Thomas Robert Malthus si principiul populatiei

MALTHUS  sI  PRINCIPIUL    POPULAŢIEI

                                                         AUTORI :

Thomas Malthus si principiul populatiei

·        Thomas Robert Malthus (1766-1834) a fost unul dintre primii specialisti care s-a ocupat de problema populatie-dezvoltare.

·        Prima sa lucrare tiparita este "Eseu asupra principilui populatiei în masura în care el influenteaza progresul viitor al societatii, împreuna cu observatii asupra teoriilor d-lui Godwin si M. Condorcet si ale altor autori" (Londra, 1798).

·        În 1820 îi apare cea de-a doua mare o 212l118c pera "Principiile economiei politice".

·        Principiile pe care le enunta Malthus în "Eseu" pot fi sintetizate astfel:

1.     Populatia este, în mod necesar, limitata de mijloacele de subzistenta;

2.     Populatia creste invariabil acolo unde mijloacele de subzistenta cresc, daca nu este împiedicata de unele obstacole foarte puternice si evidente;

3.     Aceste obstacole si acelea care stavilesc forta preponderenta de crestere a populatiei si îi mentin efectele, la acelasi nivel cu mijloacele de subzistenta, se reduc toate la abstinenta morala, viciu si mizerie.

·        Malthus clasifica obstacolele ce actioneaza constant împotriva cresterii populatiei în doua grupe generale:

1)     obstacole preventive - cele voluntare (proptii omului).

2)     obstacole pozitive - cele care rezulta din legile naturii.

·        În Anglia au fost adoptate o serie de legi pentru ajutorarea saracilor, precum :

1)     Colectarea de sume de bani pentru saraci.

2)     Acordarea de slujbe copiilor unor familii care nu se mai pot întretine.

a.      Malthus nu aproba aceste legi, ci propunea introducerea unui sistem mai larg de educatie pentru cei saraci. Ei puteau învata astfel deprinderile prudentei, curateniei si modului de viata regulat.

b.     Autorul afirma ca starea societatii depinde de proportia relativa între numarul populatiei si cuantumul mijloacelor de subzistenta, nu de numarul absolut de oameni ai unei tari.

c.     Cantitatea de alimente nu este singura problema, ci si gasirea unui loc de munca în cazul unei suprapopulari.

d.     Concluzia lui Malthus este ca nu se pune niciodata întrebarea daca o tara poate produce mai mult, ci daca este în stare sa produca suficient, spre a tine pasul cu o crestere aproape nelimitata a populatiei. 

 

 

 

 

 

 

Prezentare generala

          Thomas Robert Malthus (1766-1834) a fost unul dintre primii specialisti care s-a ocupat de problema populatie-dezvoltare. Legaturile complexe dintre cele doua variabile au fost reduse de Malthus la determinarea directa si unilaterala dinspre venituri spre natalitate, sporirea mai puternica a natalitatii ducând automat la scaderea veniturilor familiale.

          Biografia lui T. R. Malthus are câteva repere care pot explica geneza conceptiei sale. S-a nascut la 13 februarie 1766 ca al saselea fiu al lui Daniel Malthus, în Wotton, comitatul Surrey (Anglia). Tatal sau, un om instruit, cu o situatie materiala buna, prieten cu J. J. Rousseau si David Hume - care l-au vizitat în chiar anul nasterii lui Thomas Robert - s-a îngrijit sa-i dea copilului o educatie temeinica. Printre primii sai educatori s-au numarat Richard Graves (1715-1804) si Gilbert Wakefield (1756-1801), nume binecunoscute în istoria culturala si politica a Angliei. În 1782, intra la Jesus College în Cambridge; în 1788 este preotit, iar în 1791 devine Master of Arts. Din 1793 profesor la Jesus College; în paralel, este preot la Wotton.

Prima sa lucrare tiparita este "Eseu asupra principilui populatiei în masura în care el influenteaza progresul viitor al societatii, împreuna cu observatii asupra teoriilor d-lui Godwin si M. Condorcet si ale altor autori" (Londra, 1798). Ecoul pe care l-a provocat prima editie a "Eseului", aparut fara numele autorului, l-au determinat pe Malthus sa scoata o noua editie, în 1803, cu un titlu dezvoltat: "Eseu asupra principiului populatiei sau o trecere în revista a efectelor sale trecute si prezente asupra fericirii umane, împreuna cu o cercetare a perspectivelor referitoare la îndreptarea sau moderarea relelor pe care acesta le provoaca". Diferenta între cele doua editii consta nu numai în titlul adoptat si în marimea acestuia (prima editie are 50.000 cuvinte, a doua 200.000 cuvinte) ci si în elementele noi aduse, în analiza mai aprofundata a problemei, încât se poate spune ca este de fapt o noua lucrare. Urmeaza editia a III-a (1806), editia a IV-a (1807), editia a V-a (1817) si a VI-a (1826), ultima din timpul vietii lui Malthus.

În 1804 este chemat ca profesor de istorie a economiei politice, la East India College, din Hertfort, recent infiintat (ulterior în Haileybury). În 1820 îi apare cea de-a doua mare o 212l118c pera "Principiile economiei politice". În 1810 începe o corespondenta cu economistul David Ricardo (1772-1823), care dureaza pâna la moartea acestuia din urma. În 1833 este ales membru al Academiei de Stiinte Morale si Politice din Franta; în 1834 este înregistrat ca si co-fondator al "Societatii de Statistica". În 1834 moare în urma unui atac de cord.

          Scrierile sale au ca obiect principal populatia si economia, de aceea este dificila separarea lui Malthus-demograful de Malthus-economistul.

          Desigur, ideile lui Malthus au avut si au partizani, ele au dat nastere si la critici care nu au contenit si, probabil, nu vor conteni, intrând în paradigma generala a unei teorii sociale. Legenda lui Malthus este organic legata de situatia economica, politica, demografica a timpului sau; perpetuarea ei nu poate fi înteleasa fara cunoasterea evolutiei economice si demografice în cele doua secole, a situatiei actuale si a perspectivelor - in special, demografice - în deceniile urmatoare. Asa se si explica actiunile periodice de reconsiderare a lui Malthus. Una din cele mai importante a fost cea din mai 1980, organizata de Societatea de Demografie Istorica din Paris, ale carei lucrari s-au desfasurat la sediul UNESCO. Peste 500 de participanti din 61 de tari au fost prezenti dezbatând 164 de comunicari legate de opera lui Malthus. Este important de mentionat ca o Conferinta Internationala consacrata lui Malthus, de o asemenea amploare, are loc pentru prima data în Franta, tara care, prin traditie, era ostila ideilor lui Malthus.

          Cu opera lui Malthus s-a întâmplat un lucru straniu. Pe baza câtorva idei care au socat opinia publica chiar la prima editie, a început sa se urzeasca o legenda care i-a eclipsat opera. În forma reductionista, conceptia lui Malthus era cunoscuta sub forma faimoasei cresteri geometrice a populatiei si a cresterii în progresie aritmetica a mijloacelor de subzistenta, a necesitatii de a stapâni instinctul de procreere - în acest scop, Malthus recomanda "retinerea morala" - care se manifesta necontrolat la clasele de jos, cu efectele negative asupra nivelului de trai, în cazul când nu este frânat de obstacole.

          Aparitia unor curente ca "malthusianism" si "neo-malthusianism", mijloace "malthusiene" si "neo-malthusiene", a unor notiuni ca "politici malthusiene" (de limitare a nasterilor) si "antimalthusiene" (de stimulare a natalitatii, în general politici "populationiste") l-ar fi surprins în cel mai înalt grad si pe Malthus însusi.

Avem de-a face cu formularea unei legi naturale, a unei corelatii între populatie si mijloacelor de subzistenta, a "obstacolelor" în calea cresterii populatiei si a primului "model demo-economic". Toate aceste idei si altele au influentat demografia si economia politica pâna în zilele noastre. Marele naturalist Charles Darwin (1809-1882) marturiseste ca fara teoria lui Malthus nu ar fi ajuns sa formuleze propira sa teorie a selectiei naturale, în timp ce marele economist John Maynard Keynes (1883-1946) nu s-a sfiit sa-l recunosca pe Malthus ca predecesor al propriei sale teorii.

Enuntarea principiului

În "Eseu asupra principiului populatiei" Malthus prezinta scopul principal al lucrarii, acela de a examina efectele unei mari cauze, intim legata de natura omului, care, desi a actionat constant si cu forta de la începutul societatii umane, pâna la el atrasese prea putin atentia. Cauza la care se referea este tendinta, constanta la toate vietuitoarele, de a se înmulti mai mult decât îngaduie cantitatea de hrana la dispozitia lor. Astfel, dificultatea de a procura hrana constituie un puternic obstacol care actioneaza permanent împotriva cresterii populatiei, omul fiind constrâns la un spatiu limitat.

          Principiile enuntate de Malthus în "Eseu" pot fi sintetizate astfel:

4.     Populatia este, în mod necesar, limitata de mijloacele de subzistenta;

5.     Populatia creste invariabil acolo unde mijloacele de subzistenta cresc, daca nu este împiedicata de unele obstacole foarte puternice si evidente;

3. Aceste obstacole si acelea care stavilesc forta preponderenta de crestere a populatiei si îi mentin efectele, la acelasi nivel cu mijloacele de subzistenta, se reduc toate la abstinenta morala, viciu si mizerie.

În ceea ce priveste cresterea populatiei si a mijloacelor de subzistenta raportul este:

-         cresterea populatiei în progresie geometrica:

1; 2; 4; 8; 16; 32; 64; 128; ...4.096

-         cresterea mijloacelor de subzistenta în progresie aritmetica:

1; 2; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 9; .13

De aceea, se poate spune ca populatia, atunci când nu este oprita de nici un obstacol, se dubleaza la fiecare 25 de ani, sau creste în progresie geometrica (o rata de crestere medie anuala de 3%). El estima ca, în doua secole, populatia ar fi, fata de mijloacele de subzistenta, în proportie de 256 fata de 9, în trei secole de 4096 fata de 13, iar în doua mii de ani, diferenta ar fi aproape incalculabila. Perioada de dublare a populatiei a fost luata în cadrul lucrarii mai scurta decât apare ea în realitate datorita obstacolelor pe care autorul prevedea ca le va întâmpina.

 

Observatii generale asupra lucrarii

Lucrarea ne ofera o evidentiere destul de rigida a dependentei asupra cresterii populatiei fata de rezerva de hrana, o baza de pornire a salariilor de subzistenta prin explicarea saraciei în termenii unei adevarate "curse" dintre populatie si mijloace de subzistenta.

Autorul afirma ca starea societatii depinde de proportia relativa între numarul populatiei si cuantumul mijloacelor de subzistenta, nu de numarul absolut de oameni ai unei tari. Pentru ca aceasta afirmatie sa fie sustinuta, în prima parte a acestei lucrari s-a aratat ca tarile cele mai slab populate, au avut de îndurat deseori mai mult de pe urma efectelor legii populatiei decât tarile cu o populatie numeroasa. Astfel, unele tari, în perioada în care erau cel mai mult populate au trait în abundenta si au putut sa exporte cereale, iar când populatia a fost putin numeroasa, au îndurat saracie, mizerie si au importat cereale (sunt date drept exemplu: Egiptul, Palestina, Roma, Sicilia si Spania). Multi politicieni au observat si ei ca statele puternice si înfloritoare erau dens populate si au tras concluzia ca numeroasa lor populatie era cauza prosperitatii, dar Malthus considera ca prosperitatea era cauza unei puternice populatii. În multe tari existau chiar si tratate politice care propuneau încurajarea cresterii populatiei, dar nu tineau cont de mijloacele de întretinere a ei.

Primele capitole ale cartii arata ca tarile dominate de ignoranta sau despotism au fost foarte populate în raport cu mijloacele lor de subzistenta, iar atunci când recoltele erau cât de putin deficitare, locuitorii aveau de îndurat saracia si mizeria, caci fara prevedere si siguranta nu poate exista harnicie. Cele mai bune stimulente ale harniciei sunt mai curând speranta în ameliorarea unei situatii dificile si teama de lipsa, decât lipsa în sine. Asa se explica faptul ca cele mai bine dirijate eforturi ale harniciei se gasesc la o clasa de oameni aflata deasupra clasei celor cumplit de saraci.

Parerea lui Malthus este ca un stat poate fi prosper chiar daca populatia continua sa creasca, dar cu o rata mai mica decât cea a progresului (dezvoltarii) agriculturii. Acest lucru este însa foarte putin probabil deoarece productia are o crestere lenta, ceea ce conduce populatia la dificultatea de a-si procura subzistenta. Nici cantitatea de alimente nu este singura problema, ci gasirea unui loc de munca.

 

Obstacole împotriva cresterii populatiei

Autorul sustine ideea ca o crestere a populatiei care se desfasoara în ordinea ei naturala este un mare câstig pozitiv pentru cresterea productiei si a muncii unei tari. Problema este ca nu cunoastem care este ordinea considerata natrurala. Malthus încearca sa rezolve aceasta problema interpretând cauza si efectul ei. Contrazicându-l pe James Stewart, el afirma ca agricultura este cauza cresterii populatiei si nu efectul. Deoarece nu s-a dat importanta faptului ca venitul este sursa cresterii populatiei, oamenii de stat au militat pentru o crestere a populatiei, au încurajat casatoriile tipmurii, acordând recompense capilor de familie, ajutoare familiilor cu un numar mare de membii si condamnând celibatul.

           Exista o tendinta de oscilare sau alternare între cresterea populatiei si a alimentelor în cursul natural al dezvoltarii lor. Sporul relativ mai mare al populatiei semnifica o prealabila crestere a alimentelor care depaseste strictul necesar traiului. Fara aceasta sporire a hranei, cresterea populatiei ar fi fost imposibil de continuat.

          Malthus clasifica obstacolele ce actioneaza constant împotriva cresterii populatiei în doua grupe generale: obstacole preventive si obstacole pozitive. Obstacolul preventiv, în masura în care este voluntar, este propriu omului si provine din acea superioritate caracteristica a ratiunii sale, care îi permite sa calculeze consecintele îndepartate. Obstacolele pozitive în calea cresterii populatiei sunt extrem de variate si includ, fie ca îsi au originea în "viciu", fie în mizerie, toate cauzele care contribuie la scurtarea duratei naturale a vietii omenesti. Obstacolele pozitive, acelea care rezulta inevitabil din legile naturii, el le numeste în exclusivitate "mizerie", iar pe cele care evident ni le atragem singuri, cum sunt razboaiele, excesele si multe altele pe care am putea sa le evitam, le considera de natura amestecata.

Desi cresterea populatiei se produce în progresie geometrica, exista unele consecinte naturale ale progresului societatii si ale civilizatiei care limiteaza în mod inevitabil efectele legii populatiei. Autorul îsi îndrepta atentia catre marile orase si fabrici care daunau duratei de viata a omului, cu toate ca se încerca o îmbunatatire a conditiilor de trai si de munca în cadrul lor. Dupa ce molimele care bântuiau Europa si luau vietile atâtor oameni în secolul al XVII-lea si începutul secolului al XVIII-lea au fost controlate, dupa ce obiceiurile razboinice au încetat, a început sa se diminueze si numarul casatoriilor, deoarece se ajunsese la suprasolicitarea locurilor de munca si  reducerea salariilor, ceea ce a condus la imposibilitatea întretinerii unei familii. Malthus se astepta la o crestere a fericirii societatii odata cu marirea abstinentei prudente in Europa, daca acest lucru nu presupunea o crestere vizibila si categorica a relatiilor vicioase între sexe. Existau tari în care obstacolul preventiv actiona mai mult decât în altele, precum Norvegia, Elvetia, Anglia sau Scotia, fara a fi acuzate de imoralitate. Malthus nu impune deci o constrîngere morala în ceea ce priveste comportarea umana în timpul celibatarului, ci obliga la prelungirea acesteia pîna când oamenii vor fi capabili sa-si întretina copiii.

 

 

 

Legile saracilor si efectele lor

          O opera de referinta pentru elaborarea principiilor lui Malthus a constituit-o cartea lui Adam Smith "Avutia natiunilor", unde spre deosebire de Smith, la Malthus cresterea avutiei natiunii duce la o accelerare a cresterii numerice a populatiei sarace.

          Pentru întelegerea principiilor sale, autorul ne prezinta legile care au fost adoptate în Anglia anilor 1800 pentru ocrotirea saracilor, evidentiind efectele acestora asupra populatiei întregi, cât si a economiei tarii.

          Legile instituite în Anglia pentru ajutorarea saracilor au fost urmatoarele:

3)     Colectarea de sume de bani pentru saraci.

4)     Acordarea de slujbe copiilor unor familii care nu se mai pot întretine.

Ca efecte la aceste legi, Malthus ne spune ca  datorita  sumelor investite, va creste numarul de cumparatori pentru fiecare mijloc de subzistenta si va stimula productivitatea si productia globala a tarii, care va creste si ea. Dar acesta este un belsug imaginar ce ar putea fi anihilat întrucât productia marita s-ar putea repartiza la un numar de locuitori disportionat mai mare.

          Cum productia trebuie repartizata în functie de marimea drepturilor fiecarui om si dupa suma de bani pe care o poate cheltui, astfel drepturile unei anumite grupe de oameni nu ar putea fi majorate fara sa diminueze drepturile altei grupe. El ne da un exemplu: daca bogatii ar acorda pentru saraci bani fara a modifica consumul lor, acestia vor trai mai bine, dar ar ramâne mai putine mijloace de subzistenta pentru ceilalti. Ca o concluzie, dreptul fiecaruia ca valoare va scadea sau pentru aceeasi suma de bani ar obtine o cantitate mai mica de mijloace de subzistenta si pretul alimentelor va creste.

          Un alt efect al împartirii sumelor de bani persoanelor sarace ar fi perturbarea grava a operatiunilor de comert.

          Cum ajutorul sporit al saracilor ar determina o modificare a cheltuielilor pentru alimente la toate clasele sociale, ar trebui sa se simta o nevoie pentru înmultirea banilor si astfel a fost necesara o emisiune de mijloace circulante (bancnote).

          Emisiunea de bancnote a fost facuta de bancile provinciale, orientându-se dupa cantitatea de bancnote a lor care ramân în circulatie. Aceasta cantitate se regleaza dupa suma necesara operatiunilor în numerar. Din cauza cresterii preturilor la alimente aceste operatiuni reclamau sume mai mari astfel ca intrarea în circulatie a bancnotelor provinciale au avut în mod inevitabil influenta asupra pretului tuturor marfurilor constituind serioase obstacole in calea reducerii lor.

Se întâlnesc doua situatii când pretul cerealelor variaza:

1)     Daca pretul cerealelor este în crestere, pretul în bani al muncii nu creste totdeauna proportional. Situatia de fata pate fi luata drept un avantaj, deoarece exista o multime de locuri de munca. Efectul este o crestere a populatiei.

2)     Daca scaderea preturilor este generala, salariul tarifar curent este posibil sa nu scada propotional. În acest caz apare dezavantajul lipsei locurilor de munca. Puterea clasei muncitoare de a-si procura hrana este mai mica, ceea ce duce la tendinta de scadere a populatiei.

          Malthus propune si o alternativa a ajutorului acordat saracilor si anume majorarea salariilor pretutindeni, dar tot el se contrazice aratându-ne ca prin sporirea salariilor, impozitele împotriva mijloacelor circulante si a revenirii la ieftinatate ar creste, iar salariul ridicat ar dobândi un caracter permanent.

          Astfel el afirma ca: "pretul muncii daca este lasat sa-si gaseasca nivelul sau natural, este un foarte bun barometru politic care exprima relatia între rezervele de mijloace de subzistenta si cerere, între cantitatea de consumat si numarul consumatorilor". Tot despre pretul muncii spune ca el "arata si trebuintele societatii în legatura cu cresterea populatiei adica salariul va ajunge pentru întretinerea surplusului de populatie, sau îl va depasi, ori nu va fi suficient, în functie de situatia fondurilor reale necesare pentru întretinerea fortei de munca".

Salariul se orienteaza dupa situatia locurilor de munca. În concordanta cu cresterea locurilor de munca (lent sau rapid), va fi si nivelul salariului (acesta va frâna sau va stimula casatoriile timpurii). Cresterea populatiei este reglementata si limitata de salariul real. Câstigul claselor muncitoare pe un an întreg, estimat în alimente, este diferit de salariul aparent. Încurajarea casatoriei si posibilitatea de a întretine copii depind de câstigul mediu al familiei pe un an întreg si nu doar de salariul unei zile de munca evaluat în alimente.

Când  cererea de brate de munca este stationara, oamenii  neavând nici o sursa de venit cu care sa-si întretina familia, vor fi reticienti la înfaptuirea casatoriei. Daca cererea de brate de munca este în crestere, va continua si cresterea populatiei, pâna când va fi  frânata pozitiv de foamete sau de bolile genetate de lipsuri.

          Malthus este de acord cu Adam Smith privind ideea ca o recolta proasta tinde sa reduca nu sa creasca salariile si tendinta unui an cu recolta proasta este de a creste somajul sau de a scadea sumele de bani primite de oamenii pentru munca lor. Singurul avantaj al cresterii salariilor în aceasta situatie ar fi cresterea preturilor la alimente care ar încuraja importul , iar un efect negativ ar fi ca o crestere a salariilor împiedica orice fel de economisire ajungând chiar la foamete.

Atâta vreme cât într-o tara, pe lânga o recolta proasta mai apar si probleme precum risipa celor bogati sau terenuri necultivate, plângerile împotriva lipsei de hrana nu pot fi justificate, iar mizeria care-i apasa pe saraci trebuie atribuita relei comportari a claselor de sus ale societatii si proastei cultivari a pamântului. Efectul real este de a restrânge limitele actualei populatii. 

Astfel legile pentru ocrotirea saracilor în Anglia tind sa înrautateasca situatia generala a saracilor pe doua cai:

1)     Prima tendinta este de a înmulti populatia, fara înmultirea concomitenta a alimentelor necesare pentru întretinerea acestei populatii

2)     În al doilea rând, cantitatea de alimente ce se consuma în azilurile pentru saraci diminueaza ratiile care s-ar cuveni de altfel membrilor mai harnici si mai merituosi si îi obliga astfel pe altii la dependenta

Dupa toate aparentele legile din Anglia pentru ocrotirea saracilor au contribuit la cresterea pretului alimentelor si la reducerea salariului real, la pauperizarea acelei clase sociale a carei singura avere este munca ei, la generarea lipsei de grija si lipsei de cumpatare ce se observa la saraci, spre deosebire de ceilalti la care se remarca o înclinatie opusa.

          Legile au fost instituite pentru a ameliora unele cazuri de mizerie crunta, dar una dintre obiectiunile principale împotriva acestui sistem este ca celorlalte mase de oameni li se impun o multime de impozite si astfel creeaza mai multi saraci.

          Malthus sustinea într-un capitol scris ulterior în 1817 ca despre aceste legi au fost stabilite doua puncte foarte importante:

                          I.  Întâi ca tara în realitate nu îsi poate îndeplini promisiunea pe care o face saracilor prin legile pentru ocrotirea lor, de a întretine si a da de lucru, cu ajutorul impozitelor parohiale celor care din lipsa de lucru nu se pot întretine sau nu-si pot întretine familia.

                       II.  Al doilea ca tara a fost complet în imposibilitatea de a gasi ocupatie satisfacatoare pentru numerosi muncitori agricoli si industriali care puteau si doreau sa lucreze (nu au reusit sa procure locuri de munca necesare acelora care în urma subitei scaderi a cererii din ultimii doi ani au ramas fara lucru, totusi unii oameni bine intentionati au facut propunerea de a strânge capital de a da din nou de lucru celor concediati ceea ce ar duce la o saturare a pietei. Stapânii au protestat pentru ca ei îsi puteau pierde tot capitalul, fapt ce putea duce la concedierea tuturor muncitorilor.

Alternative la legile saracilor

La vremea respectiva, abolirea treptata a legilor pentru ocrotirea saracilor fusese deja propusa de mai multe ori, din cauza dezavantajelor practice înregistrate din aplicarea lor si a pericolului de a deveni o povara insuportabila pentru proprietatea funciara.  Actiunea lor a lovit clasele muncitoare de la oras, în timp ce saracii primeau compensatii pentru salariile lor reduse.   

          Introducerea unui sistem mai larg de educatie era vazut ca una dintre posibilitatile de îmbunatatire a situatiei saracilor, pentru ca acestia erau primii afectati de legea populatiei. Un astfel de sistem fusese instaurat si daduse deja rezultate in Scotia (a avut un rol important în prevenirea crimelor, încurajarea moralitatii si educarea claselor de jos de a duce un mod de viata regulat ). El ajuta clasele de sus si pe cele de mijloc, dar în alt mod. Malthus spera ca acestea îsi vor canaliza eforturile pentru ajutarea saracilor, dar ca pe viitor le vor da o directie justa. Solutia eficienta putea apare doar daca aceste doua clase ar fi înteles ca, într-un stat vechi si dens populat, a-i ajuta pe saraci sa se poata casatori oricât de timpuriu, dupa placul lor si sa hraneasca familii numeroase, era o ipoteza gresita (caritatea sa fie facuta cu discernamânt). Clasa de jos trebuia sa învete deprinderile prudentei si  cutateniei.

          Întelegerea acestor principii de catre clasa de jos, ar fi utila si pentru ameliorarea sistemului de guvernare. Daca cei din fruntea statului nu s-ar mai confrunta cu excese revolutionare venite din partea saracilor în perioadele de lipsa, aparute mai ales in Europa, ar putea actiona mai usor în vederea bunului mers al statului.

         

Concluzii

Autorul  declara  ca în  ceea ce  priveste  principiul  populatiei, nu se pune   niciodata întrebarea daca o tara poate produce mai mult, ci daca este în stare sa produca suficient, spre a tine pasul cu o crestere aproape nelimitata a populatiei. 

În ciuda predictiei lui Malthus, atât populatia, cât si salariile au continuat sa creasca în tarile dezvoltate. Cresterea populatiei s-a dovedit inferioara cresterii economice. Acesta s-a datorat progresului tehnic (subapreciat de Malthus), declinului ratei natalitatii pe masura cresterii veniturilor, precum si introducerii în circuitul agricol a noi terenuri. Argumente în favoarea teoriei malthusiene par a fi oferite de unele tari în curs de dezvoltare, confruntate în întreaga perioada postbelica cu fenomenul "exploziei demografice" si reducerea venitului pe locuitor.

Istoria economica si evolutia demografica în tarile dezvoltate evidentiaza situatii mult mai variate, sensuri sinuoase si contradictorii ale dinamicii celor doua procese. De pilda, ameliorarea conditiilor de viata a influentat comportamentul demografic familial, în sensul scaderii natalitatii. Cu toate acestea, nu se poate concluziona ca pretutindeni si întotdeauna se înregistreaza o tendinta inversa fata de concluziile formulate de Malhus.

BIBLIOGRAFIE :

ROBERT MALTHUS  -  "Eseu asupra principiului populatiei"    

                                          (Editura stiintifica - Bucuresti 1992)

           * * *                    -  "Doctrine economice"

                                        (Editura A.S.E. - Bucuresti 2000)

 NIŢĂ DOBROTĂ       -  "Economie"

                                             (Editura Economica - Bucuresti 1999)

 

NIŢĂ DOBROTĂ       - "Dictionar de economie"

                                            (Editura Economica - Bucuresti 1999)