INFRACTIUNEA DE ABUZ  DE  ÎNCREDERE

              Infractiunea de abuz de încredere este prevazuta si pedepsita de art. 256. Cod Penal si este definita ca fiind , însusirea unui bun mobil al altuia , detinut cu orice titlu , sau disp 444r1713e une de acest bun pe nedrept , ori refuzul de a-l restitui , se pedepseste închisoare de la 3ani sau cu zile - amenda . Cu aceiasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta de a schimba în totul sau în parte ,  substanta sau calitatile marfurilor încredintate spre transport .  Daca schimbarea substantei sau a calitatii marfurilor ncredintate spre transport s-a facut prin folosirea de substante vatamatoare , pedeapsa este închisoarea stricta de la un an la 5 ani.   Cu pedeapsa prevazuta în alin.3 se sanctioneaza si fapta de a distruge obiectele primite în gaj de catre creditor .

Daca bunul este proprietate privata , actiunea penala se pune în miscare la plîngerea prealabila a partii vatamate . Împacarea partilor înlatura raspunderea penala 1.

              Formarea si buna desfasurare a relatiilor sociale cu caracter patrimonial implica o anumita încredere , pe care cei ce intra în aceste relatii trebuie sa si-o acorde uni altora . Numai în masura în care este îndeplinita aceasta conditie , persoanele încredinteaza, lasa în posesia sau detentia altora , diferite bunuri pentru a fi pastrate , transportate fara teama ca ele ar putea fi însusite ori ca s-ar putea refuza restituirea lor . Daca persoanele nu si-ar acorda aceasta încredere , ele s-ar abtine sa intre în asemenea relatii , ceea ce ar produce grave tulburari în cadrul societatii .

              Infractiunea  a primit denumirea de abuz de încredere deoarece faptuitorul abuzeaza de încrederea celui care i-a lasat bunul în detentie , transformându-se din detentar al bunului în pretins proprietar al acestuia 2 .

              Obiectul juridic : Prin incriminarea abuzului de încredere legiuitorul a urmarit sa asigure încrederea pe care trebuie sa se bazeze relatiile sociale cu caracter patrimonial , sa apere proprietatea asupra bunurilor mobile . Asa fiind obiectul juridic al infractiunii de abuz de încredere îl constituie relatiile sociale de ordin patrimonial privitoare la acordarea si respectarea unei anumite încrederi pentru nasterea si mentinerea lor în scopul apararii drepturilor celui care încredinteaza bunul mobil altei persoane .

              Obiectul material : Abuzul de încredere are ca obiect material bunul mobil al altuia , detinut cu orice titlu de catre faptuitor . Obiectul material a   abuzului de încredere se caracterizeaza asadar în primul rând prin aceea ca nu poate fi decât un bun mobil . Sunt asimilate bunuri mobile putând constitui obiectul material al infractiunii , bunurile imobile prin destinatia lor , precum si cele care sunt considerate astfel datorita bunului la care sunt atasate . Bunul mobil poate fi orice bun mobil corporal care are o anumita valoare , roadele acestuia , înscrisurile , bani, titlurile de credit si orice alte valori evaluabile în bani 3.

              Detentia presupune dreptul de a stapanii în fapt un bun în numele altuia , în mod temporar , în interesul sau folosul altuia ori în interesul propriu al detentorului , cu precizarea ca în timpul detentiei proprietatea continua sa apartina proprietarului bunului , deci detentorul nu dobândeste un drept de proprietate asupra bunului încredintat .

              Bunul mobil sa fie detinut de faptuitor cu orice titlu juridic , legal si valabil . În sensul cerut de lege , titlurile în baza carora se detine bunul pot fi doar titluri rezultate din raporturi patrimoniale netranslative de proprietate , cum ar fi contractele de depozit , de mandat, de împrumut , de transport , de locatie 4.

              Poate constitui obiect material al abuzului de încredere si bunul asupra caruia faptuitorul are numai un drept de coproprietate , daca acel bun este indivizibil sau plusul care depaseste cota sa parte în cazul unui bun divizibil 5.

              Subiectii : subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana responsabila care are în detinere un bun al altuia . Subiectul pasiv de asemenea poate fi orice persoana careia îi apartine un bun , pe care l-a încredintat unei alte persoane .

              Abuzul de încredere este susceptibil de savârsire cu participatie în oricare dintre formele acestuia .

              Latura obiectiva : Elementul material al laturei obiective a acestei infractiuni îl constituie actiunea abuziva prin care cel care a primit în detentie un bun al altuia interverteste titlul juridic al detentiunii bunului , trecându-si acest bun în stapânirea sa ilicita 6.

              A  însusi un bun înseamna  a-l face al sau . Prin alte cuvinte în cazul însusirii faptuitorului , desi este numai un detentar al bunului , se comporta fata de acesta ca si când ar avea calitatea de proprietar . Este necesar ca faptuitorul sa-si însuseasca în mod efectiv bunul .

              A dispune de un bun îseamna a face cu privire la acel bun  un act de dispozitie , adica a-l vinde , a-l dona , a-l împrumuta .

              Dispunerea trebuie sa se faca pe nedrept , adica faptuitorul sa nu fie îndrptatit a efectua respectivul act de dispozitie .

              Simpla folosire a bunului detinut atunci când nu s-a convenit interzicerea folosirii , nu constituie un act de dispunere pe nedrept . Astfel de exemplu nu constituie infractiunea de abuz de încredere fapta unui meserias care primind în baza unei conventii autovehiculul unei persoane cu obligatia de al vopsi a folosit pentru sine acel autovehicul câta vreme partile nu au stipulat în conventie o asmenea interdictie .

              Refuzul de a restitui bunul consta în manifestarea expresa sau tacita de a nu mai da înapoi bunul primit . Acest refuz trebuie sa fie abuziv si nejustificat . Nerestituirea bunului altuia pe motiv ca acesta în mod obiectiv a fost pierdut , a disparut , s-a distrus într-o calamitate , nu poate constitui un refuz de restituire în sensul cerut de norma de incriminare7 .

              Daca refuzul faptuitorului nu a fost precedat de o cerere de restituire a bunului , nu se poate vorbi de un abuz de încredere . Este necesar ca refuzul de restituire a bunului sa aiba loc fata de proprietarul bunului de mandatarul acestuia sau fata de acela de la care a fost primit si nu fata de orice persoana care prtinde un drept asupra bunului respectiv 8.

              Urmarea imediata consta în crearea unei situatii de fapt contrare cele care ar fi trebuit sa existe , respectiv o lipsire a subiectului pasiv de posibilitatea exercitarii drepturilor sale asupra bunului care îi apartine , o afectare a patrimoniului sau si care are ca , consecinta producerea unui prejudiciu material .

              Latura subiectiva : Abuzul de încredere se savârseste cu intentie directa , faptuitorul îsi da seama ca prin actiunea sa de însusire dispune pe nedrept , ori de refuz de restituire a bunului pune pe proprietarul acestuia în imposibilitatea de a-si exercita drepturile sale cu privire la acel bun  .

              Comiterea faptei cu intentie directa sau indirecta , respectiv faptuitorul prevede ca prin actiunea sa va afecta patrimoniul subiectului pasiv , urmarind aceasta sau desi nu urmareste accepta posibilitatea acestei atingeri aduse patrimoniului celui care i-a încredintat bunul9.

              Tentativa si consumarea : Desi este posibilaîn cazul abuzului de încredere tentativa nu este pedepsita de lege .

              Tentativa abuzului de încredere ar fi greu de stabilit deoarece faptuitorul , având bunul în detentia sa poate efectua în ascuns acte de executare si se poate desista oricând de ele .

              Stabilirea momentului consumarii infractiunii de  abuz de încredere prezinta interes si pentru determinarea persoanei vatamate de a carei plângere este conditionata punerea în miscare a actiunii penale10 .

              Persoana vatamata în cazul  abuzului de încredere , este persoana în a carei patrimoniu se afla bunul în momentul consumarii chiar daca o alta persoana a încredintat acel bun faptuitorului .

              Sanctiuni : Abuzul de încredere se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu zile- amenda , iar pentru formele prevazute la alin. 3 si 4 cu închisoare stricta de la unu la 5 ani .

              Prin alin. 5 art. 256 Cod Penal s-a prevazut posibilitatea punerii în miscare a actiunii  penale la plângerea prealabila a persoanei vatamate , iar împacarea partilor înlatura raspunderea penala , în situatia în care bunul  , obiect material al infractiunii , este proprietatea privata a subiectului pasiv .

              Din analiza dispozitiilor cuprinse în art. 256 Cod Penal care incrimineaza abuzul de încredere , rezulta ca pentru existenta infractiunii se cere ca faptuitorul sa detina bunul mobil ce constituie obiectul material al infractiunii pe baza unui titlu , a unui raport juridic patrimonial , si ca el sa-si  însuseasca acest bun sa dispuna de acesta pe nedrept ori sa refuze al restitui .

              În cazul unui împrumut al unei sume de bani forma de realizare a abuzului de încredere nu poate fi decât refuzul restituirii .

              Actiunea privitoare la refuzul de a restitui trebuie sa fie certa , deoarece o simpla întârziere , invocarea unor obiectii serioase care sa justifice întârzierea restituirii bunurilor la scadenta nu echivaleaza cu un refuz .

              Alta este situatia daca între inculpat si persoana vatamata exista un raport juridic civil , în virtutea caruia a ajuns la inculpat , cu just titlu suma de bani . Refuzul de a restitui suma respectiva partii vatamate constituie infractiunea de abuz de încredere din moment ce exista un just titlu .

              În dreptul francez abuzul de încredere si alte deturnari constituie o categorie distincta din infractiuni contra patrimoniului , cum ar fi deturnarea gajului sau obiectului confiscat si organizarea frauduloasa a insolventei ( aceasta din urma este o înselaciune în dreptul italian ). Este vorba de bani , valori sau bunuri care au fost remise , acceptate cu obligatia de a le restitui , îmfatisa sau de a le da  folosinta determinata .

              În doctrina franceza s-a subliniat ca este vorba de o remitere precara caci nu transfera nici posesia nici proprietatea .

              Solutii din practica judiciara a Înaltei Curti de Casatie si Justitie :

I.                   Bun dat în custodie de catre politie 11

              Persoana careia i s-a încredintat de catre politie un bun în custodie nu savârseste infractiunea de abuz de încredere prevazut în art. 256 Cod Penal , daca dispune de el , folosindu-l, sau refuza a-l restitui proprietarului deoarece raportul juridic nu exista între custode si proprietar , ci între custode si organul de politie fata de care are obligatia de a nu înstraina , distruge sau modifica bunul si de a-l restitui la cerere .

              Inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit.a. raportat la art.10 alin.01lit. b. C. Pr. Pen. Pentru infractiunea de abuz de încredere prevazuta în art. 256 Cod Penal .

              Recursul partii vatamate a fost admis si s-a dispus condamnarea inculpatului , cu motivarea ca fapta întruneste elementele constitutive ale acelei infractiuni deoarece inculpatul a dispus pe nedrept de autoturismul partii vatamate pe care îl avea în custodie .

              Recursul în anulare declarat în cauza este fondat .

              În cauza , autoturismul a fost cumparat de inculpat fara a sti ca provine din furt .

              Ulterior la 12 aug 1997 pe baza unui proces verbal autoturismul a fost lasat de organele de Politie în custodia inculpatului , instituindu-se obligatia de a nu-l înstraina , distruge sau modifica , precum si obligatia de a-l restitui organelor judiciare la solicitarea acestora .

              Printr-o ordonanta a procurorului s-a dispus ridicarea autoturismului în vederea restituirii , astfel ca la  30. apr. 1998 organele de Politie au procedat la preluarea acestuia iar la 09. iulie. 1998 l-au restituit partii vatamate .

              Indisponibilizarea autoturismului de catre organele de politie si lasarea lui în custodia inculpatului cu stabilirea unor obligatii în sarcina sa nu a facut ca acesta sa dobîndeasca detinerea bunului .

              Detentia , în acest caz , apartine organelor de politie si nu inculpatului , între partea vatamata si inculpat neexistînd un raport juridic în temeiul caruia autoturismul sa treaca în detentia legitima a celui din urma , astfel încît dispunerea de bunul respectiv sa-i angajeze raspunderea penala .

              Inculpatul nu avea obligatia de a restitui partii vatamate autoturismul , ci organelor de cercetare penala , iar fapta sa de a folosi autoturismul si refuzul de restituire catre partea vatamata nu dobândeste caracter penal .

              In mod gresit instanta de recurs a condamnat pe inculpat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala , motiv pentru care recursul în anulare a fost admis , s-a casat decizia atacata si s-a mentinut sentinta Judecatoriei .

              Abuz de încredere . Delapidare . Angajat prin contract de prestari de servicii . 12

              Insusirea de catre cel angajat prin contract de prestari de servicii pentru achizitionarea unor marfuri a banilor primiti de la angajator constituie infractiunea de abuz de încredere , iar nu aceea de delapidare , faptuitorul neavând calitatea de functionar .

              Tribunalul Arges , prin sentinta Nr. 177 din 15 . 06 . 2001 . a condamnat pe inculpatul A.S. pentru savârsirea infractiunii de delapidare prevazuta de art.215 Cod Penal .

              In perioada iulie-septembrie 1999 inculpatul a ridicat de la caseria societatii 10.000 D.M. si suma de 14.452.585 de lei pentru plata unor marfuri si cheltuieli de deplasare , bani pe care i-a folosit în interesul sau .

              Curtea de Apel Pitesti prin decizia penala  nr. 244/17 din 20.09.2001 a respins apelul inculpatului .

              Recursul declarat de inculpat este fondat .

              Din actele dosarului rezulta ca între societatea comerciala si inculpat a intervenit un contract civil de prestari servicii pe baza caruia executantul  - inculpatul - s-a obligat sa achizitioneze pentru societate metale neferoase , activitate pentru care i s-a fixat un onorariu . Pe baza acestui contract , inculpatul a primit mai multe sume de bani , dintre care pe unele le-a însusit asa cum au retinut instantele . Inculpatul nu si-s însusit banii în calitate de gestionar al acestora , de salariat sau functionar cu atributii de gestiune , ci în baza unui contract civil de prestari servicii , în baza caruia a dobândit detentia juridica a acelor sume .

              În cazul de fata inculpatul a dispus pe nedrept , în interesul sau , de banii care i-au fost încredintati pentru achizitionarea unor marfuri si efectuarea altor activitati .

              Încadrarea juridica retinuta de instanta în prevederile art. 215 alin.1 Cod Penal este gresita fapta savârsita de inculpat constituind infractiunea de abuz de încredere prevazuta de art. 213 Cod Penal motiv pentru care recursul a fost admis , s-a schimbat încadrarea juridica în sensul celor ce preced si s-a încetat procesul penal ca efect al retragerii plângerii prealabile de catre partea vatamata .

              Decizia sectiei penale a   Curtii Supreme de Justitie nr 20 din 08.01.2002 republicata 13.

              În speta instanta suprema a avut de solutionat o problema de drept interesanta si anume aceea daca cumparatorul unui apartament caruia vânzatorul i-a cedat si postul telefonic aflat în acest apartament de a efectua convorbiri telefonice mai înainte de a efectua formalitatile legale de a transfera postul telefonic pe numele sau constituie sau nu infractiunea de abuz de încredere .

              Solutia adoptata în cauza prin achitarea inculpatului ni se pare discutabila pentru ca se porneste de la premisa ca inculpatul avea un drept de dispozitie asupra postului telefonic ce-i fusese cedat de vînzator si ca partea vatamata ar fi fost aceea care avea obligatia sa îndeplineasca formalitatile de transfer al postului telefonic .

              Clauza cuprinsa în contractul de vânzare cumparare trebuie înteleasa în sensul ca pe baza sa , noul proprietar al apartamentului putea cere de la Romtelecom transferarea postului telefonic pe numele sau . Abia dupa obtinerea acestui transfer când avea calitatea de titular al postului telefonic putea sa efectueze convorbiri telefonice pe care sa le achite el .

              Asa arv fi procedat orice persoana cu bun simt si nu sa procedeze cu de la sine putere efectuarea unor convorbiri masive , de mare valoare pe seama titularului postului telefonic .

              Nu are relevanta în cauza pentru existenta infractiunii nici înprejurarea ca titularul postului telefonic nu este proprietarul ci Romtelecom , el fiind îndreptatit sa foloseasca postul telefonic respectiv în baza unui contract de prestari servicii .

              Ca atare consideram ca în speta s-a comis infractiunea de abuz de încredere din moment ce titularul postului telefonic i-a permis inculpatului sa ceara transferul telefonului pe numele sau , dar acesta nu a facut-o , ci în mod abuziv , s-a folosit de acest telefon cauzând prin aceasta un prejudiciu partii vatamate .