Patologii si terapii comunicationale

S.N.S.P.A.

FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

„David Ogilvy”

Patologii si terapii comunicationale

                                                                                                        

Naniu Radu , An4, Grupa 3, IDD

Mass media astăzi în România

Mass-media din România este relativ tânără dar a urmat cu precizie dezvoltarea

ţărilor care au o media puternică. Televiziunea a câştigat influenţă abia din anul 1995,

până la acea dată supremaţia deţinându-o radioul public şi presa scrisă în cea mai mare

parte.

În general promotorii presei româneşti sunt cei care existau deja pe piaţă în 1990

şi care au creat modele de comportament atât în presa centrală cât şi în cea locală.

Totodată, presa formează un corp de vectori de opinie, care într-adevăr se modifică după

vremuri şi interese, şi care a reuşit să acapareze şi să împartă spaţiul public românesc.

Institutul IREX („The International and Exchanges Board”) din Washington a

făcut public un raport care investighează capacitatea media de a se autosusţine.

 „Media Sustainability Index 2005” cuprinde o analiză minuţioasă a evoluţiei înregistrate de massmedia

în tari din Europa şi Euro-Asia.

Printre ele se află şi capitolul care face referire la situaţia presei din România, odată cu preluarea puterii politice de actualul preşedinte.

Studiul se sprijină pe declaraţii ale unor reprezentanţi semnificativi din peisajul mediatic

românesc: Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent,

Răzvan Martin, coordonator de proiecte la Agenţia de Monitorizare a Presei, precum şi

pe mărturii ale jurnaliştilor din presa centrală şi locală.

Studiul precizează că situaţia generala a mass- media romaneşti s-a îmbunătăţit în

decursul anului 2005, lucru pus pe seama faptului ca noul guvern condus de Domnul

Tăriceanu este mai puţin orientat pe trasarea unei strategii media decât a fost guvernul

condus de Domnul Năstase, oferindu-i libertate mai mare.

În plus, actualul preşedintele al Romăniei, Domnul Traian Băsescu s-a declarat un susţinător al libertăţii de exprimare, iar acest lucru i-a dat, cu timpul, „privilegiul” de a fi vehement criticat de presă. Problemele

reale ale presei romaneşti sunt însă de altă natură, explică Cristian Ghinea, (jurnalist la

publicaţia „Dilema Veche” şi moderator al raportului): „marii proprietari de media,

profiturile mici, determinate de o piaţă de publicitate sărăcăcioasă şi apariţia publicaţiilor

care nu se pot autosusţine”.

Răzvan Martin spune că una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă

presa romanească este faptul că oamenii de afaceri şi oamenii politici preiau controlul

asupra instituţiilor media şi folosesc puterea câştigată ca să obţină beneficii politice sau

materiale, în detrimentul informării corecte a cetăţenilor. „Libertatea presei înseamnă, de

fapt, libertatea de mişcare a proprietarilor de instituţii media, care folosesc puterea pentru

satisfacerea nevoilor personale”, a adăugat Martin.

Totodată, codul deontologic rămâne o problemă pentru mulţi jurnalişti din cauza

faptului că nu este implementat corespunzător. Totuşi, studiul apreciază că presa

românească a făcut un pas înainte prin diversificarea surselor de informare la care au

acces cetăţenii.

Ca indicatori ai evoluţiei presei romaneşti în 2005 s-au luat următoarele categorii,

însoţite de analize minuţioase ale cazurilor specifice cu care s-au confruntat jurnaliştii:

libertatea de exprimare, exercitarea meseriei de jurnalist în mod profesionist, pluralitatea

surselor de informare, managementul afacerilor şi instituţiile care susţin dezvoltarea

presei.

Din punct de vedere al profesionalismului în jurnalism, cei intervievaţi pentru

realizarea acestui studiu au spus că o mai poate fi încă lucrat la modul de abordare a

informaţiilor şi de redare a lor, în sensul că există subiectivitate în redactarea materialelor

de presă şi o oarecare comoditate în căutarea unor surse cât mai diversificate.

Cu toate acestea, în general, materialele sunt bine documentate şi scrise neutru.

S-a constatat un interes mai crescut pentru anchete. Presa românească s-a

dezvoltat şi în ceea ce priveşte numărul de cotidiene, care numai în Bucureşti sunt mai

mult de cinsprezece. Totodată, au apărut canale TV specializate pe ştiri şi divertisment,

care segmentează şi mai mult piaţa, dar creează publicul amator de programe de nisă. Din

2000 până în 2004, televiziunea şi radioul public nu au oferit surse diversificate de

informare, fiind manipulate de fostul guvern.

 Jurnalismul este mai întâi de toate o afacere, iar presa românească se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte distribuţia presei centrale în ţară din cauza supremaţiei companiei de stat, Rodipet.

O mare parte din venituri în presă vin din publicitate, însă trendul este în

descreştere din cauza impunerii tot mai pregnante a internetului pe piaţă.

Instituţiile media sunt susţinute de organizaţii sau ONG-uri în vederea garantării

dreptului de libera exprimare şi de protejare a drepturilor jurnaliştilor. Printre acestea se

număra Centrul pentru Jurnalism Independent, Agenţia de Monitorizare a Presei,

Comitetul Roman de la Helsinki şi Asociaţia Pro Democraţia.

De cinci ani presa româneasca nu a reuşit încă să se autosusţină, ceea ce ne

plasează cu mult sub nivelul aşteptărilor.

Indexul analizează şi situaţia din alte tari din Europa, precum Serbia, Georgia sau

Ucraina, unde „revoluţia portocalie” nu a dus la o schimbare radicală a situaţiei din mass

media, dar lucrurile încep sa se orienteze într-o direcţie pozitivă.

Presa română faţă de violenţele musulmane

Scurt istoric:

• 30 septembrie 2005: Ziarul danez publică 12 caricaturi cu Mohammed, ca

reacţie la numărul mare de autori care spuneau ca se autocenzurează de

teama islamiştilor;

• 20 octombrie 2005: ambasadorii a 11 ţări musulmane se plâng premierului

danez;

• Decembrie 2005: o delegaţie de imami din Danemarca porneşte într-un

turneu prin ţările arabe, pentru a denunţa cazul;

• 10 ian. 2006: premierul danez se declară „uimit“ că unii cetăţeni danezi de

religie musulmană duc o campanie de denigrare a statului danez în ţări

islamice;

• 10 ianuarie: caricaturile sunt republicate în presa norvegiană;

• 30 ianuarie: sediul UE din Gaza este asediat de radicalii islamici înarmaţi;

• 31 ianuarie: ziarul danez cere scuze;

• 1 februarie: Presa din Franţa, Germania, Italia şi Spania publică din nou

caricaturile;

• 4 februarie: ambasadele Danemarcei şi Norvegiei sunt atacate la Damasc.

Varietatea formelor şi metodelor utilizate în organizarea şi desfăşurarea acţiunilor

psihologice corespunde complexităţii obiectivelor vizate de iniţiatorii acestora.

Putem clasifica formele şi metodele de influenţare în:

• Forme şi metode de influenţare folosite atât în timp de pace, cât şi de război;

• Forme şi metode de influenţare psihologica în câmpul tactic;

• Forme şi metode de influenţare psihologică în timp de pace;

Confruntarea imaginilor, agresarea simbolurilor, miturilor, stereo tipurilor şi

metaforelor, a matricelor simbolice a unor grupuri dintr-o ţară sau a imaginarului social

naţional devine metoda principală folosita în cadrul influenţării atât pe timp de pace, cât şi de

război.

Astăzi putem asista mai mult sau mai puţin protejaţi la acţiunile coordonate ale unei oligarhii

mediatice ce deţine puterea comunicativă şi care, şi care la rândul ei se converteşte în putere

politică prin raza sa enormă, de influenţă.

Recentele caricaturi publicate în media au dat naştere unor mari mişcări de stradă.

Sloganuri precum: „Europa este un cancer, islamul e soluţia” au fost strigate pe parcursul

manifestaţiilor care au avut loc la Londra, în semn de protest faţă de publicarea deja

celebrelor caricaturi. Manifestaţiile, desfăşurate în faţa misiunilor diplomatice ale ţărilor

scandinave şi Franţei, au adunat între 700 - 1000 de persoane, conform presei britanice

(The Times, Daily Telegraph).

Se poate observa cum reprezentanţii “toleranţei şi iubitoarei de pace religii islamice” utilizează din plin termeni precum „ucide”, „măcelăreşte”, „anihilează”, extermină, decapitează. Personajul care ţine în mână o pancarta cu “Freedom go to hell” se bucură din plin exact de această libertate pe care o nesocoteşte.

România are trupe în Irak şi în Afganistan, şi apariţia acestor desene în presa română

ar oferi un pretext suplimentar acţiunilor agresive, scrie Cotidianul. "Războiul lumilor"

face victime: răniţi şi ambasade incendiate la Damasc şi Beirut, scrie EVZ. „Armata

Islamică" a cerut mujahedinilor „să taie danezii în tot atâtea bucăţi câte numere au avut

ziarele care au publicat caricaturile”, scrie Gândul. Capitale occidentale condamnă

violenţele inescuzabile, scrie Adevărul.

Tot din presă am aflat că preşedintele Traian Băsescu l-a sunat pe Cristian Tudor

Popescu şi i-a solicitat ca, în calitatea sa de preşedinte al Clubului Român de Presă, să

facă demersuri pentru a stopa publicarea în diferite medii de informare a respectivelor

caricaturi.