CE ESTE COMUNICAREA INTERPERSONALĂ?

Aproape fiecare problemă, fiecare conflict şi fiecare neînţelegere are la bază o problemă de comunicare interpersonală.

Prin urmare, ce este comunicarea interpersonală?

Reflectaţi un moment şi scrieţi mai jos cuvintele care vă vin în minte atunci când vă gândiţi la comunicare interpersonală.

COMUNICAREA INTERPERSONALĂ ESTE CEA MAI MARE REALIZARE A OMENIRII

Comunicarea interpersonală este caracteristica cea mai importantă a omenirii şi, în acelaşi timp, cea mai mare realizare a sa. Este abilitatea oamenilor de a transforma spusele fără noimă în cuvinte vorbite şi scrise, prin care ei sunt 414l1117e capabili să îşi facă cunoscute nevoile, dorinţele, ideile şi sentimentele.

Comunicarea interpersonală este un proces complex care poate să fie descris, în termeni simplificaţi, prin aceea că un Emiţător şi un Receptor schimbă mesaje între ei,  mesaje care conţin deopotrivă şi idei şi sentimente.

Emiţătorul codifică mesajele folosind elemente verbale, vocale şi vizuale.

Cuvintele formează elementul verbal.

Elementul vocal include tonul, intensitatea vocii şi “muzica limbajului”.

Elementul vizual încorporează tot ceea ce Receptorul vede. Poate sa vi se para surprinzător, dar elementul vizual, non-verbal, este cel mai puternic element, cel care atrage şi reţine in primul rand atenţia Receptorului. Elementele vocale şi verbale urmează doar după cel vizual. 

Receptorul primeşte mesajele şi le decodează, punand în ordine şi interpretand cele trei elementele, în funcţie de propriile experienţe, credinţe şi nevoi.

DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE INTERPERSONALĂ?

Suntem fiinţe sociale.

Trăim într-o lume în care milioane şi milioane de alţi oameni trăiesc.

Trăim împreună, muncim împreună şi ne jucăm împreună.

Avem nevoie unii de alţii pentru siguranţa noastră, pentru confortul nostru, pentru prietenie şi dragoste.

Avem nevoie unii de alţii pentru a ne maturiza prin dialog.

Avem nevoie unii de alţii ca să ne îndeplinim scopurile şi obiectivele.

Nici una dintre aceste nevoi nu ar putea fi satisfăcută fără comunicare interpersonală.

Comunicăm ca să:

Ne cunoaştem

Ne împărtăşim emoţiile unii altora

Schimbăm informaţii

Convingem pe alţii să înţeleagă punctul nostru de vedere

Construim relaţii

Comunicarea interpersonală este seva vitală a oricărei relaţii. Relaţiile pe care le considerăm a fi bune sunt cele care au la bază o comunicare deschisă, clară şi sensibilă.

Adevarul este ca in ziua de azi suntem capabili să trimitem mesaje de pe lună, dar ne este mult mai greu să construim si sa intretinem in bune conditii relatiile cu cei pe care îi iubim.

Comunicarea ineficientă cauzează singurătate, conflicte, probleme în familie, insatisfacţii profesionale, stres psihologic, boli fizice şi chiar moartea, atunci cînd comunicarea este complet întreruptă.

PUTEM SĂ NE ÎMBUNATATIM ABILITĂŢILE DE COMUNICARE?

Am trăi într-o lume perfectă dacă am comunica la fel ca în filmul ştiinţifico-fantastic Star Trek, în care domnul Spock reuşea să transfere informaţii de la o minte la alta, prin atingerea capetelor, printr-un proces fără cusur (fără greşeli, fără conţinut emoţional, fără abordări personale).

Din păcate, în lumea în care trăim, o astfel de comunicare mentală nu este posibilă. Noi trebuie să ne luptăm cu un sistem imperfect, care are multiple capcane ce produc întreruperea procesului comunicarii.

Mulţi oameni sunt pesimişti în ce priveşte abilităţile lor de comunicare. Sperăm că nu faceti parte dintre cei care cred că felul în care vorbesc şi comunică le este un “dat”, aşa cum este culoarea ochilor lor.

Noi credem exact contrariul şi sperăm să va convingem că:

Fiecare dintre noi poate învăţa să comunice mai bine

Fiecare dintre noi se poate schimba.

De fapt, schimbarea este inevitabilă, fiecare dintre noi se va schimba inevitabil. Oamenii se schimbă continuu, de la copilărie şi pînă la bătrîneţe. Legea schimbării spune că: lucrurile nu rămân neschimbate; daca nu se schimbă în bine, atunci se vor schimba în rău.

In cazul in care conflictul nu va scadea în intensitate, cu siguranţă va avea loc o escaladare a acestuia. In cazul in care relaţiile nu vor deveni mai puternice, cu siguranţă vor deveni mai slabe. In cazul in care relaţiile nu vor deveni mai apropiate, cu siguranţă vor deveni mai distante. In cazul in care relaţiile nu vor deveni mai eficiente, cu siguranţă vor deveni mai puţin eficiente.

Este foarte important să avem abilităţile de comunicare necesare pentru a putea controla schimbările, in loc sa le lasam să ni se întâmple pur si simplu. 

Oamenii care înţeleg procesul comunicării au mai mare control asupra schimbarilor şi mai puţine eşecuri.

Această broşură vă va ajuta să veniţi în întâmpinarea acelor schimbări pe care vi le doriţi, ajutandu-va sa intelegeti mai bine procesul comunicarii interpersonale, prin descrierea urmatoarelor aspecte importante ale acestui proces:

Care sunt obstacolele din calea comunicării eficiente, provenind din:

o       Felul în care mintea noastră funcţionează

o       Comportamentele Emiţătorului

o       Comportamentele Receptorului

Cum sa depăşim obstacolele din calea comunicării eficiente:

o       Ascultând, ascultând, ascultând

o       Citind, citind, citind limbajul corporal

o       Vorbind

o       Training pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare

OBSTACOLELE DIN CALEA COMUNICĂRII EFICIENTE

Provenind din

FELUL ÎN CARE MINTEA NOASTRĂ FUNCŢIONEAZĂ

·        Percepţiile asupra realităţii

Percepţiile reprezinta modul în care noi interpretăm şi înţelegem realitatea. Percepţiile reprezinta propria noastră realitate si se formeaza parcurgînd următoarele etape:

Colectăm informaţii

Dar:

-         Colectăm doar o mică parte din informaţiile realitatii  – nu putem înregistra toate informaţiile detectate de simţurile noastre

-         Colectăm informaţiile într-un mod selectiv –  vedem doar ceea ce dorim să vedem. Căutăm informaţiile care să vina in intampinarea presupunerilor noastre iniţiale şi neglijăm sau ne facem că nu observăm pe cele care le contrazic. 

-         Colectăm informaţiile într-o anumită ordine

Asezam informaţiile in categorii

Aranjarea pe categorii a informatiilor este foarte folositoare, fiind o modalitate de a pune ordine în realitatea haotică din jurul nostru, tocmai pentru a o putea înţelege

Dar

Aranjarea pe categorii este, in acelasi timp, periculoasă, deoarece aceste categorii crează anumite presupuneri sau predicţii: “Blondele sunt proaste” “Bărbaţii cu pielea închisă la culoare sunt violenţi” “Oamenii în vârstă sunt mai puţin dispuşi la schimbare”. Acestea sunt stereotipuri.

Creăm propria noastra realitate

Dar

Fiecare dintre noi poate să aibă percepţii foarte diferite şi deci, realităţi foarte diferite. Aceste diferenţe cauzează adesea neînţelegeri şi conflicte.

Aţi auzit povestea Scufiţei Roşii? Suntem siguri că da.

L-aţi ascultat vreodată pe lup? Probabil ca nu.

Ascultaţi-l pe lup, vă rugăm, doar pentru câteva momente. Să vedem ce are el de spus.

·        Stereotipuri şi prejudecăţi

Stereotipul este ca o ştampilă, care multiplică de mai multe ori o imagine după un singur şablon. Walter Lippmann, în cartea sa din 1920 Opinia Publică, a folosit termenul pentru a descrie felul în care oamenii isi pun semenii în diverse categorii – le pun ştampile – după anumite caracteristici ale acestora.

A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru, prin care simplificăm realitatea complexă, pentru ca mintea şi corpul nostru sa dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari.

Stereotipia, în relaţiile sociale, are o funcţie utilă: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul şi planifica reacţiile.

Dar

A crea stereotipuri poate fi periculos. Stereotipurile culturale conduc la prejudecăţi, la opinii negative despre ceilalti. Stereotipurile şi prejudecăţile sunt obstacole majore in comunicare şi, mai mult decât atât, sunt cauzele unor acţiuni şi emoţii negative. Prejudecăţile care sunt bazate pe ultrasimplificarea oricărei rase de oameni într-un stereotip îngust şi negativ, pot avea consecinţe tragice precum discriminarea, violenţa şi, în cazuri extreme, genocidul.

Deseori oamenii au stereotipuri legate de:

-         Vârsta: toţi adolescenţii iubesc rockul şi nu respectă pe cei mai în vârstă

-         Sex: bărbaţii doresc un singur lucru de la femei

-         Rasă: toţi chinezii arată la fel

-         Religie: toţi cei care sunt de religie islamică sunt terorişti

-         Vocaţie: toţi avocaţii sunt lacomi

-         Naţionalitate: toate persoanele de etnie roma sunt murdare

-         Locuri: toţi oamenii care trăiesc în oraşul X sunt leneşi

-         Lucruri: toate ceasurile elveţiene sunt perfecte

Stereotipurile au patru caracteristici principale6:

-         Sunt mult mai simple decât realitatea

-         Se obţin mai degrabă de la „mediatori culturali”, decât prin proprie experienţă

-         Sunt false prin insasi natura lor

-         Atunci când sunt dobândite în copilărie sunt foarte greu de schimbat şi rămân cu încăpăţânare în mintea noastră, colorand percepţiile şi comportamentele noastre

·        Percepţiile asupra relaţiilor

Putem percepe relaţiile cu alţii în baza a trei roluri metaforice: părinte, adult şi copil.

	P		P

	A				A

	C		C

Dacă un individ intenţionează să se relaţioneze cu altul, ca de la adult la adult, dar este perceput ca un părinte care vorbeşte copilului, interacţiunea dintre cei doi va crea neînţelegeri şi resentimente.

·        Perspective şi metaperspective

Laing a identificat trei nivele ale gândirii, care complică si mai mult comunicarea interpersonală:

Perspectiva directă

Ion nu o iubeşte pe Maria

Maria nu îl iubeşte pe Ion

Metaperspectivă

Ion crede că Maria îl iubeşte

Maria crede că Ion o iubeşte

Metametaperspectivă

Ion crede că Maria crede că el o iubeşte

Maria crede că Ion crede că el o iubeşte

Nici unul nu doreşte să îl rănească pe celălalt. Decât să comunice deschis şi să rezolve neînţelegerea, s-ar putea ca ei să se căsătorească.

Dacă această sistematizare vi se pare complicată, vă spunem doar că nu e nimic în comparaţie cu situaţiile din viaţa reală.

Dacă o persoană crede (în mod eronat) că unul din colegii săi îl displace, el începe să se comporte de o aşa manieră încât colegul respectiv începe să creadă că persoana nu îl place deloc. În acest fel, amândoi sunt convinşi că unul nu îl place pe celălalt, deşi totul se bazează doar pe interpretarea subiectiva a sentimentelor lor. 

Atunci când este vorba de comunicare inter-culturală, aceste probleme sunt şi mai greu de depăşit.

·        Diferenţa între sexe

Allan şi Barbara Pease descriu în cartea lor “ De ce bărbaţii se uita la meci şi femeile in oglinda” – într-o manieră destul de amuzantă - un lucru foarte serios: diferenţele care există între bărbaţi şi femei în felul lor de a comunica. Autorii demonstrează că diferenţele au fost create de funcţiile pe care bărbaţii şi femeile le-au avut de-a lungul mileniilor, în efortul lor de a supravieţui: bărbaţii erau vânători, iar femeile creşteau copiii, concentrându-se pe păstrarea relaţiilor. Ca un rezultat direct al acestor funcţii diferite, minţile lor s-au specializat în feluri diferite şi, cercetările demonstrează că:

Mintea bărbaţilor are mai puţine centre de vorbire decât cea a femeilor

Mamele, fiicele şi surorile vor vorbi adeseori în numele bărbaţilor din familie. Spre exemplu, încercaţi să întrebaţi un băieţel de cinci ani: Ce mai faci? şi, imediat, mama sau sora vă vor răspunde: Foarte bine, mulţumesc.

Din acelaşi motiv, femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii

“Odată nu am vorbit cu soţia mea timp de şase luni – povesteşte un bărbat. Pur şi simplu nu am vrut să o întrerup.”

Un bărbat vorbeşte în medie 2000 pana la 4000 de cuvinte pe zi, ceea ce reprezintă o treime din cantitatea vorbită de o femeie. Această diferenţă devine vizibilă atunci când bărbatul şi femeia mănâncă împreună la masă, dupa o zi de munca. El şi-a terminat rezerva de cuvinte, în timp ce ea mai are multe de spus. Ascultaţi-i. Vă sună familiar?

Bărbaţii se întrerup în timp ce vorbesc, doar dacă între ei există rivalitate sau relatii agresive

“Nu mă mai  întrerupe”  ţipa bărbatii la femei, in toata lumea şi în toate limbile.

Declaraţiile bărbaţilor includ întotdeauna soluţii la problemele despre care ei discută, aşa că simt nevoia să vorbească fără să fie întrerupţi. Pentru o femeie, această situaţie  e cât se poate de stranie, deoarece intenţia ei principală atunci când vorbeşte este să construiască relaţii şi mai puţin să rezolve probleme.

Femeile pot vorbi despre mai multe lucruri deodată; bărbaţilor le place să se concentreze doar pe un singur subiect, unul dupa altul.

Atunci când vorbiti cu un bărbat, vorbiti simplu şi doar despre un singur subiect. Spre deosebire de un bărbat, o femeie poate să facă mai multe lucruri deodată, cum ar fi să asculte, să vorbească despre mai multe subiecte şi să observe in acelasi timp diverse lucruri.

COMPORTAMENTELE EMIŢĂTORULUI

·        Sensuri diferite ale cuvintelor

Adeseori, nu suntem capabili să alegem cuvintele potrivite pentru ceea ce am dori să exprimam. De remarcat că, pentru persoane diferite,  acelaşi cuvânt poate să aibă sensuri diferite.

·        Ascunderea sentimentelor şi a gândurilor

Aşa cum armata codifică mesajele pe care le transmite, pentru motive de siguranţă naţională şi noi putem hotara să ne codificăm mesajele pentru motive de securitate personală. Sau, pur şi simplu, pentru că am fost instruiţi, încă de mici, să ne exprimăm indirect atunci când este vorba de anumite subiecte sau sentimente.

Unul din motivele principale ale unei comunicări defectuoase este obiceiul de a face presupuneri, de a ghici.

Putem observa cu uşurinţă comportamentul unei persoane, putem să îi auzim cuvintele şi să îi vedem faptele

Dar

Putem doar presupune, putem doar sa ne imaginam ce înseamnă cuvintele şi faptele respective, ce ganduri si sentimente se ascund in spatele lor

Gândurile şi sentimentele unei persoane sunt deseori ascunse cu foarte mare grijă şi, prin urmare, nu sunt observabile direct, aşa cum sunt comportamentele.

·        Emiţătorul poate fi orb la emoţiile sale sau orbit de către acestea

Emoţiile ne ajută să ne conturăm valorile, să ne stabilim direcţia şi scopul în viaţă. Sunt o parte fundamentală a motivaţiilor noastre şi ne dau acele chei cu care găsim soluţii problemelor noastre. 

Este important să ne recunoaştem propriile sentimente, să fim conştienţi de bogăţia noastră interioară. Această abilitate ne poate ajuta să depăşim multe probleme de comunicare.

Uneori, în loc să fim orbi la propriile noastre emoţii, suntem adeseori orbiţi de către acestea. Sentimentele intense pot bloca capacitatea noastră raţională. Situatia o numim “a fi sub impactul unor emoţii puternice”. Atunci când oamenii sunt conduşi de emoţiile lor de o aşa manieră încât nici o logică sau voinţă nu pot avea vreo influenţă asupra lor, se comportă în detrimentul lor şi al altora. În asemenea situaţii, o comunicare eficientă poate ajuta enorm.
COMPORTAMENTELE RECEPTORULUI

·        Auzim prin propriile noastre filtre

Avem multe filtre care distorsionează ceea ce auzim.

Avem filtre de atenţie care ne ajută să nu fim copleşiţi de cantitatea în creştere de sunete şi informaţii.

Avem filtre emoţionale care blochează sau ne distorsionează înţelegerea realitatii.

Avem propriile noastre aşteptări, care ne deformează comportamentul.

·        Atentia receptorilor pot fi cu uşurinţă distrasa

Atunci când emiţătorul vorbeşte mulţi receptori sunt neatenti. Unul dintre motivele care stau la baza unei ascultări neatente (acelasi motiv poate sta la baza unei ascultari atente) este acela că oamenii gândesc mai repede decât vorbesc. În timp ce ascultăm, avem mult timp liber pentru a ne gândi. O rată medie de vorbire este cuprinsa intre 125-150 de cuvinte pe minut. Această medie este mică si înceată pentru ureche şi creier, care pot procesa cam de patru ori mai mult şi mai repede.   

·        Reacţii care blochează comunicarea

Deseori, receptorii reactioneaza in moduri care, potrivit cercetarilor, conduc la blocarea comunicarii, cresterea distanţei emoţionale între oameni şi descresterea eficienţei celorlaţi de a rezolva problemele.

Aceste reactii au fost împărţite în trei mari categorii:

Emiterea de judecati privind  o altă persoană

o       Critica

Mulţi dintre noi cred că fara a fi critic, cealaltă persoană nu se va schimba niciodată. Şi mai cred că este responsabilitatea lor să faca o evaluare negativă a acţiunilor sau atitudinilor altei persoane si sa i-o aduca la cunostinta.

o       Punerea unei etichete

În faţa noastră nu mai e o persoană, ci doar un anumit tip de persoană: “eşti doar un alt bărbat insensibil”. Etichetarea, înjosirea  celeilalte persoane ne împiedică să cunoaştem cu adevărat cealaltă persoană.

o       Diagnosticarea

De cate ori ati auzit „te pot citi ca pe o carte”. Va aduceti aminte probabil cum comunicarea, dintre dvs si cel care se lauda ca va poate pune un diagnostic, a fost blocată.

Oferirea de soluţii

o       Comanda

O comandă este o soluţie aplicată cu forţa şi susţinută de forţă. În astfel de situaţii, oamenii se pot pune în defensivă şi pot căpăta resentimente. Sabotajul ar putea să fie un rezultat al rezistentei in executarea comenzii. Comanda implica presupunerea că judecata celuilalt nu e bună şi astfel poate afecta respectul  de sine a persoanei respective.

o       Ameninţarea

O ameninţare este o soluţie aplicată, care insistă pe pedeapsa care urmeaza in cazul in care soluţia nu va fi corect implementată. Ameninţările produc acelaşi tip de sentimente negative ca acelea provocate de comandă: “vei face ce îţi spun, dacă nu.....”

o       Morala

Multor persoane le place să-şi argumenteze soluţia prin forţa autorităţii morale sau teologice pe care o au: “este corect să facem ceea ce facem”; “ar trebui să-i spui că îţi pare rău”. Morala creaza sentimente de nelinişte, stimulează resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane.

o       Sfatul

Darea unui sfat este o capcană întâlnită frecvent atunci când cineva ne vorbeşte de problemele sale. Dar, ce este în neregulă cu darea unui sfat? Deseori, datul unui sfat este perceput de către cealaltă persoană ca o insultă la inteligenţa sa. Şi asta, deoarece presupune o lipsă de încredere în capacitatea persoanei respective de a-si  putea rezolva singură problemele. Şi, arareori, sfătuitorul înţelege implicaţiile gestului său. Sfătuitorul pare să nu îşi dea seama de complexitatea situatiei si a sentimentelor care sunt ascunse sub suprafaţa lucrurilor.

Evitarea preocupărilor celuilalt

o       Devierea de la subiect

Una din modalităţile cele mai frecvente de a schimba o conversaţie de la preocupările celeilalte persoane catre propria preocupare se numeşte deviere. Devierea apare atunci când oamenilor le lipsesc abilităţile de a asculta eficient. În alte situaţii, devierea de la subiect apare atunci când oamenii se simt inconfortabil in prezenta emoţiilor care se nasc în timpul conversaţiei.

o       Argumentul logic

Atunci când persoanele sunt stresate sau când sunt in conflict, a oferi soluţii logice poate fi frustrant. Logica se bazează pe fapte şi evită analiza sentimentelor. Totuşi, sentimentele pot să fie chiar principalul subiect al stresului sau al conflcitului. Folosirea logicii, chiar dacă este nevoie cu adevărat de ea, poate fi riscanta si poate bloca comunicarea.

CUM SĂ DEPĂŞIM OBSTACOLELE CARE STAU ÎN CALEA COMUNICĂRII

ASCULTÂND, ASCULTÂND, ASCULTÂND

Din moment ce avem două urechi şi doar o gură, ascultatul s-ar putea să fie una din abilităţile cele mai importante de comunicare. Această glumă ascunde un mare adevăr. Petrecem mai mult timp ascultând, dceât făcând orice altceva: un studiu a arătat că 70% din timpul nostru cât suntem treji este comunicam, din care prin scris 9%, citit 16%, vorbit 30% şi ascultat 45%.

Din păcate, puţini oameni sunt buni ascultători. Ascultatul este mult mai mult decât auzitul cu propriile noastre urechi. Ascultatul este o combinaţie între a auzi ceea ce cealaltă persoană spune şi implicarea noastră  în a intelege ceea ce persoana respectivă spune.

Ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi de a răspunde celeilalte persoane, care duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor care stau în calea în comunicării. Există diferite metode ale ascultarii active [1]:

Confirmări

Confirmările includ semnale verbale, vizuale şi non-verbale, precum şi sunete care îl fac pe vorbitor să înţeleagă că îl ascultăm cu interes şi cu respect, cum ar fi: semne din cap, înclinarea corpului, contactul vizual, cuvinte cum ar fi  “ah, da, cu adevărat?”, “spune-mi mai multe”, „ te aud, aşa deci”,” prin urmare”, „vad”, „da”.

Tăcere atentă

“Tăcerea e de aur, cuvintele sunt de argint”. A păstra tăcerea este dificil, dar atunci când reuşim, suntem capabili să aflăm mai multe informaţii de la vorbitor. Majoritatea celor care ascultă nu se simt confortabil atunci când tac dar, în timpul în care nu vorbesc, în loc să isi lase mintea să le umble prin alte părţi, ar trebui: a) să observe expresia facială a vorbitorului, atitudinea şi gesturile sale, şi să încerce să le interpreteze; b) să îşi imagineze ceea ce vorbitorul simte şi c) să hotărască care este cel mai bun răspuns de dat.

Întrebări

Ideea de apune întrebări pare să intre în contradicţie cu ideea de a asculta. Dar, un ascultător activ pune întrebări tocmai pentru a arăta vorbitorului interesul său în ce priveşte: a) ceea ce vorbitorul a spus şi b) de a şti mai multe, pentru a înţelege mai bine punctul de vedere al vorbitorului.

Întrebările deschise sunt preferabile celor închise, deoarece dau posibilitatea vorbitorului de a se deschide, de a explora gândurile şi sentimentele sale. De asemenea, este important de a pune întrebări câte una pe rând.

Parafrazare

Parafrazarea se concentrează pe conţinutul transmis de vorbitor, făcând rezumatul a ceea ce a spus, tocmai pentru a lămuri şi a confirma înţelegerea corectă a celor transmise. Paşii unui proces de parafrazare sunt:

(a)    Daţi posibilitatea vorbitorului să termine ce are de spus. 

(b)   Reformulaţi, cu propriile cuvinte, ce credeţi că vorbitorul a spus.

(c)    Dacă vorbitorul vă confirmă înţelegerea, continuaţi conversaţia

(d)   Dacă vorbitorul vă indică că aţi înţeles greşit, rugaţi vorbitorul să repete. “Nu am înţeles, vrei să repetaţi ce aţi spus?”

Există doar o singură capcana atunci când folositi parafrazarea: nu o folositi prea des!

Reflectarea sentimentelor

Aceasta implică reflectarea emoţiilor vorbitorului pe care ea sau el le comunică. Nu pierdeţi dimensiunea emoţională a unei conversaţii, prin concentrarea în exclusivitate pe conţinut. Încurajaţi vorbitorul să vorbească despre sentimentele sale - acestea pot fi bucurie, tristeţe, frustrare, furie sau durere. Reflectarea sentimentelor îl va ajuta pe vorbitor să îşi înţeleagă propriile emoţii şi să găseasca calea spre rezolvarea unei probleme.  Pentru a înţelege şi a reflecta sentimente:

(a)    Observaţi cuvintele despre sentimente pe care vorbitorul le foloseşte

(b)   Dacă vorbitorul nu foloseşte deloc cuvintele care să exprime sentimentele  - şi asta deoarece suprimarea sentimentelor este atât de larg răspândită în cultura noastră, concentraţi-vă pe conţinut şi întrebaţi-vă: Dacă aş fi trecut printr-o experienţă similară şi dacă aş spune şi aş face următoarele lucruri, ce aş simţi?

(c)    Observaţi limbajul corpului: expresia feţei, tonul vocii, gesturile şi poziţia corpului

Reflectarea intelesului

Din moment ce o persoană ştie cum să reflecte sentimentele şi conţinutul separat, este relativ uşor să le pui pe amândouă într-o reflecţie cuprinzătoate. Ar fi de folos dacă aţi folosi formula: “Tu simţi (introduceţi sentimentul în cauză) deoarece (introduceţi evenimentul sau alt conţinut asociat cu sentimentul respectiv )”.

Reflecţii care sumarizează

O reflecţie care sumarizează este o declaraţie pe scurt a principalelor teme şi sentimente pe care vorbitorul le-a exprimat de-a lungul unei discuţii.

O sumarizare eficientă poate ajuta vorbitorul să aibă o coerenţă mai mare, o mai bună înţelegere a situaţiei şi puterea de a trage concluzii.

CITIND, CITIND, CITIND LIMBAJUL CORPULUI

De la începutul omenirii, comunicarea non-verbală sau limbajul corpului a fost o modalitate de comunicare interpersonală folosita cu mult înaintea vorbirii. Dar, doar în trecutul recent, cercetătorii în comportamentul uman au început să facă observaţii sistematice asupra intelesului semnalelor non-verbale.

Într-un mesaj, cuvintele sunt purtătoare eficiente de informaţii faptice. Conţinutul unei conversaţii poate fi important. Dar, doar atunci când sunt implicate si sentimente, conţinutul captează cu adevarat atenţia. De cele mai multe ori, mesajul, fapta si sentimentul laolata, sunt exprimate prin elemente non-verbale. 

A fi capabil să citeşti limbajul corpului este una din abilităţile cele mai importante ale unei comunicări eficiente. Pentru a face acest lucru, trebuie să:

Va concentrati atenţia pe factori cheie:

Expresia feţei – în special ochii şi tonalitatea vocală sunt elocvente

Tonul vocii dă informaţii despre ceea ce vorbitorul simte: furie, plictiseală, depresie, entuziasm

Ţinuta corpului şi gesturile – mişcările capului, picioarelor şi a mâinilor scot în evdenţă nivele ale respectului de sine şi ale energiei interioare

Hainele şi stilul personal oferă indicii despre caracteristicile personale

Observaţi diferenţele

Atunci când există o diferenţă între cuvinte şi limbajul corporal, ambele mesaje sunt importante. Căutaţi înţelesurile într-o astfel de situaţie.

Fiţi conştient de propriile sentimente şi reacţii corporale

Comunicarea non-verbală poate scăpa de sub controlul nostru şi poate declanşa anumite reacţii. Devenind conştient de reacţiile propriului corp, deveniţi mai sensibili la ceea ce alte persoane simt.

Reflectaţi sentimentele către cei care le-au exprimat

Interpretaţi semnalele non-verbale în context. Uneori, limbajul corpului este foarte clar şi neambiguu dar, alteori, poate fi dificil de descifrat. Prin stăpânirea artei şi a  ştiinţei de a decodifica semnalele non-verbale, puteţi îmbunătăţi comunicarea şi depăşi obstacolele care stau în calea acesteia.

VORBIND

Ca vorbitor atunci cînd trimiteţi un mesaj ar trebui:

·        Să ştiţi ceea ce doriţi să spuneţi şi să o faceţi de o manieră clară, cu respect şi sensibilitate faţă de ascultător.

·        Verificaţi sau construiţi o înţelegere comună asupra cuvintelor pe care le folosiţi, deoarece cuvintele pot avea sensuri diferite pentru oameni diferiţi, în special dacă aceştia provin din culturi şi medii educaţionale diferite.

·        Folosiţi un limbaj care duce la scăderea tensiunii, rezistaţi tentaţiei de a face atacuri la persoană şi acuzaţii, prin înlocuirea acuzatorului tu, cu declaraţii mai puţin provocatoare de tip eu.

Observaţi diferenţa?

Am sentimentul că nu am fost înţeles.

Tu chiar nu mă asculţi.

Declaraţiile de tip tu dau sentimentul unei acuze, a unui atac, dau sentimentul de manipulare şi pedepsire, de încercare de a schimba comportamentul celeilalte persoane.

Declaraţiile de tip eu vorbesc de propria experienţă, fără a ataca sau a critica pe alţii, doar pentru că aceştia nu răspund  la propriile tale nevoi. Aceste declaraţii pot opri escaladarea ostilă a unui proces, clădind încrederea şi sensibilitatea. Presupunerea este că dacă oamenii văd ceea ce eşti tu cu adevărat, ceea ce simţi cu adevărat sau ceea ce doreşti cu adevărat, atunci ei vor încerca să răspundă de o manieră corespunzătoare .[2]

·        Încercaţi să vă înţelegeţi sentimentele, să vă exprimaţi emoţiile şi gândurile prin cuvinte potrivite, prin acţiuni corespunzătoare, printr-un comportament asertiv.

·        Percepeţi relaţiile cu cealaltă prsoană ca fiind relaţii intre doi adulţi.

TRAINING PENTRU DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE COMUNICARE

Citind această broşură, vă veti putea îmbunătăţi înţelegerea şi cunoştinţele referitoare la conceptele de bază privind comunicarea. Dar, numai citind, nu va veti putea îmbunătăţi abilităţile de comunicare.

Pentru dezvoltarea abilitatilor va trebui să învatati experimentand, în cadrul unui program de training interactiv si participativ.

Pe baza experienţei noastre putem afirma că un nivel eficient de comunicare poate fi atins numai prin participarea in programe de training intensive şi bine concepute. Vă încurajăm să fiţi critici atunci când selectaţi programul de training pe comunicare la care sa participati. Training-ul va trebui să fie conceput, adaptat si livrat pentru a satisface nevoile dumneavoastră specifice de învăţare.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre programele noastre de training, concepute pentru a va îmbunătăţi abilităţile dumneavoastră de comunicare, descrise în această broşură, vă rugăm să ne contactaţi la: