Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























LUCRARE DE LICENTA - DREPTURILE COPILULUI IN PERCEPTIA PARINTILOR SI A COPIILOR

Asistenta sociala











ALTE DOCUMENTE

MODELELE STADIALE ALE DEZVOLTĂRII - Dezvoltarea cognitiva
ABUZUL SEXUAL
PROTECTIA COPILULUI - PROBLEMATICA DREPTURILOR SI A OBLIGATIILOR
TRAUMELE SI CONSECINTELE ABUZURILOR
ROMANIA INTERZICE PEDEPSELE FIZICE ASUPRA COPIILOR
ESEU MASTER Specializarea - PROBATIUNE
INSTITUTIONALIZAREA DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PARINTELUI
FAMILA-CADRU DE SATISFACERE A NEVOILOR COPILULUI
INSTITUTIONALIZAREA DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PARINTELUI
INSTITUTIA CASEI DE COPII




 

 

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LUCRARE DE LICENTA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 CLUJ-NAPOCA

2006

 


 

 

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DREPTURILE COPILULUI ÎN PERCEPTIA PARINTILOR SI  A 

COPIILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CLUJ NAPOCA

2006

 


 

CUPRINS

 

 

 

Introducere ...........................................................................................................................................1

I. Viziune teoretica ...............................................................................................................................3

1. Drepturile copilului ......................................................................................................................3

1.1 Particularitatile drepturilor copilului......................................................................................4

1.2 Conventia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului în functie de

natura lor ......................................................................................................................................4

1.2.1 Drepturi legate de persoana copilului..............................................................................5

1.2.2 Mediul familial s i îngrijirea alternativa...........................................................................6

1.2.3 Sanatatea s i bunastarea copilului.....................................................................................6

1.2.4 Educatie, activitati recreative ..........................................................................................7

1.3 Rolurile autoritatilor în vederea respectarii drepturilor copilului ..........................................8

1.4 Proiect de Strategie Nationala în domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului

2006-2010.....................................................................................................................................9

1.5 Sistemul legal de protectie a drepturilor copilului în România............................................12

1.6 Protectia si ocrotirea drepturilor copilului în mediul familial..............................................13

2. Rolul familiei în educatia copilului............................................................................................14

3. Importanta cunoasterii drepturilor copilului, respectarea lor si necesitatea de a face cunoscute

aceste drepturi ................................................................................................................................15

4. Pedeapsa corporala - un tabu în educatia copilului ...................................................................16

5. Dezvoltarea s i educarea copilului în familie ..............................................................................17

6. Îmbunatatirea relatiei parinte-copil ............................................................................................18

7. Cunoasterea psihologica a copilului pres colar, conditie a proiectarii activitatilor educative ....23

II. Metodologie...................................................................................................................................26

1. Cons tientizarea ...........................................................................................................................26

2. Ipoteza ........................................................................................................................................27

2.1 Scopul cercetarii...................................................................................................................27

2.2 Metode si instrumente folosite în cercetare..........................................................................27

2.3 Populatia tinta.......................................................................................................................28

2.4 Etapele cercetarii ..................................................................................................................28

2.5 Prelucrarea chestionarelor si evaluarea datelor ....................................................................29

3. Metodologia interventiei ............................................................................................................30

3.1 Scopurile interventiei ...........................................................................................................30

3.2 Motivarea alegerii acestei metodologii ................................................................................31

3.3 Evaluarea programului de interventie ..................................................................................32

3.4 Temele s i scopurile activitatilor desfasurate în cadrul interventiei......................................32

3.5 Desfas urarea interventiei......................................................................................................33

III. Evaluarea rezultatelor interventiei ...............................................................................................36

1. Rezultatele benefice ale programului de interventie, rezumat, concluzii ..................................36

Bibliografie.........................................................................................................................................37

ANEXA 1 ...........................................................................................................................................38

ANEXA 2. ..........................................................................................................................................40

ANEXA 3. ..........................................................................................................................................41

ANEXA 4 ...........................................................................................................................................43

 


 

Introducere

 

 

 " Iubirea este necesara, deoarece pentru fiecare dintre noi nu este suficient faptul de a

exista. Un copil  poate sa traiasca fericit numai atunci când stie ca este iubit. Numai atunci devine

complet el însasi. " (Luigi Verdi)

  În prezent societatea noastra poate fi caracterizata prin lipsa de încredere si necredinta. Nu

credem în politicieni, în institutiile financiare, în vecini, în educatori.

Situatia economica a tarii, a lumii, saracia, scaderea nivelului de trai si cresterea  somajului a

schimbat  si viata familiei, implicit si viata copilului. Goana nesfârsita dupa bani, dupa binele

material distrage atentia de la educatia, cresterea corecta a copiilor. Ei pot deveni în foarte multe

cazuri victime ale mediului în care traiesc si nu de rareori devin victime în propriile familii. Parintii

nu cunosc si nu respecta drepturile copiilor, iar în familii domina "legea" intimitatii.

În aceste situatii institutiile sociale trebuie sa intervina  si sa ia parte în sprijinirea familiei la

cresterea  s i educarea copiilor, numai ca acest sprijin nu poate fi realizat decât cu o colaborare

eficienta cu institutiile scolare.

  Motivul ar fi, ca adesea cadrele didactice sesiseaza prima data problemele socio-umane, la

copiii de 3 ani, veniti prima data într-o institutie de educatie unde câteva ore nu sunt cu parintii.

Aceste probleme pot fi descoperite cu usurinta, mai ales în jocul liber a copiilor când se joaca "de a

familia" sau la desenele lor, apar deseori pete imense de negru, la copiii care bâlbâie din cauza unor

agresiuni a parintilor sau alte probleme asemanatoare. Educatorul este  primul "strain" care poate

identifica neregulile care pot intra în competenta asistentei sociale.

Institutia scolara, care, în virtutea misiunii sale, cultiva cu grija statornica facultatile intelectuale,

dezvolta judecata, promoveaza simtul valorilor, pregateste pentru viata profesionala  si generând

relatii de prietenie între copii de firi si conditii diferite, favorizeaza spiritul de buna întelegere. Pe

lânga acestea, ea constituie un centru la a carui activitate si dezvoltare trebuie sa participe familiile.

 Prin pregatirea psiho-pedagogica cadrul didactic poate efectua o serie de teste psiho-

pedagogice de cunoastere a copiilor cu probleme, chiar s i a parintilor si poate într-o faza foarte mica

prevenii sau corecta problemele. Dar la cazurile care îi depasesc atributiile, are obligatia sa solicite

interventia institutiilor abilitate pentru protectia copilului.

  În România ca o necesitate a societatii  si ca drept cetatenesc,           Asistent a Sociala , este pe

cale de a dobândi teren. Este o conditie a societatii democratice. 1

Obiectivul general al  Asistentei Sociale  este de a promova s i de a reface o interactiune reciproc

benefica între indivizi s i societate, în vederea ridicarii calitatii vietii sociale, atât la nivel individual

cât  s i la nivel de grup si comunitar. Mediul social, fizic si organizational este cel care ofera

oportunitati si resurse pentru realizarea potentialitatilor si aspiratiilor indivizilor. În diferitele sale

cadre specifice de asistenta sociala, asistentul social intervine pentru satisfacerea nevoilor umane,

pentru înlaturarea distresului s i reducerea situatiilor dificile. 2

  Este de mare importanta chemarea tuturor acelora care, ajutându-i pe parinti în împlinirea

îndatoririlor lor si actionând în numele comunitatii umane, îsi asuma sarcina asistentei sociale.

Aceasta chemare necesita o pregatire foarte atenta precum si o promptitudine continua de a se

reînnoi s i de a se adapta.

 Daca nu vrem sa traim într-o societate sfâs iata de tulburari sociale ale caror cauze sunt

legate de probleme ca de exemplu, saracia, disperarea, familiile cu probleme, care sunt în curs de

dezorganizare, copiii care cresc pe strazi, atunci pe planul socialului trebuie sa se faca simtita

asistenta sociala. 3

                                                

 Introducere în asistent a sociala,  Maria Roth Szamosközi - Adina Bereczki, Cluj-Napoca 2000   1

 Introducere în asistent a sociala,  Maria Roth Szamosközi - Adina Bereczki, Cluj-Napoca 2000   2

  Introducere în asistenta sociala,  Maria Roth Szamosközi - Adina Bereczki, Cluj-Napoca 2000   3

 

 

                                       1

 


 

  Cel mai defavorizat "individ", este copilul mic pâna la vârsta scolara, copilul care nu face

înca deosebire între ce este bine sau ce este rau, care creste imitând adultii din jurul lui si nu poate

numi abuzul ca fiind abuz ci prin comportamentul lui, prin gesturi, prin suferinta fizica sau psihica

poate fi descoperit într-un alt mediu decât familia. Acesta este gradinita.

  Copilul mic pentru a dobândi un profil moral corect are nevoie de iubirea, educarea si

ocrotirea celor care în primii lui ani de viata si pâna la terminarea scolii prin diferite ipostaze sunt

lânga  s i alaturi de el.

 

 

În lucrarea mea încerc sa caut raspuns la întrebarile:

.  Cunosc parintii copiilor drepturile copiilor ?

.  Cui, unde, când si ce fel de rol îi revine în respectarea drepturilor copilului?

.  Cum poate fi realizata colaborarea, conlucrarea institutiilor sociale, a familiilor si

factorilor educationali?

.  Care este rolul acestor trei institutii fundamentale?

.  Cei trei factori: familia,  institutiile s colare si institutiile sociale pot colabora eficient la

rezolvarea distresului, la înlaturarea sau reducerea situatiilor dificile intervenite la copiii

de 3-7 ani?

 

 

  La baza lucrarii mele în afara de bibliografia aleasa, stau metodele psiho-pedagogice s i

cele ale asistentei sociale, folosite de mine în practica mea profesionala, la o gradinita cu copii între

3-7 ani unde lucrez de 6 ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       2

 


 

I.   V                IZIUNE TEORETICA

 

 

1. Drepturile copilului

 

 

Printre actele juridice internationale care au stat la baza elaborarii legislatiei în domeniul

drepturilor copilului , se numara urmatoarele:

.  Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948);

.  Conventia Europeana a Drepturilor Omului (1950);

.  Conventia Natiunilor Unite privind drepturile copilului (1989);

.  Regulile standard pentru egalizarea sanselor persoanelor cu handicap (1993);

.  Rezolutia Consiliului Europei si a reprezentantilor guvernelor tarilor membre în cadrul

Consiliului privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu handicap (1996);

.  Carta sociala europeana revizuita (1996);

.  Conventia Organizatiei Internationale a Muncii privind interzicerea celor mai grave forme

de munca a copiilor (1999);

.  Recomandarea nr.5 a Comitetului de Minis tri al Consiliului Europei privind drepturile

copiilor institutionalizati (2005).

       Conventia cu privire la Drepturile Copilului  a fost adoptata de Adunarea Generala a

Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Dupa ratificarea ei de catre 20 de state, Conventia a intrat în

vigoare în septembrie 1990, deve 14514j99o nind o lege internatională a drepturilor copilului. În prezent, peste

170 de state au ratificat acest document. 

Conventia este o lege internatională care stabileste drepturile civile, politice, economice,

culturale s i sociale pentru copii. Ea intentioneaza sa impuna o noua atitudine fata de problemele

copiilor. Aceasta Conventie este în conformitate cu  principiile  proclamate de Carta Natiunilor

Unite, recunoasterea demnitatii si a drepturilor egale inalienabile ale tuturor membrilor familiei

umane constituie fundamentul libertatii, dreptatii si a pacii în lume.

  Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului a fost

publicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001 si adoptat de Parlamentul României .

  Cadrul legal  actual cu privire la protectia si promovarea drepturilor copilului adoptata de

Parlamentul României este Legea nr. 272/2004 publicat în Monitorul Oficial la data de 21/06/2004.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       3

 


 

1.1   Particularitat ile drepturilor copilului

 

 

 Principiile si drepturile fundamentale a drepturilor copilului pornesc de la Declaratia

Universala a drepturilor omului si de la alte documente si conventii de referinta în materie .

  Prin sintagma "drepturile omului" se întelege, general, raportarea la drepturile legale de

natura noastra, fara de care nu am sti sa traim ca fiinte umane. Drepturile omului ne permit sa

dezvoltam si sa folosim din plin calitatile noastre umane, inteligenta, talentele, constiinta noastra si

sa raspundem nevoilor noastre spirituale si de alta natura. Ele decurg din aspiratia crescânda a

umanitatii la o viata în care demnitatea si valoarea fiecaruia sa fie respectate si protejate. Refuzul

drepturilor omului s i al libertatilor sale fundamentale nu este numai o tragedie personala, ci contine

s i germenii agitatiei sociale si politice.

  Respectul drepturilor omului si al demnitatii umane constituie fundamentul libertatii,

dreptatii s i pacii în lume.

Întreaga omenire este raspunzatoare de asigurarea drepturilor omului în general si al copilului în

special.

Statutul special al copilariei necesita protejare prin reglementarea unui ansamblu de  institutii socio-

juridice, asistenta s i ocrotire.

  Drepturile copilului cuprinde standarde universale, aplicabile tuturor copiilor lumii, fara

nici un fel de discriminare. În acelasi timp, pe fondul recunoasterii s i proclamarii acestor standarde

comune, Conventia ia în considerare diferentele de natura culturala, sociala, economica si politica

dintre state, subliniind dreptul acestora de a identifica mijloacele proprii de implementare a

drepturilor comune tuturor copiilor. Conventia a construit un important pas înainte în elaborarea

unor standarde în materia protectiei si ocrotirii copilului.

  Orice lege, reglementare, act juridic în domeniul protectiei copilului se subordoneaza cu

prioritate principiului  interesului superior al copilului.  Respectarea  si garantarea drepturilor

copilului se realizeaza pe baza urmatoarelor principii: respectarea interesului superior al copilului,

nediscriminarea, responsabilitatea parintilor de a împlini obligatiile parintesti, respectarea

demnitatii copilului, asigurarea îngrijirii, cresterii si educarii copilului respectând originea sa etnica,

religioasa, culturala si lingvistica, în cazul luarii unei masuri de protectie.

 

 

1.2   Convent ia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile

copilului în functie de natura lor

 

 

 Data fiind    lipsa de maturitate fizica s i intelectuala, copilul are nevoie de protectie  s i

îngrijire speciala, inclusiv de o protectie juridica adecvata, atât înainte cât s i dupa nasterea sa. În

toate tarile lumii exista copii care traiesc în conditii extrem de dificile si care au nevoie de o atentie

deosebita,

 Declaratia Drepturilor Copilului adoptata cu unanimitate de Adunarea Generala a

Organizatiei Natiunilor Unite în anul 1959 prevede:

.  Dreptul la egalitate fara deosebire sau discriminare de rasa, de religie, de origine sau de

sex;

.  Dreptul la ocrotire sociala care îi permite dezvoltarea sanatoasa si normala pe plan fizic,    

intelectual, moral, spiritual s i social;

.  Dreptul la un nume s i la o nationalitate;

.  Dreptul la o alimentatie sanatoasa, la o locuinta s i la îngrijire medicala;

 

                                       4

 


 

.  Dreptul la îngrijire speciala în caz de invaliditate;

.  Dreptul la dragoste, întelegere, protectie;

.  Dreptul la o educatie gratuita, la activitati recreative si de timp liber;

.  Dreptul la securitate imediata în caz de catastrofe ;

.  Dreptul la protectie împotriva oricarei forme de neglijenta, cruzime si exploatare ;

.  Dreptul la protectie si dreptul la o educatie în spiritul prieteniei între popoare, al pacii, al

fraternitatii ;

 Conventia cu privire la drepturile copilului precizeaza ca:

Statele parti recunosc dreptul oricarui copil la un nivel de viata adecvat dezvoltarii sale fizice,

mentale, spirituale, morale s i sociale.

 

 

1.2.1   Drepturi legate de persoana copilului

 

 

 Declaratia Universala a Drepturilor Omului Natiunile Unite au proclamat dreptul copiilor

la îngrijire si asistenta speciala. Au fost recunoscute s i dreturile civile, politice, economice sociale si

culturale a copiilor.                                                     

  Ca orice fiinta umana fiecare copil are dreptul la viata. Imediat dupa nastere el dobândeste

un nume, o cetatenie  si o identitate. Copilul are dreptul la o familie unde se poate dezvolta

armonios, unde sa fie iubit si ocrotit.  În cazul în care copilul nu are familie sau este despartit de

acesta, el are dreptul de tine relatii personale cu parintii, rudele sau cu alte persoane de care a

dezvoltat relatii de atasament, dar numai daca acest lucru nu contravine interesului sau superior.

Alte drepturi a copiilor sunt:  libertatea de exprimare, libertatea de gândire, de constiinta si religie.

Opiniile si parerile copilului trebuie luate în considerare asupra fiecarei probleme care îl priveste, el

are dreptul de a fi ascultat. Copilul are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei

sale etnice, dreptul de a folosi limba proprie. Prin lege copilului îi sunt asigurate dreptul la sanatate,

la serviciile medicale, drepturi de a beneficia de asistenta sociala, respectiv servicii sociale,  dreptul

la educatie, dreptul la odihna s i la vacanta. 

 Masurile legislative, administative, sociale si educative asigura copilului protectie

împotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau abuz, fizic sau mental,de abandon sau

neglijenta, de rele tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual. Ei vor fi protejati contra oricarei

forme de exploatare daunatoare bunastarii sale.

Copilul privat de libertate trebuie tratat cu omenie, nu poate fi supus nici un copil la tortura, la

pedepse inumane sau degradante.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       5

 


 

1.2.2   Mediul familial si îngrijirea alternativa

 

 

 Familia reprezinta unitatea de baza a societatii, un mediu unde copilul poate beneficia de

protectia si de asistenta de care are nevoie, pentru a-si putea îndeplini rolul în societate. Într-un

mediu cald plin de iubire, întelegere  si siguranta copilul poate fi pregatit sa traiasca independent si

responsabil , devenind o persoana educata în spiritul pacii, demnitatii, libertatii.

 Conform  Conventiei fiecare copil are dreptul la o familie, dreptul de a-si

cunoaste parintii  si de a fi îngrijit de acestia. Ambii parinti au obligatii  s i  sunt              

responsabili pentru cresterea copilului. Ei sunt obligati sa supravegheze copilul, sa  îl respecte ca         

persoana, sa îl informeze despre toate problemele care îl privesc s i sa coopereze cu autoritatile care

se ocupa de protectia drepturilor copilului.       Exercitarea drepturilor parintesti se realizeaza pe

baza principiului interesul superior al copilului. Parintii prin îngrijire, educatie trebuie sa              

asigure copilului un nivel de trai adecvat pentru dezvoltarea armonioasa  a  acestuia.              

Copilul nu poate fi separat de parintii sai împotriva vointei acestuia, exceptând cazurile când

autoritatile decid acest lucru pe baza legii si în interesul superior al copilului.

  Copilul lipsit temporar sau permanent de mediul familial are dreptul la protectie  si

asistenta speciala din partea statului. Aceasta protectie alternativa poate include plasamentul

familial, adoptia sau plasarea la o institutie de îngrijire a copilului. În alegerea oricarei modalitati 

autoritatile vor tine cont de necesitatea continuitatii în educare, de originea etnica, religioasa,

culturala s i lingvistica a copilului.

 

 

1.2.3   Sa na tatea si buna starea copilului

 

 

  Copiii au dreptul la cea mai buna stare de sanatate posibila, respectiv are dreptul de a

beneficia de serviciile medicale si de recuperare

Statele parti vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectiva a acestui drept s i, în mod

deosebit, vor lua masurile corespunzatoare pentru:

   a)  reducerea  mortalitatii infantile si a celei în rândul copiilor;

   b)   asigurarea asistentei medicale s i a masurilor de ocrotire a sanatatii pentru toti copiii, cu accent

pe dezvoltarea masurilor primare de ocrotire a sanatatii;

   c)    combaterea  maladiilor  si a malnutritiei, inclusiv în cadrul masurilor primare de ocrotire a

sanatatii, recurgând, printre altele, la tehnologii accesibile si la aprovizionarea cu alimente nutritive

s i cu apa potabila, luând în considerare pericolele si riscurile de poluare a mediului natural;

   d)  asigurarea  ocrotirii  sanatatii mamelor în perioada pre- si postnatala;

   e) asigurarea ca toate segmentele societatii, în mod deosebit parintii si copiii, sunt informate, au

acces la educatie s i sunt sprijinite în folosirea cunostintelor de baza despre sanatatea si alimentatia

copilului, despre avantajele alaptarii, ale igienei si salubritatii mediului înconjurator s i ale prevenirii

accidentelor;                                        

   f) crearea serviciilor de medicina preventiva, de îndrumare a parintilor si de planificare familiala,

s i asigurarea educatiei în aceste domenii.

Statele parti vor lua toate masurile eficiente corespunzatoare, în vederea abolirii practicilor

traditionale daunatoare sanatatii copiilor.

       Statele  parti se angajeaza sa favorizeze s i sa încurajeze cooperarea internationala în

vederea asigurarii, în mod progresiv, a deplinei înfaptuiri a dreptului recunoscut în prezentul articol.

În aceasta privinta se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile tarilor în curs de dezvoltare.

 

                                       6

 


 

 Autoritatile vor lua  masurile necesare pentru recuperarea fizica  si psihologica,

reintegrarea sociala  a copiilor care au fost victimele unor neglijente, exploatari,  abuzuri, pedeapse,

torturi sau tratamente crude, inumane. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa

permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala  si sociala. Ei  beneficiaza de asistenta

sociala  si de asigurari sociale, iar în cazul în care parintii nu pot asigura satisfacerea nevoilor

minime, nu pot oferi copiilor un trai decent, vor solicita  acordarea unui suport financiar.

  Copilul handicap are nevoie de îgrijiri speciale, de aceea legea le asigura acele drepturi

care ofera o viata decenta, demna, care sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea

activa la viata comunitatii. Drepturile copilului handicap sunt: dreptul la educatie, recuperare,

recompensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitatilor proprii în vederea dezvoltarii

personalitatii sale.

 Sanatatea  si bunastarea copilului trebuie urmarite cu perseverenta, deoarece copilul

reprezinta viitorul. Daca un copil creste sanatos devine o persoana matura îsi poate îndeplini toate

functiile biologice, sociale, psihice. O societate cu indivizi sanatosi poate face fata oricarei situatii

aparute.

 Importanta educarii parintilor cât si a copiilor este foarte importanta, deoarece prin

alimentatie potrivita,  prin respectarea normelor de igiena, respectiv printr-un  mod de viata adecvat

starea de sanatate poate fi obtinuta si mentinuta. 

 

 

1.2.4   Educatie, activitati recreative

 

 

 Educatia influenteaza dezvoltarea si formarea personalitatii. Este foarte important  ca înca

de la cele mai fragede vârste sa se puna accent pe educatia copilului. Copilul are dreptul de a primi

o educatie în conditii nediscriminatorii, potrivit aptitudinilor si personalitatii sale.

 Statele parti recunosc dreptul copilului la educatie  si în vederea asigurarii exercitarii

acestui drept în mod progresiv s i pe baza egalitatii de sanse în special:

.  vor face învatamântul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;

.  vor încuraja diferite forme de învatamânt secundar, le vor face deschise s i accesibile

oricarui copil si vor lua masuri corespunzatoare, cum sunt instituirea gratuitatii

învatamântului si acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie ;

.  vor asigura tuturor accesul la învatamântul superior în functie de capacitatea fiecaruia, prin

toate mijloacele adecvate;

.  vor face deschise si accesibile tuturor copiilor informarea s i orientarea scolara  si

profesionala;

.  vor lua masuri pentru a încuraja frecventarea scolii cu regularitate si reducerea ratei de

abandonare a scolii.

 Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asigura aplicarea disciplinei

s colare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana.

Vor promova si încuraja cooperarea internationala în domeniul educatiei mai ales cu scopul de a

contribui la eliminarea ignorantei s i analfabetismului în lume si de a facilita accesul la cunos tinte

s tiintifice si tehnice s i la metode de învatamânt moderne.

 Educatia copiilor urmareste urmatoarele: dezvoltarea personalitatii, a aptitudinilor mentale

s i fizice, educarea respectului fata de parinti, de identitatea si valorile sale culturale, etnice, precum

educarea respectului fata de persoane, alte civilizatii. Prin educatie copilul trebuie pregatit sa fie

responsabil, întelegator, sa traiasca în societate în spiritul pacii  si al prieteniei, educarea lui în

spiritul respectului fata de mediul natural.

 

                                       7

 


 

 Trebuie respectate si drepturile copilului cu privire la odihna si vacanta, drepturile acestuia

de a practica activitati recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viata artistica s i culturala. 

Autoritatile publice trebuie sa asigure mijloace adecvate de petrecere a timpului liber si de

desfasurare a activitatilor recreative, artistice si culturale în conditii de egalitate.

 

 

1.3   Rolurile autoritatilor în vederea respectarii drepturilor copilului

 

 

 Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului este organul de specialitate  al

administratiei publice centrale cu personalitate juridica, aflat în subordinea Ministerului Muncii,

Solidaritatii Sociale s i Familiale.

Promovarea s i îmbunatatirea conditiei copilului se realizeaza prin institutia Avocatul Poporului.

 Autoritatile administrative publice locale au obligatia sa promoveze si sa garanteze

respectarea drepturilor copilului din unitatile administrative locale. Acest lucru se desfasoara prin

implicarea colectivitatii locale pentru solutionarea problemelor sociale. La nivel local pot fi create

structuri comunitare consultative alcatuite din oameni de afaceri, preoti, cadre didactice, medici,

consilieri locali, politisti.

  În subordinea consiliilor judetene  si a consiliilor locale functioneaza Comisia pentru

Protectia Copilului. Atributiile principale ale  acestuia sunt:

.  stabilirea încadrarii în grad de handicap si orientarea scolara a copilului;

.  pronuntarea, în conditiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea

unei masuri de protectie speciala a copilului;

.  solutionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;

.  alte atributii prevazute de lege.

  Serviciul public specializat se reorganizeaza ca Directia Generala de   Asistenta Sociala s i

Protectia Drepturilor Copilului

 Atributiile  si regulamentul-cadru de organizare si functionare ale directiei generale de

asistenta sociala  si protectia copilului se aproba prin hotarâre a Guvernului, la propunerea

Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale s i ale Familiei.

  Serviciile publice de asistenta sociala organizate la nivelul municipiilor si oraselor,

precum  si persoanele cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale

comunale îndeplinesc în domeniul protectiei copilului urmatoarele atributii:

.  monitorizeaza s i analizeaza situatia copiilor din unitatea administrativ-teritoriala, precum

si modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea si sintetizarea

datelor s i informatiilor relevante;

.  realizeaza activitatea de prevenire a separarii copilului de familia sa;

.  identifica  si evalueaza situatiile care impun acordarea de servicii si/sau prestatii pentru

prevenirea separarii copilului de familia sa;

.  elaboreaza documentatia necesara pentru acordarea serviciilor si/sau prestatiilor si acorda

aceste servicii si/sau prestatii, în conditiile legii;

.  asigura consilierea si informarea familiilor cu copii în întretinere asupra drepturilor si

obligatiilor acestora, asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan

local;

.  asigura si urmaresc aplicarea masurilor de prevenire si combatere a consumului de alcool

si droguri, de prevenire si combatere a violentei în familie, precum si a

comportamentului delincvent;

.  viziteaza periodic la domiciliu familiile si copiii care beneficiaza de servicii si prestatii;

 

                                       8

 


 

.  înainteaza propuneri primarului, în cazul în care este necesara luarea unei masuri de

protectie speciala, în conditiile legii;

.  urmaresc evolutia dezvoltarii copilului s i modul în care parintii acestuia îsi exercita

drepturile si îsi îndeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a beneficiat de o masura

de protectie speciala si a fost reintegrat în familia sa;

.  colaboreaza cu directia generala de asistenta sociala  si protectia copilului în domeniul

protectiei copilului si transmit acesteia toate datele si informatiile solicitate din acest

domeniu.

  Organismele private care pot desfasura activitati în domeniul protectiei copilului în

conditiile legii pot functiona numai pe baza licentei eliberate de A.N.P.D.C

 

 

1.4   Proiect de Strategie Nationala în domeniul protectiei si promovarii

drepturilor copilului 2006-2010

 

 

Obiectivul general al strategiei    este mobilizarea resurselor necesare, responsabilizarea

factorilor relevanti  si asigurarea unui parteneriat eficient în vederea valorizarii copilului în

societatea româneasca s i a promovarii, protectiei s i respectarii drepturilor copilului.

  Strategia se adreseaza celor aproximativ 4,5 milioane copii ai României vizând

implementarea drepturilor acestora, asa cum sunt ele definite în Conventia ONU si în alte

documente internationale ratificate de România, în toate domeniile de interes pentru copii: social,

familial, educational, de sanatate, etc. Totodata sunt vizati  si copiii cetateni români aflati în

strainatate, precum si copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul României, copiii refugiati  si copiii

cetateni straini aflati pe teritoriul României, în situatii de urgenta.

În definirea si implementarea prezentei strategii, Guvernul României reafirma cu tarie

interesul special si prioritatea acordata problematicii copiilor prin continuarea reformei pe un palier

superior, trecând de la accentul pe protectia copilului aflat în dificultate la protectia drepturilor

tuturor copiilor. În lumina acestei preocupari constante, Guvernul întelege ca poate garanta

dezvoltarea deplina si armonioasa a fiecarui copil doar prin realizarea unui echilibru între valorile

culturale s i spirituale ale poporului român si cele europene.

Strategia subliniaza rolul primordial al familiei   în cresterea, îngrijirea si educarea copilului

s i faptul ca eforturile societatii trebuie îndreptate în directia întaririi  si sustinerii familiei în

asumarea responsabilitatilor fata de copil. Totodata, se recunoaste faptul ca responsabilizarea

familiei în spiritul noului pachet legislativ în domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului

nu se poate realiza fara o abordare sistemica a problemelor cu care se confrunta copiii si familiile

acestora. Astfel, resursele pentru depas irea unor situatii dificile trebuie cautate pe rând în familia

extinsa, reteaua sociala a familiei (de ex : prieteni, vecini, persoane apropiate), profesionis tii care

intervin la un moment dat în viata copilului (de ex : medic de familie, educator, preot), comunitatea

prin   interventia structurilor    consultative, autoritatilor locale si serviciilor sociale primare, de

prevenire si, în ultima instanta, în interventia specializata.

Prin implementarea Strategiei se va asigura cresterea calitatii vietii copilului în România,

urmarindu-se ca toate serviciile pentru copil, din oricare din domeniile de interes pentru acesta, sa

respecte standarde minime prevazute prin reglementari legale, care sa fie verificate în mod periodic

într-un sistem competent, coerent si unitar. 

Prezenta strategie propune solutii concrete pentru problemele existente pornind de la

identificarea resurselor necesare - materiale, umane, financiare - si ajungând la monitorizarea

utilizarii acestora. Pe de alta parte, se subliniaza importanta tuturor institutiilor care, prin activitatea

 

                                       9

 


 

lor, au legatura cu copiii, si care trebuie sa constientizeze faptul ca sunt deopotriva responsabile

pentru protejarea intereselor si a drepturilor copiilor. Responsabilitatea implementarii drepturilor

copilului nu se poate limita la o singura institutie, ci fiecare din acestea trebuie sa considere copilul

o prioritate în orice demers pe care-l efectueaza.

Strategia nationala în domeniul protectiei  s i promovarii drepturilor copilului asigura un

cadru coerent pentru interventia institutiilor relevante si promoveaza colaborarea între aceste

institutii, profesionisti s i beneficiari, realizarea unor parteneriate reale, viabile si eficiente.

Legislatia actuala privind promovarea si protectia drepturilor copilului, care se aplica

începând cu anul 2005, a valorificat experienta etapelor de reforma anterioare si aduce elemente noi

care ne apropie de practicile tarilor dezvoltate si, totodata, raspunde unor fenomene care au capatat

amploare în ultimii ani (traficul de copii, exploatarea sexuala în scop comercial, migratia ilegala,

copiii refugiati s.a.). Astfel, se face trecerea de la un sistem axat pe protectia copilului în dificultate

la un sistem care vizeaza promovarea si respectarea drepturilor tuturor copiilor. 

Pachetul legislativ din domeniul protectiei  si promovarii drepturilor copilului, adoptat de

Parlamentul României în iunie 2005, cuprinde :

.  Legea privind protectia s i promovarea drepturilor copilului  (Legea nr.272/2004);

.  Legea privind regimul juridic al adoptiei (Legea nr.273/2004);

.  Legea privind înfiintarea, organizarea s i functionarea Oficiului Român pentru Adoptii

(Legea nr.274/2004);

.  Legea pentru modificarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.12/2001 privind

înfiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului (Legea

nr.275/2004).

Constituita în baza prevederilor legilor 272 si 275/2004, Autoritatea Nationala pentru Protectia

Drepturilor Copilului, denumita în continuare Autoritatea, este organizata si functioneaza ca organ

de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea

Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si asigura respectarea, pe teritoriul României, a

drepturilor copilului, prin interventia, în conditiile legii, în procedurile administrative si judiciare

privind respectarea si promovarea drepturilor copilului.

Autoritatea îndeplineste atributii în urmatoarele domenii principale:

a)  protectia s i promovarea drepturilor copilului 

b)  prevenirea separarii copilului de parinti si protectia speciala a copilului separat temporar sau

definitiv de parinti.

În implementarea efectiva a strategiei, pe lânga activitatile care îi revin în mod direct,

Autoritatatea îndeplineste doua roluri majore: coordonare si monitorizare.

.  coordoneaza eforturile de implementare a Strategiei, fiind un adevarat catalizator al tuturor

institutiilor cu responsabilitati mentionate în Planul Operational.

.  monitorizeaza implementarea strategiei.

Extinderea s i sublinierea atributiilor privind monitorizarea drepturilor copilului de catre

Autoritate a fost un demers logic în evolutia institutiei centrale care, înca de la începuturile sale, din

anul 1990, avea rolul de a monitoriza respectarea drepturilor copilului, desi în fapt s-a focalizat

preponderent pe protectia copilului aflat în situatie de risc sau în dificultate.

 În consecinta, Strategia prezenta se bazeaza pe experienta acumulata în evolutia acestei

institutii  si din aplicarea strategiilor anterioare, pornind de la      Comitetul pentru sprijinirea

institutiilor de ocrotire a copilului , înfiintat în 1990 si transformat ulterior, în anul 1993, în

Comitetul National pentru Protectia Copilului.  Activitatea Comitetului viza toti copiii din România,

coordonarea demersurilor realizate în favoarea copilului si supravegherea modului de aplicare a

Conventiei ONU privind drepturile copilului. Aceasta ultima atributie s-a regasit si la institutiile

care au succedat comitetului, înfiintate odata cu Reforma din domeniul protectiei copilului :

Departamentul pentru Protectia Copilului  (1997),  Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor

Copilului  (1999) si  Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adotie  (2001).

 

                                       10

 


 

Rezultatele asteptate ale strategiei

 

Protectia si promovarea drepturilor copilului:

.  Existenta unui sistem national de monitorizare a respectarii drepturilor copilului;

.  Diversificarea modalitatilor de informare a publicului larg privind respectarea drepturilor

copilului si promovarea unei atitudini pro-active în activitatile de diseminare;

.  Întarirea capacitatilor parentale prin asumarea responsabilitatilor fata de cres terea,

îngrijirea si educarea propriilor copii;

.  Crearea unui mecanism legal si interinstitutional de (re)stabilire rapida a identitatii pentru

copiii carora li s-a încalcat acest drept;

.  Realizarea unui cadru legislativ coerent în ceea ce priveste mentinerea relatiilor copiilor cu

proprii parinti în caz de separare, divort, parinti plecati la munca în strainatate,

executarea unei pedepse privative de libertate, parinti cu domiciliul în alte state,

internari prelungite etc.;

.  Scaderea numarului de cazuri în care se încalca dreptul copilului la demnitate, imagine si

intimitate în mass media;

.  Cresterea nivelului de implicare a copiilor în luarea deciziilor care îi privesc atât în

familie, cât si în societate în general, precum si în sesizarea încalcarii drepturilor lor;

.  Dezvoltarea s i diversificarea modalitatilor de promovare si mentinere a specificului etnic

si cultural al copiilor apartinând minoritatilor nationale;

.  Realizarea unui sistem eficient de promovare si ocrotire a sanatatii copiilor si a familiilor

acestora;

.  Cresterea procentului de copii cu dizabilitati care au accesat servicii de

recuperare/reabilitare;

.  Reducerea numarului de copii nescolarizati si care au abandonat scoala pe motive socio-

economice;

.  Cresterea procentului de copii cu dizabilitati si dificultati de adaptare s colara (re)integrati

în învatamântul de masa;

.  Integrarea drepturilor copilului în sistemul si în procesul efectiv de învatamânt asa cu m

sunt ele prevazute în Legea nr.272/2004;

.  Diversificarea s i adaptarea modalitatilor de petrecere a timpului liber pentru copii;

.  Crearea  si dezvoltarea unui sistem unitar, coerent s i comprehensiv de prevenire,

semnalare/ sesizare si interventie în cazurile de abuz, neglijare si exploatare a copilului,

inclusiv exploatare sexuala în scop comercial, exploatare prin munca, trafic de copii,

migratie ilegala, violenta în familie si alte forme de violenta asupra copilului;

.  Existenta unui sistem national de formare continua în domeniul protectiei s i promovarii

drepturilor copilului a profesionistilor care interactioneaza cu copilul;

.  Cresterea compatibilitatii informatiilor  si experientei României în domeniul protectiei

speciale a copiilor în raport cu alte tari din regiune;

 

 Prevenirea separarii copilului de parint i s i protect ia speciala a copilului separat de parinti :

.  Cresterea capacitatii autoritatilor administratiei publice locale în asumarea problematicii

copiilor din punct de vedere financiar, al profesionalizarii resurselor umane si

dezvoltarii serviciilor în functie de nevoile specifice identificate;

.  Cresterea numarului de servicii de prevenire a separarii copilului de parinti înfiintate la

nivelul comunitatilor locale în vederea apropierii serviciilor de beneficiari;

.  Cresterea eficientei parteneriatelor centrale si locale, interinstitutionale, public-private,

inclusiv prin crearea cadrului legal necesar pentru contractarea serviciilor sociale

publice pentru copii de catre organismele private acreditate;

 

                                       11

 


 

.  Cresterea numarului de servicii rezidentiale pe model familial, inclusiv institutii modulate

concomitent cu scaderea numarului institutiilor de tip clasic, precum si a serviciilor

rezidentiale cu numar peste 100 de copii;

.  Scaderea numarului de copii parasiti de parinti în unitatile sanitare;

.  Cresterea calitatii serviciilor prin dezvoltarea sistemului de standardizare, acreditare,

licentiere si inspectie;

.  Dezvoltarea s i diversificarea serviciilor de tip familial;

.  Scaderea duratei de sedere a copiilor în sistemul de protectie speciala prin realizarea

cadrului legal necesar pentru integrarea copilului separat de familia sa într-un mediu

stabil permanent în cel mai scurt timp posibil de la luarea sa în evidenta în cadrul

sistemului de protectie a copilului;

.  Cresterea numarului de servicii specializate pentru copiii separati de parinti care necesita o

atentie speciala (copiii strazii, copiii delincventi, copiii cu dizabilitati, HIV/SIDA si boli

cronice grave/terminale, tinerii) concomitent cu diversificarea acestor servicii.

 

 

1.5   Sistemul legal de protectie a drepturilor copilului în România

 

 

 Tema copilului si a copilariei a devenit, în special dupa adoptarea Conventiei Natiunilor

Unite cu privire la Drepturile Copilului, o prezenta constanta atât în discursul politic actual, cât si 

în abordarile s tiintifice, culturale, educationale - la nivel international, regional si national.

S-au constituit aliante internationale, ale organismelor non-guvernamentale, care preseaza

guvernele sa respecte drepturile copilului. Cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masa, opinia

publica de masa este sensibilizata în legatura cu situatia dramatica a copiilor din diverse colturi ale

lumii.

  Ultimul deceniu al secolului trecut a fost asumat de reprezentantii statelor si guvernelor

prezenti la summit-ul international pentru copii din septembrie 1990 ca "deceniu al copilului". Cu

aceasta ocazie s-a adoptat Declaratia Internationala cu privire la Supravietuirea, Protectia  s i

Dezvoltarea Copilului .  1

  La nivel national, în România, în special în deceniul care a urmat ratificarii Conventiei

Natiunilor Unite în materie, statele s-au vazut nevoite sa adopte diferite masuri legislative si politici

sociale menite sa amelioreze situatia copiilor.       În România, au fost create institutii specializate la

nivel national si local menite sa monitorizeze implementarea si respectarea drepturilor copilului. S-

au dezvoltat programe de parteneriat stat-organisme private - nationale s i internationale - în acest

scop, al ameliorarii protectiei copilului si copilariei. Prin intermediul cooperarii internationale, în

special tarile subdezvoltate si în curs de dezvoltare, printre care si România, beneficiaza de asistenta

tehnico-stiintifica si financiara în domeniul implementarii si protectiei drepturilor copilului.

 Efectele preocuparii declarate pentru respectarea drepturilor copilului sunt controversate.

Exista o temere, împartasita si de copii din diverse tari    dar si de unii specialisti, ca discursul  2

asupra copilului s i drepturilor sale este folosit doar pentru pentru a justifica dependenta de adulti si

marginalizarea copilului.

 Unii cercetatori sustin ca "retorica drepturilor copilului" n-ar reprezenta altceva "decât un

limbaj profesional persuasiv construit pentru a legitima forma de activitate s i interventie a

                                                

1World Declaration on Survival, Protection and Development of Children agreed to at the World Summit for Children

on 30 September 1990. Plan of Action for Implementing the World Declaration on Survival Protection an Development

of Children in the 1990s.

 Seminar organizat de BICE la Viena (Austria 1998) la care au participat copii din toata Europa.  2

 

                                       12

 


 

diferitelor persoane si institutii care traiesc de pe urma copiilor. Este un limbaj cu functie

anestezica, un sistem de control al copilului, folosit, în cuvintele lui Orwell, nu atât pentru a

exprima semnificatii, cât pentru a le distruge.

  Individualizarea copilului în raporturile cu familia, recunoasterea vulnerabilitatii  si

nevoilor speciale de protectie  si ocrotire ale copilariei, au fost consacrate prin reglementarea

drepturilor copilului - a drepturilor omului ale copilului. Odata cu sanctionarea lor în legislatia

internationala a drepturilor omului, la sfârs itul deceniului 9 al secolului XX, copilul dobândeste

statutul de persoana, de fiinta umana, care prin simplul fapt al nas terii beneficiaza de drepturi care

trebuie garantate si respectate.

 Recunoas terea statutului juridic al copilului fata de parinti a condus la ultimul act al

demistificarii tratamentului la care este supus, uneori, copilul în familie, la descoperirea unor

abuzuri fizice, psihice, neglijente cu multiple de implicatii asupra dezvoltarii sale ulterioare.    

 

 

1.6   Protectia si ocrotirea drepturilor copilului în mediul familial

 

 

  Principalul mijloc juridic de ocrotire a minorilor îl constituie institutia juridica a ocrotirii

parintesti.Principiile ocrotirii parintesti sunt urmatoarele :

.  Potrivit art. 1 alin. 5 din C. fam. - care exprima principiul fundamental în materie-

"Drepturile parintes ti se exercita numai în interesul copiilor". Acelasi principiu este

reafirmat  si în dispozitiile art. 97 alin. 2 C. fam., potrivit caruia parintii "exercita

drepturile lor parintes ti numai în interesul copiilor".

.  Potrivit art. 1 alin. 4 din C. fam. "în exercitiul drepturilor fata de copii, au drepturi egale",

acelasi principiu este reafirmat si de art. 97 alin. 1 C. fam. ,potrivit caruia "ambii parinti

au aceleas i drepturi fata de copiii lor minori."

.  Toti copiii se bucura de o ocrotire  juridica egala, indiferent daca sunt "din casatorie, din

afara casatoriei sau înfiati" (art. 97 alin. 1, partea finala din C. fam.).

.  Patrimoniul copilului este distinct s i independent de patrimonialul parintilor sai: "Parintele 

nu are nici un drept asupra bunurilor copilului s i nici copilul asupra bunurilor parintelui,

în afara de dreptul la mostenire si la întretinere" (art. 106 C. fam.).

.  Exercitarea drepturilor s i îndatoririlor parintesti se realizeaza sub supravegherea

primariilor, care functioneaza ca organe de autoritate tutelara  "Autoritatea tutelara  este

obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra felului  în care parintii îsi

îndeplinesc îndatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului. Delegatii autoritatii

tutelare au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor s i sa informeze pe orice cale despre

felul cum acestia sunt îngrijiti în ceea ce priveste sanatatea  si dezvoltarea lor fizica,

educarea, învatatura si pregatirea lor profesionala.; la nevoie, ei vor da îndrumarile

necesare".

 Ocrotirea parinteasca se exercita de catre amândoi parintii, totusi în situatiile în care acest

lucru nu este posibil - pentru ca unul din parinti ar fi în imposibilitate de a-si  exercita drepturile si

îndatoririle parintesti, ocrotirea parinteasca se va exercita de catre celalalt parinte. Ocrotirea

parinteasca implica drepturi si obligatii cu privire la persoana copilului, dar si la bunurile acestuia.

În general, aceste drepturi si obligatii sunt identice cu cele care le revin tutorelui.

 

 

 

 

 

                                       13

 


 

2. Rolul familiei în educatia copilului

 

 

  Copilul mic, dupa nas tere este înconjurat de familie, care devine astfel primul si cel mai

important factor educational al copilului. Rolul familiei în zilele noastre s-a schimbat. Odata cu

proclamarea emancipatiei feminine a scazut valoarea maternitatii. Femeile nu se mai straduiesc sa

devina mame ci, în interesul carierei, îsi umple mintea, inima s i timpul cu "cunostinte" si daca sunt

în asteptarea unui copil se confrunta cu propriul conflict:  Cariera sau maternitate?    Din pacate de

multe ori alegerea este influentata de drepturile femeilor la "egalitate" si "libertate" si copilasii,

embrionii nenascuti sunt avortati, ucis i. Lumea acestor oameni nenascuti devine tot mai mare si mai

mare. Guvernul estimeaza ca anual se efectueaza între 12.000 si 13.000 de avorturi. Cifrele

sugereaza faptul ca una din noua sarcini se încheie cu un avort.

Daca totusi copilul se nas te, lipsesc legaturile corporale, de exemplu timpul alaptarii se scurteaza

sau lipseste în totalitate.

  Cercetarile psihologice au aratat ca la cei mai multi adolescenti antisociali si adulti

infractori, în majoritate se afla cei care au crescut ori fara mama ori fara iubire de mama.

Apartenenta la mama apare ca o necesitate de siguranta pentru copilul nou nascut, iar lipsa ei

provoaca nesiguranta si tensiune.

  Nu numai rolul mamei ci si al tatalui s-a schimbat. În zilele noastre sunt multi "tati în

umbra", care doar cu trupul sunt prezenti în familie: se uita la televizor, citesc ziarul sau dorm si în

situatii de criza bat cu pumnul în masa, îngrozind copiii si familia. Sunt si tati, care din cauze

financiare, pentru binele familiei accepta mai multe locuri de munca si lucreaza toata ziua. Acesti

tati sunt mai constienti mai responsabili, dar responsabilitatea lor de multe ori este ghidata din

necesitate financiara.

  Psihanalistul Mitscherlich spune ca societatea europeana este o societate fara tata, -

divorturi, copii nascuti în afara casatoriei- adica multi copii nu-si cunosc tatal, eventual din vedere

s i nu au posibilitatea de a cunoaste ce este "barbatul". Exemplul patern nu-l vede nici la gradinita,

mai rar în scoala primara s i idealul îl alege din televizor, eventual lecturi, unde barbati puternici prin

constitutie, cu forta rezolva situatiile de conflict , exemplu: Rambo, Superman, etc.

  Pentru copil are o importanta majora dezvoltarea spirituala în familie. Parintii, deoarece au

dat viata copiilor lor, au obligatia de a-i educa, si de aceea trebuie considerati primii si principalii

lor educatori. Aceasta functie educativa a lor este atât de importanta încât, acolo unde lipseste, cu

greu poate fi suplinita.

Familia este, asadar, prima scoala a virtutilor sociale de care nici o societate nu se poate lipsi.

 Viziunea sanatoasa asupra copilului s i educatia morala corecta se poate asigura numai

atunci daca parintii în cadrul casatoriei construiesc educarea copilului pe sentimentul de încredere s i

siguranta într-o iubire reciproca, care asigura armonia familiei.

 

 Importanta familiei în procesul de învat are                                                (articol editat de Emilia Manea)

Cercetari recente asupra dezvoltarii creierului uman au demonstrat ca parintii sunt într-adevar primii

"profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce parintii fac sau nu fac în mod obisnuit se va regasi mai târziu

si în obiceiurile copiilor. De exemplu, copilul caruia i se citesc în mod curent povesti va dovedi mai

târziu un interes mai mare pentru citit. Din pacate însa, nu prea multi parinti îsi fac timp pentru a le

citi copiilor poves ti în fiecare zi.

 Dupa primii trei ani de viata, creierul copilului ajunge pâna la 90% din greutatea unui

creier de adult, asa ca nu-i de mirare ca în acesti trei ani copilul îs i dezvolta capacitatea de învatare.

Atunci când parintii le vorbesc, le cânta sau le citesc copiilor, creierul este realmente "pe receptie",

adica se creeaza legaturi noi între celulele nervoase, iar legaturile vechi se întaresc. Acest proces de

dezvoltare a creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si printr-o

buna stimulare a simturilor (auz, vaz etc.).

 

                                       14

 


 

 Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit în sine este de asemenea un

factor ajutator în procesul de învatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru carti.

Copiii care îs i vad parintii citind cu placere vor învata astfel ca cititul este ceva distractiv s i vor fi

mai târziu receptivi la învatarea lui în s coala.

 Orice parinte trebuie sa înteleaga ca joaca este de fapt "munca" copilului, iar învatarea este

mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepadat, asa ca încurajati-l/ajutati-l pe

copil sa învete o poezioara un cântecel  sau chiar sa "regizeze" o mica piesa de teatru pentru familie.

Doctorii încurajeaza cititul povestilor de catre parinti, ca pe o adevarata metoda de stabilire a

legaturilor dintre parinte  si copil. În plus, cititul povestilor sau rasfoirea împreuna a unei carti cu

poze pentru copii da prilejul petrecerii unor clipe fericite împreuna cu copiii. Parintii nu sunt însa 

singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales daca programul lor este încarcat. Bunicii sau

orice alta persoana care se ocupa de copil îi pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti.

 Des i exista un mare numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca

vocabularul folosit în astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carte cu

povesti obisnuita. În plus, timpul petrecut de un copil la televizor într-o zi este echivalent cu timpul

alocat într-o saptamâna cititului de placere. În consecinta este bine ca cititul si uitatul la televizor sa

fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales în favoarea cititului. Chiar si în cazul în care

exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru

acestea.

 

 

3. Important a cunoasterii drepturilor copilului, respectarea lor si necesitatea de a

face cunoscute aceste drepturi

 

 

 Cunoasterea  si respectarea drepturilor copilului este o necesitate pentru a ne conforma

normelor si regulilor sociale. Este foarte important ca toata lumea, mai ales parintii sa cunoasca

aceste drepturi, deoarece încalcarea acestora ar însemna nerespectarea legii.

 Relatia copil-parinte este afectata de respectarea acestor drepturi, deoarece în posesia

acestor cunostinte parintii vor educa copilul într-un mod diferit, respectând persoana lui.

Cunoasterea legilor copilului de catre parinti sau a persoanelor care au în grija un copil ar preveni

relele tratamente, asigurând astfel conditii de viata optime. Educatia parintilor cu privire la

respectarea drepturilor copilului este un pas esential în prevenirea abandonului, abuzului, violentei,

a exploatarii. Daca drepturile copilului sunt respectate de catre parinti,  si copiii cresc în conditii

optime, la rândul lor s i ei vor deveni adulti responsabili fata de educatia copiilor lor.

 

CAMPANIA DE EDUCARE A POPULATIEI CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI

(Cristina Ghenea 15.12.2004 )

  Când este vorba de "protectia sau drepturile copilului", suntem tentati sa ne gândim la

copiii defavorizati, care se afla în centre de plasament sau pe strada. Însa s i copiii «obisnuiti», care

traiesc în cadrul unei familii normale, au nevoie sa fie protejati. Unii dintre acestia sunt neglijati de

parinti prea ocupati, altii maltratati de parinti "bine intentionati", iar cei mai multi pur si simplu nu

sunt respectati.

  Pe data de 25 noiembrie, delegatia Comisiei Europene împreuna cu Autoritatea Nationala

pentru Protectia Copilului si Adoptie au lansat o noua campanie privind drepturile copilului.

Componenta a Programului Uniunii Europene Phare 2002 « Întarirea si diversificarea serviciilor

pentru protectia copilului», campania de educare a populatiei privind drepturile copilului, în valoare

de 1.9 milioane euro, se va desfasura pâna în februarie 2006.

 

 

                                       15

 


 

Campania are trei obiective principale:

.  mai buna constientizare de catre populatie cu privire la drepturile copilului, precum si

cons tientizarea parintilor cu privire la drepturile s i responsabilitatile lor. În acest scop

sunt prevazute: linia verde 08008200200, emisiuni radio si TV, publicatii.

.  Specializarea profesionistilor care lucreaza în domeniul protectiei copilului si familiei cu

privire la drepturile copiilor si la obligatiile ce decurg din Conventia Natiunilor Unite

privind Drepturile Copilului si Conventia Europeana privind Drepturile Omului

.  Informarea mass-mediei românesti  si internationale cu privire la rezultatele reformei

protectiei copilului în România.

Ce s-a facut pâna acum...

Începutul anului 2001 a fost momentul de schimbare radicala a politicii de protectie a copilului aflat

în dificultate. S-a intervenit în: prevenirea institutionalizarii  si a abandonului, dar si în

dezinstitutionalizarea copiilor aflati în sistemul rezidential de îngrijire; întarirea capacitatii

institutionale la nivel local; schimbarea regimului juridic al adoptiei pentru eliminarea practicilor

identificate ca piedica în procesul de reforma; cresterea calitatii serviciilor de protectie a copilului;

integrarea sistemului de protectie a copilului în sistemul national de asistenta sociala; extinderea

ariei de interventie de la protectia copilului aflat în dificultate la protectia drepturilor copilului;

constientizarea asupra problematicii specifice a sistemului de protectie a copilului.

 

Rezultatele nu s-au lasat nici ele asteptate.

.  Pâna în anul 2004 au fost date în folosinta 264 casute s i 334 apartamente unde copiii

beneficiaza de o protectie de tip familial.

.  Numarul de copii institutionalizati a scazut de la 57.181 la 33.388.

.  Au fost închise 172 institutii de tip vechi.

.  A crescut numarul de servicii alternative de la 131 la 588.

.  A crescut numarul de asistenti maternali profesionisti de la 3.228 la 12.083.

.  A crescut numarul de copii protejati în familii substitutive (asistenti maternali

profesionisti, rude pâna la gradul IV inclusiv) de la 30.572 la 49.600.

.  A scazut numarul institutiilor cu peste 100 copii protejati de la 205 institutii la 66.

 

  Programul Phare «Dezvoltarea serviciilor de protectie a copilului» 2001 - 2003 a avut ca

rezultate: închiderea a 29 institutii rezidentiale de tip vechi si dezvoltarea a 141 servicii alternative

pentru protectia copilului, care au avut ca beneficiari, pâna la finalul programului, 6.669 copii si

1.152 adulti (investitie :15 milioane euro).

 

 

4. Pedeapsa corporala  - un tabu în educatia copilului

 

 

 O tema controversata, mult discutata atât de mass-media cât si în toate discutiile legate de

educatia copilului este cea a pedepsei corporale. În urmatoarele va fi prezentat un articol captivant

aparut  în ziarul Saptamâna.

 Opiniile parintilor vis-a-vis de disciplina si pedeapsa par sa nu depinda de clasele sociale

sau de grupul cultural de apartenenta. O mare parte din atitudinea noastra este influentata de propria

experienta de copil. Problemele pe care le acuza majoritatea parintilor tin de dificultatea pe care o

întâmpina în a-si aminti cum era când a fost copil.

  Este mult mai simplu sa reactionezi la ceea ce a facut copilul tau decât sa încerci sa

întelegi semificatia actelor sale; sa te comporti ca si cum ar fi perfect normal ca un copil de 2 ani sa

 

                                       16

 


 

reactioneze as a cum este de asteptat sa o faci tu, un adult. Când un copil de 2 ani isi loveste fratiorul

sau surioara - nou intrati în familie - din gelozie, sa stie ca nu acceptam un asemenea comportament

s i ca noi suntem obligati sa-l aparam pe bebelus - dar asta nu înseamna ca noi trebuie sa-l pedepsim

mânati de furia ce ne-ar coples i vis-a-vis de un adult care ar fi vinovat  de o asemenea fapta.

  Este cu mult mai usor sa te comporti ca un parinte ce "îsi acorda un timp de gândire"

înainte de a lua o atitudine fata de copilul aflat în culpa - daca la rândul tau ai fost un copil cu astfel

de parinti - desi foarte multi parinti depun un efort constient de a face din copiii lor ceea ce proprii

parinti nu au facut pentru ei, în copilarie. Uneori aceasta dorinta se traduce prin hotarârea de a nu

aplica o "corectie fizica", pentru ca aceasta îti readuce în minte spaima pe care tu însuti ai trait-o.

Alti parinti gândesc: "n-a fost nici o nenorocire ca am luat câte o bataie,  din  când  în  când".      

Adevaratul sens al acestei afirmatii este ca, în calitate de adulti, nu putem accepta ca parintii nostri

n-au fost perfectiunea întruchipata. A accepta imperfectiunea propriilor parinti si a constientiza în

acelasi timp calitatile pentru care îi iubim si îi admiram reprezinta o cale mai us oara pentru noi de a

deveni parinti ce "gândesc", constienti de propriile imperfectiuni. Acest lucru ne va îngadui sa-i

permitem copilului sa ne contrazica, atunci când gresim.

 Bataia regulata este cu totul altceva, reprezinta un mod de a folosi forta de adult pentru a

înspaimânta si a obliga un copil sa se supuna. Copilul nu poate învata prin bataie; cum sa înteleaga

de ce anumite comportamente  sunt cerute. El poate întelege, dar sa nu le manifeste. Doar

întelegând motivul pentru care îi sunt cerute anumite comportamente si motivul pentru care nu are

voie sa se comporte de o anumita maniera - toate acestea se numesc autodisciplina, care poate fi

îsus ita. Când batem un copil, adulti fiind, înseamna ca am încetat sa gândim. De ce sa nu încercam

sa explicam copilului care este motivul pentru care la vârsta de 2 ani nu trebuie, nu are voie sa faca

ceea ce tocmai a facut? Poate nu o facem pentru ca uneori, daca ar fi sa fim sinceri, nici nu exista un

motiv întemeiat. Pur si simplu comportamentul lor ne deranjeaza sau ne jeneaza. Chiar când suntem

obligati sa corectam rapid o atitudine, abia apoi având timp de reflectie, încercarea de a explica, de

a face apel la ratiune va rasplati eforturile pe care le depunem, chiar daca dureaza mai mult.

  Uneori copiii care sunt batuti cu regularitate se transforma în fiinte dependente,

subordonate; ei par sa se astepte mereu sa fie loviti si sunt victime sigure ale sâcâielilor provocate

de ceilalti copii sau de adulti. Tipetele sau masurile extreme ca amenintarea ca nu-i vom mai iubi si

nu vom mai avea încredere în ei au acelas i impact devastator asupra copiilor.

 

 

5. Dezvoltarea si educarea copilului în familie

 

 

  Un motiv major pentru care s-a dezvoltat învatamântul prescolar a fost prevenirea es ecului

s colar, în special în clasa I, datorat insuficientei educatiei în mediul familial sau neconcordantelor

dintre educatia din familie si cea din scoala.

 Copilul învata în mod spontan. Mediul în care traies te îi ofera ocazii de învatare, parintii îl

învata tot timpul ce nume au lucrurile si fiintele, la ce sunt folositoare, cum trebuie desfasurate

diferite activitati. Gradinitele desfasoara educatia dupa programe alcatuite pe criterii stiintifice si în

mod sistematic, atât cât permite vârsta copiilor, dând atentia necesara tuturor aspectelor importante

ale dezvoltarii. Parintii pot deveni mai buni educatori daca se informeaza corect asupra procesului

de învatamânt din gradinita si asupra evolutiei copiilor lor. 

  Anchetele în rândul parintilor  si observatia arata ca acestia neglijeaza multe dintre

aspectele dezvoltarii copilului, ca unele metode si tehnici de învatare pe care le folosesc sunt slab

productive sau gres ite. Prin parteneriatul educativ dintre parinti  s i educatoare este bine sa se

 

 

 

                                       17

 


 

stabileasca un program unitar de educatie, cu obiective, cu performante as teptate clare, cu

continuturi si mijloace adecvate.

  Jocul, activitate practicata la toate vârstele, este pentru copilul prescolar activitate

fundamentala. Toate progresele sale fizice, intelectuale, afective, sociale sunt explorate s i

consolidate prin joc. Parintii care se joaca împreuna cu copiii, slabind cenzurile si mics orând

distantele, îsi îmbunatatesc comunicarea cu copiii, dau acestora încredere în valoarea lor, sunt iubiti.

 Cunoasterea de sine, a oamenilor s i a mediului sau fac din copilul de 3-6 ani o persoana

care trece deseori, cu întelegerea si prin activitatea sa, granitele familiei. Parintii pot contribui mult

la mentinerea interesului pentru cunoasterea mediului, formarea de atitudini pozitive fata de mediul

în care traieste.

 Pentru dezvoltarea si cresterea armonioasa a copilului, parintele trebuie sa fie calm,

iubitor, plin de bun-simt si disponibil. Copiii sunt diferiti. Ei nu au nici acelasi temperament, nici

aceleas i gusturi, iar dezvoltarea lor nu este egala în toate domeniile. De aceea, parintii nu trebuie sa

fie nici orgoliosi, nici nelinistiti daca achizitiile sau dezvoltarea copilului lor, la o anumita vârsta, nu

coincid cu premisele descrise de unii specialisti. Asadar, este esential sa respectam s i sa sustinem

fiecare copil în ritmul sau, în transformarea sa progresiva în functie de nevoile sale.

( Elena Dragomirescu, psihosociolog).

 

 

6. Îmbunatat irea relatiei pa rinte-copil

 

 

  Elena Dragomirescu, sociopsiholog, este de parere, ca educarea copiilor ar trebui sa fie

centrata în jurul urmatoarelor reguli, recomandate în atentia parintilor  si educatoarelor. E bine sa

tineti seama de ele, pentru ca sunt principii de baza în cresterea copilului. Unele din ele fac parte din

instinctul de parinte, altele trebuie însa învatate.

.  sa-ti iubesti copilul;

.  sa-ti protejezi copilul;

.  sa fii bun exemplu pentru copilul tau;

.  sa te joci cu copilul tau;

.  sa lucrezi cu copilul tau;

.  sa lasi copilul sa dobândeasca singur experiente de viata, chiar daca sufera;

.  sa-i arati copilului posibilitatile si limitele libertatii umane;

.  sa-l înveti sa fie ascultator;

.  sa astepti de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate

si propriei experiente;

.  sa-i oferi copilului trairi cu valoare de amintire: calatorii, excursii, vacante, spectacole,

serbari de familie, manifestari sportive.

  Este necesar ca parintii sa fie calmi si, în acelasi timp, fermi atunci când fac observatii

copiilor, sa nu-si piarda cumpatul, sa încerce sa înteleaga ca educarea copilului trebuie facuta cu

blândete si nu cu furie.

 Simtul raspunderii îi obliga pe parinti sa se gândeasca la viitorul copiilor lor. De aceea, ei

trebuie sa fie preocupati cum, când, dar mai ales cât pot fi de severi.

Sanatatea fizica  si psihica a parintilor are o mare însemnatate pentru copiii lor, constituind baza

zestrei biologice care se transmite. Efortul parintilor în cresterea, dezvoltarea s i educarea copiilor,

nu este suficient fara o atmosfera de buna întelegere, dragoste si optimism.

  Copilul "se hraneste" la fel ca si noi, adultii, din trairi frumoase care ne ridica deasupra

cotidianului, trairi care ne ofera prilejul sa cunoastem lumea si viata altor oameni. Asa cum "bazinul

 

                                       18

 


 

se umple cu apa, focul se aprinde cu foc, s i sufletul omului se modeleaza datorita sufletului unui alt

om" (Rabindranath Tagore, Nimeni nu poate da decât ceea ce are!).

 

 

 

5 CALITATI PE CARE SA I LE CULTIVI COPILULUI TAU  

(sursa :revista American Baby 2002, traducere si editare Irina Drumea)

 Educatia este darul cel mai de pret pe care un copil îl primeste de la parintii sai acei 6-7

ani « de acasa » care vor ramâne pentru totdeauna în sufletul si inima lui. Prima pregatire temeinica

de viata. Înca din primii ani de viata este important sa îi cultivam unele calitati esentiale pentru

succesul în anii maturitatii sale. Dupa parerea expertilor în dezvoltarea copilului, iata primele 5

calitati de care copilul are nevoie...

 

Încrederea

  Simpla încredere în altii este fundatia felului în care copilul îi va trata pe cei din jur. Fara

aceasta caracteristica bebelusul va întâmpina culmi dificil de depas it în procesul dezvoltarii. "În

lipsa capacitatii de a avea încredere în ceilalti, copilului îi va fi greu sa interactioneze cu ceilalti, sa

se simta stapân pe sine si sa progreseze", spune Debbie Phillps (specialist în dezvoltarea copilului la

"Work-Family Directions"din Boston). Împartasirea încrederii cu bebelusul începe imediat dupa ce

copilul a fost nascut. Hranes te-l când îi este foame, leagana-l când vrea sa te simta aproape,

schimba-l când este ud. Însa important este sa interactionezi cu copilul tau zilnic, vorbind cu el si

privindu-l în ochi.

  Pentru a-i creea un sentiment de siguranta, încearca sa va faceti ritualuri zilnice cum ar fi

cititul unei povesti înainte de culcare. La vârsta pres colara nevoile copilului devin mai complexe.

Binenteles ca înca va fi nevoie sa-l hranesti, sa-l speli si sa ai grija de el, dar va trebui deasemenea

sa-i admiri turnurile din cuburi sau desenele. Atentia pe care o acorzi acestui aspect nu pare sa fie la

fel de importanta ca gatitul cinei pt.el de exemplu,dar în realitate este." Copilul îti va spune, în felul

sau <Am nevoie ca tu sa-mi admiri creatia>", spune Dr.Susan Landry (psiholog la Facultatea de

Medicina a Universitatii Houston din Texas). "Este foarte important sa dai atentie semnalelor

copilului si sa-i satisfaci nevoile emotionale".

 

Rabdarea

 Este adevarat: lucrurile bune se întâmpla celor care stiu sa astepte. "Copiii care învata sa

aiba rabdare sunt capabili sa persevereze s i au mai multe sanse de succes", spune Claire Lerner

(specialist în dezvoltarea copilului la "Zero to Three"o grupare destinata întrajutoraarii copilului

prescolar).

Vrei sa-ti ajuti copilul în cursul dezvoltarii lui? În primul rând amintes te-ti asta: bebelusul te

urmares te s i cu orice greseala a ta îi vei da un exemplu rau. "Ei sunt asemenea buretilor,absorbând

tot ceea ce vad", spune J.J.Pawel (autorul cartii "The Parent's Toolshop:The Universal Blueprint for

Building a Healthy Family"). Expertii numesc acest aspect "modeling"- fa corect ceea ce tebuie sa

faci, dându-i copilului tau mai multe sanse de a face la fel. Prescolarii nu au notiunea timpului asa

cum noi o avem, ceea ce face mai greu pentru ei faptul de a avea rabdare.

Îl poti ajuta înventând o metoda de-a împarti timpul pentru el în alta masura decât ore si minute. De

exemplu, când fiica lui J.Pawel avea un an si jumatate si a cerut suc în timp ce aceasta cosea, Pawel

nu a spus,"O sa îti dau în 5 minute". În schimb "I-am spus ca îsi va primi sucul imediat ce voi

termina de cusut pantalonii", explica Pawel. "Aceasta metoda a functionat mai bine pentru ca ea a

putut sa ma urmareasca progresând la cusut si sa aprecieze cât de repede îsi va primi bautura."

 

 

 

 

                                       19

 


 

Responsabilitatea

  "Pentru a reusi în viata, spune Doreen Virtue (psihoterapeut în Los Angeles si autor al

cartii"Your Emotions,Yourself") "trebuie sa  s tim cum sa ne luam un angajament pe care sa-l

respectam". Asta înseamna ca trebuie sa ne gândim la mici "misiuni" pe care sa le dam copilului,

cum ar fi de a-i da o lingura pe care sa i-o duca tatalui. Odata cu cresterea în vârsta a copilului s i

"misiunile"sale trebuie sa devina mai dificile. Ajutorul la curatenie este, bine-nteles,un aspect

important. Însa nu va asteptati la prea mult. "Pentru prescolar, adunatul de pe jos a mai mult de 3

jucarii poate deveni suprasolicitant", spune Garcia-Prats. Transformati-le într-o îndeletnicire

placuta, jucând jocuri sau cântând un cântecel special pt.culesul jucariilor (de exemplu). Sau

încercati o metoda ca cea a acestei mame cu 3 copii:ea a pus un cos  în camera copilului  în vârsta de

1 an si 2 luni; copilul culege tot ce e însirat pe jos s i le pune în cos , iar mai târziu mama le ia si le

aseaza pe fiecare la locul sau.

 

Empatia

  "Empatia este cheia catre dezvoltarea competentei sociale a unei persoane,"spune Phillips.

"Pentru a avea succes în relatiile interumane trebuie sa înveti sa-ti dai sema de sentimentele unei

persoane si sa-i raspunzi corespunzator. "Copiii nu sunt într-adevar capabili de-a se pune în locul

altcuiva pâna în jurul vârstei de 3-6 ani. Pâna la aceasta vârsta ei sunt incapabili sa vada lucrurile

din perspectiva altcuiva diferita de cea personala. Însa sunt multe lucruri care-l pot ajuta pe copil sa-

s i dezvolte empatia.Întrebându-l pe copil  "Cum te-ai simti daca ti s-ar fi întâmplat tie?" nu face

parte dintre aceste lucruri, atâta timp cât copilul la aceasta vârsta este profund egocentric.În schimb

îi puteti explica cum actiunile sale îi afecteaza pe ceilalti. Daca îsi loveste fratele (de exemplu)

explicati-i ca acest lucru doare si-i face fratiorului "bubuta". Daca vedeti un alt copil cu genunchiul

julit, explicati-i copilului dv. ca îl doare.

 

Încrederea în sine

  Se presupune a fi cel mai important atribut pe care i-l puteti insufla copilului- în primul

rând îl ajuta sa fie rabdator, responsabil-este abilitatea în rezolvarea problemelor. "Daca copilul dv.

de 1 an si 2 luni devine nerabdator pentru ca nu se poate juca cu jucaria altui copil, luati-i în seama

nefericirea, dar încurajati-l sa caute alta solutie (alta modalitate de joaca)", spune Phillips. Ajutati-

va copilul sa treaca prin diferite încercari putin câte putin si-apoi lasati-l sa cucereasca fiecare pas

de unul singur. Daca el reuseste sa-si dea sema cum sa-si ia propriul prosop, cum sa deschida

capacul de la cutia cu biscuiti sau cum sa-si unga singur felia de pâine, el se va simti mult mai

încrezator  si mai independent în a depas i mai multe si mai dificile încercari. Asta înseamna

deasemenea sa-l lasati sa faca câteva greseli si sa capete câteva mici lovituri. Daca va e greu sa va

urmariti copilul chinuindu-se, gasiti o cale de a va controla aceste reactii. Dr.Margaret Hoddinott

(psiholog pediatru la Lahey Medical Center în Burlington, Massachusetts) aminteste de un moment

în care fiul sau învata sa urce scari când ea si-a învins tendinta de a ajuta s i a stat în spatele

copilului, pentru ca acesta din urma sa nu-i poata citi teama pe chip. Problema este ca lasând copilul

sa învete singur, fara ajutor si prin propria experienta poate lua mult mai mult timp, timp de care o

mare parte din parinti nu dispun. Însa în realitate va ajutati mai mult copilul daca rezistati tentatiei

de a sari si a face lucrurile în locul lui. Spre norocul nostru,noi parintii ne-am învatat deja lectia

despre rabdare si empatie. Vedeti cum aveti acum aceste lectii la îndemâna?

 

 

CUM MA COMPORT CU COPILUL MEU?

(Autor: alicadu ; sursa "Meseria de parinte" Ioan Deleanu- psiholog

 Sa fim parinti poate fi atât de usor  s i de placut uneori, dar si îngrozitor de greu uneori.

Clipele pot zbura jucându-ne cu copilul sau pot îngheta în timp ce ochii nostrii privesc mariti s i

disperati cum copilul cel drag se transforma într-un Dl.Goe si ne trezim depasiti de situatie, nu stim

 

                                       20

 


 

cum sa reactionam. Putem preveni aceste crize, putem sa ne autocunoas tem s i sa încercam sa ne

autodisciplinam întâi pe noi, ca fiind cei maturi si responsabili.

 

Parintele indulgent 

  Stilul indulgent se caracterizeaza prin aceea ca parintele îi permite copilului sa se

manifeste cum vrea el, fara a-i impune prea multe restrictii. Filosofia de viata a parintelui care

adopta acest stil este "Copiii vor înflori singuri la timpul potrivit". Pentru el, cea mai mare valoare o

reprezinta libertatea de expresie. 

 Parintele indulgent manifesta sensibilitate la drepturile altora, se consulta cu copilul atunci

când ia o decizie, manifesta caldura s i interes fata de tot ceea ce face copilul, iar cazurile în care îl

pedepseste sunt foarte rare.

Aceasta atitudine îi permite copilului sa-si dezvolte o identitate proprie si sa aiba o personalitate

distincta, marcanta, originala. El se simte important, special, fapt ce determina cres terea nivelului

stimei de sine (care reprezinta o conditie esentiala în dezvoltarea armonioasa a personalitatii). Un

stil parental indulgent mai sta la baza dezvoltarii creativitatii si a capacitatii de a lua decizii.

  Pe de alta parte, copilului crescut într-o maniera indulgenta, îi va fi greu sa înteleaga rolul

limitelor, al regulilor si sa tina cont de ele atunci când situatia o va cere; de aceea, pentru foarte

multi dintre adulti, el poate fi considerat obraznic sau chiar copil-problema. Parintii se pot as tepta

ca în curând el "sa preia controlul familiei" în sensul ca nu va mai face decât ce vrea el si cu greu va

accepta sfaturi. Parintele va fi "depasit".

 

Parintele autoritar

 Parintele care adopta stilul autoritar se caracterizeaza prin faptul ca îi cere copilului sa

respecte cu strictete, fara sa comenteze, regulile impuse. Aceste reguli au o valoare absoluta, iar cea

mai mica greseala este urmata de pedeapsa. Filosofia de viata adoptata: ,Nimic nu e mai presus de

lege!". Din aceasta cauza, parintele nu se simte obligat sa raspunda întrebarilor suplimentare: "De

ce?" "Pentru ca sunt mama ta! Nu discutam!". Intentia copilului de a-si manifesta independenta este

interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte -

copil.

 De obicei, parintele este rece si detasat fata de copil, impunând respectul muncii si al

efortului. Astfel, stilul autoritar îl învata pe copil sa devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de

cei de care îi este frica; îi dezvolta simtul critic; îl învata sa devina perfectionist ("Daca faci ceva,

atunci fa-o perfect!").

 Din pacate, adoptarea acestui stil parental atrage dupa sine numeroase dezavantaje, în

primul rând, copilul crescut de parinti autoritari va învata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la

dorintele altora; el va fi neiertator cu cei care gresesc ("Cum poate fi asa proasta?"). De asemenea,

acest copil va întâmpina dificultati în realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de

initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme în permanenta ca ar putea gresi. Pentru

el, "a gresi" e sinonim cu "a fi un ratat". De aceea, preocuparea lui majora este "Ce va zice tata

(mama) când va afla?" Trasaturile de mai sus reflecta diminuarea stimei de sine ("Am gresit! Nu

sunt bun de nimic! Niciodata nu voi putea sa...!"). Unele cercetari (W. Damon, D. Hart, 1988) arata

ca un nivel scazut al stimei de sine în copilarie are urmari negative marcante pe parcursul întregii

vieti, asemeni unui cosmar care te urmareste în permanenta si de care (în cazurile fericite) scapi cu

mare greutate.

 

Parintele indiferent

 Parintele indiferent neglijeaza copilul, nu este preocupat de realizarile lui si nici nu

manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. Mai mult chiar, în unele cazuri duse la

extrem, lasa de înteles ca acesta este "în plus", reprezinta o povara de care s-ar putea lipsi oricând.

 

 

                                       21

 


 

Filosofia de viata pe care o sugereaza este: ,În viata nu te poti baza pe nimeni altcineva decât pe tine

însuti".

  Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, învata ca parerea lui nu conteaza prea

mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima

de sine scazuta (asemeni copilului crescut autoritar), poate deveni timorat si urmarit în permanenta

de un puternic complex de inferioritate ("Niciodata nu voi fi în stare sa fac ceva suficient de bun ca

sa-i multumesc pe ai mei"). Spre deosebire de copilul crescut autoritar (care toata viata se va ghida

dupa regulile stricte pe care le-a învatat în copilarie), copilul crescut indiferent se va baza doar pe

experienta lui de viata. De aceea, dupa ce va ajunge la vârsta adulta s i se va pune problema sa

primeasca sfaturi referitoare la cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa-si educe copilul, de ce

ar trebui sa se fereasca etc, el nu va fi dispus sa asculte ("Ce stii tu? Ai trait ce am trait eu?", " Cine

esti tu ca sa-mi dai sfaturi?"). Din cauza lipsei de afectiune, chiar daca, pe de o parte, îl va face mai

rezistent la greutatile vietii, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic, mai

pragmatic. Unii se grabesc sa-l eticheteze ca fiind un copil fara suflet, de gheata, fara sa banuiasca

faptul ca prejudiciul afectiv pe care îl resimte îl determina sa se ghideze dupa principiul "Iubirea te

face mai vulnerabil, mai slab".

 

Parintele protector

 Parintele protector este aparent un parinte model: el este extrem de atent la nevoile

copilului si se dedica cu toata fiinta sa meseriei de parinte. Prioritatea lui este sa-i ofere copilului

securitate, deoarece constientizeaza ca un copil este o fiinta foarte fragila, care are nevoie în

permanenta de sprijin si protectie. Educatia pe care i-o da copilului se cladeste în jurul ideii ca "Nu

tot ce zboara se manaânca"  si are grija sa-si învete copilul ca, în primul rând, sa fie precaut si

rezervat fata de tot ce vine din afara sferei familiei.

 Din pacate, uneori protectia acordata copilului este exagerata, parintii devin vesnic

îngrijorati, vad catastrofe si calamitati la fiecare colt de strada. Când îsi vad copilul plângând, ei

devin agitati, creând fara sa-si dea seama, mai multa tensiune ("Ce te doare, puiule? Unde? Te

doare rau? Vai, saracutul de tine!").

  Atunci când apare o problema, parintii exagerat de protectori se grabesc sa caute vinovatii

s i sa  tina morala (" De câte ori ti-am zis... ?"), fapt care duce la scaderea eficientei rezolvarii

conflictului  si a învatarii unor reguli de disciplina. Asemeni parintilor autoritari, accepta greu

situatia în care copilul începe sa-si dezvolte independenta, însa ei nu creeaza conflicte, ci intra în

panica, "se consuma".

  Acest stil parental mai atrage dupa sine alte numeroase dezavantaje. Atunci când sunt

mici, copiii care au parinti exagerat de protectori pot manifesta tulburari ale somnului si ale

regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate. O data cu trecerea timpului, copilul se

simte din ce în ce mai sufocat si are tendinta de a se îndeparta de parinti; el gaseste ca este dificil sa

comunice direct cu parintele despre problemele personale, de teama ca acesta nu-l va întelege si se

va îngrijora ("Mai bine nu-i spun mamei ca numai se îngrijoreaza").

Astfel, copilul va învata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala, nebanuita de

parinte. De asemenea, atunci când va fi pus în situatia de a-si exprima frustrarea sau mânia, prefera

sa se exprime indirect prin acte de razbunare sau sabotaj.

 

Parintele democratic

 Parintele care se comporta democratic are în vedere întotdeauna ca drepturile copilului sa

fie respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie aplicate consecvent s i urmate de toti

membrii familiei (cu exceptia situatiilor în care este imposibil acest lucru). Impunerea de reguli

implica o anumita flexibilitate, deoarece pentru el nu legea este cea mai importanta (asa cum este

pentru parintele autoritar), ci omul este pe primul loc. Parintele care îmbratiseaza stilul democratic

 

 

                                       22

 


 

se ghideaza dupa principiul "Toti suntem egali în fata lui Dumnezeu" si este împotriva ideii "Unii

sunt mai egali decât altii".

  Prin urmare, parintele care îmbratiseaza acest stil parental este suficient de indulgent,

flexibil si deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora viata copilului si a familiei, însa

este în acelasi timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplina riguroasa, a-l învata pe copil

sa respecte reguli si sa îndeplineasca eficient sarcinile care i se dau. Pe de alta parte, parintele car e

are un stil parental democratic este suficient de protector pentru a-i oferi copilului securitatea de

care are nevoie s i pentru a-l sprijini atunci când situatia o cere; însa este suficient de întelegator si

încrezator în capacitatea copilului de a lua unele decizii personale. El încurajeaza copilul sa fie

independent, respectându-i opiniile, interesele si personalitatea. Manifesta caldura fata de copil, îl

apreciaza, îl considera un membru responsabil al familiei.

  Ca urmare a acestor atitudini parentale, copilul îs i va dezvolta un echilibru emotional care

va sta la baza dezvoltarii armonioase a personalitatii, îsi va dezvolta deprinderi de comunicare

eficienta, va manifesta creativitate, initiativa, capacitate decizionala, autonomie personala. Ca

urmare a încurajarilor si a încrederii care i se acorda, copilul va avea un nivel ridicat al stimei de

sine, care îi va permite sa obtina eficienta si productivitate în actiunile întreprinse.

  Respectul pentru om, cultivat de stilul democratic îl va învata pe copil sa îi respecte pe

altii, sa ia în considerare opinia celorlalti, sa accepte observatii, având totodata curajul sa-si exprime

punctul de vedere. Pe masura ce va creste, independenta care i s-a acordat îl va ajuta sa-si identifice

propriile aptitudini si sa aleaga meseria care i se potriveste mai bine, sa îsi îndeplineasca propriile

vise, nu pe cele ale parintilor.

  Cu toate ca în aparenta stilul democratic are numai avantaje, totusi e bine sa mentionam

faptul ca un copil crescut în acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care îl poate întâlni

la scoala, în grupurile de prieteni, în armata etc). El ar putea fi considerat "bleg" pentru ca nu va

executa prompt sarcinile care i se dau, sau dimpotriva, "impertinent' pentru ca discuta ordinele.

 

 Dupa cum se vede, fiecare stil parental are avantajele si dezavantajele sale; mai mult decât

atât, în timp ce unii parinti considera anumite valori ca fiind calitati (independenta, exprimare

libera), altii le considera defecte (razvratire, comentarea ordinelor). De aceea depinde numai de noi

sa încercam sa ne autocunoastem, sa ne stapânim s i sa încercam sa ne cres tem copilul pentru viata si

nu pentru noi asa cum ni se pare mai comod. si nu în ultimul rând, poate ca înca o data regula de aur

- Calea de Mijloc - poate fi raspunsul la multe întrebari. Atunci când ne confruntam (din pacate

inevitabil) cu unele neplaceri cauzate de comportamentul copiilor nostrii, macar sa stim ca de cele

mai multe ori cauza suntem noi.

 

 

7. Cunoasterea psihologica  a copilului prescolar, conditie a proiecta rii

activitatilor educative

 

 

 Perioada prescolara este una de rapide achizitii intelectuale, de dezvoltare a gândirii

copilului. El pipaie, combina, exprima - în acelasi timp actioneaza, gândes te actiunea si o vorbeste.

Copilul este în plina evolutie a operatiilor gândirii. El este un explorator investigând lumea si

proprietatile sale.

  Este important sa cunoas tem copilul deoarece numai asa îi asiguram o crestere sanatoasa,

o dezvoltare a proceselor psihice ca, în final sa faca fata cerintelor de mai târziu impuse de

activitatea scolara.

 

 

                                       23

 


 

Dezvoltarea psihica, intelectuala  si morala a copilului depinde de modul cum s tie adultul sa-l

sustina în a-s i edifica propriul destin.

 Cunoasterea copilului semnifica activitatea sistematica a educatorilor si parintilor pentru

identificarea suporturilor sale ca personalitate si proiectarea corecta a strategiilor educationale

favorizând în fiecare etapa a dezvoltarii valorificarea si amplificarea potentialului nativ. Pentru a

ajunge la o cunoastere cât mai completa s i mai complexa copilului am parcurs o serie de etape în

colectarea informatiilor. O prima etapa a reprezentat-o întâlnirea cu parintii cu unii dintre ei purtând

discutii chiar de la înscrierea copilului în gradinita. O alta etapa a reprezentat-o convorbirile

individuale cu copiii apoi complexele activitati de evaluare pe care le parcurgem în primele doua

saptamâni de la începutul anului scolar. Vizitele la domiciliu au reprezentat prilejuri speciale de

studiu ale manifestarilor copilului în cadrul familial (comportament, limbaj, atitudine). Discutiile

individuale cu parintii au reprezentat modalitati de obtinere a informatiilor pe care doream sa le

cunoastem sau sa le transmitem.

  Cu toate ca am colectat nenumarate informatii despre copii, de un real folos ne-au fost s i

chestionarele pe care le-am aplicat parintilor cu prilejul întâlnirilor programate.

Studiind cu deosebita atentie si interes rezultatele obtinute în urma aplicarii chestionarelor ne-am

îmbogatit informatiile despre copil, fiindu-ne de un real folos în cunoasterea, evaluarea si

proiectarea demersului didactic. Gama metodelor de culegere a datelor despre copii a fost

completata de întâlnirile saptamânale cu parintii (ziua parintilor) prilej cu care au ocazia sa-si

împartaseasca ideile, experientele în ceea ce priveste educatia si dezvoltarea copiilor lor.

De un interes deosebit s-a bucurat cursul pentru parinti "Educati asa!" initiat de fundatia "Copiii

nos tri" care este un mod de informare educational preventiva  si de sprijin acordat parintilor în

realizarea unei bune relatii între parinte si copil deoarece aceasta este conditia dezvoltarii sanatoase

s i armonioase a copilului.

 Experienta câstigata în urma acestor actiuni ne-au ajutat sa întelegem multe aspecte al

comportamentului în clasa, ca facând parte din mostenirea lui culturala sau ca facând parte din

caracteristicile sale individuale. Informatiile cu privire la sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului

le-am cules de la parinti, cabinetul medical sau medicul de familie.

  Metoda cea mai lesne s i la îndemâna oricarui cadru didactic este observarea directa în

mediul familiar, în sala de grupa, în aer liber, cu prilejul vizitelor, excursiilor, a zilelor onomastice.

Pentru cunoasterea cât mai aprofundata a copilului am întocmit liste de comportamente observabile

pe domenii de activitate: limbaj, motricitate, abilitati fizice si intelectuale.

 Conversatia cu copilul este o alta modalitate de a-l cunoaste. Discutând cu acesta am aflat

mai multe despre felul în care gândeste, cel preocupa, ce bagaj de cunostinte are, ce-l intereseaza,

cum vorbes te, ce vocabular are, daca are defecte de vorbire si care sunt acestea.

Planificarea unui mediu educativ structurat pe joc constituie baza pentru dezvoltarea biopsihica a

copiilor. În acest caz am folosit materiale educative care sa implice activ copii sa-i solicite

permanent mai ales în exersarea proceselor biopsihice constatate ca deficitare. Sa-l provoace sa

reactioneze. Este bine stiut faptul ca rezultatele nu se pun în evidenta imediat. Copiii au perioade de

acumulari latente, uneori au salturi mai mult sau mai putin observabile care uneori (în cazuri

deosebite) ne pot demoraliza. Orice activitate cu copilul nu este numai fiziologica sau numai

psihologica pentru ca desfasurându-se constient, chiar si cea mai banala solicitare fizica este în

acelasi timp si o solicitare psihica.

 Constatarile pe care le-am desprins în urma studierii comportamentului al copiilor, ne-au

determinat sa organizam activitati de recuperare si de dezvoltare speciale. Jocurile de miscare

generala (de mers, alergare, pasire peste obstacole, târâre, exercitii ale bratelor si picioarelor) le-am

continuat cu jocuri de respiratie ("mirosim florile", "suflam lumânarile") apoi am continuat cu

exercitii care sa contribuie la dezvoltarea vorbirii. Dupa jocurile de stimulare a motricitatii fine a

mâinii  s i degetelor am continuat cu jocuri pentru stimularea capacitatii de orientare spatiala,

realizare de constructii prin îmbinare pe orizontala si verticala, însurubare, suprapunerea diferitelor

 

 

                                       24

 


 

piese, jocuri pentru antrenarea coordonarii ochi-mâna, jocuri pentru stimularea gândirii logice si a

limbajului, grupari de obiecte sau imagini dupa diferite criterii: citire de imagini, jetoane, carti,

tablouri. Activitatile de desen, modelaj, activitati practice le-am folosit pentru formarea

deprinderilor manuale ale copiilor.

  În programul zilnic în atentia noastra se afla în permanenta pronuntia corecta în acord cu

limba literara vorbita. Am acordat o atentie deosebita verificarii calitatii vazului  si auzului si

orientarea lor eventuala spre medicul specialist în cazul depistarii unor astfel de deficiente.

Am desfasurat cu succes exercitii care cer pastrarea unei pozitii corecte în timpul desenatului,

tinerea corecta a instrumentului de scris, orientarea corecta în spatiul bidimensional al foii de scris,

sus-jos, stânga-dreapta, redarea corecta a formelor geometrice, redarea unor semne grafice

asemanatoare literelor, analizând elementele lantului vorbirii (sunet, silaba, cuvânt, propozitie). O

importanta deosebita am acordat familiarizarii cu importanta si specificul limbajului scris-citit, în

vederea pregatirii acestuia pentru integrarea în activitatea scolara.

 Pregatirea pentru scoala însemna pentru copil pe lânga tot ceea ce implica cuvântul

"pregatire" si acea stare psihologica pozitiva în raport cu apropiata intrare în scoala, de asteptare

pentru evenimentul întâlnirii cu scoala dar si pentru specificul activitatilor proprii scolarului. De

entuziasm deosebit s-au bucurat întâlnirile-lectii dintre scolari si prescolari cu ocazia diferitelor

schimburi de experienta la nivel de unitati.

 Cunoasterea psihologica a copiilor în vederea integrarii în activitatea scolara înseamna

formare, antrenare si cultivare de abilitati, deprinderi, atitudini si modalitati actionale, disponibilitati

motivationale afective care sa-l faca apt pe copil pentru a face fata solicitarilor specifice situatiilor

cu care se va confrunta în debutul s colaritatii.

  Toate aceste achizitii contribuie la structurarea "aptitudinii de scolaritate" ca rezultat al

interactiunii dintre învatare  s i dezvoltare, dintre demersul instructiv-educativ si consecintele

acestuia în planul dezvoltarii psihice.

 

(Citare:Chelariu, Rodica si Maria Bida Aparut în: EDICT - Revista educatiei, nr. 7/2004. Bucuresti:

Editura Agata)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       25

 


 

 

 II.   M           ETODOLOGIE

 

 

1. Constientizarea

 

 

  Copiii sunt cea mai mare resursa umana a oricarei culturi. Modul în care sunt crescuti

contribuie la fomarea conceptiei fundamentale despre ei însisi.

 Educatia parintilor în ceea ce prives te comunicarea cu copilul este un element esential în

viata de familie si ca în societatea noastra contemporana este necesara o asemenea interventie.

Infomarea si educarea parintilor  pot preveni multe conflicte în viata de familie si pot contribui la

respectarea drepturilor copilului. Pentru a cunoaste mai bine educatia în familie, pentru a crea o

legatura mai apropiata cu copilul si familia lui sunt necesare aplicarea unor metode de cunoastere

bine structurate. 

 Parintii de  multe ori nu pot accepta copilul lor as a cum este el, nu pot accepta capacitatea

lui de retinere, doresc sa fie numai "copil de 10" fapt ce duce de multe ori la un copil stresat, plin de

retineri, complexe, chinuit. Acesti parinti nu reusesc sa perceapa copilul în adevarata lui valoare si

ajung în aceasta lupta cu copilul lor de doar 5 sau 7 ani într-un conflict, care  exclude încrederea,

siguranta si de multe ori pacea din familie. De multe ori mama, gaseste un "aliat" în tatal copilului,

din pacate.

  Metodele de cunoastere pot ajuta eficient la descoperirea situatiilor conflictuale si pot veni

prin rezultatul lor în ajutorul copilului mic care nu este vinovat din cauza ca: tatal lui bea s i îl bate

sau parintii sunt concentrati asupra carierei, sunt preocupati mai mult de telenovele si vicii decât de

propriul copil, doresc de la copilul lor imposibilul.

  Multe mame gândesc astfel: "copilul meu sa realizeze ceea ce eu nu am reusit sa realizez",

"as vrea sa-mi gasesc fericirea în el", altele vad în copilul lor un "ajutor" în singuratatea lor, fiind

divortate.

Sunt mame care au copii cu mici sau mari handicapuri si gândesc asa:" Dumnezeu m-a batut cu

copilul pentru pacatele mele".

 Parerile  sus mentionate oglindesc autocompatimirea mamelor s i tocmai de aceea când

copilul lor ajunge într-o colectivitate, le creeaza surprize, chiar probleme. Atunci ele se simt

înselate, parasite, sau unele se simt rusinate de atitudinea copilului lor.

  În acest studiu am încercat sa  aflu daca parintii cunosc drepturile copilului si daca le

respecta în educatia acestora.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 26

 


 

2. Ipoteza

 

 

 Pe baza experientei de lucru ca educatoare presupun ca cei mai multi dintre parintii din

caminul unde lucrez nu cunosc principiile cuprinse in legislatia privind protectia copilului.

 Presupun ca cei mai multi parinti recurg la bataie ca pedeapsa principala si cunosc putine 

mijloace de pedepsire a copiilor.

  De asemenea, presupun ca majoritatea parintilor sunt dispusi sa discute probleme privind

educarea copiilor lor cu un educator specializat în protectia copiilor.

  Pe baza experientei mele de educatoare, presupun ca de cele mai multe ori drepturile

copilului nu sunt respectate si cadrului didactic îi revine rolul de a observa situatia problematica a

unor copii din gradinita .

 Presupun ca prin educatia paintilor cu pivire la drepturile copilului putem preveni

maltratarea copiilor, iar educatia în familie se va desfasura într-un cadru armonios, si relatia dintre

parinte-copil va deveni mai bun.

 

 

 2.1   Scopul cerceta rii

 

 

  Pentru a argumenta necesitatea acestei studii privind protectia drepturilor copilului în

familie  am realizat un chestionar cu parintii dintr-o  gradinita, care au copii cu vârste între 3-7 ani

  Scopul acestei cercetari este evaluarea cunostintelor parintilor cu privire la drepturile

copilului, respectiv interventia pentru educarea parintilor în vederea respectarii acestor drepturi.

 Cunoasterea si respectarea drepturilor copilului, precum nevoia ca parintii sa stie care sunt

îndatoririle si obligatiile lor este foarte important în relatia parinte-copil. 

 În cons tiinta acestori drepturi putem preveni relele tratamente, maltratarea, deoarece

parintii vor stii ca nu au dreptul la comportamente care dauneaza bunastarii copilului, si trebuie sa

raspunda în fata legii, daca încalca aceste drepturi.

  Un alt scop fundamental  al acestei cercetari este îmbunatatirea vietii copilului în familie

prin educarea parintilor. 

 

 

2.2   Metode si instrumente folosite în cercetare

 

 

  Chestionarul, un instrument des folosit în asistenta sociala, este necesar în astfel de

evaluari deoarece ajuta nu numai la evaluarea cunostintelor parintilor ci poate da un "start" pentru

un proiect sau program, care sa introduca parintii într-o "scoala" în care prin metode atractive , la

locul de educatie externa, gradinita, pot avea posibilitatea de afla nu numai drepturile s i legile care

protejeaza copilul propriu de abuzuri sau educatie incorecta ci si rezolvarea acestora prin discutii

bazate pe exemple concrete si pe rezolvari pozitive.

   Comunicarea este extrem de importanta în orice situatie, deoarece cu ajutorul ei putem

afla diferite probleme, respectiv putem gasi s i rezolvarea. În cadrul cercetarii s i la interventie atât cu

copiii cât si cu parintii au avut loc discutii în grup dar s i la nivel individual.

Chestionarul a adresat parintilor întrebari ca..(vezi anexa 1,2   )

 

 

                                       27

 


 

 O alta metoda folosita este observarea, cu ajutorul caruia au fost observate parintii, copiii,

precum si relatia parinte-copil. Copiii au fost observate în cadrul jocului liber, si am aflat multe

lucruri despre ei s i familia lor prin analiza desenelor. Relatiile de familie, respectiv rolul lor în

familie sunt oglindite în desenele lor.

Asadar, produsul activitatii ,,deprins,, de individ, devine obiect de investigatie psihologica, fapt care

ajuta la caracterizarea creatorului sau (vezi anexa 4).

 

 

2.3   Populatia tinta 

 

 

  În centrul cercetarii mele se afla 12 parinti si copiii acestora din caminul unde lucrez ca

educatoare. Am considerat ca este o necesitate sa aflu daca acesti parinti cu care  ma întâlnesc în

fiecare zi, observând cum se comporta cu copiii lor, cunosc s i respecta drepturile copilului. Cealalta

parte a populatiei  tinta este reprezentata  de copiii acestor parinti. Parintii trebuie sa cunoasca

drepturile copilului pentru a crea un mediu de viata în care copilul se poate dezvolta armonios. În

afara de parinti  si copiii trebuie sa stie ca au drepturi care trebuie respectate.

 Parintii responsabili de cresterea  si educarea copiilor de multe ori recurg la

comportamente neadecvate, încalcând drepturile copilului. În multe cazuri ei stiu ca nu procedeaza

corect fata de copilul lor cautând rezolvarea rapida si comoda a situatiilor.

 Populatia observata în aceasta cercetare este alcatuita din parinti  si copiii acestora. Ei

provin din diferite clase sociale, astfel putem primi informatii variate din punctul de vedere  a

persoanelor care au diferite moduri de viata.

Se poate observa diferenta dintre parintii si copiii apartinând diferitelor straturi sociale. Intelectualii

în mare parte cunosc drepturile copilului si sunt interesati de aceasta tema, însa sunt probleme cu

care nu sunt de acord. Parintii care apartin clasei muncitoare nu prea cunosc aceste legi referitoare

la copii si nici nu le acorda o atentie prea mare. Ei sunt convins i ca educatia copiilor lor este

potrivita, iar câte o bataie nu strica.

  Copiii nu  stiu ca ei au drepturi fiindca acasa nu le vorbeste nimeni despre aceasta tema.

Parintii nu cred ca este necesar sa vorbeasca copiilor de drepturile lor, iar cei care ar dori nu prea

s tiu cum sa explice unor copii de 5-7 ani ca si ei ca orice om are drepturi. Este o tema delicata care

trebuie tratata cu multa pricepere si îndemânare.

 

 

2.4   Etapele cerceta rii

 

 

  Punctul de plecare în aceasta cercetare l-a reprezentat chestionarul pentru a afla care este

atitudinea parintilor cu privire la drepturile copilului .Acest chestionar a fost aplicat la nivel de

gradinita pentru a avea o imagine de ansamblu asupra aceastei teme. Cercetarea a continuat la nivel

de grupa, prin s edinte cu parintii.  La aceste întâlniri au fost discutate drepturile copilului, s i cu

ajutorul unor jocuri parintii au gasit rezolvari la diferite probleme în educarea copilului respectând

legile.

  Am discutat cu parintii despre acele drepturi ale copilului pe care considera ca copiii ar

trebui sa s tie la aceasta vârsta.

  În urma discutiilor cu parintii am defas urat activitati cu copiii despre drepturile copilului.

Desigur aceste activitati s-au desfasurat cu ajutorul unor povesti, întâmplari, iar apoi discutate.

 

                                       28

 


 

2.5   Prelucrarea chestionarelor si evaluarea datelor

 

 

  În realizarea acestui studiu am folosit doua chestionare.Cu ajutorul primului chestionar am

încercat sa evaluez cunostintele parintilor în legatura cu drepturile copilului la nivel de unitate. Am

analizat cele 75 de chestionare completate si am ajuns la concluzia, ca parintii nu au cunostinte în

domeniul drepturilor copiilor, deoarece la întrebarile din chestionar au dat raspunsuri ocolite , sau

nu au raspuns la întebarea pusa. În cele mai multe cazuri, când parintii erau rugati sa enumere

câteva din drepturile copilului ei au folosit  drepturile enumerate în chestionar.Foarte putini dintre

parinti care au completat chestionarul au cunostinte în acest domeniu. Majoritatea parintilor

recunosc necesitatea si importanta cunoas terii acestori drepturi   .

 Totalizarea raspunsurilor la prima întrebare ne ofera  un cadru bine definit în care trebuie

sa creasca si sa se dezvolte un copil pres colar. Aceste conditii sunt: alimentatie corespunzatoare,

siguranta fizica  si psihica, dragoste, mediu comportamental civilizat, mediu social si financiar

adecvat.Parintii reusesc sa asigure aceste conditii prin munca, protectia permanenta a activitatilor

copilului, conversatie, educatie, întelegerea problemelor copilului, controale medicale, mentinerea

echilibrului în familie.

  Cele mai importante drepturi ale copilului din perspectiva parintilor sunt urmatoarele

mentionate în ordine descrescatoare: dreptul la viata, urmat de dreptul la îngrijire, apoi dreptul la

dragoste familiala, educatie, protectie, tratarea cu respect,, dreptul la libertate, exprimare, intimitate.

Aceste drepturi sunt asigurate prin munca întelegere, focalizarea nevoilor copilului, comunicare si

dragoste.

  Prin centralizarea datelor de la punctul 5 am observat o nesiguranta cu privire la

cunoasterea acestor drepturi. Majoritatea parintilor au bifat  doar prima si a treia dreptul sa fie iubit

s i sa nu fie batut. La aceasta întrebare am ajuns la concluzia ca aces ti parinti nu prea cunosc cadrul

legislativ al drepturilor copilului. Cele mai importante dintre aceste drepturi care trebuie respectate

sunt : sa fie iubit, sa nu fie batut si crearea conditiilor pentru dezvoltarea fizica, mentala, spirituala,

morala, sociala al copilului.

90% dintre parinti nu au o parere prea buna despre acei parinti care îsi pedepsesc copiii cu bataia.

10% dintre ei sunt subiectivi în legatura cu aceasta problema.

  Un alt lucru interesant care a reiesit din rezultatele acestui chestionar este acela ca 80%

dintre parinti sunt de acord cu interzicerea bataii prin lege, iar 20% sunt împotriva acestuia.

Argumentele în favoarea acestei legi sunt.evitarea dependentei de bataie, protectia fizica si psihica,

copilul îsi pierde încrederea în parinti. Împotriva acestei legi vin argumentele, care spun, ca legea

exagereaza, depinde de bataie daca acesta este împotriva legii, parintii  s tiu care sunt limitele în

educatia propriului copil, si o alta parere este acela ca parintele printr-o bataie poate preveni o

problema.

 Parintii au fost rugati sa enumere acele obligatii drepturi pe care copiii trebuie sa le

respecte în familie. Iata raspunsurile: respectarea regulilor familiei cu privire la igiena,

comportament  si program zilnic, sa fie respectuos, sa fie ascultator, sa fie iubitor. Cu privire la

drepturile care nu trebuie respectate parintii au optat astfel: 60% nu stiu, 25% nu sunt, 15% altele

(cetatenia, dreptul la exprimare).

Potrivit raspunsurilor primite sunt unele drepturi, care ar trebui mai mult respectate de alti parinti.

Acestea sunt: ferirea copiilor de factori nocivi, mai multe activitati comune în familie, respectarea

copilului ca persoana, dreptul la dragoste, la parere personala, dreptul la îngrijire si siguranta.

La întrebarea care sunt acele drepturi care sunt mai putin cunoscute parintilor am primit raspunsul

de "nu stiu" în proportie de 85%  s i "altele" 15%.

 Importanta cunoasterii drepturilor copilului a fost recunoscuta de 95% dintre parinti s i

doar 5% au considerat ca aceste drepturi nu sunt necesare.

Parintii si-au exprimat opinia cum ar trebui facute cunoscute aceste drepturi.

 

                                       29

 


 

 

  Un alt chestionar folosit în aceasta interventie la nivel de grup este chestionarul de calitati

parentale (autori: Walter R. Schumm, Anthony P. Jurich, Stephen R. Bollman).Chestionarul a fost

completat de fiecare parinte la începutul interventiei si la finalul acestuia, iar rezultatele au fost

comparate la nivel individual.

  Analizând  rezultatele chestionarului putem constata diferenta între punctajele acordate la

început si la final.

Aceasta diferenta ne arata, ca fiecare dintre parinti a învatat ceva la activitatile  si vede unele lucruri

dintr-o alta perspectiva.

 

 

 3. Metodologia interventiei

 

 

Definirea problemei

 

 Parintii copiilor nu cunosc drepturile copilului, astfel putem observa probleme aparute din

lipsa acestor cunostinte. Ei  nu par interesati de tema protectiei drepturilor copilului considera ca

s tiu totul despe educarea copilului. Am considerat ca este necesar ca si copiii de la cele mai fragede

vârste sa cunoasca drepturile lor.

 Situatia problema s i circumstantele actuale

Majoritatea parintilor nu cunosc legea nr. 272 aparut în 2004 în domeniul protectiei drepturilor

copilului, iar cei care au auzit de aceasta lege stiu foarte putin despre ea. În aceasta lege este

interzisa pedeapsa corporala, dar multi parinti mai folosesc aceasta metoda de educare. Motivele ar

fi ca nu cunosc aceasta lege sau îi acorda atentie.

 

Planul de interventie

 Interventia consta din întâlniri organizate în cadrul caruia parintii vor dobândi cunos tinte

cu privire la drepturile copilului si vor gasi solutii optime în rezolvarea problemelor aparute cu

propriul copil.Completarea chetionarul de calitati parentale la începutul si la sfârsitul inteventiei ne

va arata un rezultat concret. Discutând cu parintii, vom stabili care sunt acele drepturi despre care

copiii ar trebui sa afle, apoi voi tine activitati cu copiii în cadrul caruia vom vorbi despre aceste

drepturi tinând cont de nivelul lor de întelegere.

 

 

 

 

 

 3.1   Scopurile intervent iei

 

 

Scopurile inteventiei sunt urmatoarele:

.  încurajarea schimbarilor în mediul social prin îmbunatatirea relatiilor dintre parinti  s i

copii.

.  schimbarea atitudinilor traditionale ale familiilor îmbunatatirea relatiei dintre parinti  si

copii

 

 

                                       30

 


 

.  dezvoltarea unei atitudini stimulative în rândul personalului didactic fata de parinti

îmbunatatirea abilitatilor de consiliere

.  cunoasterea si promovarea drepturilor copiilor

.  promovarea unei atitudini democratice si de asumare a rolului pozitiv al parintilor în

educatia copilului

.  autoeducatia

.  initiativa

.  cunoasterea propriului copil

.  crearea unui sistem unitar, corelat si complex de educatie a parintilor pe plan national,

integrat în strategia generala de restructurare a educatiei copilului în România

.  constientizarea parintilor asupra rolului lor activ si proactiv în educatia copilului

.  cresterea abilitatilor parentale prin cursuri pentru parinti, informare prin materiale

specifice, brosuri, publicatii, etc.

.  cunoasterea, acceptarea si modelarea pozitiva a personalitatii copilului

.  dezvoltarea unor atitudini stimulative si suportive în rândul cadrelor didactice, asistenti

sociali, etc.

.  îmbunatatirea abilitatilor de consiliere si relationare cu familia, îndeosebi cu familii în

situatii de criza

.  informarea  si formarea continua a cadrelor de specialis ti atât a celor din sistemul de

educatie cât si din sistemul de protectie a copilului

.  promovarea unor schimbari în mentalitatea traditionala în raport cu pozitia copilului în

familie

.  promovarea drepturilor copilului

.  promovarea principiilor democratice în relatia parinte-copil

 

 

3.2   Motivarea alegerii acestei metodologii

 

 

  Ca urmare a rezultatelor aflate în chestionar, mi-am propus sa organizez întâlniri cu

parintii, doritori sa afle mai multe despre drepturile copilului si sa solutionam  unele cazuri.

 Educatia, sanatatea s i protectia copilului sunt supuse în prezent unui

proces de reforma în România. Desi dificultatile întâmpinate, care sunt financiare, legislative si de

mentalitate, creeaza de multe ori situatii de criza, reforma privind protectia copilului pune bazele

unui sistem de lucru pentru înlaturarea problemelor majore din acest domeniu.  Mentalitatea  este o

problema majora în educatia parintilor.  Am considerat ca într-o gradinita de copii educatia

parintilor, privind  mentalitatea fata de drepturile copilului ar fi o problema reala  si poate fi

modificata, chiar sistematizata legal de proiectul de lege 272/2004.

 Interventia reprezinta un proces important în rezolvarea si solutionarea problemelor

aparute. Am considerat ca aceasta metoda este cea mai eficienta pentru rezolvarea problemei

aparute pe parcursul cercetarii. În acest proces parintii vor dobândi infomatii utile si necesare cu

privire la drepturile copilului, iar educatia copilului în familie se va schimba simtitor.

 Dupa interventia cu parintii  au loc  activitatile cu copiii. Scopul principal al acestor

activitati este prevenirea maltratarii, neglijentei, abuzului, exploatarii asupra copiilor.

  În cadrul  inteventiei atât cu parintii cât si cu copiii am folosit tehnica activitatilor s i a

discutiilor, a conversatiilor logice. Tehnicile utilizate în interventie mi-au oferit posibilitatea de a

 

 

 

                                       31

 


 

face cunostinta cu diferite pareri  si opinii despre drepturile copilului, precum si analiza acestei

probleme din mai multe puncte de vedere.  

 

 

3.3   Evaluarea programului de interventie

 

 

 Relatia dintre gradinita  si familie nu poate fi redusa la unele aspecte ale colaborarii

organizate a gradinitei cu familia sau numai la evaluarea influentelor reciproce dintre "gradinita

copiilor" si "s coala parintilor".

 Criteriul de baza al evaluarii relatiei gradinita - familie consta în relevarea sporului real al

calitatii educatiei copilului, realizat printr-un transfer de valori sociale, umane, educative de la

gradinita spre familie, dar si printr-o actiune selectiva si creatoare a scolii fata de valorile culturale

active traite în familiile prescolarilor.

  Mediul familial constituie unul din factorii cunoas terii profilului prescolarilor si deci un

punct de reper permanent în activitatea instructiv- educativa la grupa.

Parintii întâmpina greutati în educarea copiilor din diverse motive: lipsa timpului fizic de a se ocupa

de copii, nivel de instruire redus, venituri joase, familii numeroase, locuinte neconfortabile, loc de

munca nesatisfacator, datorii sau alte probleme sociale.

 Activitatile realizate cu parintii sunt necesare, deoarece  cunostintele acestora  cu privire la

drepturile copilului sunt incomplete. În cadrul programului de interventie parintii au  posibilitatea

de a face cunostinta cu aceste drepturi, respectiv exercitiile  ofera mai multa siguranta si încredere

în sine atunci când lauda sau recompenseaza copilul pentru faptele pozitive respectiv când îi atrage

atentia ca face ceva inacceptabil. Parintii care sunt siguri pe ei si au o încredere mai mare în

sine,ofera copiilor mai multa siguranta si încredere. Acest lucru este foarte folositor pentru educarea

copiilor.

 Interventia poate fi considerata  si ca o solutie preventiva, întâmpinând aparitia relelor

tratamente, a neglijentei, a abuzurilor, a exploatarii asupra copilului.

Efectele pozitive ale interventiei pot fi observate prin schimbarea atitudinii si a comportamentului

parintilor fata de copiii lor.

 Activitatile cu copiii  ofera cunostinte despre câteva drepturi fundamentale, accentul  însa

s-a pus pe dezvoltarea unor atitudini, comportamente pozitive, conduita morala.

 

 

 

 

 3.4   Temele si scopurile activitatilor desfasurate în cadrul interventiei

 

 

 Interventia cu parintii

Am organizat 5 întâlniri cu 12 parinti care au dorit sa afle mai multe despre drepturile copilului ,

parinti care sunt preocupati de educatia copilului lor s i considera ca merita sa investeasca timp în

acest scop.

 Te mel e si scopurile activitatilor desfasurate

Am ales temele pe baza legii 272/2004, pentru ca am considerat ca este necesar sa cunoasca parintii

legislatia actuala cu privire la drepturile copilului. Temele activitatilor au fost urmatoarele:

 

 

                                       32

 


 

Dispozitii generale s i definitii privind protectia drepturilor copilului

.  Drepturile civile ale copilului

.  Mediul familial s i îngrijirea alternativa

.  Sanatatea s i bunastarea copilului

.  Educatie, activitati recreative si culturale

  La aceste întâlniri în afara de discutarea legilor mentionate mai sus am rezolvat exercitii

cu diferite teme: "Ce îmi place la copilul meu?" "Ce nu îmi place la copilul meu?"  "Cum sa ne

laudam copiii" "Cum sa spunem nu" "Pedepsirea copilului" "Rezolvarea unor cazuri"(vezi anexa 3)

  Scopul acestor teme si exercitii  sunt urmatoarele:

.  Cunoasterea legislatiei actuale cu privire la drepturile copilului;

.  Realizarea unei bune relatii între parinte  si copil, aceasta fiind conditia dezvoltarii

sanatoase a copilului;

.  Prevenirea unor probleme grave de educatie;

.  Parintii sa înteleaga ca pot influenta si conduce comportamentul copiilor;

.  Mai multe aprecieri din partea parintilor, mai putine pedepse fizice atunci când copiii

încalca regulile si limitele;

Interventia cu copiii

 Parintii care au participat la activitatile organizate au considerat ca urmatoarele dintre

drepturi ar trebui facute cunoscute copiilor: dreptul la viata,  dreptul la libertate, dreptul la educatie,

tratarea cu respect, protectia împotriva abuzurilor.

Temele activitatilor desfasurate cu copiii au fost urmatoarele:

.  "Scoala animalelor" - dreptul la educatie

.  "Fetita cu chibrite" - dreptul la familie, dragoste

.  "La gradina zoologica" - dreptul la libertate

.  "Bunicul si nepotelul" - tratarea cu respect

.  "Scufita Rosie", "Lupul s i mielul" - protectia împotriva abuzurilor

  Temele au fost realizate cu ajutorul unor povesti, întâmplari educative, iar apoi discutate

pentru a accentua morala. Scopurile activitatilor sunt:

.  Copilul sa întelaga ca are drepturi, dar si responsabilitati;

.  Dezvoltarea unor comportamente adecvate, sa recunoasca si sa poata face diferenta dintre

bine si rau;

.  Formarea personalitatii copilului respectând nivelul s i ritmul propriu de dezvoltare;

.  Dezvoltarea cunostintelor, capacitatilor, atitudinilor, care sa îi permita integrarea în

societate;

 

 

 3.5   Desfasurarea interventiei

 

Activitatile cu parintii

 

 Am  organizat întâlniri cu parintii din grupa mea, pentru a putea discuta în detaliu noul

proiect de lege privind drepturile si protejarea copilului în familie. Întâlnirile au decurs astfel: în

prima parte am prezentat proiectul de lege privind aspectele legate de familie si educatie în familie,

prin protectia drepturilor copilului. Am insistat asupra acestor elemente: sa fie iubit, sa nu fie batut,

sa fie informat despre acele lucruri care îl privesc, de ex. despre situatia parintilor sai, despre o

eventuala boala, etc.  În vederea crearii unor conditii care sa permita dezvoltarea fizica,  mentala,

 

                                       33

 


 

spirituala, morala  si sociala ale copilului, parintii sunt obligati  sa supravegheze copilul, sa

coopereze s i sa îi respecte viata intima, privata si demnitatea, sa-l informeze despre actele s i faptele

care l-ar putea afecta s i sa ia în considerare opinia acestuia, sa întreprinda toate masurile necesare

pentru realizarea drepturilor copilului lor, sa coopereze cu persoanele fizice si juridice care exercita

atributii în  domeniul îngrijirii, educarii  si formarii profesionale a copilului .Interventia s-a

desfasurat pe doua nivele. Au avut loc 5 întâlniri cu un grup de parinti format din 12 persoane. La

aceste activitati au participat acei parintii, care au considerat ca merita sa sacrifice o ora, doua pe

saptamâna pentru îmbunatatirea educatiei copilului.

  Prima întâlnire a început cu o urare de bun venit, dupa care am facut cunostinta si am

completat un chestionar (vezi anexa 2) Fiecare parinte s-a prezentat, apoi au spus câteva lucruri

referitoare la copiii lor. Acest prim pas a fost urmat de citirea si discutarea  dispozitiilor generale si

definitiile legii 272/2004. Mai departe am rezolvat un exercitiu " Ce îmi place si ce nu la copilul

meu" . Fiecare parinte a numit un comportament pozitiv, respectiv negativ a copilului sau, dupa care

au urmat discutii: cum putem influenta comportamentul copilului. Concluzia a fost urmatoarea: sa

reactioneze pozitiv la comportament pozitiv si  sa fie categoric când copilul face un lucru care nu le

convine.

  A doua întâlnire ne-a oferit posibilitatea de a discuta despre drepturile civile a copilului. Pe

baza întrebarilor fiecare dintre parinti si-a exprimat opinia în legatura cu aceste drepturi: care sunt

cele mai importante, care dintre ele sunt cunoscute etc.  Exrcitiul rezolvat la  aceasta întâlnire este: "

Cum sa ne laudam copiii?" Fiecare parinte primeste câte o placuta cu o situatie model. Citesc pe

rând situatiile si reactioneaza cu o apreciere. Ceilalti parinti pot interveni  si ei cu o apreciere.

  La a treia întâlnire sunt discutate drepturile copilului în mediul familial si îngrijirea

alternativa. Sunt discutate si aceste drepturi.

 La sfârsitul discutiilor am rezolvat un exercitiu: "Cum sa spunem nu". Participantii în

grupe de trei (copil, parinte, observator) trebuie sa rezolve situatii model. Copilul îi cere ceva

parintelui, parintele refuza si explica de ce, copilul poate fi de acord sau poate sa opuna rezistenta,

observatorii privesc s i dau indicatii.

 Urmatoarea întâlnire a decurs prin discutarea cadrului legislativ referitoare la sanatatea s i

bunastarea copilului.Parintii îsi exprima opiniile în legatura cu aceste drepturi.

Dupa acesta am creat posibilitate printr-un joc la gruparea parintilor a câte doi si am împartit pe

jetoane cazuri în care copilul se comporta în asa fel încât parintii greu îi stapanesc. Fiecare grup a

citit jetonul s i a încercat sa caute rezolvare. Exemplu de caz :

 Cazul 1

1. Gigel merge cu mama la cumparaturi. Se opreste la raionul de guma s i începe sa insiste prin

gesturi nefiresti (urlete sau smorcaieli, dat din picioare) ca ar dori guma, ceea ce în aceasta familie

nu este acceptat de regula s i mama nu considera ca este sanatos, sau Gigel este alergic la sisntetice

s i nu are voie sa manânce guma.

2. Perechea de parinti care a primit acest jeton a rezolvat cazul diferit. Una a cedat insistentelor, a

cumparat guma, dar n-a lasat pe copil sa-l  manânce, cealalta a dat peste fundul copilului sa-l

potoleasca.  A urmat discutarea cazului cu ceilalti parinti. Majoritatea au considerat  ca bataia

copilului este incorecta si au gasit urmatoarele variante: 

a.  Mama sa evite acel magazin când merge la cumparaturi

b.  Sa apeleze la rationamentul copiulului, sa-i explice copilului ca  nu

este voie, sau nu este buna guma 

c.   Sa caute alternative, adica sa ofere alt produs copilului, de exemplu o

portocala, o banana sau mar în loc de guma, ceva ce-i place copilului.

 Cazul 2

1. Doi fratiori, de 5 si 11 ani arunca cu pufulet de pe balcon pe pietonii care trec în fata blocului.

Mama îi ia pufuletul din mâna, dar copiii cauta alte maruntele cu care sa arunce mai departe, cum ar

fi pamântul de pe floare. Perechea de parinti care a primit acest jeton a rezolvat cazul astfel. Una a

 

 

                                       34

 


 

insistat sa merga copiii înauntru, le-a certat, alta a chemat copiii sa o ajute, astfel evitând cearta si

discutiile, apoi le-a explicat ca daca copiii ar fi pietonii nu ar fi bine daca cineva ar arunca cu ceva

în capul lor.

  La discutarea cazului pe larg parintii au fost de acord cu ambele  rezolvari. Schimbarea

locului unde se petrece incidentul nedorit îi distrage atentia copilului de la nazdravanii. Nu au fost

de acord în schimb cu cearta.

  La ultima întâlnire au fost discutate drepturile privind educatia, activitatile recreative si

culturale a copilului. Am discutat despre efectele nocive a pedepsei fizice. În cadrul

exercitiului « Pedepsirea copilului »  parintii sunt rugati sa povesteasca o situatie în care a pedepsit

copilul lui , cum a procedat. Fiecare parinte a primit o situatie model pe care l-a rezolvat asa cum a

considerat el.

 

 

 

Activitatile cu copiii

 

  Mi se pare ca nu este chiar asa de usor sa explicam unui copil de 5-7 ani care sunt

drepturile lui prin lege, adica ce are voie sa faca parintii, ce nu au voie sa faca parintii cu ei, ce

trebuie sa li se asigure si ce nu. Este o tema delicata si trebuie tratata foarte atent pentru ca scopul

cunoasterii de catre copil a acestor drepturi si modul lui de prezentare pot provoca usor o

discordanta între educator parinte si nu de rare ori între copil s i parinte. Copilul trebuie sa afle de

drepturile lui nu ca obligatii ale parintilor ci ca un demers normal al vietii la care trebuie sa participe

printr-un comportament pozitiv.

  În cadrul activitatilor cu copiii am încercat sa-mi ating scopul cu ajutorul unor povesti

educative. Au avut loc 5 activitati. La aceste activitati am povestit povestea, dupa care au urmat

discutii cu copiii pentru a întelege ce ne transmite fiecare poveste. Parintii au considerat ca

drepturile care ar trebui transmise copiilor sunt urmatoarele: dreptul la educatie, dreptul la familie s i

dragoste, dreptul la libertate, tratarea cu respect, protectia împotriva abuzurilor. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       35

 


 

III.   E                                    VALUAREA REZULTATELOR INTERVENT IEI

 

 

1. Rezultatele benefice ale programului de intervent ie, rezumat, concluzii

 

 

 Pentru îndeplinirea functiei fundamentale a familiei a rolului sau socializator, aculturant si

individualizator, interventia în educatia parintilor devine formarea constiintei educative a parintilor,

a necesitatii unui efort constient pe masura evolutiei nevoilor ale copilului.

  Efectele pozitive ale programului pot fi observate chiar dupa primul pas al interventiei.

Parintii care au luat participat la întâlnirile organizate au aflat drepturile fundamentale a copiilor.

Exercitiile rezolvate au ajutat parintii în îndeplinirea îndatoririlor parintesti, la rezolvarea situatiilor

dificile aparute pe parcursul educatiei.

Discutiile cu parintii si exercitiile rezolvate la aceste întâlniri au ajutat la întarirea capacitatii prin

asumarea responsabilitatii fata de cres terea, îngrijireas i educarea propiilor copii.

  Aceasta inteventie a oferit posibilitatea parintilor de a reflecta asupra relatiei  cu propriul

copil, motivarea parintelui de a face cât mai buna relatia, iar acest lucru se poate realiza numai

respectând copilul si drepturile sale. Totodata aceasta inteventie a vizat s i prevenirea încalcarii

drepturilor copilului.

 Comportamentul parintilor fata de copii s-a schimbat, lucru care se poate observa prin

urmarirea relatiei parinte-copil. 

Rezultatele interventiei cu copii nu sunt asa de vizibile, deoarece cunostintele acumulate de copii

vor aparea în situatii reale de viata.

 Este necesar si extrem de important organizarea unor programe educative parintilor pentru

a preveni relele tratamente si oferirea de sprijin pentru acei parinti care se confrunta cu probleme în

educatia copiilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 36

 


 

Bibliografie

 

 

 

1.   Balahur Doina, Protectia drepturilor copilului ca principiu al asistentei sociale,

  Ed. Al Beck, 2001

2.  Stanciulescu Elisabeta, Sociologia educatiei familiale, Ed. Polirom 2002

3.  Roth Szamosközi Maria -Bereczki Doina, Introducere în asistenta sociala, UBB,

  Cluj-Napoca, 2000

4.  Roth Szamosközi Maria, Protectia copilului, UBB, Cluj-Napoca, 2002

5.  Psihologie IX (Popescu, Zlate,Cretu) manual scolar, Ed. Didactica si Pedagogica,

  Bucuresti 1991

6.  Pedagogie XI, manual scolar, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1991

7.  Mitrofan Nicolae, Familia de la a la z, Bucuresti 1991

8.  Boros Maximilian, Parinti s i copii, Bucuresti 1992

9.  Bontila, George C. - Tehnica testelor psihologice, Bucuresti, Ed. Cartea

  Româneasca, 1980

10.  Havârneanu, Cornel - Cunoasterea psihologica a persoanei, Iasi, Ed. Polirom,

  2000

11.  Clocotici, V. & Stan, A. - Statistica aplicata în psihologie, Iasi, Ed. Polirom, 2000

12.  Cosmovici, A.& colab. - Metode pentru cunoasterea personalitatii, Bucuresti, Ed.

  Didactica si Pedagogica, 1972

13.  Mitrofan, N. - Testarea psihologica a copilului mic, Bucures ti, Ed. Press Mihaela,

  1997

14.  Ina Bakker, Hans Jassen -Educati asa! -Bucuresti, 1998

15.  Coord. Serban Ionescu -Copilul maltratat-Bucuresti 2001

16.  Cucos Constantin - Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade

  didactice, Iasi, Ed. Polirom, 1998

17.  Colectia "Cathedra" - Cunoasterea copilului prescolar, Revista de Pedagogie,

  Bucuresti, 1992

18.  Ezechil Liliana, Lazarescu Mihaela - Laborator prescolar, V&Integral, Bucuresti

2002

 

Site-uri web

www.desprecopii.ro

www.parinti.com

www.edict.ro

www.copilulmeu.ro

www.copii.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 37

 


 

ANEXA 1

 

 

 

 CHESTIONAR

 

 

 

 Fiecare persoana care traieste într-o societate are drepturi si obligatii. Astfel s i copiii au

obligatii  si în acelas i timp drepturi. Câteva dintre aceste drepturi sunt: dreptul la viata,dreptul la

nume, cetatenie, dreptul la îngrijire, la dragoste familiala, dreptul la educatie, informatii, intimitate,

tratarea cu respect, libertatea de gândire, exprimare, dreptul la serviciile medicale/sociale, dreptul la

odihna si vacanta, protectia împotriva oricarei forme de exploatare daunatoare bunastarii sale.

 

1.  Care sunt cele mai importante conditii pentru ca un copil prescolar sa se dezvolte armonios si

sanatos?

2. Cum reusiti sa asigurati aceste conditii copiilor dvs.?

3.  Care sunt acele drepturi ale copilului pe care le considerati mai importante în familia dvs.?

4. Cum reusiti sa asigurati aceste drepturi?

5.       În legea româneasca se spune ca un copil are dreptul

.  Sa fie iubit

.  Sa fie i se ofere ...

.  Sa nu fie batut

.  Sa fie informat despre acele lucruri care îl privesc

.  crearea unor conditii care sa permita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala si

sociala ale copilului,

.  parintii sunt obligati sa supravegheze copilul

.  sa îi respecte viata intima, privata s i demnitatea,

.  sa-l informeze despre actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia în considerare opinia

acestuia,

.  sa întreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor,

.  sa coopereze cu persoanele fizice si juridice care exercita atributii în domeniul îngrijirii,

educarii si formarii profesionale a copilului. 

 

6.  Care din aceste drepturi credeti ca merita a fi respectate?

7. Ce parere aveti depsre parintii care îs i bat copilul de 4-6 ani când acesta e rau?

8. Sunteti de acord cu interzicerea prin lege a bataii copiilor (legea 272/2005)?

         Da.                                                           Nu

9. Care credeti ca ar putea fi argumentele în favoarea acestei legi?

10.  Care sunt argumentele dvs. împotriva acestei legi?

11. Daca este rau, cum ati putea sa îl pedepsiti pe copilul dvs. fara sa îl bateti?

12.  Care sunt acele 3 obligatii drepturi ale copilului pe care credeti ca trebuie sa  le  respecte              

copilul dvs.?

13.  Care sunt drepturile copilului despre care credeti ca e inutil sa va straduiti sa le respectati?

14.  Care sunt acele drepturi ale copilului care credeti ca ar trebui mai mult respectate si de alti

parinti?

15. Dupa parerea dvs. care dintre cele care se numesc drepturile copilului sunt mai putin

cunoscute parintilor?

 

 

 38

 


 

16. Ce credeti e necesar ca drepturile copilului sa fie facute cunoscute parintilor?

17.  Prin ce cai?

 -mediatizare

 -programe speciale

 -alte modalitati

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       39

 


 

ANEXA 2.

 

 

 

 

 Chestionar de calitati parentale

                           Autori : Walter R. Schumm, Anthony P. Jurich, Stephen R. Bollman

 

Apreciati enunturile de  mai jos cu o nota de la 5  la 1 

 

        5.......4.......3.......2.......1                                  

foarte adevarat                                                                     deloc adevarat                         

  

 

1.  Îmi pierd cumpatul când  nu face ceea ce îi cer.

2.  E de neasteptat cum se gândeste sau ce simte.

3.  Schimb regulile.

4.  Schimb regula la convingerea copilului meu.

5.  Îmi f ac planurile luând în considerare necesitatile si interesele copilului.

6.  Îmi place sa îl îmbratisez si sa îl sarut.

7.  Sunt reguli clare pe  care copilul trebuie sa le respecte.

8.  Îl las sa îsi spuna punctul de vedere în legatura cu pedeapsa sau restrictia

aplicata.

9.  Familia are în fiecare seara un moment , când  toti vorbesc sau se joaca în

liniste.

10. Familia are în fiecare saptamâna timp pentru activitati comune.

11. Parintii citesc sau spun povesti copilului în fiecare zi .

12. În fiecare zi sunt momente când  copilul se joaca singur.

13. Copilul se joaca zilnic cu prietenii.

14. Copilul are parte în fiecare seara de ceva special înainte de culcare ( exemplu:

poveste, sarut de noapte buna, îmbratisare).

15. Copilul merge la  culcare în fiecare seara la aceeasi ora.

 

 

Apreciati enunturile  cu o nota de la 1 la 5

 

1......2......3.......4......5

foarte adevarat                                                                            deloc adevarat

                   

                                                 

1.  Copilul meu ma calca pe nervi.

2.   Copilul meu este prea pretentios.

3.  Sunt foarte rabdator cu copilul meu.

4.  Îmi place copilul meu.

5.  Ma simt violent fata de copilul meu.

6.  Îmi este rusine  de copilul meu.

 

 

 

 

 40

 


 

 

ANEXA 3.

 

 

 

Situatiile- model "Cum sa ne laudam copiii":

 

1.  Adrian îsi strânge jucariile care erau împrastiate pe masa.

2.  Dorin va aduce ceaiul la pat.

3.  Sabina va ajuta sa turnati ceaiul în cesti pentru musafiri.

4.  Elena îi daruies te tatalui sau undesen facut de ea cu ocazia zilei lui de nastere.

5.  Mama pune masa, iar Anda aseaza paharele.

6.  Sorin da televizorul mai încet în timp ce dvs. vorbiti la telefon.

7.  Daniel curata cutia pisicii,  câinii etc.

8.  Laura o ajuta pe Sanda sa-s i faca temele de casa.

9.  Andrei merge cu bicicleta prin curte si nu pe strada.

10.  Radu îsi pune bicicleta la locul ei.

11.  Monica îs i pune la usacat rufele.

12.  Vlad va ajuta la curatenie.

 

 

 

Situatii-model pentru exercitiul "Ce as face eu" referitoare la pedepsirea copilului.

 

1.  Veronica (8) rupe desenul fratiorului ei.

2.  Radu (6) spune un banc indecent la masa.

3.  Daniela (7) tipa si îi vorbeste urât tatalui ei.

4.  Adina (3) se enerveaza si se trânteste la podea tipând.

5.  Marian (9) este furios. Urla si loveste cu piciorul în canapea.

6.  Andrei (8) si Vlad (10) se bat.

7.  Ionut (7) plânge dupa guma de mestecat.

8.  Radu (3) îl loveste pe Adrian.

9.  Elena (11) strica jocul fratiorului sau (7).

10. Marcel (3) se joaca cu chibriturile.

11. Camelia (12) a mâncat toate prajiturile.

12. Mircea (5) s i Dan (4) sar pe canapea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 41

 


 

 

Situatii-model pentru exercitiul "Cum sa spunem nu"

 

1.Rolul copilului

Radu are 9 ani. Este ora 5. O întrebi pe mama daca îti da voie sa mergi afara sa te joci.

1.Rolul parintelui

Este ora 5. Peste o jumatate de ora trebuie sa mâncati. Fiul dvs. Radu intra în bucatarie  si va

întreaba...

 

2.Rolul copilului

Tamara are 8 ani. Mâine este duminica si vrei sa mergi la înot. Îl întrebi pe tatal tau daca va veti

duce la strand.

2.Rolul parintelui

Duminica vreti sa mergeti cu copiii la bunica, fiindca i-ati promis acest lucru.

 

3.Rolul copilului

Sanda 12 ani. Este sâmbata dimineata si ai ajutat-o pe mama la facut prajituri pentru ca asteptati

musafiri. Dupa-amiaza vrei sa te duci în oras cu o prietena si o întrebi pe mama daca se poate.

3. Rolul parintelui

Este sâmbata si asteptati musafiri. Sanda v-a ajutat la pregatiri, dar ati vrea sa va ajute s i dupa-

amiaza.

4.Rolul copilului

Sorina 6 ani. Sunteti la masa. Nu aveti chef sa manânci, ceilalti au terminat deja. Tu oftezi si te joci

cu mâncarea.

4. Rolul parintelui

Sunteti la masa, toata lumea a terminat, în afara de Sanda. Are farfuria plina  si se joaca cu

mâncarea.

 

5.Rolul copilului

Bogdan are 10 ani, te uiti la televizor s i muti de pe un canal pe altul cu telecomanda.

5.Rolul parintelui

Vreti sa va uitati la televizor, iar fiul dvs. se joaca cu telecomanda. Îl rugati sa se potoleasca,

deoarece...

 

6.Rolul copilului

Corina are 5 ani, mergi împreuna cu tatal tau la cumparaturi si îl întrebi daca vrea sa-ti cumpere

guma de mestecat.

6.Rolul parintelui

Mergeti cu Corina la cumparaturi si.......

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 42

 


 

ANEXA 4

 

 

 

 

 

.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

P arintii Iuliei au cumparat o usa noua, care a fost instalat de un om strain. Iulia a doua zi fericita mi-

a povestit ca au o usa rosie (în realitate usa era alba), dupa care a si desenat-o împreuna cu mâna

instalatorului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 43

 


 

 

 

 

 

Ta tal lui Andras de 4 ani s i-a taiat piciorul s i primea injectii. Vazând desenul copilasului cât era de

negru, l-am întrebat ce reprezinta. Era casa lor, a raspuns el si desena mai departe trist.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Antonia este o fetita  cu o fire vesela, îi place sa fie cu parintii ei, mai ales cu tata, totusi se simte

apropiat de "sora" ei, care este o papusa.

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       44

 


 

 

 

 

 

 

În familia lui Peti  putem observa o ordine, fiecare are rolul lui în familie. Copilul se simte mai

aproape de bunica si de tatal lui, iar mama este ocupata  aproape tot timpul de fratele lui mai mic.

Bunica are un rol important în viata copilului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       45

 


Document Info


Accesari: 26538
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )