Comunicarea în cadrul grupului

                                                                        

REFERAT

Comunicarea în cadrul grupului

METODE ŞI TEHNICI DE CUNOAŞTERE A GRUPURILOR

Metoda “Profilul psihosocial al grupului”

     Oamenii  traiesc  organizaţi  în  grupuri  deoarece  sunt  fiinţe  sociale. Un  grup  social  reprezintă  un ansamblu  de  indivizi  între  care există relatii bine definite şi în  care fiecare individ are conştiinta apartenentei la grup.

Membrii  unui  grup au o anumită  structură , funcţionează după unele reguli prestabil 16416m1224q ite, au interese comune şi urmăresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate.

Metodele de investigatie a grupului sunt puţine, iar acestea care exista sunt, cele mai multe dintre ele, adaptari ale metodelor folosite în studierea personalitatii individului. Psihologia de grup este diferită de suma psihologiilor fiecarui individ ce îi apartine, de aceea se simte nevoia unor modalităţi noi, specializate, proprii cunoasterii grupurilor.

Pedagogia  este  o  muncă  ce  necesită o activitate de grup. În  acest caz  grupul are o dimensiune  restransă  (de la 2-3 persoane,  la  maxim 30 persoane), şi  este  cunoscut   in literatura de specialitate ca fiind un grup mic.                     Într-un  astfel  de grup  oamenii  simt  nevoia  unor atitudini de receptivitate şi prietenie.

Pentru ca un grup şcolar sa ajungă la atingerea scopurilor, este necesar ca organizatorul şi conducatorul acestuia să aibă informaţii despre caracteristicile grupului, să cunoască deci psihologia sa.

„Intelectul nu realizează nimic prin sine însuşi”, spunea Aristotel, iar psihologia modernă n-a făcut decât să confirme  această  lege.         Inteligenţa este un lucru ciudat. Unii oameni despre care se crede ca ar fi inteligenţi au rezultate groaznice la testele standardizate. Oamenii care salvează vieţi nu  sunt  întotdeauna inteligenţi  şi unii oameni  autişti  pot  citi , aduna,  sau  scrie  mai  repede  sau  mai  bine  decat oamenii  cu  un  coeficient de inteligenţă înalt.  Realizând  că  sunt multe tipuri distincte de inteligenţă putem inţelege inteligenţa mult mai bine.

Caracterizarea omului ca reprezentând fiinţa inteligentă  este  valabilă  în această formă generală, cât şi în oricare din concretizările sale, tocmai în virtutea existenţei mai  multor tipuri de inteligenţă.

Profesionalizarea indivizilor în diferite domenii de activitate duce la formarea şi dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligenţă, care  reprezintă fie aplicarea şi amplificarea inteligenţei generale, fie valorificarea inteligenţei fluide, fie  rezultatul  învăţării  şi   educaţiei într-un domeniu determinat de activitate.

Putem menţiona, din acest punct de vedere, inteligenţa matematică ,  inteligenţa  generală , inteligenţa tehnică.

Dintr-un punct de vedere asemănător, care evidenţiază dimensiunile multiple ale inteligenţei, unii autori vorbesc despre inteligenţa multiplă.

Astfel, Howard Gardner stabileşte, în acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligenţă despre care el a spus că pot fi  diferenţiate  după  un număr de observaţii. De exemplu, dacă cineva a suferit o rană pe creier, dar abilitatea sa a rămas intactă, atunci aceasta inseamnă ca acea abilitate este o formă de inteligenţă.

O altă observaţie apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte.

Cele iniţial şapte tipuri de inteligenţă sunt : lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală, kinestezică, intrapersonală şi interpersonală, carora le-a mai adăugat inteligenţa naturalistă.

Aceste tipuri de inteligenţă, împreună cu abilităţile si ocupaţiile cel mai des intâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în urmatorul tabel:

Tipul de inteligenţă	Abilităţi	Ocupaţii
Lingvistică	legate de limbă cititul scrisul	scriitori oratori profesori
logico-matematică	matematice logice analitice	oameni de stiinţă filozofi matematicieni
Spaţială	înţelegerea şi manipularea legăturilor spaţiale	artişti ingineri arhitecţi
Muzicală	compunerea şi interpretarea de piese muzicale	muzicieni compozitori
Kinestezică	atletice	atleţi individuali sau în echipă
Intrapersonală	înţelegerea şi cunoaşterea sinelui
Interpersonală	înţelegerea şi cunoaştera celorlalţi	consultanţi terapeuţi

Comunicare  reprezintă  înştiinţare,  ştire, veste, raport, relaţie, legătură.  Cam  acestea  ar fi sinonimele care ne sunt oferite de către dicţionarul explicativ pentru comunicare.  Deşi pare simplu înţelesul comunicării este mult  mai complex şi plin de substrat.

Comunicarea  are  o  mulţime  de  înţelesuri, o  mulţime de scopuri  şi  cam tot atâtea metode de exprimare şi manifestare.  Nu există o definiţie concretă a comunicării însă se poate spune cel puţin că, comunicarea înseamnă transmiterea intenţionată a datelor, a informaţiei.

Ce se înţelege prin comunicare:

Ø    o provocare constantă pentru psihologia socială;

Ø    o activitate;

Ø    satisfacerea nevoile personale;

Ø    legătura între oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decât  o legătură verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii trăiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deţină in comun aceste lucruri.

Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie să aibă în  comun  scopuri , convingeri aspiraţii, cunoştinţe - o înţelegere comună -  "acelaşi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea  este  cea care asigura dispoziţii emoţionale şi  intelectuale  asemănătoare,  moduri  similare de a răspunde la aşteptări şi cerinţe.

Lucrarea “Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare”, elaborata de Mielu Zlate si Camelia Zlate oferă şi ea  o  serie de metode  şi tehnici  de cercetare  a grupurilor sociale, produse in psihologia de specialitate sau imprumutate si adaptate de la stiintele invecinate.

Printre aceste metode se numară:

Ø    Tehnica sociometrică,

Ø    Autobiografia grupurilor,

Ø    Observatia sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informationale,

Ø    Determinarea personalitatii interpersonale,

Ø    Profilul psihologic al grupurilor;

Există multe situatii în viaţa socială în care este foarte utilă aplicarea metodelor de cunoastere a grupurilor, ca de exemplu:

1)     Inceperea  activitatii  cu  un grup necesită detinerea unor informatii despre el. Intr-o astfel de situatie, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la performantele sau la aspiratiile lor, el va obtine caracteristici psihoindividuale, nu unele psihosociale. De aceea este foarte necesara utilizarea metodelor “autobiografiei” si “profilului psihologic” al grupului.

2)     Aprecierea  gradului de participare al fiecarui elev individual sau a  intregului grup la activitatea de seminar necesita utilizarea  metodei  “ observatiei  sistemice  pe baza categoriilor interactionale” elaborate de Bales.

Astfel se poate aprecia continutul si calitatea celor discutate, numarul participantilor la discutii si felul in care s-au implicat ei in rezolvarea problemelor ridicate.

3)     Aprecierea eficientei grupului in functie de relatiile dintre membrii acestuia, de atmosfera creata in grup , se poate face utilizand “tehnica sociometrica”. Aceasta metoda analizeaza relatiile afectiv-simpatice, deci relatiile de simpatie sau antipatie manifestate de membrii grupului.

4)     În situatiile de selectie sau promovare a oamenilor si in cele de formare sau reconstituire a grupurilor sociale, este necesara luarea in considerare a criteriilor de ordin psihologic si psihosocial , a trasaturilor de personalitate, relatiilor din cadrul grupurilor si atmosfera de grup. Stabilirea tipului de “personalitate interpersonala” al grupului  poate fi de mare folos in atingerea acestor obiective.

Rolul aplicarii metodelor de cunoastere a grupurilor sociale este acela de a-l ajuta pe cercetatorul, organizatorul sau conducatorul unui astfel de grup de a culege cat mai multe informatii referitoare la grupul in cauza, de a intelege functionarea sa si a comportamentelor de grup. Daca acesta reuseste sa atinga  scopurile prezentate, va fi capabil sa anticipeze cu usurinta evolutia viitoare a grupului.

Comunicarea se realizează pe trei niveluri:

1. Logic

2. Para verbal

3. Non verbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel para verbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul non verbal  (expresia faciala, poziţia, mişcarea, îmbrăcămintea  etc.).

Dacă intre aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace.

Daca insa intre niveluri exista contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

Tipuri de comunicare:

Ø    Comunicarea intra personală. Este comunicarea în şi către sine.

Ø    Comunicarea inter personală.  Este comunicarea între oameni.

Ø    Comunicarea de grup.  Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alţi oamenii.

Ø    Comunicarea de masa.  Este comunicarea primită de sau folosita de un număr mare de oameni.

Scopul comunicării:

         · sa informam pe alţii.

· sa atenţionam pe alţii.

· sa explicam ceva.

· sa distram.

· sa descriem.

· sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele înţelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

a.   Forma comunicarii

Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, încât au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, când semnele sunt facute pe foaia de hârtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii.

b. Mediul comunicarii

Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.

Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.

c. Media

Sunt acele mijloace de comunicare în masa care s-au constituit într-un grup propriu.

Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte între cel care comunica si cel care recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmisă informaţia, reprezintă unealta comunicării.

În prima categorie intră limbajul. Limbajul reprezintă codul comunicării, este liantul între cel ce transmite informaţia , emiţător , şi cel ce primeşte informaţia, receptor. Limbajul determină forma comunicării. El este de trei feluri:

Limbaj verbal.

Limbaj non verbal.

Limbaj scris.

Judecata, sinele şi societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personală şi interpersonala. Interactiunea simbolică subliniază importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.

Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane şi o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.

Comunicarea are o foarte mare influenţă asupra personalităţii deoarece in ziua de azi individul se defineşte in funcţie de ceilalţi iar comportamentul reprezintă o construcţie a persoanei in interacţiunea cu ceilalţi. Interacţiune atrage concomitent comunicare.

In felul acesta, definirea unei situaţii nu este niciodată strict individuala, deşi apare astfel; in acelaşi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalţi, ci introduce note personale in orice evaluare si răspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atât cresc şansele de a se crea personalităţi puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate şi integrarea în aceasta.

Lipsa comunicării atrage o îndepărtare iminenta faţa de grup, echipa, societate, etc.

Daca luam în discuţie termenul de grup observam căci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul înseamnă reguli, reputaţie, ţel, munca în echipă,  etc  .  Sensuri  determinate  de  interacţiune deci de comunicare.  Atâta timp cât există o bună comunicare  există  şi un randament maxim, însă dacă aceasta lipseşte se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rău.

Funcţionarea unui grup mai mare se bazează pe reţeaua care conectează diferite parţi ale sale si-i asigura coerenta.  Nuanţa pe care o introduce Blumer  ar putea chiar surprinde: "O reţea sau o instituţie nu funcţionează in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinţe: ea funcţionează pentru ca persoanele aflate in diferite puncte  fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situaţia in care sunt chemate sa acţioneze"

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care noi ne naştem. Noi învăţăm să comunicăm. De aceea trebuie sa studiem ce învăţăm ca să  putem folosi cunoştinţele noastre mai eficient.

Orice comunicare implica creaţie si schimb de înţelesuri. Aceste înţelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevărată nevoie sa "citească" înţelesul tuturor acţiunilor umane. Observarea si înţelegerea acestui proces poate sa ne facă sa fim mai conştienţi referitor la ce se întâmpla când comunicam.

Este o altă lectură a comunicării si semnificaţiei sale legata de data

aceasta de procese sociale de adâncime, cum ar fi conservarea identităţii si coeziunii, exercitarea funcţiei vitale de integrare sociala, de menţinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fără comunicare: nici in cea de dobândire a unei experienţe comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acordului asupra unor probleme si dezlegări.

PROFILUL PSIHOSOCIAL AL GRUPULUI

 

Este o metodă de reprezentare grafica a rezultatelor unor masuratori facute prin utilizarea diferitelor probe, fie pe un individ in parte, fie pe un esantion de subiecti.

Cu ajutorul unor teste sau a altor modalitati, se determina nivelul de dezvoltate al diferirelor capacitati psihice globale ale individului si a elementelor componente ale acestora, ca de exemplu:

Ø    Gândirea – rapiditatea, ritmul, flexibilitatea,  creativitatea,

Ø    Atenţia – stabilitatea, concentrarea, volumul, distributia, mobilitatea,

Ø    Memoria – rapiditatea intiparirii, trainicia pastrarii, exactitatea, promptitudinea si completitudinea reactualizarii datelor memorate,

Ø    Alte capacitati precum: imaginatia, afectivitatea, aptitudinile, motricitatea, temperamentul, caracterul.

Fiecare caracteristică are în final o anumită valore. Daca se asează toate aceste valori pe verticală, iar apoi sunt unite printr-o linie, se obtine o figură asemănătoare siluetei umane. Din acest motiv metoda este numita “profil psihologic”.

Aceasta metoda are menirea de a vizualiză performantele obtinute de un individ, sau a unui grup la o serie de probe, avand si posibilitatea compararii rezultatelor obtinute de o persoana in diferite perioade de timp, sau a rezultatelor obtinute de diferiti indivizi la acelasi moment.

Se pot remarca doua puncte in profilul unui individ:

a)   Puncte slabe  –  care  necesita  interventii  educative,  remedieri  sau    ameliorari.

b)               Puncte forte  –  elementele  de  sprijin în vederea desfasurarii  unor  comportamente eficiente.

Pentru ca aceste trasături ale indivizilor să fie convertibile la trasături psihice ale unui grup, trebuie să se ţina cont de câteva aspecte ale grupului:

1)   Stabilirea unor particularitati ale grupului care urmeaza sa fie masurate iar apoi vizualizate sub forma profilului. Alegerea acestor particularitati se face in functie de scopul urmarit (daca se doreste aflarea multor informatii, se vor utiliza majoritatea proprietatilor grupurilor mici; daca se doreste caracterizarea grupului dupa proprietatile esentiale, se face apel doar la o parte a lor).

Cele mai utilizate proprietati sunt:

Ø    Consensul (existenta atitudinilor asemanatoare in grup),

Ø    Conformismul  ( respectarea normelor de grup),

Ø    Autoorganizarea  (capacitatea grupului de a se organiza singur),

Ø    Coeziunea (unitatea grupului),

Ø    Eficienta  (indeplinirea obiectivelor),

Ø    Autonomia (independenta),

Ø    Controlul (grupul ca mijloc de control a actiunii membrilor sai),

Ø    Stratificarea (ierarhizarea statutelor),

Ø    Permeabilitatea (acceptarea altor membri),

Ø    Flexibilitatea (de manifestare a comportamentelor variate),

Ø    Omogenitatea (similaritate psihologica si sociala a membrilor),

Ø    Tonul hedonic (placerea apartenentei la grup),

Ø    Intimitatea (apropierea psihologica intre oameni),

Ø    Forta (taria grupului),

Ø    Participarea  (actionarea pentru grup),

Ø    Stabilitatea (persistenta in timp a grupului).

2)   Alcatuirea unui chestionar care sa se adreseze grupului si care sa contina proprietatile anterioare, dar transformate in intrebari. Se recomanda ca aceste intrebari sa fie clare, concise, sa contina cuvinte uzuale, pe intelesul tuturor, astfel incat sa permita elaborarea unor raspunsuri care sa concorde cu realitatea. Cea mai des intalnita formulare a intrebarilor este: “In ce masura…?

3)   Este foarte necesară stabilirea unitatilor de masură a proprietatilor respective. Cea mai utilizată este scara de atitudini de tip Lickert (cu cinci intervale), care da posibilitatea evaluarii gradului in care o anumita proprietate caracterizeaza grupul. Valorile scarii se pot interpreta astfel:

-         un punct – caracteristică apare intr-o masura foarte mică,

-         doua puncte – caracteristica e prezenta in mica masura,

-         trei puncte – caracteristica exista intr-o oarecare masura,

-         patru puncte – caracteristica e prezenta in mare masura,

-         cinci puncte – caracteristica apare intr-o masura foarte mare .

În realizarea profilului psihologic de grup este necesara urmarea etapelor:

a) Pregatirea grupului in vederealicarii chestionarului, care poate fi:

- o pregatire de continut – in care se explica termenii dificili.

- o pregatire tehnica (organizatorica) – in care se repartizeaza foile de raspuns fiecarui individ chestionat si instruirea grupului subiectilor de a raspunde la fiecare intrebare, notand in dreptul fiecareia numarul de puncte acprdat.

b) Aplicarea chestionarului - poate fi lucru individual sau dictarea fiecarei intrebari de catre cercetator si notarea raspunsului de catre subiecti.

c) Construirea profilului psihosocial al grupului – pe verticala sunt notate proprietatile, iar pe orizontala cele cinci unitati. In dreptul fiecarei proprietati se trec mediile rezultate de la toti membrii grupului. Unind punctele, vom obtine profilul psihosocial al grupului.

Realizarea acestui profil poate oferi informatii despre grup, precum:

- indica orientarea generala (pozitiva su negativa) a proprietatilor grupului social. Daca proprietatile sunt prezente in mare si foarte mare masura, grupul este bine organizat si structurat; daca proprietatile apar intr-o mica sau foarte mica masura, grupul este dezorganizat si conflictual.

-  arata masura si gradul in care fiecare proprietate este dezvoltata in grup, indicand ce caracteristica  trebuie imbunatatita.

-   arata cauzele probabile ale unei situatii de grup si unele efecte ce s-ar putea obtine.

Profilul  psihosocial  al grupului este  modalitatea prin care se poate realiza o buna cunoastere a grupului, a caracteristicilor lui generale si particulare. Cu ajutorul lui se pot lua decizii de ameliorare a unor probleme aparute intre membrii grupului, rezolvarea acestora ducand la o crestere a eficientei si o mai usoara atingere a obiectivelor comune. Este inlesnită de asemenea şi anticiparea functionalitatii viitoare a grupului.

Reflecţii si maxime:

"Pana de scris este mai puternică de cât sabia"

Shakespeare

"E în zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte."

M. Eminescu

"Cuvântul este sunet si culoare, e mesagerul gândului uman."

T. Vianu

"Cât de puternice sunt cuvintele drepte. "

Biblia

"Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire."

Rudyard Kipling

"Ca sa pregatesti o buna cuvântare spontana îti trebuie mai mult de trei saptamâni. "

Mark Twain

"Scrierea la persoana a treia deseori ne permite sa ne ascundem în spatele organizatiei. "

H. Schwartz

"Precizarea întelesului termenilor este cea dintâi precautie care se ia în orice discutie."

P. P. Negulescu

"O cuvântare fara scop specificat este ca o calatorie fara destinatie."

Ralph C. Emedley

Bibliografie:

ANDREI COSMOVICI

Psihologie generala

(Editura  Polirom –Iasi  1996)

M. ZLATE, C. ZLATE

“Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare”

( Editura Politica - Bucuresti 1982 )

FRANCOIS PAROT

“Dictionar de psihologie”

( Editura Humanitas - Bucuresti 1999 )

IONESCU C .POPESCU

``Elemente de psihologie si epistemologie genetica``

(Editura stintiifica si enciclopedica-Bucuresti 1981 )

DUMITRU CRISTEA

“Tratat de psihohlogie sociala”

( Editura ProTransilvania-Bucuresti 2000 )