Blocaje in comunicare si modalităţi de prevenire a acestora

Blocaje in comunicare si

modalităţi de prevenire a

acestora

( pentru PEDAGOGIA COMUNICĂRII )

I.                    CE ESTE COMUNICAREA INTERPERSONALA ?

Comunicarea interpersonala este caracteristica cea mai importanta a omenirii si cea mai mare realizare a sa. Este abilitatea oamenilor de a transforma vorbele fara 14114w2216o noima in cuvinte, prin care ei sunt capabili sa-si facă cunoscute dorinţele, ideile si sentimentele.

Este un proces deosebit de complex de care depinde „structura reuşitelor, miracolelor sau dezastrelor umane".

In termeni simplificaţi, comunicarea este procesul prin care un emiţător si un receptor schimba mesaje intre ei, mesaje care conţin deopotrivă idei si sentimente. Emiţătorul codifica mesajele folosind elemente verbale, vocale si vizuale; receptorul primeşte mesaje si le decodează, punând in ordine si interpretând cele trei elemente in funcţie de propriile experienţe, credinţe si nevoi.

II.                 DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE ?

Nu suntem singuri. Suntem fiinţe sociale, trăim împreuna, avem nevoie unii de alţii. Comunicam ca sa: ne cunoaştem, ne impartasim emoţiile, schimbam informaţii, construim relaţii.

III.       PRIVITI-I PE PROFESORI !

Profesorul clasic, personaj sobru si autoritar, distant si sever, doct si infailibil, care „preda" un set de cunoştinţe, apoi „pretinde", examinează si notează. Arma sa cea mai de temut este catalogul si uneori alte sancţiuni care au scopul de a obţine ceea ce vrea de la elevi. In plan educativ mânuieşte, cu uşurinţa data de repetie, un set de principii morale seci si dogmatizate cărora elevii trebuie sa li se supună. Acest model intercalează in relaţia profesor-elev o distanta ca „de la cer la pamant", comunicarea fiind univoca, de la profesorul care ştie aproape totul, la elevul care nu ştie aproape nimic. Acest profesor nu va cobora niciodată din „sfera sa inalta", va fi misterios si greu accesibil si asta pentru ca este nepregătit pentru o relaţie de comunicare cu elevii. El nu are puterea de a se racorda la problemele elevilor, de a lasă la o parte inhibiţii si false pudori.

Profesorul democratic, cel mai bun dintre profesori, este reformator, va cere „formaţie si nu informaţie", se va implica intr-o relaţie permisiva si democratica, deschisa si amicala cu elevii. Intre aceştia se instaurează un climat de comunicare libera, deschisa si complexa. Acest model de profesor va sti sa „coboare ştiinţele din empireu", va sti sa-si momească elevii cu o retorica a utilităţii practice, a aplicaţiilor multiple si neaşteptate ale disciplinei sale. Va sti sa inlature riscurile pe care le presupune relaţia de comunicare apropiata cu elevii: familiarismul si eroarea in formularea soluţiilor si sfaturilor date elevilor.

IV.       BARIERELE COMUNICĂRII

Blocajele comunicării pot avea o asemenea intensitate, incat intre informaţia transmisa si mesajul perceput sa existe diferente vizibile. Comunicarea ineficienta cauzează singurătate, conflicte, probleme in familie, insatisfacţii profesionale, stres psihologic, boli fizice si chiar moartea, atunci când comunicarea este complet intrerupta.

In raporturile interumane E. Limbos identifica patru tipuri de bariere personale care blochează comunicarea:

• bariere cauzate de contextul socio-cultural (conflictul de valori si lipsa cadrelor de referinţa, condiţionarea si manipularea prin mass-media, prejudecăţile, diferentele culturale);
• bariere cauzate de frica endemica (infruntarea, agresivitatea, principiul competiţiei, rezistenta la schimbare, lipsa increderii in sine);
• bariere cauzate de atitudinile individualiste (comportament egocentric, necunoaşterea propriei persoane, sentimentul de incompetenta sau ineficienta, lipsa de obiectivitate si realism, pasivitate excesiva);
• bariere referitoare la relaţiile individ-grup (marginalizarea, lipsa de
  autenticitate, izolare).

Leonard Saules considera ca in procesul de comunicare pot interveni:

• bariere de limbaj (aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane, starea emoţionala a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile preconcepute si rutina influenţează receptivitatea, dificultăţi de exprimare, etc);
• bariere de mediu (climat de munca necorespunzator, folosirea de suporturi informaţionale inadecvate, etc);
• bariere de concepţie (existenta presupunerilor, exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător, concluzii pripite asupra mesajului,lipsa de interes a receptorului fata de mesaj).

Sidney Shore identifica trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme in realizarea procesului de comunicare:

• bariere de ordin emoţional (teama de a nu comite greşeli, neincrederea fata de superiori, colegi, dificultatea de a schimba modul de gândire, dependenta excesiva de opiniile altora, etc);
• bariere de ordin cultural (dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţa, slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile, etc);
• bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge intre cauza si efect, refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile, ingustarea excesiva a punctului de vedere).

V.                 MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII

• utilizaţi mesaje adresate la persoana I (limbajul responsabilităţii),
  focalizate pe ceea ce simte emiţătorul si pe comportamentul
  interlocutorului, prevenind astfel reacţiile defensive in comunicare;
  procesul de comunicare este mai complet, se pot comunica emoţiile si
  descrie comportamentele fara a face evaluări si atacuri la persoana;
• fiţi spontan in exprimarea opiniilor personale, incercati sa nu va impuneti punctul de vedere. Manipularea este o forma de comunicare care transmite mesajul de non- acceptare si neincredere in deciziile luate;
• ascultaţi cu atenţie, ascultatul activ este o modalitate de a asculta si a

răspunde care duce la imbunatatirea intelegerii reciproce si la depăşirea obstacolelor in comunicare. Comunicarea empatica conţine mesaje de intelegere, compasiune si afecţiune fata de interlocutor;

• evitaţi stereotipurile si prejudecăţile deoarece conduc la opinii negative despre ceilalţi, sunt cauzele unor acţiuni si emoţii negative, duc la discriminare, violenta si genocid;
• lasati interlocutorului posibilitatea de a face o evaluare negativa a acţiunilor sau atitudinilor sale, critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte persoane;
• utilizaţi mesaje care sa ajute interlocutorul in găsirea de alternative, posibilităţi de rezolvare a unei situaţii. Deseori sfatul este perceput de cealaltă persoana ca o insulta la inteligenta sa, ca o lipsa de incredere in capacitatea persoanei respective de a-si rezolva singura problema;
• evitaţi ameninţările, insistând in aplicarea unei pedepse pentru rezolvarea unei probleme/situaţii veţi genera sentimente negative;
• evitaţi moralizarea, aceasta cauzează sentimente de nelinişte, stimulează resentimentele si blochează exprimarea sincera a celeilalte persoane;
• da-ti dovada de egalitate, atitudinea de superioritate determina formarea unei relaţii defectoase de comunicare, incurajeaza dezvoltarea conflictelor. Egalitatea inseamna acceptarea necondiţionata si respectarea fiecărei persoane, indiferent de nivelul sau de cultura, pregătire profesionala;
• tineti cont de factorii sentimentali, incercarea de a convinge prin argumentare logica sau dovezi logice duce la frustrare, poate bloca comunicarea;
• solicitaţi mai multe informaţii, puneţi intrebari deschise, cate una pe rând, acestea dau vorbitorului posibilitatea de a se deschide, de a explora gândurile si sentimentele sale, este convins ca te interesează ceea ce iti spune;
• utilizaţi parafrazarea, este o metoda in comunicare care are rolul de a clarifica mesajul, de a comunica mai eficient nevoile. Dar, nu o folosiţi prea des!;
• daţi posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului, ascultării reflective, discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative, obţinerea unui angajament;
• folosiţi tactica devierii/abaterii daca doriţi sa schimbaţi cursul conversaţiei de la preocupările celelaltei persoane la propriile preocupări;
• utilizaţi confirmările verbale, vizuale si non verbale, precum si sunete care ii fac pe vorbitor sa inteleaga ca ii ascultaţi cu interes si cu respect;
• citiţi limbajul corpului, concentrati-va atenţia pe factorii cheie: expresia fetii, ochilor, tonul vocii, ţinuta corpului si gesturile;
• asiguraţi confortul necesar in timpul comunicării.

BIBLIOGRAFIA

1. Abric, J., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
2. Baban, A., Consiliere educaţionala, Editura Ardealul, Cluj-Napoca, 2001.