Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























STADIILE DEZVOLTARII ONTOGENETICE A PERSONALITATII

Psihologie











ALTE DOCUMENTE

VINDECAREA PSI si tehnica deschiderii celui de-al treilea ochi
MOMENTE CRUCIALE ÎN EVOLUŢIA PSIHOLOGIEI
TESTE DE PERSPICACITATE
Tipul eIAJ
Psihologie cognitiva - MEMORIA DE LUNGĂ DURATĂ
PSIHOLOGIA ÎNVĂTĂRII TEORIILE ÎNVĂTĂRII
TEST DESPE DUMNEAVOATSRA
Alkindi Carte introductiva in arta demonstratiei logice
ALFRED ADLER - O REVANSA A SOCIALULUI ASUPRA BIOLOGISMULUI FREUDIAN
IMPORTANTA DEMUTIZARII IN FORMAREA PERSONALITATII LA DEFICIENTII DE AUZ




STADIILE DEZVOLTĂRII ONTOGENETICE A PERSONALITĂŢII

Unitati de continut

ü      Delimitari conceptuale

ü      Stadiile dezvoltarii personalitatii

ü      Caracterizarea psihopedagogica a elevului

 

3.1 Delimitari conceptuale

În acceptiunea cea mai larga notiunea de personalitate

*      desemneaza fiinta umana luata în contextul relatiilor sale sociale.

*      desemneaza individualitatea umana considerata în unitatea structurala si ierarhizata a trasaturilor si manifestarilor psihocomportamentale, manifestari subordonate obtinerii unui anumit efect adaptativ, în contextul împrejurarilor si situatiilor de viata.

*      personalitatea este o sinteza bio-psiho-social-istorica si culturala, individualizata si ierarhizata prin unitate, integralitate, structuralitate si dinamism. (10, pag. 257).

*      procesul de formare a personalitatii începe de la nastere si se desavârseste în linii mari în perioada tineretii (25 de ani).

*      desfasurarea acestui proces are un caracter stadial, realizându-se în etape succesive si coerente, cu structura psihica unitara, cu profil specific reflectat într-un comportament caracteristic.

*      Stadiul (sau stadialitatea) reprezinta un ansamblu de caracteristici psiho-fizice cu o anumita stabilitate care permit identificarea particularitatilor prin care se aseamana subiectii de aceeasi vârsta sau aflati într-un interval apropiat de vârsta.

*      J. Piaget, de pilda, ocupându-se de dimensiunea cognitiva a vietii psihice, identifica urmatoarele stadii:

o       stadiul inteligentei senzorio-motorii (0-2 ani),

o       stadiul preoperational (2-7 ani),

o       stadiul operatiilor concrete (7-12 ani),

o       stadiul operatiilor formale (12-16(17) ani) (8).

*       L. Kohlberg abordeaza problema dezvoltarii psihice din perspectiva moralitatii, cu accent pe dimensiunea cognitiva a acesteia si evidentiaza sase stadii( 3, pg. 341-342):

§         1. stadiul moralitatii ascultarii;

§         2. stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv;

§         3. stadiul moralitatii bunelor relatii;

§         4. stadiul moralitatii legii si ordin 212b14c ii;

§          5. stadiul moralitatii contractuale si acceptarii democratice a legii;

§         6. stadiul moralitatii principiilor individuale de conduita.

*      În literatura noastra de specialitate s-au impus ca principale criterii de periodizare a vârstelor: tipul de activitate dominant si dominantele relationale.

*      Ursula schiopu si Emil Verza în lucrarea "Psihologia vârstelor" (pg. 32) identifica patru mari cicluri ale vietii care subsumeaza mai multe perioade de vârsta sau substadii, prezentate sintetic în Fig.3.1.

Ciclul vietii

Caracteristicile fundamentale

Substadiile implicate

Caracteristici privind modificarea

Prenatal (9 luni)

Formarea organismului,

Nasterea

Perioada embrionara

Perioada fetala precoce

Perioada fetala tardiva

Cel mai intens ritm de crestere

Copilaria si pubertatea inclusiv adolescenta

(0-20 ani)

Însusirea (învatarea) conduitelor de crestere, autonomia, auto-servirea, autocontrolul, învatarea, însusirea de strategii  de instruire si autoinstruire, socializarea conduitei, integrarea familiala, scolara, sociala.

- Primul an de viata;

- Prima copilarie (perioada

anteprescolara 1-3 ani);

- A doua copilarie (perioada

prescolara 3-6 ani);

- A treia copilarie (perioada     scolara mica 6-10 ani);

- Pubertatea (10-14 ani);

- Adolescenta (14-20 ani);

- Adolescenta prelungita (20-

24 ani)

Ritm foarte intens de crestere staturala si ponderala în primul an, ritmul creste treptat cu un puseu în perioada prescolara si altul în perioada pubertatii.

La 24 de ani cresterea staturala înceteaza.

Vârstele adulte active

(20-65 ani)

Contribuie la viata productiva, constructia unei familii, deci a subidentitatilor profesionale, maritale si parentale

- Tineretea 25-35 ani;

- Vârsta adulta precoce

35- 44 ani;

- Vârsta adulta mijlocie

45-55 ani;

- Vârsta adulta tardiva

55-65 ani

Echilibru  si vitalitate procreere activa.

În vârsta adulta precoce usoara deteriorare senzoriala (vizuala) care se extinde si spre alte zone senzoriale.

Vârstele de involutie

65 ± 90 ani

Dezangajare profesionala adaptare la denuclearizarea familiei

- Perioada de trecere 66-70

ani;

- Perioada primei batrâneti

70-80 ani;

- Perioada celei de-a doua

batrâneti 80-90 ani;

- Perioada marii batrâneti

peste 90 ani.

Usoara intensificare a deteriorarii organice în perioada de trecere. Ritmuri foarte inegale de deteriorare a functiilor si energiei psihice în celelalte perioade cu deces în oricare din ele.

                      Fig. 3.1    CICLURILE VIEŢII (dupa schiopu U. si Verza E.)

Concluzii:

*      Fiecare perioada se caracterizeaza prin anumite particularitati care se refera la  

o       dezvoltarea fizica (cresterea în înaltime, greutate, dezvoltarea generala),

o       dezvoltarea psihica (procesele de cunoastere, afective, volitive s.a.)

o       dezvoltarea sociala (relatiile sociale).

*      Între perioadele de vârsta nu exista granite fixe.

*      Intrarea individului uman într-o perioada de vârsta este conditionata de o serie de factori de natura biologica si social-culturala.

*      Succesiunea etapelor este însa obligatorie, neputându-se sari peste o anumita perioada de vârsta.

Ř      J. J. Rousseau (cf. 8, p. 69) : "Înainte de a educa copiii începeti prin a-i cunoaste, caci desigur nu-i cunoasteti. Copilul are felurile lui proprii de a vedea, de a gândi si de a simti, nimic nu e mai putin îndreptatit decât sa vrem sa le înlocuim prin ale noastre. Natura cere ca înainte de a fi oameni, copiii sa fie copii".

Ř      Cunoasterea particularitatilor fizice si psiho-sociale ale perioadelor de vârsta (mai ales a vârstei scolare) prezinta pentru educator cel putin aceeasi importanta pe care o prezinta cunoasterea de catre inginer a tehnologiei materialelor cu care lucreaza.

Ř      Cunostintele în acest domeniu îl ajuta pe educator sa constate daca elevii sai evolueaza normal, sa stie care sunt cerintele educative si care este traiectoria logica a dezvoltarii spre perioada urmatoare, îi permit sa organizeze activitatea elevilor conform cerintelor perioadei respective si sa pregateasca trecerea lor spre un nou stadiu.

3.2. Etapele (stadiile) de vârsta ale copilariei

3.2.1. Primul an de viata.

*            Activitatea copilului pâna la un an este mai ales instinctiva, manifestata prin reflexe (supt, apucare, miscare), adica prin manifestari ale trebuintelor si emotiilor sale primare.

*            Copiii dispun de resurse interne (native) de stimulare si de intrare în contact, prin aparatele lor senzoriale, cu stimulii din mediul înconjurator - hrana, lumina, caldura etc.

*            Diferentele individuale între copii se constata în vioiciunea din starea de veghe, în modul de adormire, somn, trezire, în miscarile spontane întâmplatoare, în reactiile instinctive. Altfel spus, ele se manifesta în cele doua forme de comportament înnascut:

o        explorator, de sesizare perceptiva a stimulilor, de orientare spontana spre surse stimulatoare;

o        comportamentul manipulativ, de folosire în mod propriu a stimulilor, apropiere de corpul mamei (al adultului), de preferinta pentru asternutul comod, de evitare a frigului, de acceptare sau evitare a apei în timpul îmbaierii etc.

*            La aceasta vârsta  copiii se caracterizeaza prin:

o        potentialul activ,

o       tendinta de a recepta si combina stimulii,

o       tendinta de miscare si explorare a mediului.

*            Datorita experientei senzorial-perceptive ce se acumuleaza treptat se dezvolta functiile mnezice, reprezentarile devin active, puternic încarcate afectiv.

*            Cu ajutorul perceptiilor si reprezentarilor se constituie universul primar obiectual, ce trece de la autocentrism la alocentrism.

*            Spre sfârsitul perioadei se folosesc primele cuvinte - propozitii sau holofraze.

*            Pentru (formarea) dezvoltarea sociala a copilului un rol important îl are relatia mama-copil, prezenta stabila a mamei fiind vitala pentru întreaga evolutie ulterioara.

3.2.2 Vârsta anteprescolara.

*            Semnificative pentru aceasta perioada sunt doua evenimente: învatarea mersului si dezvoltarea limbajului.

o       Mersul permite cucerirea spatiului apropiat ceea ce accelereaza întreaga evolutie mintala a copilului.

o       Limbajul îl ajuta la cucerirea "spatiului social".

*            Pentru aceasta vârsta este caracteristica si formarea deprinderilor igienice elementare.

*            De asemenea, tendinta de imitare, care apare la sfârsitul primului an de viata, acum este foarte intensa ceea ce impune o serie de precautii din partea adultilor.

*            Se impune deopotriva igiena corporala si cea mintala.

*            Asa cum remarca psihologul francez M. Debesse arta educatorului consta în aceasta perioada în a urma pas cu pas procesele maturizarii organice pentru a realiza un nivel optim al dezvoltarii psihice.

*            Sarcinile familiei (în special ale mamei) sunt deosebit de mari si la aceasta vârsta. Dupa aprecierea pedagogului german J. Fr. Herbart "o mama buna face cât 100 de profesori".

3.2.3. Perioada prescolara

*                  Aceasta perioada reprezinta a doua si cea mai autentica copilarie.

*                  Dezvoltarea fizica (cresterea taliei si a greutatii) este mai lenta în comparatie cu perioada precedenta. Ea este caracterizata prin anumite disproportii (între capul relativ mare si picioarele scurte, ceea ce produce la 3-4 ani o oarecare instabilitate: între muschii mari - ai mâinilor si picioarelor - si cei mici care se dezvolta mai lent, generând lipsa de precizie în miscari).

*                  Etapa prescolara se caracterizeaza prin:

o        sistematizarea si integrarea abilitatilor motorii în diverse tipuri de activitate,

o       cresterea accelerata a abilitatilor lingvistice si a celor cognitive,

o       consolidarea comportamentelor sociale,

o       precizarea si nuantarea constiintei de sine.

*                  Ea se distinge, de asemenea, prin dezvoltarea curiozitatii îndreptate spre întelegerea evenimentelor care îl înconjoara. O mare parte din conversatiile copilului cu adultii îl ocupa întrebarea "de ce?".

*                  La vârsta prescolara se produce o dezvoltare accelerata a capacitatilor intelectuale. Studiile arata ca pâna la 4 ani se obtine jumatate din nivelul capacitatilor intelectuale dobândite pâna la 16 ani, iar pâna la 6 ani înca 30%.

*                  Tipul fundamental de activitate este jocul care se caracterizeaza prin simbolizari ample si complexe.

*                  Tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica ca urmare a cuprinderii copilului în gradinita unde stabileste numeroase relatii cu vârstnicii.

*                  Devine foarte activ procesul de formare a comportamentelor implicate în dobândirea autonomiei, prin organizarea de noi deprinderi si obisnuinte.

*                  Comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc considerabil si se manifesta în mod deosebit în joc, care pune în evidenta experienta sociala achizitionata de copil, precum si capacitatea sa de a interpreta si crea numeroase si variate roluri.

*                  Capacitatea de învatare devine activa si este dublata de interese de cunoastere tot mai largi si diverse.

*                  Programele educative din gradinita contribuie la dezvoltarea capacitatii intelectual-observative a copilului, îl înarmeaza cu abilitati manuale tot mai complexe, îl familiarizeaza cu elemente ale simbolicii reprezentative, îi formeaza obisnuinta si deprinderea de a se integra si desfasura diverse activitati în colectiv, de a comunica si relationa atât cu adultul cât si cu covârstnicii.

*                  Toate acestea fac ca, în jurul vârstei de 6-7 ani, copilul sa fie pregatit atât sub aspect fizic, intelectual, afectiv, cât si sub aspect social pentru o etapa calitativ noua în existenta sa - scolarizarea.

3.2.4. Vârsta scolara mica

*            Trecerea de la joc la învatatura (ca activitate dominanta) marcheaza obtinerea unor progrese constante în toate compartimentele dezvoltarii copilului.

*            Dezvoltarea fizica se caracterizeaza prin:

o       fortificarea generala a organismului

o       osificarea scheletului nu este terminata, ceea ce impune grija deosebita privind pozitia corecta a copilului, pentru a evita deformarile.

o       dezvoltarea mai intensa a muschilor lungi face ca miscarea generala a copilului, alergarea, spre exemplu, sa se manifeste ca o necesitate deosebita, în timp ce miscarile fine, scurte, solicita si obosesc foarte mult copilul.
*            Dezvoltarea psihica
o       au loc restructurari la nivelul cognitiei, sunt antrenate si exercitate capacitatile senzorial-perceptive care devin mai eficiente.
§         se dezvolta sensibilitatea discriminativa, capacitatea de orientare spatiala, mai ales la nivelul spatiului mic (foaia de hârtie) dar si în privinta spatiului geografic.
§         reprezentarile se îmbogatesc si câstiga în precizie.
o       în planul gândirii se realizeaza un progres evident, concretizat în aparitia operatiilor logice
§               treptat se trece de la gândirea intuitiva la gândirea operativa care permite procesarea informatiei pentru a trece dincolo de ceea ce ofera cunoasterea intuitiva.
§               se surprinde invarianta materiei (7-8 ani), greutatii (9 ani), volumului (11-12 ani).
§               totusi operatiile gândirii, desi se desfasoara pe plan mintal, sunt în continuare legate de obiecte, ceea ce face ca gândirea sa aiba un caracter concret.

o       Progrese evidente se înregistreaza si în planul memoriei, conturându-se diferite tipuri de memorie (vizuala, auditiva, chinestezica).

o        Imaginatia, desi este cenzurata de un spirit critic mai pronuntat, se manifesta în compuneri, desen, jocuri.

o       Copilul începe sa înteleaga cauzalitatile de tip stiintific, sa-si elaboreze notiuni fundamentale (de numar, de timp, spatiu, miscare etc.), chiar daca gândirea ramâne predominant concreta.

Dimensiunea afectiva se îmbogateste, trairile afective fiind puternic influentate de rezonanta sociala a activitatii scolare.

De asemenea, se manifesta primele aptitudini generale care treptat se diferentiaza sub influenta activitatilor desfasurate cu predilectie de elevi. Cel mai frecvent se afirma aptitudinile muzicale, apoi cele mecanice, sub forma unor îndemânari tehnice, a placerii de a mânui uneltele etc. Are loc un proces de apropiere a intereselor de aptitudini, acestea fiind intuite ca atare de copil prin caracterul valoric mai înalt al produselor activitatii sale (13).

Viata sociala este si ea mai intensa. Este "vârsta prieteniei", când apare nevoia de a trai si activa în colectiv. scolarul mic se familiarizeaza treptat cu cerintele vietii sociale, cu regulile de conduita individuala si colectiva, în functie de care îsi regleaza atitudinile si relatiile fata de alte persoane.

 

3.3.1. Vârsta scolara mijlocie (preadolescenta) (10/11 ani-14/15 ani)

*            este o perioada de tranzitie între copilarie si adolescenta

*            se caracterizeaza prin dezvoltare accentuata, atât din punct de vedere fizic si psihic, cât si al relatiilor si atitudinilor sociale.

*            activitatea dominanta este învatatura

*            dezvoltarea fizica în preadolescenta este foarte intensa.

o       Cresterea în înaltime atinge 6-7 cm, iar în greutate 5-6 kg pe an; se fortifica mult forta fizica (musculara).

o       Dezvoltarea fizica este însa inegala. Cresc mai mult membrele si mai putin corpul (cutia toracica) ceea ce duce la o înfatisare disproportionata, apare stângacia în miscari.

o       Inima creste aproape de doua ori iar vasele sanguine mai putin, ceea ce provoaca tensiune arteriala, dereglari în ritmul inimii, palpitatii.

o       Creierul, nefiind suficient irigat, genereaza fenomene de oboseala la efort prea mare, somnolenta s.a. Creierul se dezvolta mai ales sub aspectul structurii interne a activitatii functionale; creste numarul fibrelor, se diferentiaza numarul circumvolutiunilor.

o       Scoarta cerebrala devine capabila de procese fine de analiza si sinteza, ceea ce vine în sprijinul activitatii intelectuale.

o       Intra în functiune noi glande endocrine, unele din ele cu actiune dominanta - glandele sexuale.

o       Începe procesul maturizarii sexuale, apar caractere secundare (schimbarea vocii, glandele mamare, cresterea parului axial). Maturizarea sexuala (care se manifesta la fete cu doi ani mai devreme) influenteaza excitabilitatea scoartei cerebrale. Elevii devin impulsivi, neastâmparati; apare atractia pentru sexul opus, de aici preocupari pentru tinuta vestimentara; apar schimbari în limbaj si comportare.

o       Toate acestea impun pregatirea din timp a preadolescentilor (prin orele educative cu caracter sanitar) pentru maturizarea sexuala; li se vor explica cerintele ce decurg de aici sub aspect fiziologic, al igienei corporale si al relatiilor sociale.

*            Dezvoltarea psihica a preadolescentilor marcheaza mutatii importante.

o       Sub influenta activitatii scolare mai intense, perceptia din predominant globala (cum se prezinta la vârsta scolara mica) devine treptat predominant analitica,

o       atentia este mai stabila, memoria din predominant mecanica devine logica, se dezvolta gândirea abstracta, critica, logica.

o        Elevii sunt capabili sa faca analiza, sinteza, generalizari, abstractizari.

o        Se dezvolta operatiile formale, capacitatea de a rationa ipotetico-deductiv.

o       Limbajul se dezvolta atât cantitativ (creste vocabularul stiintific ca urmare a studiului sistematic a disciplinelor scolare) cât si calitativ - este mai bine stapânita structura gramaticala. Elevii pot surprinde relatii complexe între obiecte, cauze, conditii, consecinte.

Viata sociala si afectiva devine mai bogata si mai variata.

*      Se dezvolta sentimentele intelectuale (dorinta de a sti), estetice, sociale, sentimentul datoriei, colectivismului, patriotismului.

*      Sentimentul prieteniei ia o forma noua: preadolescentul îsi cauta un prieten adevarat, sincer, unic, caruia sa i se destainuie.

*      Interesele devin mai stabile, mai bine orientate spre un obiect de învatamânt sau altul sau spre un domeniu în afara disciplinelor studiate în scoala.

Relatiile sociale se diversifica:

*      Apar diferentieri subtile între fete si baieti, o discreta distantare si o competitie care îmbraca uneori forma rivalitatii (9).

*      La 14 ani preadolescentul primeste buletinul de identitate ceea ce semnifica schimbarea statutului lui social.

*      Viata sociala a preadolescentului este marcata de etapa specifica acestei vârste - trecerea de la copilarie la maturitate.

*      De aceea psihologia si conduita lui este jumatate de copil si jumatate de adult; mai ales în prima perioada (cl V - VI) comportamentele lui sunt impregnate de atitudini copilaresti, cerinte de protectie, cu tendinte spre autonomie si independenta.

*      Preadolescentului îi place sa fie considerat adult, îsi atribuie mai multa experienta, pricepere, maturitate decât are în realitate. El cauta sa dea dovada de curaj, îi plac situatiile primejdioase, pline de riscuri. Aceasta impune sa se încredinteze elevilor unele sarcini individuale, antrenarea lor la actiuni colective, de creatie, obstesti, sociale.

*      Preadolescentii manifesta atitudine critica fata de parinti si profesor pe care îi apreciaza în functie de pregatire si calitatile lor reale.

*      Dorinta spre independenta se materializeaza în tendinta de a petrece tot mai mult timpul cu cei de vârsta lor, de a nu mai participa la micile iesiri cu familia. Refuzul acesta se poate manifesta pasiv (se face ca nu aude) sau activ (pretexteaza ca are ceva de facut) sau refuzând zgomotos.

*      Sub aspect afectiv preadolescentul dovedeste o mare sensibilitate, remarcându-se prin treceri succesive de la o stare la alta, prin numeroase fluctuatii în dispozitiile si trairile psihice. Nu rareori, se manifesta lipsa de concordanta dintre dorinte, aspiratii si capacitatile de care dispune. Transformarile fizice si psihice profunde la vârsta preadolescentului influenteaza si ele reactiile emotionale.

*      Procesul de interiorizare se manifesta prin tendinta mai evidenta de întoarcere spre sine, refugiu în lumea propriilor trairi, însotite de izbucniri violente, de nesupunere si neascultare etc.

Concluzii:

*      Toate acestea îi determina pe unii cercetatori sa considere preadolescenta ca o "perioada de criza".

*      Manifestarile afectiv-comportamentale sunt în relatie cu mediul în care traieste elevul.

*      Printr-o educatie corespunzatoare, reactiile negative ale preadolescentului pot fi prevenite sau cel putin atenuate.

*      Nu trebuie sa uitam ca inegalitatea trairilor afective, ca si actele negative de conduita au de regula o geneza complexa.

*      Încercarea de a le înlatura prin pedepse, interdictii, stridente, genereaza conflicte între parinti, educatori si elevi.

*      si la aceasta vârsta este valabil adevarul potrivit caruia fiinta umana este "mai degraba flexibila decât docila".

3.3.2 Vârsta scolara mare - Adolescenta

*                  Dezvoltarea fizica

o       se încetineste,

o       dispar treptat disproportiile existente în preadolescenta în dezvoltarea fizica.

o       se mareste volumul pieptului,

o       creste forta musculara si capacitatea de munca,

o       se echilibreaza functiile cardiovasculare;

o       structura celulara a scoartei, emisferele creierului se apropie de cea caracteristica a adultului.

o       se continua maturizarea sexuala care dureaza pâna la 22-24 de ani.

o       are loc conturarea tipului de masculinitate si feminitate.

*                  Dezvoltarea psihica

o             are loc perfectionarea si maturizarea perceptiei, spiritului de observatie, atentiei, memoriei.

o             gândirea, devenind logica, creeaza posibilitatea de sistematizare si generalizare a cunostintelor, atitudine critica, argumente logice.

o             adolescentul nu accepta decât ceea ce este întemeiat logic.

o             dimensiunea intelectuala evolueaza în directia adâncirii si specializarii operatiilor formale, se dezvolta gândirea cauzala, capacitatea de a opera asupra posibilului, posibilitatea de a întrevede alternative.

o             se poate aprecia ca, în linii generale, acum se contureaza instrumentele intelectului uman.

o             se desavârseste  conceptia despre lume.

o             se dezvolta interesele, care devin mai profunde si mai stabile.

o             la aceasta vârsta se dezvolta imaginatia creatoare; ea se manifesta în lucrari literare (mai ales poezii), artistice si tehnice.

*                  Definitorii pentru adolescenti sunt trei parametri:

o       dezvoltarea constiintei de sine;

o       afirmarea propriei personalitati;

o        integrarea în viata sociala.

Concluzii:

*                  Privita în ansamblu, adolescenta (etapa între 12-19 ani) reprezinta una din cele mai importante perioade din viata si evolutia personalitatii umane.

*                  Ea se distinge nu numai prin transformari de natura biologica (împlinirea procesului cresterii, maturizarii neuroendocrine, scheletice, musculare s.a. care, dupa aprecierea unor cercetatori, înainte ca ele sa se produca adolescentul era un copil, iar dupa ce s-au produs, adolescentul poate avea copii), ci si prin continutul dezvoltarii psihocomportamentale.

*                  Ei îi revine partea cea mai semnificativa din transformarile si achizitiile care formeaza structura si profilul personalitatii.

*                  La sfârsitul ei, din punct de vedere psihologic, profilul de baza al personalitatii apare pregnant cristalizat si definit.

*                  Spre deosebire de vârstele precedente în care dezvoltarea fiintei umane se baza în primul rând pe influentele educative externe, începând cu adolescenta formarea personalitatii se completeaza cu mecanismul autoeducatiei, adolescentul devenind treptat autorul propriei personalitati.

*                  Daca prima ei etapa - preadolescenta - se distinge prin abundenta manifestarilor excentrice, contradictorii, socante, negativiste, teribiliste, adolescenta propriu-zisa se desfasoara sub semnul pudorii, timiditatii, al autoreflexiei si autoanalizei.

*                  Consolidarea structurilor superioare ale gândirii fac posibila interpretarea critica a realitatii, constientizarea problemelor de importanta majora din diferite sfere ale activitatii sociale, formularea unor întrebari nodale vizând locul si menirea pe lume a propriei persoane.

*                  Sensul principal al autoanalizei este definirea continutului imaginii si opiniei despre sine. Determinarea propriei valori se face printr-o permanenta raportare si comparare cu altii, prin insistenta cautare de modele.

*                  Adolescentul devine critic si intransigent fata de conduita adultilor, fata de discrepantele dintre vorbele si faptelor acestora, reclamând înlocuirea autoritatii "impuse", cu autoritatea de valoare recunoscuta.

*                  Toate acestea impun multa atentie si tact pedagogic în munca cu elevii de aceasta vârsta.

3.4. Profilul psihologic individual

Profilul psihologic releva gradul dezvoltarii mintale si comportamentale pentru o anumita vârsta si pentru fiecare individ.

Profilul psihologic individual cuprinde totalitatea trasaturilor si caracteristicilor unui individ prin care aceasta se deosebeste de ceilalti indivizi de aceeasi vârsta. Profilul psihologic individual nu reprezinta simpla însumare a particularitatilor de vârsta, ci o sinteza a nuantelor prin care se manifesta într-un caz individual. (5). Diferentele individuale se regasesc în toate stadiile dezvoltarii personalitatii si se manifesta în toate dimensiunile acesteia (pe planul dezvoltarii fizice, psihice si sociale). Existenta lor determina necesitatea tratarii diferentiate a elevilor în procesul instructiv-educativ. Aceste diferente se datoreaza îndeosebi celor trei factori care contribuie la formarea personalitatii - ereditate, mediu si educatie.

FIsA DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ A UNUI ELEV·

A.     Date generale despre elev

a)      Date biografice: numele elevului, clasa (anul), data si locul nasterii, la ce vârsta a intrat la scoala primara, ruta profesionala (ce scoli a absolvit - inclusiv gradinita - si în ce localitati), starea civila (daca este cazul), situatia militara (daca este cazul), domiciliul actual (adresa) - la parinti, la internat sau la gazda.

b)      Date privind familia: domiciliu parintilor, ocupatia si locul de munca al parintilor, relatiile de familie, atitudinea parintilor fata de elev si activitatea lui scolara si extrascolara, fratii (ocupatia lor si relatiile elevului cu acestia), locul copilului în familie, conditiile de viata si de învatatura în care s-a dezvoltat si se dezvolta elevul, relatiile familiei cu scoala.

c)      Date medicale: dezvoltarea fizica generala a elevului: (ex.: dezvoltarea buna, în limitele normalului; tendinta spre dezvoltare fizica exagerata; stagnarea în dezvoltarea fizica, anumite boli de care sufera si de care trebuie sa se tina seama în activitatea educativa etc.)

B.     Aspecte generale ale activitatii si conduitei elevului

a) Activitatea elevului  Situatia scolara din anii anteriori (promovat - mediile generale si notele la purtare - corigent, repetent, rezultatele actuale la învatatura si activitatile extrascolare precum si cauzele care le-au generat); activitatea desfasurata în cadrul diferitelor cercuri scolare sau în afara scolii (domeniul în care activeaza si rezultatele obtinute); activitatile în afara de clasa si de scoala desfasurate de elev si rezultatele înregistrate.

b) Conduita elevului: masura în care manifesta interes, este atent si participa la lectii, activitati extradidactice, social-obstesti (organizat, sistematizat, activ, atitudine înaintata fata de munca, daruire, spontaneitate, munca ritmica sau în salturi, initiativa sau delasare etc.); modul în care se încadreaza în disciplina scolara (punctual, linistit sau nelinistit, respectuos, supus, plin de initiativa etc.); atitudine fata de colectivul familial, scolar etc. (raporturi de colaborare si respect reciproc, comportare civilizata, autoritar, supus, cu spirit de initiativa, de responsabilitate etc.), modul cum este apreciat de membrii colectivului, de colegi.

              C. Procesele psihice de cunoastere, priceperile si deprinderile de munca intelectuala ale elevului.

a)      Procesele si functiile psihice implicate în cognitie, spiritul de observatie: gradul de retinere si reproducere a cunostintelor, daca elevul retine în mod mecanic sau pe baza întelegerii celor învatate, daca uita repede sau dimpotriva; imaginatia elevului (realist-stiintifica, creativa etc.); principalele aspecte ale gândirii elevului, capacitatea de întelegere, de a rezolva probleme, de a aprecia critic, capacitatea creativa - de a gasi noi solutii, originale, în rezolvarea problemelor teoretice si practice, capacitatea de sistematizare, generalizare si abstractizare etc.; modul de exprimare(frumos, usor, greoi, saracacios, corect sau nu); masura în care reuseste sa-si concentreze atentia asupra explicatiilor profesorului sau asupra activitatii ce o desfasoara, capacitatea de distributivitate a atentiei, stabilitatea atentiei s.a.

b)      Priceperile si deprinderile intelectuale si practice ale elevului: priceperea de a calcula, de a executa desenul tehnic, de a întocmi planul si rezumatul lecturilor; modul cum îsi organizeaza activitatea de învatare independenta, deprinderi tehnice, cum îsi planifica si cum executa activitatile practice, operatiile si fazele de lucru în atelierul si laboratorul scoala etc.

D.    Motivele, interesele si afectivitatea elevului

Motivatia succeselor si a insucceselor scolare ale elevului, a preferintei sau nonpreferintei unor obiecte de învatamânt; motivele unor acte comportamentale negative s.a.; interesele dominante ale elevului: pentru învatatura, pentru activitatile cu caracter practic, interese de cunoastere, organizatorice, tehnice etc, capacitatea afectiva a elevului si sentimentele predominante.

E.     Principalele însusiri psihologice ale personalitatii elevului

a)      Aptitudinile: intelectuale, tehnice, artistice, sportive s.a.

b)      Temperamentul: rezistenta la greutati, rezistenta în activitatea intelectuala si fizica, capacitatea de munca, adaptabilitatea la situatii noi, rapiditatea si usurinta formarii si transformarii deprinderilor, mobilitatea verbo-motrica, intensitatea reactiilor, echilibrul dintre activitate si inhibitie, gradul stapânirii de sine, conduita în situatii neasteptate, caracterul manifestarilor emotive (energic, vioi, vesel, optimist, încrezator în sine, calm, sensibil, emotiv, tendinta spre izolare, rigid, irascibil, imperturbabil, introvertit sau extravertit etc.)

c)      Trasaturile de vointa si caracter: hotarârea, curajul, initiativa, perseverenta, autocontrolul, spiritul de discernamânt, promptitudinea si responsabilitatea în luarea deciziilor, spiritul de disciplina, atitudinea fata de munca sa si a altora (sârguinta, exigenta, simtul datoriei s.a.), grija fata de avutul obstesc, spiritul critic si autocritic, tact în relatiile cu ceilalti, delicatete, politete, combativitate, corectitudine, încredere în sine sau încredere în fortele proprii etc.

F. Aprecieri si recomandari educative finale, cu caracter prognostic (pentru scoala, familie si elev)

BIBLIOGRAFIE:

1. Bontas, I., (coordonator)   "Îndrumar de metodica si practica pedagogica", I.P.B., Buc.,  1984.

2.       Cioata, Simion,                      "Stadiile dezvoltarii ontogenetice a personalitatii, în Pedagogie 

                                               (pentru  învatamântul superior tehnic)", E.D.P., Bucuresti, 1984.

3.       Debesse, M.,            "Etapele educatiei", Bucuresti, 1981.

4.       Cioata, Simion,                      "Stadiile dezvoltarii ontogenetice a personalitatii, în pedagogie   

                                               (pentru învatamântul superior tehnic)", E.D.P., Bucuresti, 1984.

5.       Nicola, I., Farcas, D.,      "Pedagogie generala (manual pentru scoli normale)", E.D.P.,

                                               Bucuresti, 1990.

6.       Pevelcu, V.,           "Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii", E.D.P.,  

                                               Bucuresti, 1982.

7.       Piaget, J.,                               "Psihologia inteligentei", E.D.P., Bucuresti, 1978.

8.       Planchard, Emile,                 "Pedagogie scolara contemporana", E.D.P., Bucuresti, 1992.

9.       Piaget, J.,Inhelder, B.,    "Psihologia copilului", E.D.P., Bucuresti, 1970.

10. Popescu Neveanu, P.,     "Psihologia scolara", E.D.P., Bucuresti, 1981.

      Zlate, M., Cretu, T.          (subredactia)

11. Radu, I.,                                    "Elevul-obiect si subiect al educatiei ", în "Pedagogie", E.D.P.,

                                               Bucuresti, 1979.

12. schiopu, U., Verza, E.,   "Psihologia vârstelor", E.D.P., Bucuresti, 1981.

13. schiopu, U.,                    "Psihologia si eficienta educatiei în psihologia contemporana" în    

                                              "Revista de psihologie", nr. 2/1985.

14.Tucicov-Bogdan, Ana,    "Principiul continuitatii în educatia copiilor", în "Revista de   

                                              pedagogie", nr. 9/1986.



· Fisa de caracterizare psihopedagogica a unui elev (cu unele corecturi si completari facute de noi (A.B.) ) este preluata din "Îndrumarul de metodica si practica pedagogica", I.P.B., 1984, coordonator I. Bontas.


Document Info


Accesari: 9307
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )