METODE INTERACTIVE DE GRUP

METODE INTERACTIVE DE GRUP

INSTITUTOR:STANCA MARIA FĂGĂDAR

         Interdisciplinaritatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.

         Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune operatorie, deci, pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismel 24224t196y e gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. ,,Activ”este copilul care depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care intreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe.,,Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material ,,activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia.

         În timp ce IQ-ul creşte de la o generaţie la alta, QE (coeficientul emoţional) are tendinţa să scadă, determinat de noile transformări din societate. Astfel se accentuează individualismul şi egocentrismul individului.

         Considerăm că învăţarea prin cooperare oferă soluţia de echilibrare optimă IQ-QE şi ajută la autocunoaşterea copiilor, în speţa la cunoaşterea propriilor limite, dar le dezvoltă şi capacitatea de autoevaluare obiectivă în raport cu alţii.

         De fapt, ce urmărim noi să înveţe copiii noştri, ştiind că la această vârstă egocentrismul se manifestă puternic? Să se simtă legaţi de celelalte fiinţe umane, să le pese de binele altora, să se bucure de realizările ori cel puţin de încercările proprii şi ale celorlalţi; să rezolve probleme fără a se certa, să se iubească pe ei şi pe ceilalţi şi să arate această dragoste a lor şi celorlalţi, să treacă peste ocazia de a-i învinovăţi pe ceilalţi şi, în loc de aceasta, să caute căi de a ajuta la îmbunătăţirea unei situaţii, să înţeleagă că modul în care ,,jucăm” este cu adevărat mai important decât faptul de a pierde sau câştiga.

         Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne ale învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.

         Interdisciplinaritatea presupune o învăţare prin cooperare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.

         Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic, receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţa de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.

         Munca în perechi este o strategie frecvent utilizată în centrele: Alfabetizare, Ştiinţă, Artă şi Construcţii. Deseori un copil construieşte blocurile unui cartier, în timp ce perechea lui de joc adaugă elemente care să întregească construcţia planificată. Frecvent, educatoarea propune ca sarcină, identificarea şi gruparea personajelor pozitive şi a celor negative dintr-o poveste, munca realizându-se în perechi. Un copil repovesteşte perechii sale de joc momentele mai importante, celălalt alege şi arată imagini sugestive în ordinea desfăşurării evenimentelor; împreună alcătuiesc un colaj, apoi discută fiecare personaj, stabilind care sunt ,,bune” şi care sunt ,,rele”.

         Munca în echipă este un aspect al învăţării prin cooperare, ilustrând ideea de interdepedenţă pozitivă:,,un copil nu poate să reuşească fără ceilalţi”, Astfel solicităm copiii să lucreze în colaborare pentru a realiza diverse sarcini. De pildă, realizarea unei machete pentru centrul tematic, presupune ca fiecare copil din echipă să realizeze un element component, ori pavoazarea sălii de grupă, munca la colţul naturii, realizarea unor măşti pentru sărbătorile de iarnă, a unor expoziţii tematice. În asemenea activităţi, pe lângă obiectivele vizând învăţarea copiilor li se formeazî şi deprinderea de a munci în grup. La nivelul grădiniţei, învăţarea prin cooperare este o activitate frecvent utilizată în programul zilei.

         Cooperarea şi colaborarea se întâlnesc şi în jocurile de creaţie-jocuri de rol, în echipele formate, în cadrul jocurilor de mişcare de la educaţie fizică, în jocurile didactice,în manifestările artistice: serbări, scenete, dansuri, lucrări practice colective.

         În contextul proiectelor tematice îşi găseşte locul şi tehnica,,Ştiu- vreau să ştiu- am învăţat”, frecvent utilizată pentru dezvoltarea gândirii critice, ajutând la conştientizarea de către fiecare participant a ceea ce crede că ştie despre un subiect, ce ar mai dori să afle (aşteptările proprii) şi în final, ce a aflat nou despre subiectul respectiv. Apar clar evidenţiate achiziţiile anterioare pe care se sprijină învăţarea, aşteptările şi achiziţiile finale ce s-au dobândit prin activitatea de învăţare sau de formare.

         Lucrul bazat pe metoda proiectelor tematice în grădiniţă oferă cadrului didactic posibilităţi multiple privind forma de organizare şi desfăşurare a activitţtii cu copiii; individual, în echipă, în perechi, stimulând astfel cooperarea între copii, eliminând discriminările de orice natură şi transformând copilul în participant activ la propria formare. De asemenea, copiii şi educatoarea au posibilitatea de a proiecta împreună, prin cooperare, conţinuturile şi tematicile ce urmează a fi parcurse în cadrul temei proiectului.

         În această ideee am desfăşurat urmatoarele proiecte tematice:,,Floarea- soarelui”,,Ţara mea”,,Meseriile”,,Insectele”,,Tradiţii şi obiceiuri româneşti”,extinzând cooperarea la părinţi, şcoală, biseriă alţi membri ai comunităţii.

         În cadrul activităţii interdisciplinare-joc didactic-,,Ştii,răspunzi,câştigi”,am folosit metoda cubului. Cubul era numerotat cu numerele:1,2,3, iar prin rostogolire, copiii aveau ca sarcină de lucru să găsească cuvinte cu atâtea silabe cât arată numărul de pe cub. Echipa din care făcea parte copilul solicitat la răspuns era pusă în situaţia de a găsi şi alte cuvinte cu acelaşi număr de silabe.Tot în cadrul acestui joc am folosit ,,Tehnica analitico-sintetică”, copiii find puşi în situaţia de a rezolva o problemă. Am folosit un fluture care avea ascunse în aripile sale mai multe plicuri cu surprize. În momentul în care copilul deschidea plicul, trebuia să găsească răspuns la o ghicitoare şi să aşeze pe crengile copacului atâtea flori câte silabe are cuvântul ,,ciocănitoare” sau să găsească litera care lipseşte din cuvântul ,,alfabet” sau să găsească câte litere are o propoziţie. Tot în acest joc, copiii au primit cuvinte amestecate dintr-o propozîţie urmând ca ei să aranjeze cuvintele în ordine pentru a avea înţeles propoziţia.

         În cadrul activităţilor desfăşurate am mai folosit metoda R.A.I. (Răspunde-aruncă-interoghează). Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare. Are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţii copiilor de a comunica, prin întrebări şi răspunsuri, a ceea ce tocmai au învăţat. S-a desfăşurat jocul,,Câte legume cunoaştem?”. Se arunca mingea şi se spunea:,,Eu sunt roşie, tu cine eşti?”sau ,,Eu sunt narcisă, tu ce floare de primăvară eşti?”

         Pledăm pentru utilizarea metodelor interactive de grup, dar nu în detrimentul celor tradiţionale, ci căutăm o îmbinare armonioasă în scopul modernizării, îmbunătăţirii acivităţii instructiv-educative din grădiniţă.