ACTELE PREMERGATOARE EFECTUATE DE ORGANELE DE URMARIRE PENALA

ACTELE PREMERGĂTOARE EFECTUATE DE ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ

Sectiunea I

Actele premergatoare

§1.Notiunea de acte premergatoare si scopul lor

1.Generalitati

În practica judiciar 858f57i 9; sunt situatii în care, pentru a se putea începe urmarirea penala, organul de urmarire penala trebuie sa desfasoare o activitate premergatoare pentru preântâmpinarea infractiunilor, pentru descoperirea lor la timp, pastrarea urmelor infractiunii, stabilirea si identificarea faptuitorilor. Activitatea de descoperire a faptelor penale poate consta în investigatii, culegerea unor date, informatii, etc, ce se concretizeaza în aspecte specifice fiecarui organ de urmarire penala[1].

În dispozitiile art. 224, C. pr. pen., sunt inserate posibilitatile organelor de urmarire penala de a efectua, în vederea începerii urmaririi penale, activitati premergatoare. Organul de urmarire penala, în functie de datele care rezulta din sesizarile facute si de conditiile concrete ale fiecarui caz în parte, poate sa desfasoare sau nu activitati premergatoare.

Dupa sesizare, organul de cercetare penala poate fi informat în mod diferentiat. Uneori organul de urmarire penala este de la început în posesia anumitor acte care nu lasa îndoiala cu privire la existenta faptei penale, alteori nu exista grad de certitudine în afirmatiile detinute sau  acestea   au   un caracter   trunchiat.  

Atunci când cunostintele organului sunt incomplete, nesigure sau neverificate, nu se poate trece de îndata la începerea urmaririi penale.

Actele premergatoare sunt actele care premerg începutului urmaririi penale.

Conform art. 224, actele premergatoare se efectueaza în vederea începerii urmaririi penale. Actele premergatoare pot fi efectuate pentru toate modurile de sesizare prevazute de art. 221, alin. 1, C. pr. pen., si nu numai pentru sesizarea din oficiu, având caracter facultativ[2].

2.Scurt istoric al actelor premergatoare

Pentru prima data, în tara noastra, institutia actelor premergatoare a fost reglementata si legiferata prin Decretul nr. 473/1957 care a introdus în prevederile Codului de procedura penala, printre alte modificari, art. 195 intitulat Acte prealabile.

Codul de procedura penala intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 a denumit aceste activitati acte premergatoare, conform art. 224, C. pr. pen., efectuându-se în vederea sesizarii din oficiu si a începerii urmaririi penale de catre organele de cercetare penala si de lucratorii operativi din Ministerul de Interne anume desemnati în acest scop. Potrivit acestor dispozitii legale, actele premergatoare se efectuau atât în scopul sesizarii din oficiu cât si al începerii urmaririi penale[3].

Actuala reglementare a actelor premergatoare a evitat justificat vechea formulare în ideea ca actele de urmarire penala sunt numai acelea care se desfasoara în cadrul fazei de urmarire. S-a precizat, în literatura de specialitate mai recenta ca, întrucât actele premergatoare se desfasoara anterior începerii urmaririi penale, nu pot fi considerate acte oarecare de urmarire penala.

3.Continutul si scopul efectuarii actelor premergatoare

Actele premergatoare sunt definite de art. 224, alin. 1, C. pr. pen., ca fiind activitatile care sunt desfasurate de organele de urmarire penala în vederea începerii urmaririi penale. Scopul lor consta în clarificarea datelor care confirma sau infirma existenta infractiunii si nu culegerea unor materiale probatorii care sa dovedeasca vinovatia sau nevinovatia unei persoane fata de care exista banuiala ca ar fi savârsit o fapta penala. Strângerea probelor este o atributie a organelor de urmarire penala în cadrul procesului penal sl nu înafara acestuia.

Efectuarea propriu-zisa a urmaririi penale cu verificarea temeiurilor pentru începerea acesteia nu sunt unul si acelasi lucru. Ambele sunt activitati procesual-penale distincte si privesc materii diferite. În momentul în care organul competent trece la efectuarea actelor premergatoare, acesta nu are voie ca, de la început, din sesizarea însasi, sa cunoasca totul în legatura cu faptuitorul si fapta sesizata, ci doar sa rezulte un minim de informatie din care s-ar putea contura o fapta penala[4].

Organul de urmarire penala nu trebuie sa stie cine, cum si în ce conditii a comis fapta, însa, în baza datelor existente, trebuie sa ajunga la concluzia ca se afla în fata unei infractiuni. De exemplu, un organ de cercetare, aflând din zvon public sau dintr-o alta sesizare ca gestionarul unui depozit sustrage sistematic marfuri din cele pe care le gestioneaza, fara a i se indica vreun mijloc de proba, deci fiind sesizat de savârsirea unei atari infractiuni, dar neavând temeiuri suficiente pentru începerea urmaririi penale, va putea sa efectueze mai întâi unele acte premergatoare, si anume: verificarea actelor de gestiune, supravegherea operativa a depozitului prin observarea persoanelor si a marfurilor care intra si ies din depozit, verificarea câstigurilor si cheltuielilor gestionarului pentru a se constata daca sunt disproportionate fata de cele reale si licite obtinute, audierea unor persoane care cunosc modul de gestionare a depozitului[5].

Metodele de verificare a sesizarii primite pot fl diverse, însa ele trebuie sa duca la descoperirea faptelor antisociale, a faptuitorilor lor, având ca scop final începerea sau neânceperea urmaririi penale.

Pot fi considerate drept acte premergatoare: verificarea existentei documentelor secrete sau a unor evidente la o anumita organizatie, cu scopul de a înlatura unele nereguli si de a preveni încalcarea legislatiei, putându-se totodata descoperi savârsirea unor fapte penale care ar conduce la începerea urmaririi penale; discutii cu diverse persoane în legatura cu unele aspecte ale activitatii lor si din care s-ar putea deduce sau ar rezulta câ sa comis un fapt penal, ce i-ar da posibilitatea organului de urmarire penala sa înceapa sau nu urmarirea penala. Actele   premergatoare   efectuate   în   conformitate   cu   scopul mentionat - în   vederea   începerii   urmaririi   penale - realizeaza urmatoarele obiective :

a)completeaza informatiile organelor de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor cunostinte si constatari care sa determine începerea urmaririi penale;

b)verificarea     informatiilor     detinute,     confirmând     sau infirmând   concordanta   acestora   cu   realitatile   faptice   ale acesteia;

c)fundamenteaza  convingerea  organului  de   cercetare  si procurorului pentru a se ajunge, conform normelor art. 228, alin. 4 si 6, C. pr. pen., la solutia de a nu începe urmarirea penala[6].

Atunci când organul de urmarire penala, în urma sesizarii facute, stabileste ca nu se mai impun completari sau verificari deoarece acestea sunt suficiente cantitativ si calitativ, dispune începerea urmaririi penale iar actele premergatoare nu vor mai fi efectuate[7].

Actele premergatoare pot fi îndeplinite de catre orice organ de urmarire penala, neexistând nici un dubiu cu privire la competenta procurorului în aceasta materie.

Actele întreprinse se consemneaza într-un proces verbal care, conform art. 224, alin. 2, vor constitui mijloc de proba.

§2.Actele premergatoare care pot fi efectuate

1.Natura juridica

În literatura de specialitate, în legatura cu natura juridica a actelor premergatoare, s-au manifestat puncte de vedere diferite, în conformitate cu evolutia reglementarilor legale si, nici în prezent, nu exista un punct de vedere unitar.

Actuala reglementare a actelor premergatoare a evitat justificat vechea formulare, în ideea ca actele de urmarire penala sunt numai acelea care se desfasoara în cadrul fazei de urmarire penala, deoarece actele premergatoare se desfasoara anterior începerii urmaririi penale si nu pot fi considerate acte oarecare de urmarire penala.

Sunt pareri care considera ca actele premergatoare au o natura apropiata de actele de constatare încheiate de organele prevazute în art. 214 si 215, C. pr. pen. (organele inspectiilor de stat precum si cele de conducere si control, comandantii de nave si aeronave, subofiterii din trupele de graniceri).

Se considera ca activitatea acestor organe este anterioara si legata de începerea urmaririi penale. în acest caz, datorita particularitatii, constatarile facute, pentru a capata relevanta juridica, se consemneaza într-un proces verbal care constituie mijloc de proba în activitatea judiciara ulterioara[8]. Acest punct de vedere a fost contestat, în numeroase opinii subliniindu-se ca art. 214 si 215, C. pr. pen., nu pot constitui reglementari incidente în domeniul actelor premergatoare.

S-a desprins opinia precum ca actele premergatoare au o natura proprie, care nu poate fi identificata sau subsumata naturii precise si bine determinate a altor institutii. Varietatea activitatilor, conditiile specifice în care se realizeaza, finalitatea actiunilor întreprinse si multe alte argumente fac ca aceasta institutie sa aiba o natura sui-generis. Asadar: actele premergatoare nu sunt acte procesuale; se apropie de actele procedurale; sunt acte procedurale numai procesele verbale în care sunt consemnate constatarile sau alte acte procedurale în care sunt inserate constatarile facute prin acte de investigatie: rapoarte, relatii scrise, etc.

2.Masurile luate de organele de urmarire penala

Activitatea desfasurata în cadrul actelor premergatoare si care se subordoneaza urmaririi penale are ca obiect strângerea unor informatii date pentru a se sti daca s-a savârsit sau nu o infractiune si pentru a se începe sau nu urmarirea penala. în cadrul actelor premergatoare nu se pot efectua acte procesuale sau procedurale care implica în mod necesar începerea urmaririi penale ca moment ce succede sesizarii organului de urmarire penala.

Mijloacele de proba, reglementate în art. 64 si în Titlul II, cap. II din C. pr. pen., nu pot fi administrate decât dupa începerea urmaririi penale. Textele despre "sediul fiecarui mijloc de proba" se refera la persoana învinuitului sau inculpatului, fie la celelalte parti (art. 23, 24, C. pr. pen.).

Calitatea de învinuit sau parte în procesul penal se dobândeste dupa începerea urmaririi penale, indiferent daca au fost sau nu indicate în rezolutie[9].

În cadrul actelor premergatoare, unii specialisti sustin ca se pot face investigatii, cercetari la fata locului, identificari si ridicari de obiecte si înscrisuri sau a altor mijloace de proba, efectuarea unor constatari medico-legale sau tehnico-stiintifice, sau chiar expertize medico-legale (în cazul mortii violente, a

carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta) si luarea declaratiilor de la unele persoane care au cunostinte despre existenta faptei de la faptuitor etc, care pot servi la aflarea adevarului.

Toate actele cu caracter de investigatii prealabile, verificari în termen, observari operative, relatii si informatii, nu sunt reglementate de Codul de procedura penala, baza lor legala gasindu-se în normele constitutive sau organizatorice si functionale fundamentale ale organelor administratiei de stat în cadrul carora îsi desfasoara activitatea organul judiciar.

Sectiunea a II-a

 Limitele actelor premergatoare

§1.Limitele în care pot fi efectuate actele premergatoare

1.Drepturile  organelor de  cercetare  penala la întocmirea actelor premergatoare

Organul de urmarire penala are dreptul sa întreprinda activitati specifice fazei de urmarire penala printre care si cele de natura a restrânge unele drepturi ale cetatenilor sau care ar constitui o imixtiune în viata particulara a acestora, fara însa a o leza. Nu se pot efectua urmatoarele acte procesuale:

a)care nu sunt de natura sa conduca la începerea urmaririi penale, respectiv nu se refera la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, cum ar fi masurile asiguratorii, masurile de ocrotire sau de siguranta, etc;

b)care   afecteaza  libertatea   persoanei,   respectiv  masuri preventive ca retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea si arestarea preventiva, deoarece, fata de gravitatea lor, trebuie sa fie înconjurate de toate garantiile procesuale care functioneaza în cadrul procesului penal[10];

c)care apartin fazei de punere în miscare a actiunii penale ca ordonanta de punere în miscare a actiunii penale, interogarea inculpatului, etc.

Organul de cercetare penala, cu exceptia acestor acte, este îndrituit sa îndeplineasca, în cadrul actelor premergatoare, orice acte si masuri necesare începerii sau neânceperii urmaririi penale (legal administrate) cum ar fi: discutiile cu persoanele care au cunostinta de savârsirea faptei penale, pânda operativa, fotografia operativa, filme, verificarea unor acte si înscrisuri de care s-a folosit faptuitorul, supravegherea activitatii si relatiilor acestuia, înregistrarea pe banda magnetica în conditiile prevazute de lege a discutiilor care atesta fapte ilicite. Se poate recurge la constatare medico-legala sau tehnico-stiintifica, cercetare la fata locului etc.

2.Numarul actelor premergatoare care se pot efectua într-o cauza penala se pot întreprinde numeroase acte premergatoare (conform art. 224, C. pr. pen., care nu prevede o limita a lor) admise de lege, acte ce se refera la persoanele si faptele mentionate în sesizare, fara a depasi cadrul acesteia.

Se crede ca ar fi necesar sa se revada prevederile legale privind actele premergatoare si anume :

a)obligatia   si   posibilitatea   ca   procurorul   sau   organul superior celui ce efectueaza actele premergatoare sa aiba drept de control asupra lor;

b)actele premergatoare sa se limiteze la sfera persoanelor si faptelor mentionate în plângere sau denunt;

c)indiferent daca actele premergatoare conduc sau nu la începerea urmaririi penale, organele care le-au efectuat ar trebui sa fie obligate la a închide legal actiunea.

Întinderea în timp a efectuarii actelor premergatoare nu are o limita finala, ci este lasata la aprecierea organului care le administreaza pentru a descoperi pe cei ce savârsesc fapte penale. Limita maxima a administrarii actelor premergatoare ar putea-o constitui momentul în care s-au strâns suficiente date ce privesc începerea urmaririi penale[11].

3.Referiri aplicative privind institutia actelor premergatoare

Actele premergatoare sunt limitate calitativ si cantitativ la îndeplinirea activitatilor necesare atingerii scopului lor legal, întreprinzându-se pâna la limita necesitatilor impuse de începerea urmaririi penale. Atunci când acest scop a fost atins, adica exista acel minim de date în baza carora se poate începe urmarirea penala, actele premergatoare trebuie sa se desfasoare în continuare. Urmaririi penale îi revine ca sarcina o rapida consacrare în forme procesuale a continutului faptic desprins din investigatii[12].

Unele institutii procesuale nu se pot realiza în cadrul actelor premergatoare. Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor de preventie, aplicarea masurilor asiguratorii sau de siguranta, constituirea de parte civila, ascultarea inculpatului în proces ori existenta certa a unei urmariri începute, nu se pot întreprinde cu ocazia actelor premergatoare.

Pentru o alta fapta rezultata din aceeasi cercetare, dar pentru care înca nu s-a început urmarirea penala, pentru infractiunea de furt din avutul public, s-a descoperit ca acelasi faptuitor a mai savârsit si alte acte de diversiune asupra organizatiei, din care a sustras materiale, se considera ca se pot efectua acte premergatoare pentru începerea urmaririi penale pentru cea de a doua fapta.

§2.Organele care pot efectua urmarirea penala si actele de consemnare

1.Procesul  verbal  de  consemnare  a  efectuarii   actelor premergatoare

Conform art. 224, alin. ultim, C. pr. pen., constatarile prilejuite de actele premergatoare se materializeaza într-un proces verbal încheiat de organul constatator, în vederea începerii urmaririi penale. Organul de urmarire penala nu foloseste actele premergatoare în forma în care le-a cules, fiind obligat sa le selecteze într-un proces verbal. Procesul verbal în care s-au inserat concluziile din actele premergatoare trebuie sa îndeplineasca conditiile de fond si forma prevazute în art. 91, C. pr. pen., si va cuprinde constatarile facute si masurile luate.

Actul premergator nu va fi atasat la dosar deoarece nu este voie de a fi date în vileag metodele folosite pentru obtinerea lor, ci doar continutul acestora[13].

Este necesar a se întocmi doua procese verbale (ambele cu caracter procedural), unul de constatare a actelor premergatoare, iar altul pentru începerea urmaririi penale. Ele difera ca natura juridica, primul consemnând constatarile efectuarii unor acte premergatoare începerii urmaririi penale, putând constitui mijloc de proba, pe când cel de-al doilea consemneaza un act procesual al declansarii urmaririi penale (primul îl conditioneaza pe cel de-al doilea), ambele având o autonomie proprie¹⁴.

Procesul verbal de constatare a actelor premergatoare poate fi întocmit de lucratori anume desemnati în acest sens din Ministerul de Interne care nu au si calitatea de a începe urmarirea penala, iar procesul verbal pentru începerea urmaririi penale poate fi întocmit de organele de urmarire penala.

Conform prevederilor art. 224, alin. 3, C. pr. pen., procesul verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba, fapt ce trebuie privit prin prisma dispozitiilor art. 89 si 90, C. pr. pen.

În art. 90, C. pr. pen., se prevede ca sunt mijloace de proba procesele verbale încheiate de alte organe daca legea prevede aceasta. Potrivit dispozitiilor art. 89, C. pr. pen., înscrisurile pot constitui mijloc de proba daca în continutul lor se arata fapte sau împrejurari de natura a contribui la aflarea adevarului.

Actele premergatoare, în ceea ce priveste natura juridica si limitele lor, sunt acte procedurale, iar procesele verbale în care sunt consemnate constatarile facute prin acte de investigatie ca rapoarte, relatii scrise etc. si au valoare de forta probanta.

2.Organe care pot efectua urmarirea penala

Actele premergatoare sunt îndeplinite de organele de urmarire penala. Pentru strângerea datelor necesare, organele de urmarire, în vederea începerii urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare. Acest fapt se executa de catre anumiti lucratori operativi din Ministerul de Interne anume desemnati în acest scop (art. 224, alin. 2, C. pr. pen.). în actuala reglementare, legea prevede ca actele premergatoare pot fi îndeplinite de catre orice organ de urmarire penala, neexistând nici un dubiu cu privire la competenta procurorului în aceasta materie.

Atunci când procurorul efectueaza cercetarea ca organ de cercetare, are dreptul si obligatia sa efectueze toate actele de urmarire penala în cauzele legate de competenta sa, inclusiv actele premergatoare, si apoi este posibil ca el sa afle primul despre savârsirea unei fapte penale, împrejurare care îl obliga sa efectueze acte premergatoare în vederea începerii urmaririi penale[14]. Efectuarea actelor premergatoare nu este obligatia organului de urmarire penala sau a lucratorului anume desemnat, ci o facultate a acestora în sensul ca pot sa le administreze pentru cunoasterea unor fapte penale si numai în vederea începerii urmaririi penale.

3.Supravegherea  exercitata de procuror  asupra actelor premergatoare

Obiectul supravegherii, exercitat de procuror în activitatea de urmarire penala, este prevazut de art. 216, C. pr. pen., ce precizeaza care sunt atributiile sale ca organ de supraveghere a urmaririi penale, respectiv care este competenta sa functionala. În cadrul acestei activitati, procurorul are drept de interventie si decizie asupra oricarui act efectuat de organul de cercetare penala[15] indiferent

de natura, obiectivele si momentul în care intervin, dând activitatii de supraveghere un caracter plenar, complet si permanent.

Procurorul îsi exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala, nu si a celor întocmite înaintea începerii acesteia. El poate sa-si exercite functia sa de supraveghere si asupra actelor atunci când persoana fata de care se efectueaza unele acte premergatoare nelegale se plânge procurorului. De exemplu, când s-a patruns în locuinta sa în conditii nelegale sau ar sesiza ca este invitata repetat la politie pentru a recunoaste savârsirea unor fapte, procurorul este în drept sa verifice legalitatea efectuarii lor si sa ia masuri de intrare în legalitate.

Nu se stipuleaza expres în lege dreptul de supraveghere din partea procurorului asupra actelor premergatoare efectuate de organul de urmarire penala.