititorii) nepregatiti si fara luciditate, considerabila. Cercetarile au relevat o eficienta mai mare a propagandei albe in randurile tineretului prin transmiterea unor emisiuni radiofonice de muzica tanara in alternanta cu scurte buletine de stiri. Pe fondul perceptiv pozitiv creat de contextul muzical, remanenta mesajelor din stiri este deosebit de mare, deoarece propaganda se realizeaza neostentativ si creeaza impresia unui dialog intre egali.
. propaganda neagra vehiculeaza, in general, materiale ''fabricate'', puse pe seama fie a unor institutii inexistente pe care ascultatorul/cititorul/privitorul nu le poate verifica, fie pe seama unor institutii care exista, dar care au cu totul alte preocupari decat cele din stirile fabricate.
Mesajele "artizanale" "lansate" in spatiul social pot surprinde prin ''noutatea'' lor, si asfel, pot genera un curent favorabil sursei de emisie. De pe aceleasi pozitii se emit stiri facandu-se precizarea ca provin din zvonuri neidentificate.
. propaganda cenusie este cea mai frecvent folosita de centrele de dezinformare. Specificul sau consta in combinarea informatiilor partial reale cu cele integral false alcatuind stiri cu aspect aparent precis, care insa nu pot fi verificate complet. Publicul care identifica episodic elemente pe care le cunoaste, poate fi usor indus in eroare de asemenea fabricatii, punand noutatile pe seama unor lacune personale de informatie.
3. MANIPULAREA INFORMATIONALA
SI STRUCTURILE MEDIATICE
Mass-media si reprezentarile mentale
In 1922, Walter Lippmann, in cadrul lucrarii "Opinia publica", analizeaza discrepanta intre lume si "realitatile" pe care le p ercepem si pe baza carora actionam. El remarca fapul ca cea mai mare parte din ceea ce cunoastem despre mediul in care traim ne parvine in mod indirect, insa "orice lucru despre care credem ca este o imagine adevarata il tratam ca si cum ar face parte din mediul insusi". El observa ca "singura perceptie pe care cineva o poate avea despre o
intamplare prin care nu a trecut este aceea creata de imaginea sa mentala despre acea intamplare". El adauga ca, in anumite momente, reactionam la fictiuni la fel de puternic ca la realitati. El nu vrea sa spuna ca aceste fictiuni sunt minciuni, ci, mai degraba ca noi reactionam la o reprezentare a unui mediu pe care noi insine il fabricam. Facem acest lucru pentru ca mediul real este prea mare, prea complex si prea rapid pentru a-l cunoste direct. Pentru a actiona asupra unui mediu, trebuie sa-l reconstruim ca pe un model mai simplu inainte de a putea sa ne ocupam de el. Aici intervine rolul major al mass-media: in reconstruirea acestui model simplificat al realitatii pe baza caruia omul gandeste si actioneaza. Ceea ce facem nu se bazeaza pe o cunoastere precisa si directa, ci pe reprezentarile lumii de obicei furnizate de altcineva (vezi influenta pe care mass-media o are asupra societatii).
Ignacio Ramonet (op. cit.) avertizeaza ca mecanismul comunicational modern, insotit de o reintoarcere a monopolurilor, ii ingrijoreaza pe drept cuvant pe cetateni. Scepticismul, teama, neincrederea sunt sentimentele dominante in ultimul deceniu ale cetatenilor cu privire la mijloacele de difuzare a informatiilor. In mod confuz, fiecare simte ca ceva nu mai merge in functionarea generala a sistemului informational. Razboiul din Golf, Revolutia romana, scandalul Clinton Lewinsky, ii fac sa se teama de eventualitatea unei manipulari subtile a mentalitatilor la scara planetara.
Aceasta stare de spirit este generata de iluzia ce mai persista inca, potrivit careia sistemul media are doar rolul fundamental de a reprezenta realitatea. In aceasta acceptie, doar reprezentarea, oglindirea unui ''ce'' preexistent este luata in seama, fiecare om asteptand de la presa sa restituie o ''copie'' dupa modelul pe care viata il pune la dispozitie. Realitatea mediatica de astazi ne pune insa in fata functiei de constituire, de constructie a realitatii pe care o manifesta astazi informatia. Ea nu mai este o oglinda neutra a unui dat ce premerge, deoarece sunt implicate definitiv si substantial in acest ''dat'', configurandu-l dupa propria lor finalitate.
Putem spune astfel, impreuna cu Ramonet, ca, astazi, conceptele de baza ale jurnalismului s-au schimbat, astfel incat, raportarea la acceptia reprezentationala a presei nu poate decat sa fie generatoare de crize.
Care sunt cele mai importante schimbari?
. informatia - ea insemna, recent, furnizarea nu numai a descrierii precise - si verificate - a unui fapt, a unui eveniment, ci si un ansamblu de parametri contextuali care sa permita cititorului sa-i inteleaga semnificatia profunda. Sub influenta televiziunii insa, in special a ideologiei sale de informare (transmisia in direct si in timp real), a informa inseamna acum ''a arata istoria in desfasurare''. Astfel, s-a stabilit iluzia ca a vedea inseamna a intelege. O asemenea conceptie duce la o fascinatie pentru imagini turnate in direct, cererea incurajand oferta de documente false, reconstituiri, manipulari si mistificari;
. actualitatea - televiziunea, datorita impactului imaginilor sale, este aceea care impune alegerea evenimentului semnificativ, constrangand astfel presa scrisa sa o urmeze. Se instaleaza ideea ca importanta evenimentelor este proportionala cu bogatia lor de imagini. Un eveniment care poate fi aratat in direct este mai remarcabil decat cel care ramane invizibil si cu o importanta abstracta;
. timpul informatiei - aparitia Internetului micsoreaza timpul informatiei. Presa cotidiana pare demodata, aflandu-se, prin forta lucrurilor, in intarziere fata de data producerii evenimentului.
Astfel este constransa sa se limiteze la relatarea evenimentelor din plan local, la genul
''people'' si la afaceri.
. veridicitatea informatiei. Un fapt este adevarat sau nu, nu fiindca se conformeaza unor criterii obiective, riguroase si atestate la sursa, ci pur si simplu pentru ca celelalte medii de informare repeta aceleasi afirmatii si le confirma. Repetitia se substituie demonstratiei, iar informatia este inlocuita cu confirmarea. Tendinta periculoasa daca ne gandim la aparitia noilor monopoluri informationale, a megatrusturilor internationale de media.
Comunicarea prin imagine
Dezvoltarea mijloacelor de comunicare a permis multiplicarea mesajelor-imagine unde limbajul propriu-zis, fara a fi in totalitate exclus, nu mai are un rol primordial: afise, fotografii, benzi desenate, ilustratii de carti sau pentru ziare, cinema, televiziune etc. Putem vorbi de nasterea unei adevarate ere a imaginii; odata cu imaginea, se trece la un tip de comunicare mult mai putin interactiva a carei eficacitate este multiplicata prin faptul ca ajunge la receptori extrem de numerosi. Comunicarea prin imagini este o comunicare de multe ori cu sens unic, fara feed-back; in plus, daca orice om stie sa foloseasca limbajul vorbit, nu acelasi lucru se intampla cu imaginile. Inegalitatea dintre emitator si receptor se accentueaza, creandu-se in acest fel posibilitatea manipularii.
Recursul la imagine s-a impus foarte mult in ziua de astazi datorita presei. Cotidiene de mare tiraj o folosesc de cele mai multe or i ca sa atraga cititorul. Exista insa un tip de publicatie in care accentul este pus pe imagine, anume "revista" sau "magazinul"; ele prezinta un mare numar de rubrici si ilustratii care privesc domeniile cele mai variate.
Rolul primordial este de a distra cititorul, informatiile politice si economice sunt reduse la minimum si oferite numai in formele lo r cele mai spectaculoase. Aceste publicatii sunt cunoscute pentru faptul ca sunt mai degraba privite decat citite. Ele constituie instrumentul perfect de lansare a modei vestimentare, turistice, fiind considerate cele mai bune suporturi pentru publicitate. In special notiunea de "sfaturi practice" permite atenuarea granitei dintre informatie si publicitate. In perioadele in care actualitatea nu este bulversata de razboaie sau de catastrofe, aceste publicatii fac concurenta televiziunii si cotidianelor de informatie.
Proliferarea imaginii este deseori considerata a fi un fenomen de regres cultural. Banda desenata, de pilda, este acuzata ca ii face pe tineri sa piarda gustul pentru lectura. Gaston Bachelard, un important antropolog si interpret al simbolurilor, vede in imagine si in idee doi poli opusi ai activitatii psihice. Imaginea, dupa spusele lui nu ar reusi sa formeze gandirea conceptuala.
De altfel, ne putem intreba daca lumea, asa cum o percepem prin intermediul mijloacelor de comunicare de masa nu poate fi considerata o imagine, in sensul metaforic al cuvantului. Actualitatea ar deveni astfel doar un "potop" de "pseudo-evenimente": urmariri calculate, interviuri de senzatie, mici fraze "nevinovate" aruncate la timpul potrivit pot sa strabata in prim plan. Obsedati de gasirea unor informatii exclusive, jurnalistii tind sa acorde privilegiu detaliului in detrimentul esentialului; astfel, ei creeaza actualitatea din toate aceste fragmente senzationale, de vreme ce faptele in sine nu ofera nimic captivant.
Sunteti de acord cu punctele de vedere exprimate in acest text? Argumentati-va pozitia intr-un eseu de maxim o pagina si jumatate.
Plecand de la premisa ca "mass-media participa nu numai la geneza, ci si la manipularea opiniei publice", Robert Cisimo (apud Buzarnescu, op. cit.) a studiat "presa ca parte din sistemele de manipulare cele mai active ale opiniei publice", ajungand la concluzia ca ea reprezinta o arma teribila sub raportul potentialului de influentare.
Ca principale tehnici de manipulare prin presa, folosite in mod curent, autorul enumera:
. selectarea stirilor - este apreciata ca cea mai eficienta cale de insertie a influentei in spatiul informational, deoarece criteriile de selectare apartin deja celor care detin o anumita influenta in structura sociala. Este evident ca acestia vor selecta numai informatiile care nu le lezeaza interesele;
. orientarea stirilor - se realizeaza de obicei prin omiterea unor componente ale mesajului initial, publicul avand acces doar la unele segmente ale circuitului informational. In acest sens, redactarea stirilor trebuie sa tina cont de faptul ca realitatii prozaice publicul ii prefera o imagine mai tonica. In consecinta, stiind ca nu trebuie sa se opuna publicului, cei care le redacteaza au o proiectie distractiva, continand formulari deosebit de familiare chiar pentru fapte deosebit de grave, accesibilitatea acestora fiind asigurata. De asemenea, au obligatia de a controla stilistic continutul in sensul asteptarilor publicului larg;
. influentarea prin plasarea stirilor - vizeaza dimensionarea axiologica a continutului in functie de pagina pe care este culeasa stirea sau de locul atribuit acesteia intr-o emisiune.
Astfel, plasarea unui fapt oarecare pe prima pagina il poate proiecta in sfera evenimentialului, in timp ce un eveniment autentic dar defavorabil puternicilor zilei, prin distribuire pe ultimele pagini, contribuie la aruncarea lui in anonimat, opinia publica urmand acest curent;
. influentarea prin titluri - se bazeaza pe faptul ca sinteza din titlul articolului constituie o evaluare a articolului in structura de ansamblu a publicatiei. Caracterele cu care sunt alese indica si importanta lor pentru editori, importanta ce se transfera si publicului;
. alegerea evenimentelor care vertebreaza un flux comunicational cu mare putere de influentare, intrucat abordarea intregii activitati a unui lider in contextul statusului de prestigiu a ramurii de activitate in care s-a afirmat contribuie la discreditarea lui intr-o maniera aparent reverentioasa, dar eficienta;
. selectia fotografiilor in presa scrisa precum si explicatiile care insotesc fotografiile pot afecta semnificativ atitudinea publicului fata de continutul din imagini. O modaliate de denigrare fara cuvinte o constituie alaturarea unei fotografii scandaloase de imaginea unei persoane careia nu i se face presa buna in momentul respectiv. Simpla vecinatate poate induce in perceptia cititorului o echivalenta valorica deosebit de remanenta in fondul aperceptiv si cu impact asupra aparitiilor publice viitoare ale persoanei respective;
. editorialul, prin orientarea inerenta editorialistului, poate contribui nu numai la afirmarea unei personalitati, ci si la transformarea ei in lider de opinie al publicului care impartaseste punctul de vedere al editorialistului respectiv. Intr-o lume grabita, editorul rezuma in ochii cititorului scara de valori necesara orientarii in succesiunea evenimentelor deosebit de schimbatoare. Efectul acestei situatii il constituie cultivarea comoditatii cititorului care
incepe sa vehiculeze idei si opinii care nu-i apartin, dar, insusindu-le din editorial, el colporteaza aparenta girului obiectivitatii pe care-l pretinde presa in ansamblul ei;
. producerea si difuzarea informatiilor tendentioase - ocupa un loc aparte in manipulare.
Informatia tendentioasa a fost multa vreme identificata fie cu eroarea, fie cu minciuna.
Studii recente (Volkoff) au clarificat faptul ca eroarea se defineste numai ca o neadecvare in raport cu realitatea, in timp ce minciuna este o neadecvare fata de adevar. Cum obiectivul il constituie manipularea, dezinformatorul foloseste chiar si calomnia sau minciuna atunci cand acestea se dovedesc a-i sluji interesele.
Identificati tehnici de manipulare in televiziune si radio;
Cum pot fi ele contracarate?
Ca principale fatete ale minciunii, literatura de specialitate propune urmatoarele:
. dozajul savant de jumatati de adevar cu jumatati de minciuna, primele determinand acceptarea celorlalte, si aceasta cu atat mai usor cu cat opinia publica este neutra sau deja partizana;
. minciuna absoluta, adesea eficace datorita enormitatii sale;
. contraadevarul, neverificabil datorita lipsei de martori;
. minciuna prin omisiune, in special aceea care neglijeaza sa prezinte informatia in tot contextul ei;
. valorificarea detaliilor, a faptului intamplator in detrimentul esentialului estompat in mod savant;
. amestecarea faptelor, a opiniilor sau persoanelor echivalente, care, intr-o anumita varianta, vor putea fi condamnate cu usurinta folosind o ilustrare adecvata, chiar daca este abuziva;
. reminiscente false sau comparatii nejustificate;
. minciuna inecata intr-un noian de informatii, existand posibilitatea de a fi regasita ulterior pentru a servi drept punct de referinta;
. citate aproximative sau trunchiate;
. afirmatii facute pe un ton angelic, dezinvolt sau indignat;
. exagerarea apocaliptica a unui fapt accesoriu si fara importanta
in numele unor principii morale;
. slabirea adevarului printr-o prezentare sarcastica sau persiflatorie;
. etichetarea interlocutorului atribuindu-i o pretinsa apartenenta la un anumit sistem de idei ce poate fi respins mai usor decat discutarea in detaliu a argumentelor veritabile prezentate;
. forma superioara a utilizarii manipulative a minciunii ramane
insa spunerea adevarului lasandu-se sa se inteleaga ca este minciuna, sau negarea unei afirmatii in asa fel incat interlocutorul sa creada ca, de fapt, este aprobata de cel ce o formuleaza si o emite.
(H.P. Cathala, Epoca dezinformarii)
Toate aceste evolutii fac evident faptul ca varietatea modalitatilor in care se constituie si functioneaza organizatiile sociale, diversitatea natiunilor dar si a organizatiilor, posibilitatea diferentelor, decalajelor si incompatibilitatilor sunt produse si sunt expresii ale procesorilor sociali de informatii. Tendinta globalizarii informatiei publice ofera camp deschis intermediarilor ce se specializeaza pentru a folosi comunicarea cu scopuri ce pot sa o afecteze; de asemenea, utilizarea posibilitatilor deschise de cercetarea stiintifica produce noi canale de comunicare, care modifica din ce in ce mai mult nu doar posibilitatile de receptare, dar si modalitatile de procesare si conservare a informatiilor utile social.
Daca autonomia functionala a oamenilor este dependenta de capacitatea lor de a evalua informatiile cu care opereaza, evolutiile mentionate produc situatii existentiale noi care nu
inlesnesc posibilitatile de evaluare si decizie.
In aceste conditii, ansamblul sistemului de comunicare sociala arunca provocari de natura etica specialistilor in acest domeniu, provocari carora trebuie sa incepem sa le facem fata.
Alcatuiti un eseu in care sa comentati consecintele negative (sau pozitive) ale utilizarii manipulative a sistemului mediatic actual.
Se considera din ce in ce mai mult ca ceea ce nu trece prin structurile mediatice nu mai are decat o influenta neglijabila asupra evolutiei societatii; aceasta observatie genereaza tentatia manipularii structurilor mediatice de catre practicieni si specialisti conform unor tabele de valori care le sunt proprii sau pe care le accepta reactionand doar slab si incet asupra lor.
Care sunt principalele practici manipulative?
. Manipularea este definita ca "actiune de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand insa impresia libertatii de gindire si de decizie".
. Zvonul - afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea. Zvonurile sunt puse in circulatie pentru ca au o dubla functie: de a explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale.
. Intoxicarea - ''actiune insidioasa asupra spiritelor, tinzand sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''. Ca neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militara si este rezervat doar unor planuri militare superioare.
. Dezinformarea - orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiti tinte in teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc.
. Propaganda - o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. In sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; in prezent insa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut si prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.
Care sunt principalele tehnici de manipulare prin presa?
. selectarea stirilor;
. influentarea prin plasarea stirilor;
. influentarea prin titluri;
. alegerea evenimentelor care vertebreaza un flux comunicational;
. selectia fotografiilor in presa scrisa;
. editorialul;
. producerea si difuzarea informatiilor tendentioase.


Document Info


Accesari: 2648
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )