Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























Necesitatea si dificultatile cunoasterii psihologice a elevilor

Psihologie











ALTE DOCUMENTE

Senzatiile, perceptiile, memoria
Cāt de bine īmi organizez timpul ? ( Chestionar )
Controversa euharistica dintre Luther si Zwingli
Atentia si patologia ei
Este bine sa fii ambitios la locul de munca?
Fericirea este capacitatea de a face abstractie de ceea ce nu-ti convine.
Invatarea rapida
Testul de inteligenta al lui Einstein
SINELE CA INSTRUMENT SI SCOP AL EDUCATIEI
SOCIOLOGIE PSIHOLOGIE Analiza datelor




Necesitatea si dificultatile cunoasterii psihologice a elevilor

Practica pedagogica demonstreaza ca īn domeniul instructiei si educatiei, strategiile didactice identice genereaza rezultate diferite, īn functie de caracteristicile individuale si de vārsta ale educatilor, nivelul intelectual, structura aptitudinala, optiunile profesionale, atitudinile si convingerile proprii, determinānd o receptare si prelucrare diferentiata a mesajelor transmise. Pentru o actiune eficienta, orice educator trebuie sa renunte la tipare unice si la prejudecati, si sa-si directioneze actiunea bazāndu-se pe cunoasterea capacitatilor, intereselor si atitudinilor elevilor, pe cunoa 10510d36k sterea reprezentarilor si sentimentelor acestora la vārste diferite, folosind mijloace eficiente de influenta si formare. Potentialitatile fiecarui copil trebuie sa fie puse īn valoare si educate prin formarea deprinderilor si oferirea unor infor­matii sau tehnici de exteriorizare care sa-i ofere posibilitati de exprimare cu valoare individuala si sociala. Actiunea pedagogica devine eficienta numai daca procesul de formare se realizeaza urmarindu-se aptitudinile si ca­racteristicile generale de personalitate, asigurāndu-se concordanta dintre caracteristicile persoanei si obiectivele procesului formativ. Organizarea stiintifica a actiunilor instructiv-educative este dependenta de cunoasterea individualitatii elevilor si de organizarea sistemului scolar care sa permita gasirea unor posibilitati integrative accesibile pentru fiecare.

Abordarea metodelor de cunoastere a elevilor se realizeaza īn acest capitol, facāndu-se referiri īn special la cele care por fi utilizate eficient de profesori fara sprijinul autorizat al unui specialist īn domeniul psihologiei. Tendinta actuala de individualizare a formarii si instruirii, motivata prin diferentele dintre capacitatile si structurile de personalitate ale elevilor, impune dezvol­tarea la profesori a simtului diagnostic si utilizarea unor metodologii adecvate de cunoastere. īn acest scop, educatorul trebuie sa determine, printr-un pro­cedeu de diagnosticare, caracteristicile specifice fiecarei individualitati, pentru ca apoi sa poata proiecta conditiile cele mai potrivite de desfasurare a activitatilor didactice, sa selecteze cele mai adecvate actiuni de asistenta

PERSONALITATEA ELEVULUI

89

si interventie. Atunci cānd limitele competentei sale nu permit precizarea unui diagnostic adecvat, se impune colaborarea cu psihologul. Investigatia de laborator, unde exista o organizare metodologica complexa, coroborata cu investigatia realizata īn conditii obisnuite de viata, va contribui la īntelegerea mai corecta a persoanei, la o mai mare certitudine a datelor si la formularea unor concluzii īn functie de o pluralitate de factori.

James R. Okey (1970) considera ca fiecare profesor trebuie sa-si puna cāteva īntrebari importante : a) cum poate sa dobāndeasca cunostintele despre capacitatile fiecarui elev; b) care sunt cunostintele de acest fel de care are nevoie; c) ce fel de decizii cu privire la procesul instructiv poate lua daca dispune de asemenea cunostinte.

Pentru a diagnostica si a interveni adecvat, el trebuie mai īntāi sa identifice precis dificultatile de īnvatare. Nu este suficient sa se cunoasca faptul ca elevul are dificultati la matematica, ci trebuie sa stabileasca faptul ca acesta nu poate aduna fractii cu numitori diferiti. Nu este suficient sa se spuna ca un elev nu cunoaste un anumit capitol al fizicii, ci sa arate ca nu stie sa alcatuiasca un circuit electric īn serie care sa functioneze corect.

Profesorii pot fi pusi īn situatia de a stabili mai multe feluri de diag­nostice ; dintre acestea, autorul se opreste mai īntāi la diagnosticul orientat spre elevii cu esecuri la īnvatatura. Daca un elev esueaza īntr-o anumita sarcina de īnvatare, aceasta poate īnsemna ca nu a dobāndit comportamentele prealabile necesare īndeplinirii sarcinii date. īn asemenea situatii, profesorul trebuie sa cunoasca sarcinile de īnvatare care preced sarcina ce nu a putut fi īndeplinita. De exemplu, daca un elev nu poate rezolva o problema cu enunt verbal ce presupune calcularea vitezei unui obiect cunoscāndu-se distanta si timpul, īnseamna ca el are dificultati īn rezolvarea sarcinilor prealabile. Aceste sarcini cuprind deprinderea de a multiplica numerele si de a īnlocui expresiile simbolice cu valori numerice. Prima treapta īn diagnosticarea si tratarea dificultatilor de īnvatare este sa se descopere daca elevul poate īnde­plini fiecare dintre sarcinile prealabile.

A

In acelasi fel trebuie sa se procedeze si pentru diagnosticarea elevilor cu succese scolare. Daca obiectivul unei lectii este ca elevii sa descopere prin­cipiul dupa care, atunci cānd se amesteca doua lichide cu temperaturi diferite, cantitatea de caldura pierduta este egala cu cantitatea de caldura cāstigata, dupa ce unii elevi au īnvatat īnaintea altora sa masoare masa lichidului, profe­sorul trebuie sa decida care este pasul urmator pe care acesti elevi trebuie sa-1 faca, ceea ce presupune o diagnosticare anterioara.

Un alt tip de diagnoza permite plasarea optima si cāt mai timpurie a elevilor īn cadrul activitatilor instructive. Daca un profesor de matematica vrea sa-i īnvete pe elevi terminologia si operatiile referitoare la multimi, va constata ca unii elevi stiu aceste lucruri mai bine, iar altii sunt īn masura sa alcatuiasca multimi specifice de obiecte sau numere, dar nu pot sa determine reuniunea sau intersectia a doua multimi, iar pentru cātiva problema multi-

90

PSIHOLOGIE sCOLARA

A

milor este complet noua. In acest caz profesorul va trebui sa situeze fiecare elev la locul potrivit īn cadrul activitatilor de instruire, plasare care implica stabilirea unui diagnostic si a unei prescriptii pedagogice.

Pentru rezolvarea acestor situatii, profesorul are nevoie de o diagrama a instruirii. In aceasta diagrama se vor specifica capacitatile pe care trebuie sa si le īnsuseasca elevul pentru atingerea obiectivelor pedagogice propuse si sa descrie succesiunea īnsusirii lor1.

Pentru a cunoaste capacitatile fiecarui elev, profesorul va construi mai multe probe pentru testarea fiecarei sarcini dintr-o "ierarhie a procesului de īnvatare", iar rezultatele vor indica ce sarcini pot sau nu pot fi īndeplinite de fiecare elev īn parte. Ceea ce intereseaza īn acest caz nu sunt rezultatele medii obtinute de elevii unei clase si nici rezultatele unui elev, de exemplu faptul ca a rezolvat sapte probe din zece. Ceea ce are importanta este determinarea sarcinilor din "ierarhia procesului de īnvatare" care au fost īndeplinite sau nu de elevul respectiv. Determināndu-se cu ajutorul testelor capacitatea elevilor de a rezolva fiecare sarcina din "ierarhia procesului de īnvatare", profesorul poate alcatui pentru fiecare elev o diagrama care sa reprezinte aceasta ierarhie. Pe baza acestor diagrame, el poate decide ce sarcini trebuie sa realizeze fiecare copil pentru a ajunge la sarcina finala. Din pacate, exista putine "ierarhii ale procesului de īnvatare" pe care profesorii sa le poata folosi īn activitatea practica, una din sarcinile cercetarii psiho-pedagogice fiind realizarea unor asemenea diagrame pentru fiecare obiect de studiu existent īn programa scolara.

Pe baza cercetarilor experimentale realizate de R. Rosenthal si L. Jacobson (1968), Bonnoil, Caverni si Noizet (1972), Gilly (1972), Radu, L, (1983) se evidentiaza cāteva aspecte care influenteaza negativ evaluarile realizate de profesori:

Lipsa de competenta si subiectivismul s-au dovedit a fi daunatoare. Apre­cierea profesorului este frecvent īnsusita de majoritatea clasei si genereaza o opinie colectiva. Etichetarea negativa poate duce la "stigmatizare" si apoi la "demotivare" scolara;

Modul de evaluare a cunostintelor este influentat adesea de imaginea pe care profesorul si-o face despre nivelul elevului. Atributele de elev bun, mij­lociu sau slab influenteaza notarea pe baza opiniei ca elevii buni nu pot avea decāt performante bune, īn timp ce elevii slabi nu se pot plasa decāt la un nivel scazut al performantei;

Elevul este vazut numai prin prisma statutului sau de scolar - dincolo de aceasta apreciere, el este perceput mai ales sub aspectul defectelor sale, cele­lalte īnsusiri fiind mai mult sau mai putin evidentiate. Atributele prin care

1. Procedura de eiaborare a unei asemenea diagrame a instruirii, numita "ierarhie a pro­cesului de īnvatare", a fost descrisa de Robert M. Gagne.

PERSONALITATEA ELEVULUI

91

profesorii diferentiaza elevii sunt legate de reusita scolara (inteligenta, me­morie, atentie etc.); celelalte aspecte ale personalitatii (emotivitate, stapānire de sine, onestitate, deschidere sociala etc.) nu produc diferente īn evaluare, portretele asemanāndu-se foarte mult īntre ele. Elevul este privit prin filtrul unei optici profesionale, ceea ce contribuie īn mare masura la distorsionarea evaluarilor prin exigentele profesiunii.

In cunoasterea psihologica se pune problema semnificatiei informatiei obtinute, daca aceasta reprezinta esentialul, care poate permite identificarea caracteristicilor fundamentale si diferentierea acestora. Pe lānga posibilitatea unei cunoasteri empirice, realizata īn timpul activitatilor cotidiene, utilizān-du-se observatii implicite si limbajul comun, exista si o cunoastere siste­matica, realizata cu mijloace stiintifice, mult mai obiective (observatie explicita, convorbirea, anamneza, ancheta, chestionarul, testele etc).

Cunoasterea elevului trebuie sa se realizeze urmarindu-se atāt evolutia sa īn timp, cāt si nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat. īn primul caz organizarea investigatiei se va realiza folosindu-se metoda longitudinala (investigatia retrospectiva), īn cel de-al doilea caz - metoda transversala (cunoasterea structurii psihologice), (Holban, I., 1978). īmbinarea celor doua forme de abordare īn cunoastere ofera profesorului posibilitati de interventie eficienta si eliminarea multor erori posibile īn evaluarea elevilor.


Document Info


Accesari:
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )