Terorismul contemporan

Terorismul contemporan

1.1 Definitie

Întelegerea terorismului este dificila datorita faptului ca prezinta conotatii
diferite pentru oameni. Un autor a listat 109 definitii ale terorismului formulate între anii 1936 – 1981, de atunci aparând alte zeci de definitii.

Cu toate ca nu exista un consens international privind definirea terorismului, multe tari au încercat sa delimiteze conceptual propriile interese si valori apelând la propriile lor formule.

Astfel, una din definitiile folosite de guvernul Statelor Unite considera ca: „Terorismul semnifica amenintarea cu violenta sau folosirea violentei în scopuri politice de catre indivizi sau grupuri cu intentia de a soca sau consterna un grup tinta mai larg decât victimele imediate”.

Sociologii definesc terorismul ca fiind o forma de strategie violenta, în scopul atingerii unor obiective politice.
Toate formularile au o pronuntata nota descriptiva si o tendinta de generalizare care pot fi aplicabile aproape oricarei forme de violenta politica.

Datorita dificultatii definirii terorismului si a acceptarii generale a definitiei conceptuale mai rezonabil este identificarea caracteristicilo 757j92h r terorismului.

În acest sens, una din caracteristicile terorismului consta în obiectivul grupului terorist reprezentat prin crearea terorii. Scopul strategic îl constituie folosirea panicii, dirijarea nemultumirii publice generata de starea de teroare pentru obtinerea de concesii politice. Din aceasta perspectiva, terorismul poate fi înteles si ca o tactica psihologica a carei element esential este frica, teama, victimele teroristilor fiind alese în mod arbitrar. Aceasta stare de teama colectiva puternica, tulbura, înspaimânta.

Terorismul afecteaza nu numai individul ci si structura sociala. Teroarea fiind un fenomen psihologic natural, terorismul reprezinta exploatarea constienta, deliberata a acesteia.

Teroarea rezultata în urma actului terorist este tiparul în care se materializeaza ruptura afectiva si psihologica între populatie si putere.

Pentru a induce frica, teroristii au nevoie de publicitate, prin intermediul mass-mediei.
Capatând audienta mondiala, manipulând mijloacele de informare în masa, aparând „în direct” în fata opiniei publice, organizatiile teroriste au posibilitatea de a-si expune cererile lor creând situatii de negociere, amenintând cu distrugerea unor bunuri sau uciderea unor ostatici în cazul în care nu li se îndeplinesc cererile.
Însa cea mai importanta caracteristica operationala a terorismului este folosirea premeditata a amenintarii cu violenta, ceea ce denota natura criminala a terorismului. În acest sens actele teroriste nu sunt justificabile.

Clandestinitatea este o alta caracteristica a operatiunilor teroriste. Din cauza naturii violente si criminale a terorismului, partizanii acestuia trebuie sa actioneze acoperit, pentru a evita identificarea lor.

Prin urmare terorismul este violent, criminal si clandestin, la acestea adaugându-se si faptul ca adeptii sai sunt „necombatanti”, dupa acceptiunea clasica a legilor razboiului.

De asemenea, terorismul implica atacuri asupra unei tinte întâmplatoare si simbolice, inclusiv împotriva civililor. Victimele sunt alese în mod arbitrar, tocmai în ideea propagarii fricii si teroarei.

Prin urmare, terorismul reprezinta un pericol real dar difuz, o amenintare vaga, greu de înteles si definit, imprevizibila, neasteptata, cu efecte inhibatoare, de blocare a actiunii lucide.

O alta caracteristica importanta a terorismului contemporan este faptul ca se practica în grup.
Aceste grupuri se constituie pe criterii subnationale, deci se exclude loialitatea fata de stat sau natiune.
De regula, teroristii provin din reprezentantii minoritatilor sociale, nationale care actioneaza independent de natiune, stat. Totusi, organizatiile teroriste nu pot actiona într-un mediu total ostil. Ele au nevoie de adaposturi, sprijin logistic si financiar, posibilitarea de a recruta noi membri, baze de operatii sigure, etc. De obicei aceste nevoi sunt satisfacute de un anumit segment al populatiei care simpatizeaza cu conducerea organizatiei sau de unele state care împartasesc aceleasi teluri politice.

Militarii vad în general în terorism o forma de conflict de intensitate scazuta, fiind la celalalt capat al spectrului unui conflict armat. În acest sens, militarii îsi focalizeaza atentia asupra statelor sponsor si asupra grupurilor teroriste din perspectiva strategica iar asupra indivizilor si actelor de terorism, din perspectiva tactica.
Ideea de a privi terorismul ca pe o noua forma de purtare a razboiului a aparut în urma desfasurarii ultimelor conflicte militare, începând cu Vietnamul si continuând cu Afganistanul, etc.

1.2. Tendinte

Evolutia fenomenului terorist în cursul ultimilor ani a evidentiat noi tendinte majore în ceea ce priveste modalitatea de actiune:
- tendinta de a organiza atacuri împotriva unor mari aglomerari urbane;
- tendinta de a organiza atacuri cu substante letale;
- tendinta de a organiza atacuri care sa puna în pericol economiile nationale, prin detonarea unor bombe în centre financiare si comerciale de mare importanta;
- escaladarea atacurilor soldate cu luarea de ostatici în scopul de a obtine fonduri de la familie, guverne;
- intensificarea colaborarii între grupari teroriste si grupari ale crimei organizate;
- proliferarea actelor de terorism prin sacrificiu. Amploarea deosebita luata de aceste procedee de actiune îsi are originea în factori de ordin psiho-social si în fanatismul caracteristic terorismului din lumea contemporana.

1.3. Aspecte psiholohice ale strategiei terorismului contemporan

Terorismul reprezinta o strategie care se bazeaza – prin intermediul mass-media, a martorilor oculari – pe impactul psihologic în rândul opiniei publice iar acest impact psihologic devine mai important decât rezultatul actiunilor teroriste.

În fapt, toate formele de lupta contin un element psihologic important care vizeaza atât scaderea moralului inamicului prin îngrozire, cât si întarirea fortelor proprii, a încrederii în sine si a vointei de a lupta. Or intentia terorismului este de influentare a unui public având scopul de a induce sentimentul de frica în populatie sau într-o parte a populatiei.

Un alt element esential al psihologiei teroriste este producerea unui soc masiv în rândul populatiei prin intermediul unor atentate indiscriminatorii care induce populatiei ideea ca oricine poate fi vizat, oricând, oriunde.

Aceasta duce la intimidarea populatiei, la fortarea ei de a lua atitudine fata de autoritati. Aceasta amenintare difuza reprezinta un atu psihologic care trebuie luat în seama.
Un instrument al presiunii psihologice teroriste aplicate populatiei si regimului politic tinta îl constituie provocarea.

Atacurile teroriste tin sa atraga reactii represive din partea regimului. Masurile de securitate care se iau – urmare a atacurilor teroriste – împreuna cu reactiile punitive afecteaza parte a populatiei care nu este implicata în actiunile teroriste, guvernul devenind astfel nepopular. Populatia se simte în nesiguranta, nemaiavând încredere în posibilitatea guvernului de a-i apara. Neputinta guvernului de a actiona eficient în fata sfidarii teroriste, indiferent de raportul de forte care este favorabil autoritatilor, reprezinta alt atu psihologic important în cadrul strategiei grupurilor teroriste.

Desi factorii de stres ai terorismului sunt mai putin coplesitori decât cei din timpul razboiului clasic, ei au impact atât asupra victimelor directe cât si asupra martorilor pasivi la distrugere. Actele teroriste produc rectii de stres datorita socului creat de eveniment, violarea brusca a cadrului familiar si aparitiei sentimentului de pierdere a controlului.

1.4. Controlul stresului în lupta împotriva terorismului

Dupa atacul terorist din 11 septembrie 2004 asupra S.U.A., specialistii în psihologie militara au fost printre putinii care au raspuns cu promptitudine provocarilor lansate de catre teroristi.
Ei au fost cei care au apreciat ca terorismul este o forma psihologica de conflict. Interventia psihologilor americani a fost centrata, în consecinta, pe acordarea unor servicii directe victimelor si familiilor lor, pe instruirea trupelor privitor la managementul stresului si proiectarea unor noi directii de pregatire a personalului militar în lupta cu teroristii si terorismul.
În acest sens s-au format echipe multidisciplinare de controlare a stresului. Aceste echipe asista victimele, membrii familiei, martorii în situatii de luare de ostatici, terorism, identificând elementele de stres generate de:
- socul evenimentului
- violarea brusca a cadrului familiar
- pierderea controlului
- sentimente ostile (reprimate sau exprimate)
- observarea atrocitatilor
- sentimentul de neputinta
- comportamente regresive
- identificarea pozitiva cu teroristii
- sentimentul ca esti victima
- sentimente negative fata de propria tara.
Dar, pentru a fi eficient, demersul antiterorist presupune coordonarea
unitara a doua paliere actionale diferite: lansarea de actiuni politienesti – si paramilitare de anvergura care sa împiedice diseminarea violentei si sa asigure destructurarea factiunilor extremist-teroriste active, iar pe de alta parte, lansarea unor mesaje politice clare dublate de proiectarea unei campanii psihologice de anvergura care sa permita obtinerea sprijinului popular în lupta contra terorismului.




Bibliografie

1. Terorism, antiterorism, contraterorism – General de divizie (r) dr. Gheorghe Aradavoaice, General de divizie (r) Dumitru Iliescu, maior Laurentiu Dan Nita, Ed. Antet. Oradea 1997
2. Dr. Opan Maxim – Terorismul – cauze, efecte si masuri de combatere, Ed. Politica Bucuresti 1989
3. Dr. Ion Suceava, Pavel Olaru – Miraj si realitate. Terorism, violenta, toxicomanie, Ed. Militara, Bucuresti 1985
4. François Massoulié – Conflictele din Orientul mijlociu, Ed. Bic All. Bucuresti 2003.