Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























Calitatile psihometrice ale testelor psihologice

Psihologie











ALTE DOCUMENTE

Psihologie cognitiva - MEMORIA DE LUNGĂ DURATĂ
Violenta
Manipularea prin mass-media
PSIHOLOGIA ĪNVĂTĂRII TEORIILE ĪNVĂTĂRII
Practica de specialitate (īn laboratorul uzinal de psihologie)
A da bani
PUTEREA - Conceptul sociologic de putere
ABORDAREA CONFLICTELOR
Motive fundamentale pentru procesul educativ




Calitatile psihometrice ale testelor psihologice

Principalele calitati ale testelor psihologice, dupa G. Lienert (1967), sunt:

a) standardizarea (include si etalonarea);

b) obiectivitatea;

c) fidelitatea;

d) validitatea 

e) sensibilitatea.

Printre cele secundare, se numara: a) comparabilitatea; b) economicitatea si                              c) aplicabilitatea (īn relatie directa cu sensibilitatea).

A) STANDARDIZAREA

Prin standardizare se urmareste uniformizarea conditiilor de evaluare a subiectilor testati. Altfel spus, sunt create conditii identice de testare atāt sub aspectul continutului si formei itemilor testului, cāt si sub cel al aplicarii (administrarii) si evaluarii rezultatelor. Deci, cānd apreciem gradul de standardizare unui test va trebui sa luam īn consideratie 4 aspecte:

1)   continutul si forma de prezentare si 444b13e numarul itemilor componenti ai testului (aceleasi sarcini pentru toti subiectii);

2)   instructiunile date subiectilor īn legatura cu tehnicile de aplicare a testului si sarcinile de executat (conditii identice de administrare pentru ca subiectii sa se adapteze la sarcini);

3)    sistemul de cotare a raspunsurilor subiectilor si modul de interpretare a cotelor obtinute (adica, asigurarea unui grad satisfacator de obiectivitate a evaluarii). De cele mai multe ori, rezultatele sunt exprimate prin valori numerice - ceea ce trebuie sa asigure o cāt mai mica interventie a subiectivitatii evaluatorului. Acest fapt poate fi probat prin existenta acordului interevaluatori.

Text Box: Exemplu: Cotarea testelor cu raspunsuri libere (de pilda, testul Rorschach) este mai obiectiva decāt a celor cu raspunsuri la alegere. Dar, planificarea riguroasa a sistemului de cotare, ilustrarea criteriilor si a modului de cotare prin exemple reprezentative reduc subiectivismul.


        

4) interpretarea (mai ales cantitativa) a rezultatelor unui subiect; aprecierea acestora se face prin raportarea raspunsurilor individuale (note brute) la un etalon care exprima rezultatele (valorile) medii obtinute la un test psihologic de catre populatia din care provine subiectul (sau grupul reprezentativ de apartenenta). Etalonul (normele) ofera un cadru de referinta (clar si uniform definit) pentru analiza cantitativa a comportamentelor, randamentului si a altor caracteristici testate. Transformarea cotelor (notelor) brute īn cote (note) standard - exprimate, de regula, īn valori cantitative - permite determinarea pozitiei relative a persoanei testate īn cadrul grupului de referinta (adica compararea si ierarhizarea interindividuala a mai multor subiecti), precum si compararea directa a rezultatelor obtinute de aceeasi persoana la mai multe teste (sau scale diferite ale aceluiasi test) (compararea si ierarhizarea intraindividuala) (A. Anastasi, 1976). De asemenea, este posibila compararea rezultatului actual al unui subiect la un test cu cel obtinut īnainte la acelasi test. Etalonarea  este uneori tratata ca o calitate separata a testelor psihologice.

B) OBIECTIVITATEA

Aceasta caracteristica exprima gradul de independenta a rezultatelor unui subiect la un test īn raport cu persoana examinatorului. J. L. Cronbach (1970) arata ca la un test foarte obiectiv oricare dintre subiectii examinati de catre diferiti psihologi poate obtine, cel putin teoretic, rezultate identice.

Obiectivitatea unui test depinde atāt de respectarea conditiilor de administrare a acestuia, cāt si a celor legate de cotarea si interpretarea rezultaelor. Nici conduita ,,rigida" (uniformizarea excesiva a conditiilor de aplicare), dar nici cea ,,versatila" a examinatorului īn timpul aplicarii testului nu sunt de dorit, deoarece pot afecta obiectivitatea acestuia. Conduita versatila se refera la introducerea unor variatii nedorite īn situatia de testare standardizata, īnsa aceeasi atitudine a examinatorului poate fi interpretata diferit de subiecti.

C) SENSIBILITATEA

Aceasta caracteristica (denumita astfel de R. Lafon, 1963) mai este cunoscuta si sub denumirea de putere de discriminare (H. Piéron). Este vorba despre capacitatea unui test de a permite distinctia fina īntre persoanele examinate īn ceea ce priveste caracteristica masurata (de pilda, o aptitudine anume sau o trasatura de personalitate).

P. Kline (1993) arata ca un test sensibil (discriminativ) va produce scoruri diferite pentru subiectii care se deosebesc īntre ei īn privinta caracteristicii masurate. H. Piéron (1952) considera ca puterea de discriminare a unui test este data de numarul de clase (valori) pe care le poate evidentia īn cadrul unui grup. Cu cāt numarul valorilor (scorurilor) obtinute de subiectii unui lot este mai mare cu atāt testul diferentiaza mai bine īntre indivizi. Ausubel si Robinson (1981) constata dependenta dintre sensibilitatea unui test si forma repartitiei scorurilor acestuia īntr-un lot (curba rezultatelor).

a) ideal (dar nefiresc) ar fi sa avem o repartitie uniforma a scorurilor (frecventele sunt acelasi pentru toate scorurile); astfel, s-ar putea asigura o discriminare la fel de buna de-a lungul īntregii scale de masura (de obicei, ordinala);

            b) normal (si firesc) ar fi sa īntālnim o repartitie a scorurilor (rezultatelor) apropiata de curba normala descrisa de Gauss-Laplace; astfel, se va asigura o maxima discriminare la ambele capete ale scalei (domeniului de variatie) a scorurilor (unde sunt distribuite putine scoruri - īn curba normala, 2.14 % īntre ± 2δ si ± 3δ) si o discriminare mai slaba la mijlocul scalei sau domeniului de variatie (unde se aglomereaza majoritatea simpla a rezultatelor - īn curba normala, aproximativ 68.26 % īntre - 1 δ si + 1 δ).

            c) asimetria - caracteristica  foarte multor distributii de scoruri la teste psihologice se caracterizeaza printr-un numar disproportionat de mare de scoruri aglomerat la unul din cele doua capete ale scalei sau domeniului de variatie; indiferent de asimetrie (pozitiva sau negativa), discriminarea este bine asigurata la unul din capetele distributiei unde vom īntālni putine scoruri. Pentru testele de eficienta (de pilda, aptitudini cognitive), discriminarea sau sensibilitatea poate fi estimata prin clacultarea indicelui de dificultate atāt pentru fiecare item īn parte, cāt si pentru ansamblul itemilor testului. Vom aborda acest lucru atunci cānd vom vorbi despre metoda constructiei testelor bazata pe analiza de itemi.    

Utilitatea determinarii sensibilitatii. Sensibilitatea unui test nu ofera indicatii asupra masurii īn care acesta este adecvat sau nu unui lot de persoane. Cānd se analizeaza sensibilitatea sau puterea discriminativa, se iau de obicei īn consideratie forma curbei de distributie a scorurilor (frecventei acestora), precum si indicatorii statistici primari (media, abaterea standard, dispersia etc.) pentru scorurile obtinute la test de lotul respectiv de subiecti sau de un esantion reprezentativ pentru populatia careia īi este destinat testul.  

D) ECONOMICITATEA (EFICIENŢA)

Aceasta caracteristica depinde de durata de aplicare a unui test (un test prea lung este obositor si s-ar putea sa fie abandonat de subiectii plictisiti), de costul materialelor necesare aplicarii sale (caiete cu itemi, foi de raspuns, grile de corectie etc.), de usurinta administrarii, aplicabilitatea colectiva, rapiditatea cotarii si usurinta interpretarii rezultatelor (G. Lienert, 1967).

E) APLICABILITATEA

Aceasta caracteristica depinde īn primul rānd de principalele calitati psihometrice ale testului (validitate, fidelitate, standardizare, discriminare), dar si de o serie de factori conjuncturali (de pilda, un psiholog trebuie sa aleaga dintre testele pe care le are pe cele mai relevante pentru anumite caracteristici de masurat; de asemenea se īntālneste frecvent situatia īn care psihologul trebuie sa decida ce anume trebuie masurat tinānd cont de testele pe care le are la dispozitie).

Uneori, sub presiunea cerintelor practice, firmele implantate īn Romānia utilizeaza teste neadaptate la populatia romāneasca. La fel se īntāmpla cu unii psihologi care se rezuma la a traduce si etalona un test, fara īnsa a face studii cu privire la validitatea acestuia (de pilda, validitatea de aspect sau acceptabilitatea testului pentru subiecti, validitatea de continut, validitatea predictiva, fidelitatea test-retest, puterea de discriminare a itemilor etc.). Ambele atitudini sunt contraindicate, daca dorim (sau avem pretentia) ca, pe baza unor astfel de teste, sa diagnosticam si sa facem predictii cu privire la aptitudini, comportamente sau trasaturi de personalitate. Managerul sau directorul de personal dintr-o firma nu va putea selecta pe baza testelor incorect utilizate pe cei mai buni candidati pentru un post  (adica, pe aceia la care poate previziona un maximum de randament pe postul īn cauza). La rāndul sau, psihologul risca sa ,,califice" gresit (neconform cu realitatea) indivizi īn functie de nivelul trasaturii masurate, ceea ce de multe ori poate duce la discriminare sau, īn orice caz, la afectarea imaginii de sine a persoanelor testate.      


Document Info


Accesari: 4033
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )