TESTUL OMULUI

                                                        TESTUL OMULUI

      Desenul constituie o modalitate a functiilor de simbolizare în cadrul procesului de  comunicare facând parte din structura si functionalitatea limbajului; este anterior  limbajului oral si a constituit prima modalitate de comunicare între indivizi a unui  continut de reprezentari, sentimente, credinte, temeri apartinând grotelor din istoria  umanitatii  .

      Andre Levaj-Gauvhaine: bazat pe o bogata documentatie arheologica si  antropologica, psihologica, stabileste  ca: " Seriile ritmice de bastoane sau puncte se pot  urmari  în existenta lor cam la sfârsitul paleoliticului superior; paralel cu incasii  Amgarieni catre 30. 000 ani  î.e.n. se adauga primele figuri; acestea sunt cele mai vechi  opere de arta din toata istoria umanitatii si se observa ca implicarea în continutul lor a  unei conversatii inseparabile de concepte cu un mare grad de organizare prin limbaj.

      Acest mod de comunicare grafica este rezultatul maturizarii structurilor integratoare  senzorio- motorii (atât la omul preistoric cât si la copil). Din studiile comparative se  pare ca executarea acelorasi "mâzgâleli de baza" este mai îndelungata pe scara genetica. Studiul lui Pbode Bellog asupra dezvoltarii mintale a copiilor pe baza desenelor facute  de ei ofera posibilitatea unei comparatii subiective între desenul copilului prescolar, adultul primitiv si adultul preistoric.

      H. Wallon; a studiat biodinamica bratului în spatiul grafic în functie de maturizarea  actului  functional vizo- motor, cu implicatiile sistemului de self- control.

       L. Lucost: reuseste sa stabileasca 10210k1010k relatia între vizo-motricitatea copilului în evolutie  în spatiul grafic raport care sta la baza activitatii perfectibile a grafismului infantil;

      W. Stern-A. Gessel: au demonstrat o strânsa corelatie a evolutiei formelor grafice  realizate de catre copil cu etapa sa de dezvoltare neuromotorie si psihointelectuala.

Studiile referitoare la relatia dintre dezvoltarea grafica ("vârsta grafica") si dezvoltarea  mintala pot stabili etapele de evolutie ale desenului pe grupe de vârsta; ele reflecta ca  vârsta grafica  nu este similara cu cea cronologica fiind deci necesara o încadrare de  dezvoltare grafica cu intervale mai largi ale vârstei cronologice.

                               EVOLUŢIA PE GRUPE DE VÂRSTĂ A DESENULUI

      Între 1-2 ani: faza mâzgâlelilor (se opereaza o coordonare a elementelor posturale si  vizuale);

      Între 2-5 ani: se observa o definire a mâzgâlelilor în sensul aparitiei liniei ca  modalitate de exprimare grafica a formelor geometrice de baza. Mâzgâlitura devine cerc   sau spirala  divizata (C.Pîrlog) la care sunt antrenate miscari de finete (R. Zazzo) ceea ce  demostreaza  evolutia procesului de maturizare neuropsihica. Este faza de imitatie a  gestului grafic de  multe ori fara sa se înteleaga sensul; în jurul vârstei de 3 ani apar  primele trasee intentionale  copilul putând desena un Om sub forma unui cerc si a liniei.

Pâna la  4 ani finalitatea actului grafic ramâne placere ludica sau motorie imitativa (dupa  Ch. Buchler) 50% din copiii de 4 ½ ani simbolizeaza ochii prin doua puncte iar capul  printr-un cerc ce este unit cu trunchiul ce este la rândul sau unit cu linii descendente  (membrele inferioare); în aceasta etapa desenul începe sa  devina reprezentativ prin  juxtapunerea schemelor; unii  autori  subliniaza aparitia unui proces simplu de  comparare sau preferinta pentru culori.

      Între 5-6 ani: una din etapele de salt calitativ al grafismului; începând cu 5 ani se de-fineste fenomenul denumit "schematism" care pâna la 8 ani se transforma în simbolism grafic; apar formele geometrice: patratul, triunghiul; apare trunchiul omului, corpul pre-zentat complet; între 5-6 ani se produce o asamblare articulata a corpului uman; exista o tendinta sintetica cu neglijarea amanuntelor si detaliilor. Functia de reprezentare se evi-dentiaza în elementele de perspectiva si de inventie creatoare. Trebuie subliniata corelatia existenta, gradul de dezvoltare la aceasta vârsta  si dezvoltarea functiei de abstractizare manifesta în desen.

      Între 6-7 ani: desi planul realitatii si al imaginarului nu se separa net, apar elemente de precizie executorie si disciplina în redare; se profileaza sensuri de ritm grafic si elemente caracteristice generale ale sexului pe care îl reprezinta.

      Între 8-9 ani: apare modalitatea grafica numita "realism vizual"; apar cu insistenta detaliile si continutul obiectelor; în reprezentarea omului apar articulatiile membrelor superioare.

      Între 9-10 ani: spatiul capata semnificatie si este redat ca o structura în care exista o variatie (copilul descrie grafic) si elemente de ordonare centrala.

      Între 10-11 ani: se intensifica procesul de structurare spatiala în interordonarea spa-tiului local la spatiul general, iar în cadrul perspectivei apare raportarea la o scara de marime.

      Pierre G. Weill demonstreaza ca testul omului poate constitui un control simplu si rapid al cunoasterii mentale. Imaginea corporala, simbolizând EUL proiectat în propria constiinta si apoi transpus în desen poate dezvalui starile conflictuale intra sau inter-personale; stabilind o relatie simbolica  între imaginea corporala si un arbore sau o casa cu o mare inventivitate interpretativa s-au elaborat si experimentat o serie de teste pro-iective de desen.

      D. Wiedlacher emite ipoteza ca la copil desenul este un sistem de simboluri, "semio-logie" în sens lingvistic; fiecare desen e un mod specific de codare transmitând o canti-tate de informatie.

                              INTERPRETAREA REZULTATELOR

      "Nu stim arta care sa solicite mai multa inteligenta decât desenul". Functia inteligentei e prezenta oriunde în desen.

Categoria A                                                                                                                 Puncte                 

Obs.: Daca elementele sunt recunoscute ca parti ale corpului se încadreaza în categoria B.

Categoria B

                                                            TOTAL: 51 puncte

                                   TABEL PENTRU NIVELURILE DE VÂRSTĂ

      Q.I. se obtin prin raportarea vârstei mentale la vârsta reala. La copiii cu sindrom de nedezvoltare a vorbirii s-a constatat  o diferernta între rezultatele obtinute la testul de desen si testul Dearborn (Q.I. la desen > Q.I. de la Dearborn; exista un limbaj intern mai dezvoltat).