ZVONURI, BÎRFE, PONEGRIRI

ZVONURI, BÎRFE, PONEGRIRI

Distorsionarea comunicării datorită zvonurilor • Dilema minciunii • Scuzele
nu acuză • Zvonurile • Simbol, simbolic, nesemnificativ • BÎrfa • Studiu de caz

•  Vulnerabilitatea ziaristului • Repertoriul minciunii

1. Distorsionarea comunicării datorită zvonurilor

Zvonul este unul dintre factorii perturbatorii ai comunicării. Zvonul reprezintă o ştire, o veste (care circulă din om în om), o informaţie neîntemeiată, care nu a fost

verificată (şi, uneori, tendenţioasă). Zvonurile apar în situaţii ambigue, în care anumite persoane sau grupuri au un interes direct şi nu lipsit de importanţă. Există şi situaţii cÎnd interesul propriu-zis lipseşte, iar cauza zvonului este doar implicaţia emoţională.

BÎrfa este mai mult decÎt lansarea unui zvon, este un viciu. Pentru unii, este o

preocupare permanentă. A bÎrfi înseamnă, conform dicţionarului, a vorbi pe cineva de

129 rău, a ponegri, a defăima, a răspÎndi calomnii despre cineva.      Mulţi se iluzionează

considerÎnd că bÎrfa este o simplă vorbire, o conversaţie oarecum uşoară, poate nu prea elegantă, dar oricum agreabilă şi posibil acceptabilă, în realitate, bÎrfa este minciună în stare pură. A răspÎndi minciuni este un lucru nu doar urÎt, ci de-a dreptul imoral. Nu poţi lovi pe cineva doar cu pumnul, îl poţi lovi şi prin cuvÎnt, de multe ori mult mai grav, cu urmări incalculabile sau, cum ar zice Anton Pann, „De multe ori limba taie mai mult decÎt sabia " sau „ Limba oase n-are şi oase sfărîmă ". O asemenea lipsă de caracter nu putea rămÎne nesancţi 414n136e onată de scriitori. Acelaşi Anton Pann zice:

Omul care e flecar/Trăncăneşte ca un car./il auzi numai:

Hodoronc-tronc! Vorba îndată/Ca moara cÎnd e stricataEl

Pentr-un şoarece se-nnoadă.

Şi jura ca n-are coada.

2.      Dilema minciunii

Minciună este orice comunicare făcută cu intenţia de a înşela. Conform Dicţionarului explicativ al limbii romÎne, minciuna este deturnarea intenţionată a adevărului, avÎnd, de obicei, ca scop înşelarea cuiva. Minciuna este neadevăr şi înşelăciune. Călcarea poruncii a IX-a reprezintă o gravă abatere de la etica profesională. Nici un om care nu exprimă adevăratul sentiment al inimii lui nu poate fi numit un om cinstit. Falsitatea constă, în mod virtual, din intenţia de a înşela şi aceasta poate fi arătată prin privire sau prin cuvÎnt. Apostolul Pavel atrage atenţia

credincioşilor din cetatea Efes să spună fiecare celuilalt adevărul, fiindcă un creştin, devenind astfel a lepadat minciuna. Chiar si faptele, nu doar cuvintele pot fi astfel aranjate, încÎt să se constituie in falsuri. Eminescu observa insă că natura nu minte niciodată. Şi este firesc să fie astfel, întrucÎt este creaţia lui Dumnezeu, iar El este calea, adevărul şi viaţa. Şi totuşi, chiar şi mincinosului i se cere o calitate, dacă vrea să nu fie aruncat la marginea societăţii de la prima tentativă, iar această calitate îi este sugerată de Pierre Corneille: „II f aut bonne memoire apres qu'on a menti." -Mincinosul trebuie să aibă memorie bună.

3.Scuzele nu acuză

Scuzele adresate cu sinceritate pot fi considerate un fel de investiţii la capitolul afectiv; scuzele repetate însă, resimţite ca lipsite de sinceritate, reprezintă retrageri de fonduri. Şi de aceea se reflectă în calitatea relaţiilor. Nu putem pleca de la premisa că ne este permis orice, fiindcă atunci cÎnd ne vom da seama că persoana jignită s-a supărat noi vom fi gata să ne cerem scuze. Aceasta ar fi ca şi cÎnd am lovi pe cineva cu o piatră în cap, spunÎndu-i apoi să nu se supere, fiindcă avem în trusa de prim-ajutor suficient bandaj şi chiar dezinfectant, iar dacă acestea nu se vor dovedi suficiente, putem să oferim numărul de telefon al staţiei de salvare... Persoana care are de-a face cu grupuri de oameni trebuie să fie atentă şi să analizeze cum evoluează comunicarea, pentru a păstra un cadru deschis şi pozitiv.

Este, de asemenea, important să nu facem afirmaţii aparent pozitive, care ascund, în realitate, mentalităţi primitive. Pericolul cel mai mare, în acest caz, se

]ntÎlneşte cÎnd sunt caracterizate fie grupurile etnice, fie persoane individuale aparţinÎnd acestor grupuri minoritare. Genul de formulări care jignesc sunt: „ e baia: bun, deşi e evreu ", „ eşti om serios, chiar dacă eşti ţigan ". în 1887, pentru a contracara clişeul antisemit gen „unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei", Friedricri Nietzsche declara ironic: printre prietenii mei nu există nici un evreu, deşi avea

asemenea prieteni, dar adăuga de îndată: ce-i drept, printre prietenii mei nu există nici

antisemiţi.      In cazul greşelilor repetate, se va ajunge în situaţia prezentată mai sus,

care va discredita din punct de vedere etic orice individ. Totuşi, scuzele pot, de cele mai multe ori, să vindece răni, dar cu condiţia să nu fie formale, iar cel rănit să simtă regretul sincer şi să fie convins că explicaţiile sunt neformale şi pornesc din inimă, din conştiinţa vinovăţiei.

4. Zvonurile

Deşi par nişte biete ştiri nevinovate, apărute întÎmplător, ca briza mării, este deosebit de important să ştim cum, de unde şi de ce apar şi cum se propagă zvonurile. Cum şi de ce este posibilă existenţa şi rezistenţa lor într-o lume în care tehnologiile soft se învechesc după o lună, moda se schimbă în permanenţă şi totul este într-o mişcare continuă, civilizaţia extinzÎndu-se în colţuri neumblate ale lumii? Există multe discuţii şi interpretări ale acestor probleme, tratate amplu în lucrări de psihologie socială. Evident că există numeroase controverse, dar cu un lucru sunt de acord toţi autorii: există zvonuri a căror apariţie este ciclică, rezistente la progresul tehnologiilor de informare în masă, la dezvoltarea şi la progresul omenirii în ansamblu.

Iată cÎteva exemple: La cÎteva luni de la sfÎrşitul războiului din Bosnia, o companie de relaţii publice din Marea Britanic recunoştea faptul că a fost angajată, pe tot parcursul războiului, de către partea musulmană aflată în conflict, pentru formarea imaginii acestei părţi. Nimic extraordinar! Dar aceeaşi firmă recunoaşte că a „inventat" ştiri pe care le-a pus la dispoziţia mijloacelor de informare occidentale „fidelizate" (controlate într-un fel sau altul de companie). Ştirile fabricate care au avut cel mai înalt efect au fost cele referitoare la asasinarea, de către partea sÎrbă, a tuturor femeilor din satele cu populaţie musulmană. Dincolo de aspectul deontologic al problemei, inventării de ştiri în sine, se pune întrebarea: de unde această eficienţă a trezirii emoţionalului din cititorul occidental la aflarea unei astfel de ştiri? O altă situaţie: Urmăriţi un film. Acesta se întrerupe brusc şi pe ecranul TV apar reclame. Una dintre ele, celebră deja este cea pentru ţigările Marlboro: un călăreţ reuşeşte să îmblÎnzească un cal nărăvaş, după care aprinde o ţigară.

Iată încă două exemple de simboluri care alimentează zvonuri „rezistente" în timp: şarpele ascuns în fructele exotice dintr-un supermarket (fructe care provin neapărat dintr-o ţară „neagră"), otrăvirea apei fÎntÎnilor.

întrebări:

•   De ce femeia şi nu altă categorie de populaţie?

•   De ce calul, şarpele şi nu alt animal sau pasăre?

•   De ce apa şi nu un alt element?

Pentru un posibil răspuns la toate aceste exemple trebuie să vorbim puţin despre comunicarea simbolică.

Diferenţa esenţială dintre om şi animal o constituie capacitatea interpretativă ce caracterizează fiinţa umană. Omul reconstruieşte realul prin interpretarea propriilor senzaţii şi percepţii. Această capacitate interpretativă specific umană face ca „omul să nu mai trăiască într-un univers fizic", ci într-un „univers simbolic". Pentru spiritul nostru practic, poate acest lucru nu este atÎt de evident. De ce a apărut necesitatea gÎndirii simbolice? Poate pentru că realitatea este mult prea complexă pentru a putea fi cuprinsă în concepte. O descriere conceptuală numai a unui domeniu al realităţii este imposibilă. Acest lucru este greu de acceptat de către spiritul pozitiv în care suntem toţi formaţi. Răspunsul omului la această provocare a fost dezvoltarea unei capacităţi interpretative care să nu ţină de concepte şi care să poată opera cu interpretări contradictorii.

Vorbim, desigur, despre operarea cu simboluri şi despre comunicarea simbolică.

12.5. Simbol, simbolic, nesemnificativ

Dacă prin semn înţelegem orice obiect care reprezintă altceva decÎt propria substanţă fizică, prin simbol vom înţelege un semn cu un număr infinit de semnificaţii. Dacă limbajul conceptual, ştiinţific tinde să atribuie conceptului o singură semnificaţie, simbolul tinde să spună totul despre obiectul semnificat. Oamenii recurg la simboluri pentru a spune despre ei şi despre lume ceva ce nu încape în sensurile obişnuite ale cuvintelor sau în categoriile şi legile ştiinţei. Comunicarea simbolică are un înalt conţinut manipulator. De ce? în primul rÎnd datorită capacităţii maxime de explicare a realităţii şi apoi datorită caracterului său bazai. Simbolurile se adresează tocmai aspectelor ultime, mai puţin conştiente ale gÎndirii umane. Ele au valoarea unei interpretări-cadru a realităţii, în societăţile moderne, simbolurile s-au camuflat, dominate de gÎndirea analitică, ştiinţifică. Nefiind explicite, efectul lor asupra modului de gÎndire poate fi enorm.

Iată posibile explicaţii ale exemplelor menţionate la început:

•        Formarea unei imagini este o operaţiune care mizează, evident, pe comunicarea simbolică. Femeia este, în toate societăţile şi în toate timpurile, simbolul fecundităţii, al vieţii însăşi.    _f

•          Calul sau taurul din reclame sunt simboluri ale principiului fecundator, al vitalităţii şi virilităţii. Iată de ce dominarea calului de către un bărbat înseamnă o exprimare a virilităţii, creÎnd imaginea dorită, aceea a „bărbatului adevărat", imagine la care sunt deosebit de sensibili to{i occidentalii.

•    Şarpele ascuns este simbolul răului. „Morala" zvonului este simplă: întrelucrurile bune (fructele) se poate ascunde răul. De ce este vorba despre fructe exotice? Simplu: datorită spaimei de celălalt, spaimă profund umană, pe care o regăsim în toate culturile, dar mai ales în Occident.

•   De unde zvonul referitor la otrăvirea apei? Apa este principiul vieţii. Simbolismul apei este general uman: din apă a apărut pămÎntul, spun miturile tuturor popoarelor. Omul însuşi a fost creat din pămÎnt şi apă. Din spaima profundă pentru viaţa noastră, a celor asemenea nouă, apare zvonul referitor la otrăvirea apei, ceea ce va duce la distrugerea vieţii. încercînd o definiţie a zvonului, putem spune că este, înainte de toate, o informaţie, avÎnd două elemente caracteristice: este destinat a fi crezut şi încearcă să convingă.

Definiţiile zvonului insistă însă pe caracterul său neverificat. Cea mai cunoscută definiţie a zvonului, prin dinamica sa, i se datorează sociologului american T. Shibutani: „Zvonurile sunt ştiri improvizate, rezultÎnd în urma unui proces de deliberare colectivă." După părerea aceluiaşi sociolog, la originea zvonului se află un eveniment important şi ambiguu. De unde, concretizÎnd într-o relaţie matematică, putem defini zvonul astfel:

Zvon = Importanţă x Ambiguitate

Este vorba de o relaţie multiplicativă: dacă importanţa evenimentului este nulă sau dacă nu prezintă nici un fel de ambiguitate, nu vor exista zvonuri, în acest caz, energia mobilizării grupului este absentă. Simbolurile misterioase constituie un resort ideal pentru zvonuri: sunt ambigue, deci stîrnesc întrebări. Astfel, vom numi zvon apariţia şi circulaţia în cadrul societăţii a unor informaţii fie neconfirmate public încă de către surse oficiale, fie dezminţite de acestea.

Orice comunicare poate fi analizată din şase puncte de vedere: sursa, conţinutul, modul de difuzare, mijlocul de difuzare, obiectul comunicării, natura efectelor produse.

Privite din acest punct de vedere, zvonul şi vorba nu se referă numai la efectul sonor, ci şi la cauza acestui efect.

12.6. Bîrfa şi obiectul zvonului sau al vorbei

Nu este invenţia românilor, strămoşii noştri romani erau de temut şi la acest capitol, nu doar în mînuirea suliţei. Horatius, în Satirae, ne avertizează: De ce atît de lesne învinuit să fiu? M-acuză oare unul din cei care mă ştiu? A, da! Cel care-n lipsă pe-amici îi ponegreşte Nici nu le ţine partea cînd altul îi bîrfeşte;

Cel care, vrînd să pară dibaci povestitor

Cu fleacuri îi amuză pe cei ce rîd uşor,

Mărturiseşte lucruri de care habar n-are

Şi de-i şopteşte-o taină o strigă-n gura mare,

Pe-acesta cu dreptate poţi să-l numeşti om rău;

Fereşte-te, Romane, de el în drumul tău!

Ponegrirea este, cum ne arată şi felul de formare a cuvîntului, acţiunea de „a negri" pe cineva, îl mînjeşti cu vorbe pînă se înnegreşte ca tăciunele. N-are nimic dacă nu se mai poate spăla în mii de ape. Noroc că pe lume au mai existat şi oameni cu umor, care au ştiut să iasă din iadul ponegririi. Unul dintre ei a fost Mark Twain, evident un englez. I s-a comunicat că s-a scris despre el în ziare că e un flecar şi un neghiob, că se întoarce acasă seara tîrziu, beat mort şi înainte de a se culca îi tage o chelfăneală bună soţiei, în faţa atÎtor „drăgălăşenii", Mark Twain a spus: abia jumătate din toate acestea sunt adevărate!

Pentru a descuraja proliferarea zvonurilor, Knapp a emis cinci sfaturi:

•   în primul rînd, publicul trebuie să-şi păstreze intactă încrederea în mediile de informare oficiale (presă, radio, TV), astfel încÎt să nu fie tentat să se informeze din alte surse;

•   Publicul trebuie să-şi păstreze neştirbită încrederea în conducătorii săi, în guvernul care-şi dă toată silinţa să răspundă problemelor generate de criză şi de război. Trebuie depuse toate eforturile pentru a evita suspiciunea şi bănuiala ce favorizează zvonurile;

•   Cînd are loc un eveniment, trebuie să se transmită cît mai repede posibil maximum de informaţie. Zvonurile se nasc din întrebările spontane pe care publicul şi le pune şi la care nu se găsesc răspunsuri. Ele satisfac nevoia înţelegerii evenimentului atunci cÎnd acesta nu este clar;

•   Difuzarea informaţiilor nu înseamnă neapărat şi recepţionarea lor, trebuie deci asigurată recepţionarea în condiţii bune, de către toată lumea. Trebuie eliminate toate zonele de necunoaştere;

•  Dacă lipsa de ocupaţie generează o adevărată aviditate pentru cele mai neînsemnate vorbe menite să pună capăt monotoniei, trebuie luate măsuri ca populaţia să nu trÎndăvească: „muncă şi organizarea timpului liber".

-   siguranţa de sine, datorată salariului bun;

-   şefismul, determinat de faptul că are responsabilitatea salariaţilor care lucrează
cu el sau pentru el, de la şofer la contabil;

-   tirania - pentru că are relaţii bune cu puterea socoteşte că este şi el tot un fel
de tiran, ca aceia care colaborează cu el.

•.9. Repertoriul minciunii

Henri-Pierre Cathala ne atrage atenţia că este important să nu se confunde minciuna cu eroarea. Eroarea se opune realităţii, în timp ce minciuna se opune adevărului. Dezinformatorul, în general, este destul de indiferent faţă de veridicitatea spuselor sale, el nu recurge la minciună decÎt în cazul cÎnd aceasta îi permite să deformeze realitatea - obiectivul lui principal. „Prins în flagrant delict de minciună,

1 "ţ&

dezinformatorul se va scuza prin încadrarea acesteia în domeniul erorilor." Dar aici nu ne aflăm în situaţia unei neştiinţe sau a unei confuzii de termeni, fiindcă reaua-credinţă este la ea acasă, iar intenţia de a minţi este clară ca apa de cristal. El a pornit de la realitate, a răstălmăcit-o voit, apoi a făcut afirmaţii fără nici o acoperire. Deşi există o infinitate de posibilităţi de a minţi, H.-P. Cathala citează pe Vladimir Volkoff, care, încă din 1982, distingea zece reţete pentru compunerea informaţiilor tendenţioase. Printre ele:

-   dozajul savant de jumătăţi de adevăr cu jumătăţi de minciună, primeledeterminÎnd acceptarea celorlalte. Acţiunea este uşurată şi de faptul că opinia publică este neutră sau deja partizană. Această metodă este cea mai veche, ea este strategia pe care o foloseşte Şarpele în relaţia cu Eva, în Grădina Edenului;

-   minciuna absolută, eficace adesea, datorită enormităţii sale. Aceasta seduce spiritele paradoxale, interesate de fabulos, inşii prăpăstioşi;

-   contraadevărul neverificabil datorită lipsei de martori;

-   minciuna prin omisiune, adică prezentarea unui adevăr fără a fi integrat în context, fără a se menţiona împrejurările care 1-ar arăta într-o altă lumină, nu de puţine ori opusă;

-   valorificarea amănuntelor în defavoarea esenţialului, depărtarea în acest fel de esenţa veridicităţii;

-   amestecul faptelor, persoanelor, opiniilor, concomitent cu o ilustrare adecvată, dar cu scopuri abuzive;

— reminiscenţe false sau comparaţii nejustificate;

-  minciuna înecată într-un noian de informaţii, ceea ce permite să fie citată ulterior de parcă şi ea ar fi adevărată;

—         citate aproximative sau trunchiate;

-  afirmaţii făcute cu aerul de nevinovăţie sau de indignare, mimarea surprizei;

—         exagerarea apocaliptică a unui fapt accesoriu în numele unor principii morale;

-   slăbirea adevărului printr-o prezentare sarcastică sau prin persiflare;

-   etichetarea interlocutorului, atribuindu-i o pretinsă apartenenţă la un anumitsistem de idei care se respinge cu uşurinţă;

—prezentarea adevărului lăsăndu-se să se înţeleagă că, de fapt, ar fi vorba de o minciună.