Atentia

Atentia

o         proces psihofiziologic -> orientarea si concentrarea selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, in vederea obtinerii unei perceptii optime, rezolvarii adecvate a sarcinilor, a situatiilor-problema si adaptarii comportamentului senzorio-motor, cognitiv si afectiv la conditiile externe si/sau la scopurile persoanei

o          „a fi atent" inseamna a fi dinainte pregatit pentru ceea ce urmeaza sa intreprinzi, a fi pe faza, a nu fi luat prin surprindere, a nu fi prins pe picior gresit, a face ceea ce trebuie, a te 929d323j orienta cu anticipatie in campul evenimentelor, a te controla in reactii, etc.

o         optimum al activitatii prin activarea orientarii psihice si intelectuale in vederea supravegherii, intelegerii, conducerii si controlului

o         forta launtrica, ideala, inexplicita la nivelul activitatii constiente

o         mecanism psihic de reglare

o         singurul punct comun al psihologilor in vederea unei definitii exacte a atentiei, este selectivitatea

o         nu face parte din categoria proceselor psihice reflectorii (precum perceptia, reprezentarea si gandirea), ci din cea a conditiilor si functiilor psihofiziologice mediatoare-reglatorii

o         participa la selectarea stimulilor perceputi

o         “criteriul interior” al selectiei informatiilor depinde de motivatie (trebuinte, motive, interese), de emotii si sentimente, etc.

o         latura dinamica a constiintei umane sau modalitate activa a acesteia

o         reductia numai la constiinta nu permite intelegerea determinista a atentiei, deoarece si animalele prin stariile de alerta, fixare perceptiva a stimulilor, etc., sunt atente

o         ca fenomen central, isi afla originea in miscariile muscular care au menirea de a sensibiliza, de a tonifia procesele intelectuale si de a le antrena intr-o directie

o         este un act motor –> orice facalizare perceptiva sau intelectuala implica la periferie contractii si relaxari muscular, mai mult sau mai putin discrete

o         miscariile nu sunt simple insotitoare –> ci elemente constructive -> prin impulsuriile centripete intensifica procesele central si determina concentrarea lor

o         foloseste impunerea legii exclusivitatii

o         nu apare de nicaieri ca proces autonom

o         directionare, reorganizare si concentrare a oricarei activitati psihice -> si in observatia externa, si in autoobservatie

o         nu are un produs specific

o         ajuta la imbunatatirea oricarei activitatii cu care se asociaza

o         devine latura si calitate a activitati respective

o         nu are un continut informational propriu

o         reflexul de orientare si investigatie -> preambulul atentiei

o         activitatea de explorare -> insusi procesul de desfasurare a atentiei

o         se diferentiaza in functie de activitatea in care este implicata, in functie de antrenament, experienta, motivatie, atitudine, etc.

o         folosind tahistoscopul sa concluzionat ca nr. de puncte,figuri,litere,cifre - ce pot fi inregistrate de un subiect este de -> 7 ± 2 itemi

* (din alte surse - nr. ce poate fi inregistrat de un subiect este de -> 4-6 unitati)

o         la stimulii simpli – vizuali sau auditivi -> intervin fluctuatii la fiecare 8-10 secunde

o         in fluxul atentiei intervin scurte blocaje sau intreruperi de 3 ori pe minut -> explicatii: oboseala, miscarile oculare, etc.

o         prin efort voluntar se poate obtine stabilitatea atentiei pe o perioada de 40-50 minute, fara nici un fel de fluctuatii

o         teorii asupra vigilentei, teoria:

·          activarii – legata de sistemul reticular

·          expectantei – exctiantii anticipativi ce apar in lobul frontal

               - apar in urma integrarii informatiilor, precedente sub forna unei functii a asteptarii

·          filtrului – inca de la intrare, informatia este triata in raport cu sarcina

·          inhibitiei – degradarea vigilentei si aparitia “obisnuirii” ca rezultat al unui proces de inhibitie interna

o         dorintele subiectului participa la selectivitate, dar explorarile perceptive si comprehensiunea (*intelegerea) nu sunt distorsionate

o         se conformeaza realului, nu dezirabilului

o         bipolaritatea atentiei nu tine de voluntar/involuntar, ci de stimulatia puternica si de efortul sau initiativa subiectiva in orientarea proceselor cognitive

o         formele atentiei, atentia:

·          primar-spontana – sistem reactiv, raspunde elementar, independent de structurile operationale, la modificarile mai

       importante din ambianta

·          habituala – deprinderea de “a fi atent”

       - exemplu: atentia in executarea fiecarei litere atunci cand scriem

·          atitudinala – selectii/orientari/concentrari ce se deruleaza conform cu vectorii personalitatii (*atitudinea = un vector)

    - intervin in cunoastere, activitate profesionala, volori estetice si morale

·          involuntara – forma elementară şi naturală a atenţiei

             - se declanseaza si se mentine (maxim 10-15 minute) spontan, fara intentie si fara vre-un efort voluntar special

             - se realizeaza pe baza pe reflexului de orientare, determinat de noutatea stimulilor si de modificarile in

 ambianta familiara

·          voluntara – modalitate superioara a atentiei

       - decizie constienta, formulare de scop si inductia intentionala a unui efort, stapanire de sine, reprimarea unor

              motive curente

          - nu poate functiona decat pe intervale limitate de timp

          - automat este inlocuita de forme involuntare dupa “expirarea” timpului

          - cand sarcina de rezolvat prezinta o semnificatie deosebita pentru subiect, energia necesara concentrarii si stabilitatii

              atentiei va fi furnizata nu numai de mobilizarea voluntara, ci si de motivatie

·          post-voluntara (habituala) – deprinderea de “a fi atent”

       - pe masura structurarii, consolidarii si automatizarii schemelor operatorii ale proceselor

          cognitive si activitatii, efortul voluntar initial - necesar concentrarii si stabilitatii atentiei – se

          reduce, coborand sub pragul de constientizare

                                      - calitatea atentiei nu se diminueaz, pastrandu-se in continuare la nivel optim                         

                                      - exemplu: atentia in executarea fiecarei litere atunci cand scriem

o         cele 3 forme (principale) ale atentiei (involuntara, voluntara, post-voluntara), nu sunt izolate si independente una de cealalta

o         alcatuiesc o unitate dinamica, de tip ciclic:

atentie involuntara -> atentie voluntara -> atentie postvoluntara -> atentie involuntara

o         functiile atentiei, functia de:

·          explorare fi baleiaj in campul perceptiv extern - se finalizeaza cu detectia “stimulului-tinta”

·          explorare fi scanare a repertoriului memoriei de lunga durata - se finalizeaza cu identificarea elementelor ce urmeaza

      a fi reactualizate, reproduse

·          accentuare a contrastelor - se finalizeaza prin focalizarea activarii optime asupra obiectului sau ideii date

·          filtrare-selectie - se finalizeaza prin centrarea activitatii optime doar pe elementele si secventele specifice ale activitatii,

 si ignorarea situationala a celor “straine", exterioare

·          orientare-directionare - se finalizeaza prin crearea montajelor interne adecvate desfasurarii proceselor si actiunilor “comandate"

·          potentare - regenerarea succesiva a efortului neuropsihic necesar pe toata durata activitatii

·          avertizare si alertare - momente de accentuare a vigilentei, prudentei, discernamantului in situatii imprevizibile sau critice

o         dimensiuni:

·          concentrarea – gradul de activare si intensitatea focalizării constiintei si controlului voluntar in cadrul perceptiei, gandirii si actiunii

 - mobilizarea intereselor si eforturilor intr-o anumita directie in functie de semnificatiile stimulilor, paralel cu

     inhibarea actiunii unor factori perturbatori

·          stabilitatea – nivelul optim de concentrare pe toata durata desfasurarii unei activitati

·          mobilitatea – calitatea atentiei de a se comuta rapid, la nivel optim de concentrare, de la o situatie la alta, de la o secventa sau veriga a

   activitatii la alta, mentinand totodata controlul asupra ansamblului

·          distributivitatea – realizarea simultana a 2 sau mai multor activitati diferite

    - concentrarea simultana a constiintei si controlului voluntar asupra a 2 sau mai multe obiecte sau activitati

      - dar, nu se poate efectua decat o singură activitate principal

      - unde se vorbeste de distributivitate si simultaneitate, avem de-a face cu o comutare foarte rapida

o         vigilenţa:

·          stare psihofiziologica

·          pregatirea pentru o activitate perceptiva, motorie si/sau intelectuala

·          asigura buna functionalitate a calitatilor atentiei

o         introvertitii si extravertitii

·          dispun de un nivel innascut de stimulare, diferit de cel optim

·          extravertitii -> se nasc cu un nivel de stimulare mai mic decat optimum

 - cauta contacte sociale si stimulari

·          introvertitii -> se nasc cu un nivel de stimulare care depaseste optimul

- tendinte de a evita agitatia/contactele sociale (provine din dificultatea de a-si controla nivelurile excitatiei)

o         cazurile patologice:

·          infirmitati congenitale - formele atentiei nu se constituie sau apar doar sporadic

·          atrofia atentiei - atentia nu se poate mentine si uneori nici constitui

·          hipertrofia atentiei - predominarea absoluta a unei stari sau a unui grup de stari

             - starea devine stabila, neputand fi expulzata din constiinta

             - include -> ideile fixe > simple ~ de natura pur intelectuala

  ~ raman inchise in constiintă sau se manifesta prin acte insignificante

    > acompaniate de emotii ~ groaza, angoasa (agorafobia, nebunia indoielii, etc.)

    > cu forma impulsiva, tendinte irezistibile ~ se manifesta prin acte de violenta

                                                                               sau criminale (furt, sinucidere, etc)