RELATII INTERPERSONALE, NORME, PRINCIPII, MODELE

S 16  DEPENDENTA DE CELALALT: SATISFACEREA NEVOILOR FIZICE;

SATISFACEREA NEVOII DE DRAGOSTE  SI ACCEPTARE

Acest tip de relatii sunt caracterizate prin faptul ca sunt stabilite intre persoane( nu grupuri, institutii, colectivitati) si sunt regizate intr-o masura semnificativa de logica necesitatilor umane individuale: swuport psihologic, dragoste, stima, reducerea incertitudinii si anxietatii, afiliere, securitate, statut, prestigiu.

            Sunt relatii constituite, in primul rand pentru satisfacerea necesitatilor de sociabilitate: relatiile de prietenie, distractia inh comun, relatiile de dragoste.

            Un mediu interpersonal pozitiv, suportiv, bazat pe acceptare reciproca, stima, sinceritate, feed-back pozitiv, 515c25f reprezinta o conditie esentiala a dezvoltarii personale.

            Teza centrala a " relatiilor umane" este ca necesitatile complexe ale oamenilor( stiinta, respectul, mediul uman suportiv pozitiv, starea de satisfactie) reprezinta o importanta sursa motivationala a performantei.

            Suportul interactiunii psihosociale este o trebuinta umana fundamentala= socializarea.

-          sexualitatea - este mai mult decat un act fizic

-          satisfactia apare din cooperarea cu partenerul

-          satisfactia trebuintalor prin intermediul realizarii unei relatii cu altul=> echilibru+ satisfactie+anxietate

Schutz identifica existenta a 3 trebuinte:

-          incluziune

-          contract

-          afectiune

nesatisfacerea acestora semnifica faptul ca individul este nedorit in relatiile interpersonale.

-          indivizii caracterizati prin dorinta de a merge inh intampinarea celuilalt au o trebuinta puternica de afectiune; simt nevoia de a fi iubiti, apreciati, indispensabili.

-complexul socioafectiv este evident in societatile arhaice.

Carl Rogers - considera ca exista o parte mai buna a personalitatii umane care se manifesta prin nazuinta continua spre crestere si dezvoltare.

_ Oamenii au o necesitate fundamentala de a-si dezvolta potentialul , daca nu => probleme nevrotice si psihotice ce se dezvolta cand acest aspect e reprimat.

      => nevoia de actualizare, prin aceasta evaluam toate experientele de viata, le dezvoltam pe cele pe care le credem utile si pozitive

      - fiecare individ isi elaboreaza propriul set de valori specifice

- cealalta necesitate e aceea de pretuire; porice fiinta umana trebuie sa fie pretuita de alte persoane

- pretuirea se manifesta prin dragoste, afectiune sau respect

      - este important ca omul sa gaseasca aceasta pretuire

-          de asemenea este vorba si de o pretuire neconditionata care e oferita pe timpul viertii de cel putin doua persoane.

Aceasta elibereaza individul de necesitatea de a ciuta tot timpul aprobarea sociala

-          determinantii atractiei interpersonale : 

a) atractivitatea fizica

a)       proximitatea

b)       familiaritatea

c)       similaritatea

            Dintre toate atitudinile noastre, cele mai importante sunt atitudinile fata de oameni. Dincolo de momentul primei intalniri, preocuparile se centreaza pe modeul in care intretinem si ghidam relatia de la simpatia sau atractia initiala la o prietenie mai profunda sau chiar la o relatie intima si iubire.

a)       Pentru majoritatea dintre noi, posibilitatea ca infatisarea fizica a aunei persoane sa fie un determinant al intensitatii preferintei ni se pare nedemocratic.

Spre deosebire de caracter si personalitate, aspectul fizic este un factor asupracaruia avem un control foarte redus si deci, nu este corect ca acesta sa fie folosit drept criteriu pentrui a prefera pe cineva.

Crecetarile asupra comportamentului real al oamenilor arata ca atractivitatea fizica nu este mai importanta doar la primele intalniri ci si la urmatoarele.

Standardul social personal si aprecierea de sine sunt amplificvate atunci cand suntem alaturi  de o companuie atragatoare.

Kernis si Wheeler (1981) arata ca atat femeile cat si barbatii sunt evaluati mai putin favorabil atunci cand sunt vazuti  cu o opersoana straina mai atractiva decat ei.

Atractivitatea fizica isi pierde iansa din importanta atuinci cand este ales un partener permanent

b)       Proximitatea : cercetarile arata ca cel mai bun predictor al unei prietenii este distanta dintre oameni.

-          proximitatea creste intensitatea reactiei initiale

-          prietenia este cel mai frecvent rezultat al proximitatii

c)       Familiaritatea - proximitatea este cea care creaza legaturile intre oameni si mareste familiaritatea

-          familia favorizeaza atractia intre persoane

d)       Similaritatea - unul dintre motivele pentru care similaritatea duce la simpatie este acela ca indivizii tin la opiniile si preferintele lor si le face placere sa fie in companian altora care ii valorizeaza.

Majoritatea grupurilor religioase prefera ca membrii lor sa aibe relatii cu cei de aceeasi religie, iar normele culrurale regleaza ceea ce este considerat acceibil din punct de vedere al corespondentei, rasei si varstei - un cuplu format dintr-o femeie mai in varsta si un barabat mai tanar este considerat ca inadecvat.

Circumstantele situationale joaca un rol important (cupluri formate in liceu, facultete).

Incercarile de a identifica perechile de trasaturi de personalitate care aduc complementaritate in cuplu nu au avut prea mare succes.

-          Iubirea inseamna mai mult decat preferinta intensa pentru cineva.

 Multi dintre noi cunoastem oameni pe care ii simpatizam, dar pe care nu-i iubim, iar unii dintre noi au iubit cu pasiune oameni pentru care nu au avut o peferinta speciala

 Iubirea pasionala este definita ca o stare emotionala intensa in care "tandretea si sentimentele sexuale, exaltarea si durerea, anxietatea si usurarea, altruismul si gelozia coexista intr-o confuzie de trairi" - Walster, 1978

 Intr-un experiment (1984), atat barbatii cat si femeile au afirmat ca daca iubirea dispare din casatorie, atunci exista un motiv sufiicient pentru ruperea mariajului

Prietenia

Davies, Todd - stabilesc urmatorii parametri:

-          prietenia este intemeiata pe afectiune, pe bucuria partenerilor de a fi impreuna

-          prietenia este o relatie autentica intre persoane egale

-          prietenia se bazeaza pe incredere reciproca de unde tendinta de confidenta si de a impartasi aceleasi experiente si activitati

-          fideli9itate, ca principiu, neacceptarea disimularii

-          acordarea de sprijin reciproc, sustinere si aparare mutuala

-          disponibilitatea de a face cat mai mult pentru celalat

-          nu excude comflictele

-          Maisonneuve - prietenia este un complex de similitudini si complementaritati

-          Wright introduce 4 criterii pentru a distinge intre: simple cunostinte, prietenie, dragoste, casatorie.

a)caracterul excusiv al relatiei (dragostea este stict diodica prietenia - deschisa)

b)statornicia (dragoste, casatoria - stabile; prietenia - fluctuanta)

c)impactul normelor sociale (minim- prietennie, maxim - casatorie)

d)predominanta expresiilor emotionale

Dragostea si casatoria

-          Walster, Hotfield (1982) -o teorie asupra are 3 componente: - teoria trifactoriala a dragostei :

I.                     - componenta cognitiva - printr-un proces de invatare, oamenii isi formeaza o reprezentare despre iubire, cam cum ar trebui sa fie partenerul

II.                   - perceperea- intalnirea cu obiectul dargostei, ceea ce apartine factorilor situationali si factorilor legati de personalitatea celuilalt, intervin mecanismele care stau la baza atractiei interpersonale

III.                  - procesul situational care suprapune eticheta dragoste este un tablou de activare, de modificari fiziologice interne. Astfel, Walster considera ca o activare emotionala poata fi definita in mai multe feluri. Aceasta ecuatie poarta o denunmire: gratitudine, admiratie, afectiune, simpatie, prietenie, dragoste,

S.18. Tendinte de afiliere; reducerea anxietatii si a fricii

Acest tip de relatii este caracterizat prin faptul ca sunt stabilite intre persoane( nu grupuri, institutii, colectivitati) si sunt regizate intr-o masura semnificativa de logica necesitatilor umane individuale: swuport psihologic, dragoste, stima, reducerea incertitudinii si anxietatii, afiliere, securitate, statut, prestigiu.

            Sunt relatii constituite, in primul rand pentru satisfacerea necesitatilor de sociabilitate: relatiile de prietenie, distractia inh comun, relatiile de dragoste.

            Un mediu interpersonal pozitiv, suportiv, bazat pe acceptare reciproca, stima, sinceritate, feed-back pozitiv, 515c25f reprezinta o conditie esentiala a dezvoltarii personale.

            Teza centrala a " relatiilor umane" este ca necesitatile complexe ale oamenilor( stiinta, respectul, mediul uman suportiv pozitiv, starea de satisfactie) reprezinta o importanta sursa motivationala a performantei.

-psihogenetic, trebuinta de afiliere se manifesta initial in asocierea copil-mama (copilul se simte securizat) dincolo de aceasta nu se stie ce determina atractia intre persoane, ca principiu general

-persoanele care ne atrag, le iubim, le stimam, ne gratifica

-afectivukl se imbina cu simpateticul si cu cignitivul in actul interpersonal

-prin aceasta trebuinta se ajunge la atasament, acesta duce la "dependenta afectiva"

-un alt aspect important al motivatiei umane: este nevoia de afiliere si asta pentru a obtine aprecieri pozitive de la cei din jur

-acesta este o necesitate ce trebuie satisfacuta pentru a mentine sanatatea psihica; astfel, sentimentul singuratatii este foarte neplacut.

R. Sears : copii care au fost frustrati de asistenta afectiva a altora, la varsta adulta tind sa se afilieze pana la hiperdependenta de altii

          -exista si cazuri contrare cand subiectii declara ca prefera singuratatea, dar aceasta ascunde cu sine  disconfort spiritual

-          tendinta de afilirere se accentuaza mai ales cand subiectul trece prin astari de anxietate

Schehter:

-          persoanele cu anxietate ridicata evuita afilierea, pe cand cele slab anxioase o cauta

-          el incearca sa vada in ce masura informatia produce anxietate sia duce la afiliere

-          el spune ca inca de la nastere se invata sa caute compania celorlalti cand apare teama

-          asteptarea impreuna cu altii reduce teama

-          persoanele anxioase au o trebuinta puternica de prezenta a altora

Teorii : din moment ce parintii sunt foarte grijulii si foarte protectori in raport cu primul fiu, primul nascut, copii unici invata sa asocieze o anumita stare de teama in prezenta altora.

Byrne à similaritatea poate gratifica stima de sine a persoanei

Davis à oamenii se asteapta la o relatie mai placuta cu cineva care le este similar

Aronson à simpatizam alte persoane deoarece stim ca si ele ne paklc pe noi sau speram ca o vor face. Cand ne placece cineva, tiindem sa credem ca acesta ne place la rindul lui

Walster à intram in relatii cu persone care corespund nevoilor nostre de afectiune

Winch -  - a facut cele mai importante cercetari

Fiecare dintre cei doi furnizeaza celuilalt o alta resursa de comportament. O persoana dominanta este complementara cu o persoana submisiva

S.20. Modele ale relatiilor interpersonale si dinamica lor: Definitii, tipuri de abordare, diferentieri culturale

-          asta nu am gasit in material (in hartii)

S.21. Relatii interpersonale ca indicator al calitatii vietii

-          asta nu il avem in hartii

S.22. Indicatorii si sursele de satisfactie ale individului cu viata; stiluri de viata si de scriere a lor; sistemul necesitatilor - aspiratiilor- orientarilor de valoare in procesul realizarii de sine a individului

_Atentie! Asta este partial!

STILURI DE VIATA - ( din dictionarul de sociologie)

-ca si modul de viata, se refera la totalitatea activitatilor care compun viata un3ei perswoane ,grup , colectivitate , dar dintro perspectiva nu descriptiv-explicativa ci intern structurala si normativa

-este asociat cu incercarea de a evidentia unitatea structurala, profilul moidului de viata, identificarea principiului organizator intern.

-Preluand ideea de stil din arta, sociologia stilului de viata cauta sa identifice in pluralitatea manifestarilor concrete ale vietii individuale din diferite sfere, determinate de diferiti factori exteriori, un principiu unificator intern, generator de unitate in diversitate.

Natura unui asemenea principiu organizator intern poate fi cautata in mai multe directii:

     a)un tip de personalitate asociat cu anunmita cultura si organizare sociala:

          -stilul apolinic = seninatate, cumpatare, intelepciune, lipsa violentei, caklea de mijloc esteprincipiul fundamental, refuzul individualismului si acccentuarea colectivismului, cooperarii in defavoarea concurentei si competitiei, adeziunea la traditie, caracterul ceremonial al relatiilor, respingerea rivalitatii si afirmarii ostentative de sine , evitarea experientelor disruptive si a  manifestarilor agresive.

         -stilul dionisiac = pasional, individualist, accentueaza afirmarea de sine, manifesta ostilitate fata de ceilalti, rivalitate, concurenta, amator de manifestari zgomotoase, violente, de experienta limita, megalomanie, goana dupa statutul social, aroganta fata de ceilalti, comportamente tiranice

     b)Un tip de personalitate cristalizat in conditii socio culturakle mai putin specificate, posibil patologice.

     c)O strategie de viata pentru care individul opteaza si care orienteaza toate manifestarile sale particulare. Ascetisnmul, activismul social, cercetatorul stiintific, "trairea clipei", sunt asemenea strategii de viata care genereaza stilul de viata. Din acest punct de vedere, stilul de viata reprezinta o optiune. In ultimul timp se prefigureaza o noua directie de cercetare: evaluarea stilurilor si modurilor de viata din punct de vedere al calitatii vietii pe care ele o pot asigura.

     Se reia astfel o lunga traditie a explorarii startegiilor de viata capabile sa maximizeze, in limitele unor conditii date, fericirea. Eliberarea omului de servitutea necesitatilor elementare de supravietuire, amplificarea oprtunitatilor, pot relansa discutia antica asupra stilurilor de viata care sa asigure implinirea umana.

     In acelasi timp, din punct de vedere sociologic este important a investiga posiibilitatea promovarii acelor cadre sociale care sa faca posibile stilurile de viata dezirabile.   V. calitatea vietii, mod de viata

S.23. Calitatea vietii - o noua ipostaza a fericirii; Proiecte si dificultati in definirea si masurarea calitatii vietii; Indicatori obiectivi si subiectivi ai calitatii vietii

A.      CALITATEA VIETII - O NOUA IPOSTAZA A FERICIRII

 Existenta umana capata sens si implinire prin aspiratia catre ceva. Dintotdeauna, oamenii aspira catre ceva, asteapta realizarea dorintelor, idealurilor.

  Putem spune ca fericirea nu este numai un ideal de atins ci si un ideal de definit.

  Fericirea este, pe scurt, "realizarea de sine". Se regasesc aici 2 componente: una negativa si cealalta pozitiva.

1. definirea negativa a fericirii = lipsa suferintei. Definirea negativa a fericirii subliniaza ideea de echilibru interior al sistemului care este regasita in viata umana.
2. definirea pozitiva a fericirii = realizarea de sine.

Defectele definirii negative a fericirii isi au originea in imaginea despre fiinta umana pe care aceasta se spriojina. Ea porneste de la ideea ca omul este un sistem structurat, bine inchegat, a carui orientare fundamentala este asigurarea si mentinerea echilibrului.

Ideea de calitate a vietii a readus intr-o forma adaptata particularitatilor epocii contemporane, stavechea problematica a fericirii.

Atat fericirea cat si calitatea vietii se refera la acelasi lucru, dar il privesc din perspevctiva unor epoci diferite.

Calitatea vietii reprezinta un concept cu o structura evaluativa, o structura duala, cu doua componente distincte:

a)       O stare  - starea vietii, in ansamblu a variatelor sale  componente, asa cum exista ea la un moment dat

b)       Un set de criterii de evaluare - (valori) - in raport de care starea vietii este apriciata a fi buna sau rwea.

   Conceptul de calitate a vietii exprim,a rezultatul raportarii starii vietii la necesitatile, exigentele, aspiratiile, idealurile umane.

  

Viata  depinde atat de valorile, aspiratiile, orientarile, aptitudinile, capacitatile fiecaruia, cat si de conditiile obiective in care traieste

   Conditiile vietii se impart in:    a) cadre

                                               b) resurse         

a)cadrele reprezinta totalitatea datelor obiective pe care fiecare le gaseste  si care determina viata noastra pozitiv sau negativ

      Cadrul natural: natura: aerul, padurile, apele, campiile.

      Cadrul macro-social : societatea in care se traieste; tipul si calitatea organizarii si conducerii sociale, nivelul de dezvoltare economica, nicvelul de civilizatie atins.

      Cadrul cultural: gradul de dezvoltare culturala a colectivitatii, valorile artistice si stiintifice de care dispune ea, posibilitatile de acces ale omului la aceste valori.

      Cadrul uman -colectiv : membrii familiei, colegii de munca, prietenii, oamenii de pe strada, membrii colectivitatii.

      Cadrul uman -individual : tu insuti (componente fizice, biologice, psihologice) à starea de sanatate, frumusetea fizica, gradul de inteligenta, tonusul vital, capacitatea de ate bucura de viata, de a stabili relatii cu semenii tai.

       b)resursele vietii se refera la totalitatea bunurilor materiale si spirituale  pe care persoana le gaseste in mediul sau de viata si pe care le paote utiliza ca materie prima si instrumentar de constructie a propriei sale vieti.

         Resurse economice : mijloace financiare de care colectivitatea fiecare individ dispune, bunurile si serviciile economice la care membrii colectivitatii au acces.

         Resurse naturale : aerul pe care il respiram, peisajul inconjurator, muntii.

         Resurse sociale si culturale : locurile de munca pe care societate le poate oferi, asistenta sanitara, securitatea in caz de incapacitate de munca, boala, batranete, bunurile culturale, scolile, sali de concerte, cinema, tv, ziare

         Resursele personale : capacitatile fizice, psihice, intelectuale proprii, asa cum exista ele la un moment dat

   Ar fi eronat sa consideram ca viata se limiteaza doar la conditiile in care ea se constituie. Ea depinde semnificativ de optiunile valorice, de eforul pe care-l face individul de a elimina din cadrle vietii acele componente care afecteaza negativ viata si de a identifica si multuplica resursele asigurand astfel un acces cat mai larg la utilizarea lor.

   Omul este o fiinta activa, capabila sa-si construiasca viata in cadrul conditiilor date, dar, dupa propriile sale optiuni,,dand vietii un stil propriu. Alegerea cursului vietii si priceperea de a-l realiza reprezinta factorul esential al calitatii vietii.

  In aceleasi conditii obiective, modul in care fiecare stie sa-si construiasca viata este o sursa importanta a fericirii sau nefericirii

  Lipsa resurselor afecteaza viata in mod negativ, dar si nepriceperea de a le detecta si de a le utiliza in mod eficient.

  A evalua calitatea vietii inseamna a evalua atat conditiile (cadrele si resursele) in care viata se constituie si care o influenteaza prin mul;tiple canale, cat si calitatea activitatilor, asa cum reusesc oamenii sa le realizeze in conditiile date.

                                             -natural

                                             -macrosocial

                               è -cadre: -cultural   

conditii de viata:                -uman-colectiv

                                             -uman-individual

                                                -naturale                                                       

      

 è-resurse: -economice

                                                -social-culturale                                           activitati

                                                -personale

intelepciunea

 Calitatea vietii reprezinta calitatea globala, sintetica a tuturor conditiilor si sferelor din care se compune viata. Ea exploreaza semnificatia pentru om a tot ceea ce este si a tot ceea ce il inconjoara.

    Subiectul apare in modul cel mai nemijlocit in calitatea sa de individ concret, cadrul de referinta a tot ceea ce exista. De aceea, calitatea vietii este mereu raportata la om.

    Din punct de vedere al continutului, ideea de fericire se refera la starea interioara a omului, la gradul de satisfactie pe care il deriva din viata sa, la rezultatul interior, subiectiv, al trairii in anumite conditii si intr-un anumit fel.

    Calitatea vietii se refera la ceea ce produce starea de satisfactie, de fericire. Fericirea este concluzia subiectiva a vietii.

    Din punct de vedere al stategiei, ideea de fericire este asociata cu o etica individuala. Etica priveste conditiile obiective ale vietii.

    Se pune problema implicarii omului in mod colectiv pentru a schimba conditiile de viata in asa fel incat sa maximizeze starea de satidfactie umana, de fericire. Accentyul cade pe schimbarea colectiva a conditiilor sociale de viata, de perfectionare a societatii, desi nu este ignorata nici contributia actiunii individuale, a autoperfectionarii in cresterea calitatii vietii

     Ideea de fericire preocupa oamenii in momentele de criza. In rest, cand oamenii stiu cum sa actioneze pentru a realiza aceste aspiratii, problematica fericirii este mult mai latenta.

    Originea preocuparilor pentru calitatea vietii poate fi identificata intr-o multipla criza a modelului cresterii economice, aceasta reprezentand cheia intregii dezvoltari sociale sio umane.

    Solutia fericirii este cautata in mod prioritar in transformare prin actiune colectiva a lumii si nu printr-o evolutie individuala adaptativa la conditiile date.

    Calitatea vietii desemneaza calea de acces la fericirea omului increzator in capacitatile sale colective de actiune transformatoare. Ea sta la baza unui program de schimbare a lumii, de umanizare a ei.

     Calitatea vietii nu reprezinta o stare strict individuala. Ceea ce este foarte important pentru un anumit mod devviata poate foi lipsit de valoare pentru altul.

     Calitatea vietii terbuie evaluata diferentiat, in functie de optiunile de viata ale persoanelor , de modul lor de viata, de sistemul propriu de valori.

     A creste calitatea vietii nu inseamna a asigura acelasi lucru pentru toti, ci ceea ce este necesar fiecaruia, diferentiat, in functie de modul de viata caracteristic.

     Fericirea, calitatea vietii, pot fi definite ca masura a realizarii umane, a satisfacerii echilibrate si multilaterale a necesitatilor umane reale, autentice. Fericirea reprezinta realizarea acelui complex de necesitati care duc la implinnirea umana.

B.PROIECTE SI DIFICULTATI IN DEFINIREA SI MASURAREA CALITATII VIETII

     Fericirea, calitatea vietii, pot fi definite ca masura a realizarii umane, a satisfacerii echilibrate si multilaterale a necesitatilor umane reale, autentice. Fericirea reprezinta realizarea acelui complex de necesitati care duc la implinnirea umana.

     Nu exista insa o unitate de masura standard pentru fericire

     Calitatea vietii, este un concept evaluativ, ce exprima rezultatul raportarii starii vietii la nnecesitatile, exigentele, aspiratiile, idealurile umane.

     Indicatorii calitatii vietii vor avea o structura complexa duala:  

-          o stare a vietii

-          criterii de valoare a necesitatilor umane

Structuraè formula: ICV = IS / IV  

  Exista indicatori ai calitatii vietii partiali è se refera la calitatea unui component al vietii: calitatea aerului pe care-l respiram, a apei pe care o bem, a locuintei in care locuim, a imbracamintei, a posibilitatilor de participare la cultura, a vietii de familie, a relatiilor cu alte persoane;

             indicatori ai calitatii vietii globali   è totalitatea conditiilor si a activitatilor care compun viata unei persoane, a unui grup social, a unei colectivitati.

Dificultatile construirii indicatorilor calitatii vietii

I - functia pentru care acesti indicatori au fost creati: fiind construiti oentru scopuri bine determinate, ne ofera o imagine mai putin clara cand ii utilizam pentru a aproxima calitatea vietii

II - indicatorii sociali se refera la conditiile si la activitatile asigurate si depuse de colectivitate si nu la efectul real al acestora asupra omului, la eficienta lor, pentru satisfacerea necesitatilor colectivitatii, pentru calitatea vietii (ex: nivelul de scolarizare, nr de paturi de spital la 1000 de locuitori, consumul de energie pe cap de locuitor)

  Cu aspect de lege generala cu privire la semnificatia indicatorilor referitori kla conditii si la effort pentrui cresterea calitatii vietii, indicatorii referitori la conditii, activitati, eforturi stabilite intr-o relatie pozitiva descrascanda cu calitatea vietii, la nivelurile inferioare, efectul conditiilor, activitatilor, eforturilor asupra calitatii vietii este relativ ridicat; cu cat urcau la niveluri mai inalte, cu atat efectul lor tinde sa ascada.

  Se constata o crestere a interesului de la indicatorii care se refera la conditii, activitati, eforturi, catre indicatorii eficientei umane a acestora, a efectelor lor globale asupra vietii.

III -  fezabilitatea tehnica si economica a indicatorilor

 Daca am face un tabel, pe de o parte cu toate componentele vietii considerate ca semnificative pentru evaluarea calitatii vietii si pe de alta parte cu indicatorii sociali, s-ar observa ca aspecte importante nu-si gasesc locul in nici un fel de masuratoare sociala.

  75% dintre componentele importante ale vietii noastre raman neacoperite.

 Este o problema tehnica pentru ca a construi un indicator, un instrument de masurare, presupune o cunoastere exacta a fenomenului respectiv.

   Dificultatea cea mai mare in construirea indicatorilor calitatii vietii nu o constituie indicatorii de stare ci indicatorii ce privesc criteriile de evaluare la necesitatile umane.

3. INDICATORI OBIECTIVI SI SUBIECTIVI AI CALITATII VIETII

 O masurare strict obiectiva este prioma garantie a unei cunoasteri obiective. In stiintele socio-umane. Una dintre cele mai controversate probleme este cea a indicatorilor subiectivi si obiectivi.

   Indicatorii obiectivi in sociologie sunt similari cu masuratorile din toate celelalte stiinte: indicatori pentru populatie si structurile ei pe sex, varsta, veniturile populatiei, structura consumului.

   Ceea ce confera unui indicator caracterul de obiectivitate este instrumentul care a fost masurat.

   Stiinta isi elaboreaza instrumente de inalta precizie care ofera garantia ca se masoara exact ce se doreste si ca rezultatul masuratorii este acelasi, independent de subiectul care utilizeaza aparatul de masura.

  In sociologie nu avem aparate de masura similare cu cele din stiintele naturii. Este nevoie de aparate de "tip social" è ex: un recensamant ce contine parametrii variati ai populatiei; testele psihologice: aparate de masura a capacitatilor si proceselor psihice.

  Obiectivitatea lor este garantata de faptul ca: rezultatul masuratorii refl;ecta caracteristica obiectiva pe care vrem s-o masuram  si aplicarea acestor proceduri, indiferent de subiectul care  realizeaza masuratoarea, va da aceleasi rezultate.

   Constructia lor nu este fizica, asa ca in cazul aparatelor de masura, ci cognitiva.

   Ex: un sociolog vrea sa masoare intensitatea si dinamica dragostei din cadrul familiei. Aparatul sau de masura ar consta dintr-o multime de proceduri: grile de observatie comportamentala, teste de personalitate, discutii cu cei doi, chestionare.

  Indicatorii obiectivi sunt: masuratori obtinute cu instrumente inalt standardizate

                                           Constituiti pe baza cunoasterii stiintifice ample a respectivului fenomen

 Numarul indicatorilor relevanti pentru calitatea vietii  este in multiplicare rapida, dar se pune problema fezabilitatii si a costului.

  Foarte multe caracteristici ale vietii umane esentiale pentru om sunt nemasurabile prin mijloace sistematice bazate pe stiinta. Deocamdata nu avem cristalizata ideea cum sa cristalizam in mod obiectiv starea de fericire, de plinatate, de calitate a vietii.

  Exista totusi posibilitatea de a investiga aspectele compelxe care constituie viata umana: indicatorii subiectivi è utilizeaza ca sursa de informatii despre realitatea sociala si umana"observatori naturali", omul.

 Noi inmagazinam in constiinta noastra, informatii estimam continuu to0t ceea ce ne inconjoara, stabilim fata de cine avem sentimente de prietenie sau antipatie, suntem constienti de durerile si satisfactiile pe care viata ni le ofera.

  Marea majoritate a indicatorilor calitatii vietii sunt indicatori subiectivi. Cei mai des utilizati indicatori sunt indicatorii de satisfactie sau calitatea perceputa a vietii.

   Indicatorii  subiectivi utilizeaza perceptia observatorilor naturali, a oamenilor care traiesc asupra perorpiei lor vieti si a reactiilor lor la aceasta.

  Ei exprima  nu naumai o realitate ci si perceptia, trairea acestei realitati.

INDICATORI SUBIECTIVI AI CALITATII VIETII

-          exprima estimarea pe care subiectii odau starii diferitelor componenete ale vietii lor

-          unele componente ale vietii nu depind numai de ceea ce se paote observa din exterior ci si de asteptarile, nivelul de aspiratii ale subiectului insusi. De aceea sunt utilizati deseori"observatorii naturali", adica membrii din populatia studiata, care sunt solicitati sa estimeze starea diferitelor componente ale vietii lor. (intrebari . scale cele mai frecvente cu 5 trepte)

 Exista 2 tipuri de indicatori ai calitatii percepute a vietii:

a)       indicatori ai calitatii percepute a vietii sectorial sau particular

-          se refera la estimarile date de subiecti diferitelor conditii particulare ale vietii lor: calitatea perceputa a vietii de familie sau a vietii de munca, a vietii politice, calitatea perceputa a relatiilor cu colwegii, cu seful, cu copii.

b)       indicatori ai calitatii percepute a vietii globale: calitatea perceputa a vietii in globalitatea ei

- se obtin prin combinarea indicatorilor calitatii percepute a vietii sectoriali care vizeaza principalele sfere ale vietii (familie, munca, timp liber, propria persoana, politica)

INDICATORI DE SATISFACTIE CU VIATA

-          sunt inregistrari ale gradului de satisfactie/insatisfactie a unei populatii cu viata in geberal (indicatori globali de satisfactie cu viata) sau cu componente ale vietii (indicatori sectoprilai de satisfactie cu viata) : satisfactia cu familia, cu profesia, colegii de munca, prietenii, timpul liber

 Gradul de satisfactie/insatisfactie poate fi estimat pe 2 cai:

    a)direct: persoanele sunt solicitate sa estimenze gradul lor de satisfactie/insatisfactie cu viata (utilizabd scale)

   b)indirect: prin consecintele satisfactiei/insatisfactuiei: se inregistreaza dorinta/ lipsa de dorinta (intentia) persoanei de a pastra locul de munca, profesia, localitatea, locuinta (satisfactia) sau de a le schimba (insatisfactie)

Indicatori globali de satisfactie cu viata pot fi:

1.indicatori specificati de satisfactie cu viata - sunt rezultatul combinarii indicatorilor de satisfactie cu viata sectoriali sau partiali.

    -satisfactia cu viata este estimata prin considerarea satisfactiei cu principalele sfere componente ale vietii - familie, munca  etc

2. indicatori nespecificati de satisfactie cu viata - sunt obtinuti prin solicitarea subiectului sa estimeze in general, gradul sau de satisfactie/insatisfactie cu viata.

   Cercetarile au indicat faptul ca gradul de satisfactie depinde atat de calitatea conditiilor de viata cat si de tipul si nivelul de aspiratii ale subiectului.

INDICATORI DE FERICIRE

-inregistreaza gradul de plinatate, exaltare, bucurie, fericire/nefericire, disperare, neneorocire a unui individ, sau al unei polulatii.

-intra in sistemul indicatorilor subiectivi ai calitatii vietii

-exprima o stare psihologica globala, "limita de varf"

-se construieste utilizand o intrebare adresata subiectilor cu privire la experienta unor momente de profunda bucurie, deplinatate sau de nefericire, disperare.

Cercetarile au aratat ca intre indicatorul de fericire si cel de nefericire, desi exista o corelatie negativa semnificativa, aceasta nu are valori atat de ridicate. Acest lucru sugereaza ca starile de fericire si nefericire nu sunt absolut excusive, ci adesea se succed la intervale scurte de timp, putand chiar coexista.

  Exista autori care sustin ca indicatorul de fericire nu coincide cu indicatorul de satisfactie cu viata,  deoarece ei se refera la stari psihologice distincte:

  -satisfactia exprima o stare psihologica de acceptare a vietii

 -fericirea se refera la stari psihologice intense : sentiment de exaltare, bucurie maxima, plinatate/nefericire, disperare, avand o coloratura emotionala mai puternica decat satisfactia.

INDICATORI DE ALIENARE

-Seeman formuleaza 5 dimensiuni: -lipsa de putere

                                                         -lipsa de sens      

                                                         -anomie

                                                         -izolare sociala

                                                         -instrainare de sine

-Pornind de la aceasta conceptualizare D.G. Dean a dezvoltat un instrument de masura a alienarii care este utilizat in cercetarile asupra atitudinii fata de membrii.

S.24.Psihologia umanista; perspective teoretice, posibilitati terapeutice, miscare practica de introducere a noi valori morale in relatiile interumane

-nu este in material (in hartii)

IV.PROCESELE SI DINAMICILE DE GRUP, STRUCTURA GRUPULUI

S.25. Interactiunea de grup si structura grupului: Reteaua de roluri, de norme, inter-relatii, de scopuri si activitati comune

-nu este in material

S.26. Principii de formare, mentinere si schimbare a grupului; Structura de roluri in grup

Grupul: ansamblul de persoane caracterizat de o anumita structura si cu o cultura specifica

Dinamica grupului= fortele care actioneaza in interiorul unui grup explica comportamentul uman (Kurt Lewin)

Formarea  -proces de baza

                 -analizata cu ajutorul mai multor teorii:

a)teorii ? fundiste -grupurile se formeaza pentru ca ele permit satisfacerea anumitor nevoi

b)teorii socio-biologice -formarea grupului are o baza instinctuala, fundamental fiind "instinctul de turma"

       Festinger =nevoia de informatii ce pot fi obtinute doar din compararea cu altii

c)teorii ale schimbului socialèformarea grupului este interpretata prin raportul costuri/recompense pe care fiecare membru il ia in seama si hotaraste sa se afilieze sau nu

 

Principiile de formare: tin de faptul ca fiecare individ adera la un grup daca normele si valorile acestuia corespund cu ale lui

                        -cei care pun baza formarii unui grup, fie nu fac parte din altul, fie nu au importanta pe care o doresc

                        -la formarea grupului se stabilesc rolurile dintre fiecare membru, normele, valorile si bineinteles o ierarhie, unele din aceste lucruri sunt tacite intr-un grup informal

                        -relatiile dintre membri sunt foarte starnse intre ele

                        -nevoia unui regulament intern

 Mentinerea -la mentinerea grupului actioneaza coeziunea, consensul, similitudinea.

Schimbarea -consta in trecerea de la o stare a unui sistem social la alta stare

                    -e o stare tranzitorie

                    -schimbare:                        -macrosociala - a societatii globale cu referire la crestere, evolutie, dezvoltare, progres         

                                                               

                                                                  -microsociala - a anumitor componente

                   

                    -teoriile clasice opereaza cu principii deterministe de tipul succesiunii inexorabile a fazelor de dezvoltare a societatii => ca acestea ar putea duce la planificarea sistemului social accelerand progresul, daca aceste teorii ar fi puternic fundamentate

-Schimbarea depinde de o varietate de factori endogeni si exogeni

-Schimbarea ar trebui sa tina cont de: -eficienta

                                                             -strategii noi

                                                             -crize

                                                             -scopuri personale

-Schimbarea trebuie sa tina cont de norme, valori

-La inceput schimbarea: grupul va opune rezistenta, apoi trebuie implementate noile norme, tehnici de implementare, apoi apare schimbarea propriu-zisa

-Schimbarea trebuie sa aiba in vedere evolutia

Structuri de roluri in grup

-pot fi aranjate atat pe verticala, cat si pe orizontala

-rolul individului in grup permite evaluarea nivelului de participare in grup => punerea in evidenta a atitudinilor preferentiale.

S.27. Procese de influenta sociala in grup: Conducatori si stiluri de conducere

Influenta sociala =efectele pe care indivizii le au unii asupra altora in ceea ce priveste atitudinile si 

                              comportamentele

                           =actiune exercitata de grup, orietntata spre modificarea optiunilor

-asociata cu domeniul relatiilor de puutere si control social de care se deosebeste pentru ca nu apeleaza la constrangere              

-se exercita sub forma: -persuasiunii

                                     -manipularii           +  invatarea sociala si comunicarea

                                     -indoctrinarii

                                                           

-influenta sociala este intamplatoare sau programata

-influenta sociala e asociata cu progresele de grup care vizeaza:  1.conformitatea

                                                                                                       2.conducerea

                                                                                                       3.stratificarea

                                                                                                       4.climatul de grup

Conducatorul -se refera atat la statutul cat si la comportamentul de rol

                       -in procesul conducerii, totalitatea trasaturilor personale ce caracterizeaza individul prin care focalizeaza interesele si preocuparile grupului

                        -este investit cu putere

Liderul  -persoana ce detine centrul de interes al grupului

             -persoana agreata de grup

             -coeficient sociometric ridicat

             -se angajeaza efectiv in procesul conducerii

             -interactioneaza cu membrii grupului

             -interiorizeaza problemele grupului

             -fara o influenta preponderenta in grup pentru ca nu tine cont de eficacitatea si consecinteleactelor sale de conducere

             -persoana cea mai influenta

             -ofera noi scopuri, perspective, vitalizeaza fortele

            -centralizator al informatiilor

Caracteristici ale liderului: -motivare sociala a indivizilor in actiunile lor

                                           -creator al legilor evolutiei colective

                                           -anticipator al evenimentelor si previne actiunile

                                           -aptitudine in colaborarea cu grupul

STILURI

    a)stilul autoritar:

-exercitarea autoritatii prin forta -constrangere

-rolurile conducatorilor: subalterni bine stabiliti

-dau ordin fara a se consulta cu subalternii

-nu informeaza grupul asupra scopurilor activitatii

-distant

-nu acorda libertate de actiune si gandire

-mare parte din timp destinata controlului

-se pierde in lucruri marunte

-nu au timp pentru problemele de fond

-pe primul plan - organizarea

-au o conceptie pesimista: omul e delasator, trebuie constrans

   b)stilul permisiv

-toleranta excesiva

-conducatorul transmite sarcinile primite fara sa contribuie la indrumarea oamenilor

-actul conducerii + efectul lui = indiferenta

-conceptie gresita asupra libertatii individuale

   c)stilul democratic:

-subalternii = colaboratori ai managerilor

-subalterinii sunt orientati asupra perspectivei activitatii => angrenarea lor, eficienta in activitate.

-subalternii = colaboratori ai managerilor

-subalterinii sunt orientati asupra perspectivei activitatii => angrenarea lor, eficienta in activitate.

- mentinerea autoritatii prin exemplu personal +convingere

- acorda incredere subalternilorà preocuparea pentru educarea si perfectionarea pregatirii lor

- deleaga sarcinile

- nu se pierde in amanunte

- conceptie optimista(oamenii se angajaza in sarcini din proprie initiativa)

 

Eficienta stilurilor de conducere

B) Dupa modul de luare a deciziei                       Autoritar

1. varianta cu stiluri pure+mixte     Majoritar                           Paternalist

                                                Democrat                            Permisiv

                                                                          Liber              

                                                                            cu

                                                                        discutii

2. Varianta cu stiluri pure nuantate:

a)       autoritar strict: - sever, dar corect

-          nu-si deleaga niciodata autoritatea

-   tendinte conservatoare

-          generos cu cei care-si indeplinesc indatoririle

-          tine la distinctia dintre conducator si subaltern

b)       autoritarul binevoitor - raspunde si de sarcina si de subalterni

-          interes pentru problemele personale

-          incearca sa ajute

-          este apreciat de subalterni

c)       autoritarul incompetent: - lipsit de scrupule

                                        -  brutalizeaza

                                                    - corupe

- recurge la orice procedura vre crede ca il va ajuta in realizarea scopurilor sale

d)       democratul autentic à cel descris anterior

e)       pseudo-democratul: - nu difera prea mult de autoritarul incompetent

- adopta formele verbale aparent democratice dar in esnta urmareste propriile sale interese

C) stiluri tridimensionale de conducere:

-          la cele 2 dimensiuni: - interesul pentru problemele umane

- interesul pentru productie              - rezulta : 8 stiluri + eficienta

dintre care: a) stiluri eficiente si b) stiluri ineficiente

a)      stiluri eficiente

1.       realizatorul: - orientat pe cele trei dimensiuni

-face apel la metodele de conducere si organizare moderne

                                          - conducatorul democrat

2.       autocratul:- acorda prioritate productiei

- cauta solutii rationale pentru procesele tehnice

- eficient

                  3. autocratul binevoitor: - interesul pentru subalterni

           4.  promotorul: - asigura echilibrul intre cerintele productiei si ale subalternilor

b)      stiluri ineficiente:

        5.  negativul: - nu acorda atentie niciuneia din cele trei dimensiuni

                  -  subalternii isi pierd interesul

6.       altruistul -  paternalist

      - interes crwescut pentru problemele umane

                                          - diminuarea spiritului de responsabilitate

7.       birocratul: -  interes pentru productie

        - distant fata de subalterni

        - apar tensiuni, conflicte

8.       ezitantul: -  obsedat de echilibru

      - prudenta exagerata in adoptarea deciziilor

D.  Stiluri de conducere in functie de natura grupului subordonat

     In functie de maturitate, stilul adecvat de conducereeste o combinatie dintre:

-          comportamentul orientat spre sarcina

-           comportamentul orientat spre relatie

1. Stilul dirigist - liderul da instructiuni specifice si misi supravegheaza strict subordonatii
2. Stilul pseudo-negociat: - explica decizia si ceeaza posibilitati de clarificare
3. Stilul participativ - adopta ideile subordonatilor, ii implica in luarea deciziei
4. Stilul prin delegare - liderul transfera grupului responsabilitati pentru decizie si implementare.

S.28. FUNCTIILE PSIHOSOCIALE ALE GRUPULUI:PRACTICI DE LUARE A DECIZIILOR IN GRUP;

GANDIREA COLECTIVA DE GRUP

I.                    FUNCŢIILE GRUPULUI

Functiile pe care le indeplineste grupul sunt determinate de :

-          structura acestuia(formal si informal)

-          sarcina

-          tipul de organizare

-          de integrare sociala a individului:  -  individul este supus unuiproces adaptativ de invatare a semnificatiilor si regulilor grupului. El suporta influentele grupului familial, apoi ale celui educativ. Invatarea sociala are regimul oricarei invatari cognitive. Exista o teorie potrivit careia dezvoltarea cognitiva a individului este conditionata si stimulata de interactiuni intr-un grup(clasa, scoala)denumind acest proces de dezvoltare sociala a inteligentei- conflict socio - cognitiv.

Pentru individ, grupul de origine apare ca o sursa de "obiectivitate" si el raporteaza toate achizitiile sale ulterioare la aceasta experienta de baza .

O alta modalitate in care individul incorporeaza valorile munui grupde referinta sau exercitiul conformismului, supunerii si normalizarii.

-          de diferentiere:  -  se manifesta prin oportunitatea pe care grupul o ofera membrilor sai de a beneficia de "imaginea sa de marca", dar si de a se afirma personal.

= modalitatea de a cauta identitatea , ocazia de a se valorifica, dea dezvolta strategii de invatare.

-          mijloc si loc al schimbarii: -  grupul isi construieste un "spatiude viata" in interiorul caruia isi organizeaza actiunile, in functie de normele, valorile, ideologia impartasita impreuna cu ceilalti.

-          producator de idei:  - mediu creativ

- interactiunile dintre membrii, conversatiile, stimuleaza emergenta ideilor noi, elaborarea unei anumite " gandiri sociale', stimuleaza cautarea solutiilor ceea ce se reprezinta ca o functie de reglare. Corectand actiunile de cautare si elucidarea ambiguitatilor stimulam aparitia a noi cognitive.

II. PRACTICI  DE LUARE A DECIZIILOR IN GRUP

Decizia colectiva prezinta  avantaje net superioare calitativ:

-  numarul variantelor decizionale este mai mare

-  fiecare varianta are posibilitatea de realizare mai ridicata

-  specialistii diferiti pot analiza mai bine consecintele in diferite domenii

-  atitudinile riscante ale unor membri pot fi anihilate de atitudinile realiste ale altora

-  acceptarea usoara a deciziei de catre cei care participa la elaborarea ei

Dezavantajele deciziei colective sunt:

  -  atitudinea realista a unor membri poate impune o prudenta prea mare altora        

 -   consuma mai mult timp

- este mai riscanta pentru ca raspunderea este colectiva

            Autorii modelului normativ(Vrom, Yetton, 1973) considera ca exista 5 stiluri(procedee) de luare a deciziei, astfel:

- Autocratic I. :  conducatorul rezolva problemele sau ia deciziile folosind informatiile de care dispune

- Autocratic  II. : decidentul obtine informatia de la subalterni. Rolul lor se reduce la a furniza informatia, stiind sau nestiind despre ce problema este vorba

- Consultativ I. : decidentul analizeaza problema cu anumiti subalterni in mod individual, retine sugestiile si propunerile lor,fara a-I reuni in grup

                      - decizia o ia liderul, iar aceasta poate reflecta mai mult sau mai putin opinia colaboratorilor

- Consultativ II. :  decidentul studiaza problema cu subordonatii constituiti in grup si retine sugestiile si propunerile lor, apoi ia singur decizia.

- In grup :   se studiaza problema cu subordonatii in grup fiind obtinuta solutia.

- liderul este modelator

- accepta solutia pe care o sustin cei mai multi ,membrii ai grupului

Reguli pe care trebuie sa le indeplineasca o decizie

* Regulile calitatii

a) Regula informarii liderului: daca liderul nu are suficienta informatie nu va utiliza procedeul"autocratic I"

b) Regula convergentei obiectivelor: daca subalternii nu pot sa audieze corespunzator obiectivele organizatiei, liderul nu va utiliza procedeul de grup

c)       Regula problemelor nestructurate: daca liderul nu detine suficienta informatie, iar problema este nestructurata liderul va  aplica procedeul "consultativ II" sau luarea deciziei in grup

d)      * Regulile acceptarii

a) Regula acceptarii:  daca acceptarea deciziei ar putea ridica probleme liderul nu va utiliza nici unul din procedeele autoritare(autocrat I si autocrat II)

b) Regula conflictului : daca subordonatii manifesta retineri fata de decizie liderul va utiliza procedeul "consultativ II" sau "in grup".

c) Regula onestitatii : daca nu este o decizie majora, dar sunt probleme de acceptare, procedeul "in grup" va fi utilizat pentru a sporii probabilitatea acceptarii

d)  Regula prioritatii : daca subordonatii inteleg obiectivele organizatiei, atunci liderul va utiliza procedeul "in grup"

III  GANDIREA COLECTIVA DE GRUP

Gandirea colectiva de grup: proces de grup caracterizat printr-o tendinta de cautare a acordului intre membri, cu efecte negativ asupra eficientei deciziilor luate in grup.

- se refera la grupurile inalt coezive

- acest concept este insotit si de efecte ca:

* iluzia vulnerabilitatii

*  supraincrederea

* credinta in justetea cauzei

* minimalizarea adversarului

-  groupthink - poate sa apara in orice grup decizional

-  tehnici de ameliorare: - promovarea atitudinii critice

- impartialitatea liderului

- munca in echipa

- grup coeziv - caracterizat printr-un grad inalt de consens

- nivel ridicat de integrare a membrilor

- elimina conflictele

- grad crescut de conformism

- grad crescut de satisfactie

- sentiment de securitate

- performanta

Determinanti: - prestigiu de grup

- trebuinta de acceptare

- nevoia de securitate

Principalele simtome ale gandirii de grup sunt urmatoarele:

- limitarea cautarii informatiei

- analiza neaprofundata a informatiei disponibile

- refuzul informatiilor care contrazic opinii deja existente conduc la respingerea luarii in considerare a alternativelor in raport cu primele optiuni

- evitarea dezbaterii, autocenzura

- perceptia stereotipica a adversarului, la care se adauga un optimism excesiv cu privire la calitatile morale si intelectuale ale grupului, provoaca o iluzie de invulnerabilitate, impiedicand depistarea pericolelor.

- evitarea dezbaterii, autocenzura

- perceptia stereotipica a adversarului, la care se adauga un optimism excesiv cu privire la calitatile morale si intelectuale ale grupului, provoaca o iluzie de invulnerabilitate, impiedicand depistarea pericolelor.

SB.29 Faze de dezvoltare ale grupului format pentru cooperare

-Grup =ansamblu de persoane intre care se stabbilesc relatii interindividuale directe si statornice in cadrul unor activitati similare ce conduc la realizarea scopurilor relativ comune

-Cooperare =forma de interactiune sociala care presupune actiuni conjugate ale mai multor persoane pt atingerea unui scop comun

                   -are efecte de uniformizare à scaderea relativa a satisfactiei individuale              

-Fazele de dezvoltare tin cont de efortul individual

            a)faza difuza : subiectii mai intai discuta, comenteaza intre ei  àii cuprinde pe toti

                                    -tip orientativ

            b)faza concentrata : subiectii trec la lucru, dar fiecare in partea grupului lui

                                            -aceasta este o faza precisa; intra in functie competitia

-cooperarea pune accent pe :

                        =aspectele socio-emotionale

                        =participare

                        =comunicare interpersonala

                        =initiativa

                        =sugestia

                        =imitatia

Coeziunea este o forma de cooperare

-grupurile coezive au standarde de activitate mai ridicate; exista premiza ca ele sa fie mai productive decat cele necoezive

-coeziunea ridicata confera un prestigiu mai mare grupului ca atare si fiecaruia dintre membrii sai

-memebrii grupurilor ccoezive prezinta mai putuna anxietate in situatii stresante

SB. 30 Faze de evolutie ale conflictului de grup

-unii autor considera ca conflictul ioa nastere duin competitie (la o anumita intensitate) in care apare un mic incident

-se naste ori de cate ori exista un sentiment individual puternic motivat

-apar datorita :      -diferentelor cotidiene de opinie           

                                -dezacorduri

                                -nevoi, impulsuri, stiluri de viata, valori

Definitie = lupta de tendinte, de interese; situatie in care se gaseste un individ supus unor forte vectorial opuse si de puteri aproape egale

               = opozitie deschisa cu efecte distructive asupra interactiunii sociale

-Modelul de dezvoltare a conflictului are 5 faze:

                        a)dezacordul

                        b)confruntarea

                        c)escaladarea

                        d)de-escaladarea

                        e)rezolvarea

Dezacordul: -debueaza prin simple neintelegeri, diferentierea prin modul llor de a fi si de a agandi

                    -pseudo-neintelegeri

-divergente minore, dar care necontrolate in timp, pot degenera in conflicte reale

Confruntarea :  -adanceste divergenbtele

                        -acestea sunt percepure ca importente pentru interactiunea de grup

                        -ameninta unitatea grupului

                        -fiecere parte isi sustine pozitia sa

                        -fiecare parte incearca sa-I schimbe parerea celeilalte, accentuand propriile argumente

                        -persuasiunea devine exagerata

                        -poate degenera in actiiuni de forta, de coercitie cu efect de bumerang

                        -domina expresia emotionala

                        -atmosfera tensionata

                        -apare nevoia unei solutiii

Escaladare : -distruge normele reciprocvitatii pozitive, inlocuite cu unele negative ce sustin comportamentul comcurential axagerat

                    -tensiunile si ostilitatile scapa de sub control

De-escaladarea = orientarea spre solutii de rezolvare a conflictului

 -ambele parti sunt "obosite" si vor sa sa termine

 -scaderea in intensitate           

Rezolvarea: -se face prin interventii legale de tip institutional(de negocieri si compromisuri repetate)

                   -stimularea posibiltitatilor de comunicare deschisa    

                   -aparitia celei de a 3-a parti ca negociator

                   -aceasta nu trebuie privita ca slabiciune a ineia din parti        

Alta clasificare a fazelor este:

a)starea latenta :  -exista conditiile declansarii conflictului, fara ca acestea sa fie sesizabile

b)constientizarea conflictului:  -conflictul este cunoscut, recunoscut de cei implicati si de cei din 

                                                    afara

                                           -divergenta

c)acutizarea starii conflictuale:  -accentuarea starii tensionale

                                                   -conflictul e inevitabil, dar el nu a fost inca declansat

d)declansarea conflictului:  -conflictul se manifesta fatis

                                            -e vizibil char si pentru cei neinmplicati

e)sfarsitul conflictului:  -se schimba conditiile initiale

                                      -noile conditii duc la cooperare

SB. 31 Criminalitatea si violenta ca procese de grup: cauze, factori psiho-sociali, culturali care le sustin; consecintele lor pentru individ si colectivitate; mijloace de perevenire a criminalitatii

Agresivitatea = comportament verbal- actional orientat spre umilirea, minimalizarea si chiar suprimarea fizica a celorlalti

                        -ipoteze biologice, etiologice, psihologice, sociologice

                        -caracter intentionat

                        -perspectiva biologica: -reprezinta un raspuns instinctiv determinat de activitatea

                                                               subcorticala si endocrina

                                                              -hormon masculin testosteronul, unele substante neuro-

                                                               mediatoare, caracterul innascut

                        -ipotezele psihologice si sociologice promoveaza conceptia caracterului achizitional

                          (prin invatare sociala)

                                    *mijloacele de comunicare in masa

                        -ipoteze psihologice: frustrare-agresivitate

                        -ipotezele socio-genetice : explica comportamentele de grup

Violenta = utilizarea fortei si a constrangerii de catre individ/grup in scopul impunerii vointei asupra 

                  altora

-          din punct de vedere juridic: folosirea fortei fizice sau a  autoritatii personale pentru a produce un prejudiciu sau o vatamare integritatii unie persoane

-          din punct de vedere sociologic à mijloc coercitiv pentru asdigurarea dominatiei

-          mijloc al minoritatilor, grupurilor defavorizate si marginalizate prin care se incalca coduri normative nescrise

Criminalitatea = ansamblul manifestarilor anti-sociale  care incalca prevederile inscrise in norma de

                           drept, atragand dupa sine interventia fortei coercitive a statului

-          e un caz particular al deviantei sociale

Cauze: - directia clasica (din dreptul natural) deriva din catul de vointa individuala a infractorului

             -teoria antropologica: "criminal - innascut"

             -deficientele personalitatii, fenomenul de imitatie a comportamentului criminal sau in raportul dintre frustrare- agresivitate

            -ipoteza sociologica:  Teoria cauzalitatii multiple

             Teoriile etiologice:

    a)teoria dezorganizarii sociale: influenta ecologiei urbane asupra infractionalitatii

    b)teoria anomiei sociale: infractionalitatea este rezultatul dereglarii normelor in situatii de criza, al tensiunii dintre scopurile propuse si mijloacele de a le infaptui

    c)teoria "asociatiilor diferentiale": -ca proces de invatare sociale

    d)teoria conflictelor culturale - consecinta tensiunilor culturale manifestate intre grupurile din cadrul aceleiasi societati

    e)teoria personalitatilor criminale - pune accentul pe acele componente criminigene ale societatii de natura a imprima individului infractor o structura de personalitate orientata spre antisocialitate

Surse de influentare (violenta)

a)surse ce tin mai mult de individ: -frustrarea, atacul sau provocarea directa, durerea fizica sau morala,caldura, aglomeratia, alcoolul, drogurile, materialele sexi, pornografice

b)surse de agresivitate in cadrul familiei: bataia, incestul (vezi psihologia soc pag 440-441)

c)surse de agresivitate ce tin de comunicarea in masa

Consecintele lor pentru individ si societate :

-reactia sociala are in vedere interesele sociale care sunt lezate

-odata ce persoana care comite infractiunea e depistata, ea suporta consecintele-reactia sociala

-imigrarea =>internationalizarea criminalitatii

-comunitatea internationala - amenintarea la adresa securitatii si ordinii generale a statelor

Reducerea violentei (agresivitatii)

-1995-lansat ONU-anul international al tolerantei

-gasirea unor modalitati de descarcare a tensiunii emotionale si de reducere a pornirii catre conduite agresive

-comportamentul violent nu duce la o reducere a violentei ci la o intensificare

-o forma de scadere este pedeapsa: = ea este aplicata in urma folosirii violentei

                                                         = pedessele sunt: institutionalizate si neinstitutionalizate

                                                         =cat de buna este nu se stie clar

                                                         =o forma de esec este recidivismul

-o alta forma este scaderea efectelor invatarii sociale: =trebuie evitat contactul copilului cu modele

                                                                                        de conduita agresiva

                                                                                       =trebuie insistat asupra franelor - inhibitive

-poate fi reglementata social- reglementand programele Tv

-prin educatie

Mijloace de prevenire a criminalitatii

-pe fondul crizei economiei, inflatiei, somajului, intelegerea proasta a libertatii a aparut o disonanta

accentuata intre diverse categorii sociale=>determinarea unoer sentimente de negsiguranta si frustrare

-colaborarea tuturor institutiilor pentru prevenire

-          preventie=colaborare: -formarea + dezvoltarea atitudinilor civice

-          cresterea gradului de agresivitate a cetatenilor

-          sensibilizarea publicului asupra problemelor cu care se confrunta fortele de ordine

-          informarea populatiei asupra modificarilor de ordin legislativ

Programe si strategii de prevenire a criminalitatii

-infiintarea Consiliului de Prevenire a  Criminalitatii

-implicarea in structurile comunitare a politiei àServiciul de Prevenire a Criminalitatii

-aceste programe sunt evaluate periodic

-acestea trebuie sa implice structurile guvernamentale si non-guvernamentale

-se folosesc astfel mijloace: mass-media, italnirile de lucru, simpoziane, conferinte

*Metode politienesti:  -atentionarea publica asupra problemei criminalitatii

                                    -recomandari proivind administrarea riscului infractional

                                    -proiecte de grupà pentru dezvoltarea activitatii de preventie

                                    -planning ambiental àpentru modificarea factorilor de mediu

                                    -incurajarea cetatenilor sa depisteze activitati infractionale

*Activitatile preventive au fost asociate programelor educative din scoala:

-tiparire pliante

-acordarea de sprijin pentru copii, femei, batrani

-acordarea de sprijin pentru persoane cu handicap

-pentru persoane aflate in situatii sociale deosebite

*Mijlocul de prevenire cel mai receptiv al comunitatii este mass-media

*O modalitate este implicarea actorilor sectorului social pentru scaderea cauzelor delicventale:

                                    -lupta contra esecurilor si absenteismului scolar

                                    -ameliorarea conditiilor de viata (reinsertia somerilor, eforturi in materie de

                                     locuinte)

*Putem vorbi de 3 tipuri de preventie:

a)primara (generala) - vizeaza populatia si actiunea asupra factorilor sociali generali (psihologia sociala; cultural etc)

b)secundara (specifica) - incearca scaderea frecventei si evitarea comiterii faptelor anti sociale

                                      -se adreseaza grupurilor vulnerabile

                                      -clasifica si defineste factorii de risc

c)tertiara (curativa) - modifica comportamentele subiectilor identificati ca fiind delicventi

                                 -impiedicarea recidivelor

Dupa nivelul la care se face preventia avem :

-preventia sociala: implica actiunea asupra factorilor sociali ce duc la comiterea faptelor ilegale

-preventia situationala: scaderea ocaziilor ce cauzeaza fapte ilegale

Dupa strategia actionala

-preventie defensiva: - problemele sunt manifeste iar grupurile se apara de acestea si de consecintele lor

-lupta se duce asupra simptomelor sau indivizilor

-se foloseste forta de persuasiune sau descurajare

-preventie ofensiva: - problemele sunt prevazute => atacarea cauzelor

In modelul teoretic de preventie avem:

1)echipa de preventie - actioneaza continuu

2)echipa de concertare - factorul organic de decixie al oricarui proiect

3)grupul de coordonare - este compus din persoanele mandatate de grup de concentrare pentru a urmari zilnic derularea proiectului

Masuri:

-delimitarea cu mai multa competenta a atrubutiilor + structurilor investite la nivelul segmentelor sociale

-crearea si perfectionarea structurilor

-cresterea nr de specialisti in cadrul acestor structuri

-infiintarea unor institutii de prevenire a criminalitatii

-educarea cetatenilor in sprijinul respectarii legii

-initierea unor programe pentru protejarea victimelor infractiunilor si a martorilor

SB. 32. Victima si recuperarea ei; Rolul asistentului social in acest sens

VICTIMA SI RECUPERAREA EI

Def: Victima =orice persoana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, materiale, morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale

-mai multi autori s-au preocupat de vulnerabilitatea unor categorii de indivizi:

                                    -cei foarte tineri,  foarte batrani

                                    -imigranti recent

                                    -membrii unor grupuri minoritare

                                    -cei cu tulburari mintale             

-alte criterii: -sex

                     -varsta

                     -rasa       

-Exista 2 tipuri de victimologii:

a)concentrata pe personalitatea victimei unui act criminal

b)axata pe evaluarea aspectelor materiale, prejudiciile aduse victimei

--intereseaza relatia infractor-victima si anume cat din responsabilitate ii revine victimei=> notiunea de victimantivanta => victima poarta o parte din vina (indirect sau direct) => gradul de vulnerabilitate victimala a unui individ

-rezultatele statistice arata:

a)nr ridicat al vitimelor fata de cel al infractorilor

b)riscul victimal in cadrul infractiunilor comise cu violenta este sensibil mai ridicat la barbati

c)80% din cazuri, criminalul si victima au fost rude, cunostinte

d)cei ce ucid sunt cu 5-10 ani mai tineri decat vicyimele

e)varsta victimelor: rata cea mai ridicata este la femei intre 20-29 ani si 30-39 ani la barbati

-calcularea "indexului vulnerabilitatii" -in vedera posibilitatii unui individ de a deveni victima in cadrul unei categorii de infractiuni: - criterii :  -varsta ,sex , etnie , ocupatie , venit , statut marital , localitate .

                                                                         

-putem vorbi de 2 categorii de factori pentru gradul de vulnerabilitate victimala:

a)factori personali: -retardatii mintal

                                    -experienta sociala si interactionala redusa

                                    -indivizii cu handicap fizic

                                    -persoane in varsta, fragile, minori, femei

b)factori situationali: -unii indivizi sunt in mai mare masura de a fi victimizati in anumite perioade de timp si situatii (ex turistii)

Victimele pot fi clasificate dupa:

a)tipul de infractiune: -victime: -ale infractiunii de omor

                                                   -vatamare corporala

                                                   -ale loviturilor

                                                   -actelor cauzatoare de moarte

                                                   -actelor cauzatoare de viol

                                                   -actelor cauzatoare de talharie

           sau: -copii disparuti, maltratati fizic sau sexual

                  -persoane in varsta

                  -femei maltratate

                  -victime ale actului sexual

                  -victime ale soferilor in stare de ebrietate                   

b)gradul de implicare + responsabilitatea victimelor:

-complet inocent

-vinovatie minora

-la fel de vinovati ca infractorul

-mai vinovat decat infractorul

-cel mai vinovat

-simulant, cofabulator

c)dupa gradul de participare si implicare a victimelor in comiterea actelor infractionale:

-non-participare

-latent, predispus

-provocator

-participant           => categ. de victima dupa tipul de intarire victima-infractor:

-fals                                                                              -infractor activ-victima pasiva

                                                                                    -infractor activ-victima semipasiva

                                                                                    -infractor activ-victima activa

                                                                                    -infractor semipasiv-victima activa

                                                                                    -infractor pasiv-victima activa

d)dupa criteriile factorilor psihologici, biologici, sociali => 13 categ de victime

-1.victime nevarstnice - la indemana infractorului, pentru ca sunt neevoluati fizic, psihic: ex copii

                                    -forme: rapire, maltratare, abuz fizic si sexual

-2.femeile - in infractiunile de ordin sexual (femei tinere), material(femei in varsta)

-3.varstnici - de ordin material datorita slabiciunilor fizice

-4.consumatorii de bauturi si stupefiante

            -sunt cei mai expusi

            -infractiuni - de buzunar (alcoolici)

                               -autovictimizare (la drogati)

-5.imigrantii - grad inalt de neajutorare in domeniul relatiilor umane

-6.minoritatile etnice - datorita discriminarii rasiale

-7.indivizii temporar deprimati - datorita nivelului scazut al reactivitatii fizice si psihice

-8.indivizii cu inteligenta redusa

-9.indivizii achizitivi

-10.indivizii destrabalati si desfranati din cauza indiferentei fata de lege

-11.indivizii singuratici si cu "inima zdrobita" pentru ca nu pot suporta singuratatea si frustrarile =>credulitatea

-12.chinuitorii - cei care in urma chinurilor prelungite la care supun unele persoane ajung jertfa reactiilor agresive ale acestora

-13.indivizii"blocati" si cei "nesupusi"

            -individul blocat e cel incurcat in fel de fel de datorii

            -cei nesupusi-cei care atacati fiind nu se lasa lesne victimizati àvictimele dificile

e)dupa reactia sociala: -victime acuzate

                                    -victime aparate

f)gradul de participare si de raspundere a victimei in comiterea infractiunii:

            1.victime care anterior faptului infractional nu au avut nici o legatura cu faptasul:      -intalnirea infractor-victima este pur intamplatoare

            2.victime provocatoare: -victime ce au comis ceva (inconstient) fata de infractori

            3.victime care precipita declansarea actiunii infractorului

            4.victime sub aspect biologic slabe: -cazul persoanelor ce prezinta slabiciuni din punct de vedere fizic/psihic

            5.victime slabe sub aspect social: - persoane ce apartin grupurilor minoritare (etnice, religioase)

            6.victime autovictimizate: - persoane ce-si orienteaza agresiunea asupra propriei persoane

            7.victime politice: - persoane ce au suferit din cauza propriilor convingeri

-Nici o victima nu poate fi absolvita total de vina

*Variante posibile ale relatiei infractor-victima ce duc spre determinarea infractorului

            -a)vioctime disparute

            -b)victime ce nu supravietuiesc agresiunii

            -c)victime ce supravietuiesc agresiunii, dar nu pot identifica infractorul din motive obiective

            -d)nu denunta infractorul de teama sa nu se razbune

            -e)cunosc infractorul, dar tin la viata lor particulara

            -f)protejeaza infractorul

            -g)declara alta persoana pentru a se rezbuna pe aceasta

            -h)folosesc aceasta situatie pentru a-l face vinovat si de alte infractiuni

            -i)victima care profita de o anumita situatie reclamand o situitie comisa asupra sa cu intentia  de a sanctiona o persoana sau de a profita de pe urma ei

Aspecte psihologice privind protectia si autoprotectia

1.masuri de protectie sociala:

            -acestea revin organelor judiciare àexistenta normelor juridico-penale àjudecarea si pedepsirea infractorilor

            -actiuni de anticipare si prevenire

2.masuri de autoprotectie sociala:

            -acestea revin persoanelor particulare

            -identificarea acelor persoane ce pot deveni victime si educarea lor:

=educarea moral juridica pentru a cunoaste normele legale

                                                            =pregatirea anti-infractionala a persoanelor

                                                            =sfatuirea individuala a cetatenilor privind conduita pentru a 

                                                               impiedica sfarsitul negativ al unor stari de lucruri

                                                            =identificarea din timp a unor victime potentiale

            -Tactici de depasire a situatiilor de risc pentru a minimaliza pericolul de victimizare

            -Prevenirea crimei prin proiectarea mediului inconjurator accentueaza asupra importantei "spatiului de aparare", mentinerea supravegherii

varianta subiect

Sub 32 . RECUPERAREA VICTIMEI. ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL.

Whitman, psihoterapeut american specializat in interventii cu victime si agresori propune urmatoarele principii de baza in interventie:

1.       asistentul social nu trebuie sa provoace durere in plus persoanei care ii solicita sprijinul.

2.       asistentul social trebuie sa gaseasca strategii de interventie care sa fortifice victima si care sa determine schimbari sociale pozitive in viata acesteia, vazuta pe termen lung, dar in acord cu satisfacerea nevoilor ei imediate. Daca interventiile lui se limiteaza la a fi un raspuns la nevoile ei imediate, inseamna ca ii ofera doar protectie, nu reabilitare. Protectia este o interventie care mentine persoana intr-o stare de dependenta fata de cel care o protejeaza, o stare de imaturitate care nu creeaza premisele gasirii unei solutii si a unei vieti autonome si cu satisfactii

3.       in orice fel intervine, interventia lui ca profesionist trebuie sa se realizeze impreuna cu victima, nu pentru ea - victima este cea care trebuie sa-si recastige puterea de a-si gira viata, de a decide pentru ea

4.       pentru evaluarea succesului interventiei sale, este necesar sa stie in ce masura interventia sa a scos victima din izolare, a facut-o sa fie mai sigura de ea si mai in siguranta

Comunicarea cu victima nu se poate face decat pe baza empatiei asistentului social. Numai comunicarea sincera poate sa vindece. Capacitatea empatica intra in profilul psihic al terapeutului ca o trasatura de baza. Acest lucru il face sa inteleaga lucruri fara a avea nevoie de cuvinte.

Calitatea interventiei este conditionata de cunostintele celui ce intervine si de afectivitatea lui. Cunostintele si afectivitatea genereaza o atitudine fata de client, victima sau agresor si fata de situatie. Aceasta va conditiona eficienta interventiei.

Interventia va necesita o conjugare a serviciilor puse in slujba rezolvarii si vindecarii.

Tipuri de servicii:

1.       servicii de caritate - au la baza compasiunea umana, empatia si dorinta de a veni in ajutor. Victima poate beneficia de ele la propria solicitare sau aceste servicii pot fi oferite in cadrul comunitatii unde i se cunoaste situatia. Serviciile pot fi oferite de catre o persoana sau o organizatie/agentie. Interventia de acest tip poate fi salvatoare in situatii-limita dar nu poate duce la rezolvarea problemei victimei. Caritatea in general se caracterizeaza prin discretie si neinterventie de profunzime, fiind un serviciu circumstantial (in functie de conditiile de moment ale victimei)

2.       servicii de reabilitare - vizeaza in special sanatatea fizica si mintala, capacitatile scazute ale victimei. De la serviciile medicale la cele de consiliere, trecand prin cele sociale de adapost temporar si prin cele juridice, serviciile de reabilitare actioneaza pentru restabilirea victimei prin interventii specifice realizate de profesionisti. Cand serviciile sunt oferite de voluntari acestia sunt supervizati de specialisti. Voluntarii suplinesc in aceste cazuri lipsa de timp sau disponibilitate pentru implicarea mai profunda a specialistilor

3.       servicii de suport - sunt retele de sprijin care se constituie in jurul victimei pentru a o asista in procesul de reabilitare. Interventia acestora este continua, de durata, cu o constiinta clara a datoriei si disponibilitatii de a sprijini victima. Aceste retele pot fi foarte variate in alcatuirea si functionarea lor, implicand de la grupuri de sprijin (grup format din persoane cu acelasi tip de nevoi si care pot beneficia uneori de prezenta unui specialist), la vecini, prieteni, familie. Interventia de suport individualizeaza atentia acordata victimei

4.       servicii de preventie - sunt la dispozitia publicului larg, a comunitatii si constau in proiecte si programe educative pe tema violentei, agresivitatii, droguri etc., vizand totodata dezvoltarea unor deprinderi generale de cooperare in situatii dificile pentru rezolvarea sarcinilor vietii de zi cu zi. Au ca scop schimbarea mentalitatilor, educatia civica si creeaza de fapt terenul implementarii serviciilor de specialitate. Interventia de acest tip se realizeaza in principal prin intermediul mass-media. In absenta unor informatii corecte, mass-media poate avea o influenta nedorita asupra perceprii subiectului la nivelul comunitatii.

Toate aceste tipuri de servicii se imbina in procesul complex al interventiei fara sa apara o diferentiere clara intre tipul lor de actiune,  cel mai adesea intervenind sincron.

Interventia este un proces care incepe in momentul semnalarii unui caz si ia sfarsit in momentul reabilitarii si reinserarii sociale a victimei, ca individ cu drepturi depline al comunitatii ei, trecand prin procesul de punitie si reabilitare a agresorului, precum si prin protejarea intereselor victimei.

*******

ROLUL ASISTENTUILUI SOCIAL IN PERIOADA DE TRANZITIE

 Profesia de asistent social este pusa in situatia de a-si asuma rapid un rol important in sprijinirea unei tranzitii"cu fata umana".

 Asistentului social ii revine o dubla responsabilitate: fata de cei in nevoie si fata de institutiile pe care le deserveste .

 Fenomene noi cum ar fi mari mase de oameni impinse rapid in saracie si nevoie acuta. Cresterea masiva a delicventei juvenile "copiii strazii" solicita din plin munca asistentului social in cadrul unor servicii specializate. Acestea nu reprezinta dificultati ale unei persoane vulnerabile ci probleme ale colectivitatii.

            -Asistentul social trebuie sa intervina activ in constientizarea proceselor prin care trece societatea, in sprijinirea indivizilor si a colectivitatii de a face fata schimbarilor si problemelor dificile.

            -El poate chiar initia schimbari in politica sociala intr-o maniera pozitiva.

  Acest context preseaza asupra asistentului social sa-si asume un rol sensibil mai larg decat cel traditional: el mai poate fi unul din instrumentele colectivitatii care asista persoane izolate si totodata reprezinta colectivitatea care vrea sa se asiste si sa se sprijine pe ea insasi.

  Terapia individuala, suplimentata cu terapia de grup si comunitara trebuie sa aiba in vedere nu numai actiunea asupra efectelor patologiilor sociale si umane, ci sa vizeze si cauzele care le-au generat. Eliminarea cauzelor trebuie sa castige in importanta in raport cu minimalozarea efectelor.

            -Consilier, terapeut pentru cei in dificultate

SB.33 Tehnici de control si solutionare a conflictului in grupuri mici

Compromisul: -cea mai raspandita si cea mai folosita

                        -e folosita atunci cand grupurile in conflict nu sunt destul de puternice sau prea 

                          puternice pentru a impune celuilalt conditiile sale

                        -membrii grupului renunta la o parte din obiective pentru a solutiona conflictul

                        -nu satisface complet nici una din parti

Evitarea: -nu e o tehnica foarte eficace dar, e foarte practicata

               -este o atitudine pasiva fata de conflict

              -nu se incearca diminuarea conflictului, se neaga existenta lui

              -aceasta abordare duce la formarea unui conflict cronic

Colaborarea: -tehnica recomandata, dar nu prea este aplicata deoarece impune obiectivitate si 

                         depasirea ambitiilor personale, a orgoliilor

                     -prin aceasta tehnica, partile aflate in disputa isi accepta reciproc obiectivele si

                        actioneaza impreuna pentru a obtine cel mai bune rezultat           

                    -identificarea si solutionarea problemelor aflate la baza conflictului sunt conditionate de

                         sinceritate si incredere reciproca

Aplanarea: -una din parti renunta la opiniile sau interesele proprii pentru a-I permite celeilalte sa

obtina ceea ce este deosebit de important pentru ea

                  -divergentele sunt minimalizate pentru a ajunge la o intelegere

Confruntarea: -este tehnica ce prezinta avantajul solutionarii cu rapiditate a unor probleme aflate in

disputa

                        -limita aplicarii ei este ca e percepiuta ca o forma de exercitare discretionara a

autoritatii sefului de grup

-desi situatia conflictuala este aplanata, se deterioreaza climatul psiho-social => conflicte ulterioare

Coexistenta pasnica: -e o metoda pasiva foarte raspandita

-se bazeaza pe toleranta punctului de vedere al adversarului, fara a incerca influentarea lui

-se evita tacit obiectivele si normele grupului in conflict

-se cauta punctele comune si se poate ajunge la colaborare

Neglijarea conflictului: -exista situatii cand aceasta este posibila

                                      -el nu pare important si nici nu da semne sa se amplifice

                                      -se considera ca "se rezolva de la sine"

  -acceptarea perpetuarii sale mocnite àefecte daunatoare (deteriorarea   

    climatului cooperarii)

Metoda medierii: -presupune aplerarea la persoane neutre pentru a interveni intre cele 2 parti

                          

=specificul conflictului  

=conditionarea conflictului        

       -poate fi folosita in 2 variante

   -    medierea prin confruntare directa

   -    medierea prin reprezentanti:

                                                                                                                                                                                                      

Medierea prin reprezentanti:

-atunci cand rezolvarea conflictului prin discutii directe intre grupuri nu are sanse de reusita pt ca:

                                                =exista multe pareri in fiecare grup

                                                =membrii grupului nu sunt solidari

-indicata pentru decizii rapide de atenuare a conflictului pentru a preveni esecul

-aplicabila doar daca membrii grupului nu vor respinge hotararile adoptate de reprezentantii sai

-in prima faza mediatorul se intalneste cu reprezentantii fiecarui grup, acestia comunica la inceput doar prin mediator

-aceasta afla cauzele, punctele de consens si dezacordurile

-mediatorul indruma reprezentantii spre solutii acceptabile

-in a doua faza pregateste discutiile in comun, controleaza discutiile prin calmarea momentelor de tensiiune, stimuleaza empatia, forrmuleaza propunerile

Medierea prin confruntare directa:

-atunci cand membrii grupului la discutie rezolva conflictul si cand exista o serie de conditii speciale: membrii grupului sunt uniti in jurul unei opinii

-implementarea solutiei = acordul grupului

-toti membrii grupului vor solutionarea conflictului

-mediatorul - rol activ

-reperentantiiconduc intrunirile si provoaca grupurile la solutionare

Modificarea variabilelor structurale:

-multiplicarea si intensificarea conflictelor pot fi un smptom al ineficientei sociale a structurilor organizatorice

-eliminarea surselor de conflict generate de proiectarea defectuoasa a structurilor

-se are in vedere: - studierea grupurilor informale

                            - observarea retelelor de putere

             - obiectivele individuale

Solutionarea autoritara:

            -cea mai veche in rezolvarea conflictului

            -se cunosc cauzele si conducatorii grupurilor solutioneaza conflictul cum cred, comunicand 

              grupurilor decizia

            -membrii grupurilor accepta, desi nu sunt de acord cu solutia

Atribuirea unor obiective stimulative grupurilor opozante:

            -obiectivele fixate sunt foarte complexe si nu pot fi rezolvate doare de unul dintre grupuri 

             pentru ca e nevoie de competenta profesionala

            -aceasta atribuire face ca cele doua grupuri sa lucreze impreuna

Acutizarea conflictului:

            -folosita pentru a suprima un conflict mocnit

            -conflictul este prezentat ca o situatie intolerabila ce trebuie inlaturata

            -pozitie ferma a sefului asupra persoanelor implicate

            -este o tehnica directa si riscanta

O alta varianta

01.evitarea

2.formarea grupurilor de legatura

            -cand anumite grupuri nu interactioneaza prea des

3.obiective supraordonate

            -acolo unde exista o dependenta mutuala intre grupuri, astfel incat obiectivul introdus => 

             eficienta mai mare        

4.constrangerea

            -frecventa in organizatiile ierarhice

            -grupurile in conflict vor folosi puterea disponibila pentru a forta incheierea conflictului

            -uneori, unul dintre grupuri va incerca un sprijin de la sef => o solutie unilaterala

            -dezavantaje: -o solutie nedorita sa nu fire luata in seama

5.rezolvarea problemei

            A)tactici de confruntare:

                                    -grupuri cu reprezentant fata in fata

            B)tactici de schimbare a imaginii:

                        -fiecare grup isi exprima in scris imaginea de sine si despre celalalt grup

                        -fiecare numeste un reprezenntant pentru a prezenta aceasta imagine celuilalt grup

                        -ambele grupuri se intalnesc separat

                        -concluziile sunt aduse la cunostinta

                        -dexvoltarea de planuri de actiuni specifice

            C)apelul la consultant:

                                    -angajarea celei de a doua parti

                                    -consultantul: -incurajeaza discutiile

                                                           -asculta cu intelegere

                                                           -clarifica natura problemei

                                                           -recunoaste si accepta sentimentele celor implicati

                                                           -sugereaza proceduri de rezolvare