Ce este si cum se trateaza timiditatea

Ce este si cum se trateaza timiditatea?

Farmecul personal nu este ceva ereditar, el se dezvolta pe parcursul vietii. Dar prima conditie pentru a va manifesta farmecul este vindecarea de timiditate. 

Aratati-le celor din jur ceea ce sinteti!

In situatiile in care v-ati saturat sa pareti o persoana stearsa, care nu stie sa se impuna, cu toate ca aveti foarte multe idei de impartasit si dispuneti de o adevarata personalitate creativa pe care nu v-o exprimati de frica sa nu cadeti in dizgratiile interlocutorului sau de frica unui esec al conversatiei, trebuie sa va ginditi sa va dezvoltati farmecul personal si sa incepeti sa va dati cu parerea. De fapt, daca dumneavoastra insiva recunoasteti ca sinteti simpatic, tot de ce e de facut este le aratati si celorlalti acest lucru. Dar pentru aceasta trebuie sa stiti cum sa va etalati farmecul.

Nu tineti cont de parerea altora si nu va subapreciati!

Pentru a putea vorbi in public fara a va bilbii sau pentru a nu fi siliti sa taceti pentru a evita o situatie jenanta, sau pentru a va impune, adica sa iesiti din tiparul figurantului tacut, va trebui sa invatati sa va spuneti parerea si sa o sustineti, sa abordati cu incredere o situatie necunoscuta si sa inspirati respect celor din jur. Daca v-ati decis sa va schimbati felul de a fi, atunci trebuie sa faceti in asa fel incit sa reusiti. Pentru a va impune in fata altora, trebuie sa va impuneti in primul rind in fata dumneavoastra, adica sa cresteti increderea in sine. De cele mai multe ori, inhibitia sociala apare datorita fricii de a fi criticat sau judecat si deci de a fi neplacut in fata celorlalti. Pasul cel mai important si indispensabil este de a va dezvolta increderea in sine, adica sa nu tineti cont de parerile altora si sa nu va depreciati. 818d39i

Admiteti ca nimeni nu-i perfect

Trebuie sa invatati sa actionati, nu sa evitati contactul cu cei din jur, sa incercati sa va infiltrati, nu sa asteptati ca ceilalti sa va bage in seama, tinind cont de momentul prielnic, bineinteles. Cu cit sinteti mai natural posibil, cu atit va veti simti mai bine. Daca sinteti o persoana mereu in cautarea perfectiunii, veti avea tot timpul teama de a nu-i dezamagi pe ceilalti si nu va veti exprima decit atunci cind aveti ceva extraordinar de spus. Si cum aceste afirmatii stralucitoare sint rare, accesele noastre de genialitate fiind destul de limitate, va veti simti mereu deceptionat de propria persoana, ceea ce va scadea si mai mult increderea in sine. In concluzie, nu alergati mereu dupa perfectiune.

Farmecul se dezvolta, nu se mosteneste

Comunicarea nonverbala inglobeaza atitudini, gesturi, mimica etc. si are acelasi impact ca si continutul mesajului verbal. Acestea se pot invata de la persoanele cu care ati vrea sa semanati prin incercarea de a le decoda atitudinile, comportamentele, strategiile. Cu usurinta, fara a incerca sa imitati, doar prin simpla inspirare, ati putea sa va creati un mod propriu de comunicare, iar daca acest nou comportament va imbunatateste  farmecul, atunci el se va integra cu usurinta personalitatii dumneavoastra.

Tracul, dusmanul discursurilor publice

Tracul nu trebuie privit ca pe o boala. Din contra, este un lucru normal, pentru ca este exprimarea trecatoare a emotiilor inaintea unei activitati importante. Esential este sa stiti sa-l controlati pentru a va putea demonstra cunostintele, aptitudinile. Asa ca adio miini umede, ritmuri alerte ale inimii, picioare tremurinde, gura uscata inainte de a da un examen oral, de a intra pe scena intr-o piesa de teatru, de a lua cuvintul in fata semenilor etc.!

IATA SAPTE SFATURI ANTITRAC:  

1. Ginditi pozitiv

Pentru acesta, imaginati-va un auditoriu entuziast, colaboratori incintati, un public fermecat pentru a va reda increderea in sine. Nu va imaginati scenarii catastrofale si puneti tot timpul binele inainte!

2. Fiti perfect pregatit din punct de vedere profesional

Orice necunoastere va fi o sursa in plus de stres si, sub influenta emotiilor si a fricii, riscati sa uitati pe loc ceea ce n-ati aprofundat perfect. Pentru o intrunire la munca scrieti-va niste notite cu citeva cuvinte-cheie subliniate pentru a putea interveni in orice moment sau pentru a va ajuta in cazul in care ati pierdut sirul discutiilor. Daca trebuie sa invatati textul pe dinafara pentru o piesa de teatru sau pentru un examen la facultate, recititi textul pina cind considerati ca ati retinut perfect informatiile.

3. Antrenati-va

Cereti-i unui prieten sa va ajute sa va pregatiti. El poate sa va asculte, sa joace rolul unui profesor, in caz de examen la facultate, va poate pune intrebari si poate incerca sa va incurce. In acest fel va veti antrena pentru a reactiona mai bine la reactiile celorlalti si nu veti fi depasit de situatie.

4. Ritualizati

Marea majoritate a vedetelor au mici secrete antitrac, de exemplu, un talisman pe care il ating inainte de a monta o scena, un aliment sau o imbracaminte deosebita pe care il consuma sau o imbraca. Deci, si dumneavoastra puteti incerca aceste mici secrete antitrac.

5. Nu va enervati, din contra, relaxati-va!

Chiar inainte de interventia dumneavoastra incercati sa ramineti calm. In loc sa recititi a mia oara notitele si sa va enervati in acest fel, relaxati-va: puteti asculta muzica sau va puteti plimba citeva minute in parc.

6. Controlati-va respiratia

Controlul respiratiei este esential. Inchideti ochii, asezati-va o mina pe piept, cealalta pe abdomen, inspirati profund pe nas, apoi expirati incet. Acest gest antistres trebuie repetat de mai multe ori inainte de momentul ales.

7. Actionati cit mai repede

Nu va invirtiti de colo pina colo lasind sa va treaca rindul, pentru ca nu se va intimpla nimic altceva decit sa creasca stresul, si incercati sa terminati cit mai repede posibil. Tracul, de fapt, se defineste ca teama dinaintea unei probe, care dispare repede cind aceasta incepe. Nu exista efecte secundare, nu va fie teama!

De dragoste nu trebuie sa va speriati

Cind timiditatea este mai mare ca intensitate decit dragostea, trebuie sa va luati inima in dinti si sa incercati sa faceti ceva! Indiferent ca se numeste timiditatea, anxietate sociala, frica de semeni, de fata cu persoana care v-ar putea face cel mai fericit om de pe Pamint, simptomele sint aceleasi: inrosire, miini umede sau tremurinde, bilbiiala, ochi inlacrimati etc.

Timizii viseaza mai repede la o relatie decit s-o traiasca

Tacerea este refugiul anumitor persoane timide. In ceea ce priveste intilnirile amoroase, unii timizi nu vin la intilnirile fixate cu persoana iubita sau vin prea tirziu, sau se imbolnavesc. Dificultatea de a intilni persoana iubita este atit de mare incit timidul prefera sa viseze la o relatie mai degraba decit s-o traiasca.

Indragostitii sint mereu intimidati

Tremuratul si roseala timidului sint datorate faptului ca el se crede subapreciat. Din acest punct de vedere, el este preocupat de imaginea sa incit uita sa se destinda pentru celalalt. El se considera o victima – in primul rind a timiditatii sale – si asteapta sa fie cautat de catre celalalt.  Indragostitul care roseste se crede a fi ridicol, dar uita ca-l poate intimida si pe partener.

Timiditatea trebuie dominata

Pentru vindecarea de timiditate, trebuie mai intii sa invatati sa traiti cu ea pina in ziua cind va simtiti pregatit sa o depasiti. Pentru aceasta, trebuie sa stiti sa va intelegeti sentimentele, adica de ce credeti ca sinteti respins etc. Cel mai bine este sa exersati acasa la dumneavoastra, cu un prieten sau o ruda, scena de care va temeti, pentru ca apoi sa infruntati adevaratele scene. A lipsi de la o intilnire, apoi sa inventati o scuza de doi bani, inseamna a va pacali pe dumneavoastra insiva si a va bate joc de partener, pentru ca e probabil ca si el/ea sa fi avut trac, dar stia sa-l ascunda.

Invingeti-va timiditatea pentru a fi dumneavoastra insiva

Timiditatea este o dereglare inofensiva pe care cei mai multi invata sa o depaseasca. Dar cind ea ajunge sa ne ingreuneze viata, provocindu-ne suferinte in plan fizic si emotional, ea devine o problema de sanatate care trebuie tratata inainte sa ne conduca catre izolare sau depresie.

In viata de zi cu zi, fiecare dintre noi a trebuit sa infruntam situatii intimidante (examene, cuvintari in public, legarea unei discutii cu necunoscuti). In mod normal, timpul si experienta conduc la disparitia acestei jene. Dar cind ea devine cronica este mai dificil de pus la punct.

Timiditatea isi are originile in copilarie

Exista fara indoiala citi timizi atitea tipuri de timiditate. Adesea, in copilarie se pot gasi cauzele timiditatii. Un copil care a crescut intr-un cadru familial prea protejat se va simti sufocat sau chiar exclus intr-un cadru adult, la fel ca si un copil caruia i-au lipsit afectiunea si intelegerea si care a suferit conflicte familiale. Deci, un individ care este fragil din punct de vedere emotional va fi predispus suferirii in cursul vietii de timiditate. De asemenea, esecurile scolare si mutarile neasteptate si dese cresc riscurile timiditatii.

Manifestari fiziologice si psihologice

In general, timiditatea consta intr-o atitudine tematoare, o stare de jena excesiva si o lipsa de incredere in comportament fata de semeni. Dar ea se poate ascunde si in spatele unui comportament agresiv, care indica o neincredere in sine. Manifestarile sint pe rind fiziologice si psihologice. O transpiratie excesiva, o senzatie de sufocare, inrosire sau, din contra, ingalbenirea fetei, bilbiiala, tremurari, o intepenire musculara care produce gesturi stingace sint manifestarile fiziologice cel mai des intilnite la timizi.

Pe plan psihologic, timidul se simte paralizat, incapabil de a reactiona in vreun fel, concentrat pe obiectul fricii sale: semenul. El nu examineaza  relatia cu ceilalti decit sub raport dominant/dominat. In cazurile extreme, isi imagineaza ca i se vrea raul, lui, celui care nu cere nimic nimanui si care nu intereseaza pe nimeni.

Timiditatea nu are tratament medicamentos

Tratamentul esential al timiditatii este cel al terapiei comportamentale, care il ajuta pe timid sa depisteze complexe, rani morale si frustrari. Adaptata tuturor virstelor, aceasta terapie permite infruntarea progresiva a tuturor situatiilor care produc teama. Accentul se pune pe cauzele actuale care produc probleme mai mult decit asupra celor inconstiente. Din punct de vedere medicamentos nu exista tratament specific care sa vindece timiditatea, chiar daca anumite medicamente contribuie la atenuarea pe moment a simptomelor timiditatii. Practicarea sportului este eficace in acest caz, demonstrindu-se un mod de integrare intr-un grup, care inlatura izolarea. La copii, de exemplu, comportamentul parintilor este foarte important. Ei trebuie sa-si incurajeze copiii inca de cind observa o scadere a increderii in ei insisi, in viata scolara sau relationala.

Timiditatea nu este neaparat infrinarea expresiei unei personalitati. Multi comici, cintareti si personalitati publice sint dovada acestui lucru, ei depasindu-si timiditatea odata urcati pe scena. Anumiti timizi vorbesc, se exprima fara retineri si fara complexe, isi asuma riscul de a fi luati la intrebari, dezaprobati. Timiditatea lor este ascunsa de personalitatea complexa.

Parinti timizi cu copii timizi

Chiar de la virsta de 2 ani si jumatate, un copil poate sa-si manifeste timiditatea. Iata care sint simptomele: la  gradinita sau la scoala ii evita pe ceilalti copii; nu vorbeste decit cu parintii si tace daca acestia sint insotiti de alte persoane necunoscute; refuza jocurile in grup; nu are prieteni, daca este invitat la un coleg, va decide in ultimul minut sa nu se duca; in clasa vrea sa treaca nevazut; cind este intrebat roseste si uita tot ce avea de zis. Mai tirziu se va refugia in activitati individuale (lectura, jocuri pe calculator).

Timiditatea nu este ereditara, chiar daca destul de frecvent, parintii unui copil timid sint si ei, la rindul lor, timizi. Atitudinile parintilor pot intari timiditatea, pentru ca, in general, copiii au tendinta de a reproduce neincrederea parintilor cu privire la ceilalti pe care o observa la mama sau tatal lor. Daca anumiti parinti isi subapreciaza inconstient copiii, facindu-i sa nu mai aiba incredere in ei insisi, altii, vrind sa-si ajute copiii sa-si depaseasca rezerva, ii fac incapabili sa intre mai tirziu in contact cu ceilalti. O relatie prea strinsa cu parintii de asemenea poate provoca respingere pentru ceilalti si, in consecinta, timiditate. Sentimentul de a nu fi ca toata lumea – dezvoltare timpurie sau retard intelectual – poate sta la baza fricii sociale.

In ceea ce priveste integrarea intr-un nou grup social sau inceperea unei noi activitati pentru un copil, timiditatea este normala, dar devine problematica cind paralizeaza fizic copilul, care se teme de gindirea celorlalti. Acest sentiment este insotit de frica de a nu fi inteles si-i mobilizeaza toata energia in asa fel incit nu mai poate sa se gindeasca la cel mai bun mod de a iesi din dificultate.

Parintii care vor sa-si ajute copiii trebuie sa fie discreti

Lipsa de incredere trecatoare, timiditatea la copii este intarita si de frica de parinti. De aceea, parintii trebuie sa fie subtili si sa-i ajute sa-si exprime frica. Incurajindu-i fara incetare sa stabileasca contacte umane, ei risca sa le mareasca frica si copilul se va gindi ca inclusiv parintii, care-i stiu problema, nu-l inteleg si se va simti neiubit si-si va concentra atentia mai mult asupra propriei persoane. Deci, daca vor sa-si ajute copiii sa aiba relatii cu ceilalti, parintii trebuie sa fi discreti si sa-i ajute sa-si cistige autonomia, oferindu-le progresiv ocazia sa-si invinga timiditatea, care rar devine patologica. Dar parintii pot apela si la teatru ca mijloc de debarasare a fricii propriii pentru a juca un alt rol decit al sau, sporturile de lupta, ca judo de exemplu, marindu-i copilului increderea in propria forta, iar activitatile de creatie artistica ii permit sa exteriorizeze  emotiile ascunse.