Resursele Hardware ale calculatorului

                

                

                 

Descrierea           dispozitivelor           periferice

Monitorul

Primele generatii de monitoare au fost de tip digital , primind de la calculator toata informatia necesara afisarii sub forma de semnale TTL aparand apoi monitoarele analogice din ce în ce mai constructive . S-a diversificat oferta , perfectionându-se tehnologiile cristalelor lichide,plasma sa altele .

O clasificare sumara  a monitoarelor ar putea fi facuta dupa unul din criteriile :

a)dupa culorile de afisare -monitoare monocrome (afiseaza doar doua culori - negru si alb/verde/galben) ; cu niveluri de gri - pot afisa o serie de intensitati între alb si negru ; monitoarele color

b)dupa tipul semnalelor video

*Monitoare digitale : accepta semnale video digitale (TTL) sunt conforme cu standardele mai vechi IBM CGA si EGA . Sunt limitate la afisarea unui numar fix de culori .

*Monitoarele analogice : pot afisa un numar nelimitat de culori .

c)dupa tipul grilei de ghidare a electronilor în tub

*Cu masca de umbrire : ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor corespunzatoare de pe ecran este realizata de o masca metalica subtire prevazuta cu orificii fine

*Cu grila de apertura : în locul mastii de umbrire se afla o grila formata din fibre metalice fine , verticale , paralele , bine intinse si foarte apropiate intre ele . .Calitatea acestor monitoare este superioara .

c)dupa tipul constructiv al ecranului

*Monitoare cu tuburi catodice coneventionale (CRT) , sunt cele mai ieftine si mai performante de pe piata . Prezinta diferite variante , cele mai întâlnite fiind shadowmask CRT si tuburile Trinitron , cu grila de apertura

*Dispozitive de afisare cu ecran plat (FPD-Flat Panel Display), LCD (cristale lichide) si PDP(Plasma Display Panel) . Sunt utilizate la laptopuri , fiind net inferioare monitoarelor clasice

*Ecrane tactile - adauga posibilitatea de selectare si manipulare a informatiei de pe ecran cu mâna .  ;dimensiunile monitoarelor pot varia intre 14 si 21 inch .

                       

                                     

INITATEA DE SISTEM

Placa de sisitem cu componentele aditionale interne asamblate la ea , initatile de disc flexibil , de disc fix si de compact-disc, blocul de alimantare electrica sunt constructiv asamblate tmpreuna tn cadrul unitatii de sistem , plasate tntr-o carcasa.

Constructiv unitatea de sistem se livreaza în mai multe variante: orizontala (desktop),miniturn (mini tower),turn mediu (midi tower) si turn mare (maxi tower)

                                   Tastatura(keyboard) este un periferic de intrare a datelor în calculatoare asemanator cu tastatura unei masini de scris pentru imprimarea pe hârtie informatiei. Ea reprezinta un dispozitiv , de obicei , electro mecanic , ce include un set de taste , un microprocesor specializat si alte circuite electronice aferente . Se conecteaza la calculator printr-un cablu scurt.

              

soricel

soricel''  (Mouse) este complementar la tastatura si serveste pentru deplasarea rapida a cursorului pe ecran si introducerea unor comenzi în calculator

                     

   

    Boxe si casti

 

   

  web-camera

Imprimanta

Imprimantele sunt dispozitivele opuse scannerelor, care pot tipari imaginile/textul din formatul digital al calculatorului pe hartie. Exista mai multe tipuri de imprimante, in functie de metoda de tiparire:

-   Imprimantele cu jet de cerneala, ce au un cartus (sau chiar mai multe de diferite culori) cu cerneala cu care improsca hartia si realizeaza imprimarea;Acestea pot fi atat color, cat si alb-negru;

Imprimantele cu laser, care folosesc laserul pentru a imprima cu ajutorul unui cartus de praf special, numt "toner";

Imprimantele matriceale, cu "ace" si "panglica", ce sunt folosite 131y247b pentru imprimare;

Imprimantele termice, ce folosesc o hartie speciala sensibila la caldura pentru a realiza imprimarea.

Ploterul

Ploterul (plotter) este destination realizarii de desene de mare precizie si dimensiuni. Spre deosebire de imprimantele obisnuite,se poate reveni la desen de mai multe ori .De obicei hârtia pe se executa desenul nu se misca , ci se deplaseaza doar capul de înscrierea comanda calculatorului + la plotterele cu masa .Exista si variante cu miscarea hîrtiei- plotterele cu tambur.

Este un dispozitiv foarte reusit pentru îndeplinirea desenelor tehnice , a hartilor de mare precizie , pentru desene color - pâna la 8 colori , iar uneori mai mult. Capurile de înscriere pot fi diferite:sferice,fibre s.a. 

Scanerul

Scannerele sunt niste dispozitive ce permit "scanarea" documentelor si salvarea lor in format digital in calculator, sub diferite extensii (JPG,GIF,BMP,PDF etc.).

Ele au diferite rezolutii de scanare (ce afecteaza calitatea imaginii scanate) si pot include adaptoare de transparenta (pentru scanarea filmelor de aparat foto developate si diapozitivelor). Ele pot si conectate atat pe interfata LPT (1) a calculatorului, existand posibilitatea conectarii in cascada a unei imprimante), cat si pe porturile USB.

Digitizorul

Digitizorul este o unitate externa asemanatoare cu scanerul, dar,de regula , de dimensiuni mult mai mari. Se foloseste preponderent , în industrie pentru convertirea informatiei optice - grafice, în informatie digitala . Exista mai multe variante constructive . Una din ele reprezinta o planseta acoperita cu o grila de fire conductoare , conectate la calculator printr-o interfata  speciala . Desenele , plasate pe planseta pot fi trasate si introduse în calculatorul utilizând un stilou special , care asigura deschiderea si închiderea circuitelor electrice în grila, astfel identificându-se coordonatele (x,y) ale punctelor respective ale desenului. Desenele introduse  pe planseta , pot fi afisate pe ecranul  monitorului , memorate pe disc si prelucrate. Digitizoarele se folosesc la proectarea masinilor , a circuitelor integrate.

                              

                          

               

Fax - Modemurile sunt perifericele ce ne permit accesul la retele de tip WAN (Wide Area Network), in speta ne permit accesul la internet. Denumirea lor provine de la faptul ca pot trimite faxuri si din cauza ca pentru propagarea semnalului prin mediul de transport folosesc o metoda de MOdulare/DEModulare.

Exista mai multe tipuri de modemuri, la care difera in principal rata de transfer.

Astfel, un modem de cablu are o rata de transfer variabila, de la 128 KBit/s pana la 2-4 MBit/s, un modem DSL/SDSL/ADSL (Digital Subscriber Line/Symetric Digital Subscriber Line/Asymetric Digital Subscriber Line) are 2 - 8 MBit/s (download) si 2 - 4 MBit/s (upload), un modem radio are 3 MBit/s maxim iar un modem dial-up are chiar si 230 KBit/s rata de transfer maxima (de fapt e in jurul  valorii de 56 KBit/s).

Rata de transfer maxima la transmiterea de faxuri este de 14400 bps (uzual este 9600 bps).

Cei mai importanti producatori de fax modemuri sunt US Robotics (3Com) si Rockwell/Conexant.

           

             

     

Descrierea

componentelor

                      

Placa de baza

Placa de baza  este un dizpozitiv 'de baza'J un 'pamânt' pe care 'se planteaza' celelalte componente . Este componenta pe care se implanteaza procesorul , pe care se afla sloturile de extensie , pe care se afla memoria cache L2 . Pe langa aceasta functie , de support pentru celelalte componente , are rolul de a regla si  distribui tensiune procesorului si celorlalte componente . O placa de baza de calitate are variatii mici al intensitatii curentului 'livrat' si mai multe valori ale tensiunii pe care o poate furniza .

Pe o placa de baza se afla urmatoarele componente :

1.soclul pentru processor(interfata) - un 'socket' in care se introduce processor .

·        Socket 1 - 169 pini , lucreaza la tensiunea de 5V suporta procesoarele 486 DX2 si DX4

·        Socket 2 - o minora imbunatatire facuta de intel pentru a suporta si procesoarele Pentium Overdrive(processor de upgrade) 238 pini

·        Socket 3 - alta interfata de la Intel 237 pini 3,3V-5V , suporta procesoarele 586

·        Socket 4 - trecerea la procesoare Pentium , suporta doar procesoare Pentium 60 si 66

·        Socket 5 - 3,3V 320 pini , suporta iPentium 75-133Mhz

·        Socket 6 - 3,3V 235 pini , destinat procesoarelor 486 , un Socket 3 mai avansat

·        Socket 7 - cel mai popular , 2,5-3,3V 321 pini suporta procesoare 75-200Mhz , procesoare Pentium MMX,K5,K6,2x86,6x86MMX .  

·        Socket 8 - 3,1-3,3V 387 pini destinat doar procesoarelor PentiumPro

·        Slot 1 - 2,8-3,3V , o Schimberg radical, processor se introduce in slot ca o place obisnuita , 242 pini , este folosita doar de Intel , fiind o alegere buna pentru sistemele biprocessor ,  

Placa de baza mai include controllere si conectori pentru hard-disk , floppy-disk , tastatura , port serial , optional PS/2 si USB .

Interfata pentru hard-disk poate fi inclusa (în cele mai multe cazuri este) pe placa de baza sau poate fi achizitionata ca  placade extensie separata . Controllerele pentru hard-disk , ca si hdd-urile de altfel, pot fi de doua tipuri constructive : IDE (EIDE)sau SCSI(Small Computer System Interface) . Hard-diskurile SCSI necesita un controller special , interfata SCSI fiind mai avansata decat EIDE , mai scumpa , cu performante mai mari , având avantajul de a putea conecta pe acelasi controller si cablu  scannere , hard-diskuri , unitati floppy , cdrom , etc , un numar total de 8 device-uri SCSI suportate simultan . Avantajele SCSI sunt multiple : poate conecta pe aceeasi magistrala 8 deviceuri diferite simultan  (IDE - 2 deviceuri si acele HDD sau CD-ROM);

Lungimea panglicii SCSI - 10-25 m , viteza maxima 80Mb/sec wide ultra2 SCSI ; gabaritul redus . SCSI utilizeaza cozi de mesaje . Mecanismele bazate pe astfel de cozi sunt integrate pe scara tot mai larga în sistemele de operare moderne (WindowsNT)   . Hard-diskurile SCSI au fost întotdeauna cu un pas în fata celor IDE , astfel capacitatile au fost mai mari si viteza de transfer net superioara , cel mai rapid hard-disk IDE acutual are o rata de transfer  maxima de 66Mb/sec (UDMA/66) . Marimile hard-diskurilor singulare sunt cuprinse între 20Mb si 4T . Aceasta capacitate poate fi extinsa prin intermediul discurilor RAID sau prin tehnologia de clustering (conectarea mai multor hdd-uri astfel ca sistemul sa le vada ca fiind unul singur; aceasta tehnologie este folosita si in procesarea paralela) .

Pe placa de baza exista si un controller de floppy disk , care poate fi de 3,5' sau 5,25' , modelele mai vechi nu prea mai sunt suportate . Astfel disketele sunt folosite cu unitatea floppy având capacitate neformatate de 2Mb , prin formatare MSDOS - 1,44Mb . Exista unitati de diskette care suporta diskette de mare densitate de 100-200Mb , nestandard (Sony , Travan)si care pot citi si disketele de 3,5' ; interfata este separata pentru acest tip de unitati de diskette .

Mai exista pe placa de baza sloturile  în care se pot introduce placi de extensie (modemuri , placi video, laci de retea , placi de sunet , etc). Sloturile pot fi diferentiate în  functie de diferentele constructive : VL-BUS , ISA , EISA , PCI ,PCMCIA, AGP . Interfata VL-BUS este depasita , interfata ISA este înca folosita cu success , fiind prezenta pe majoritatea placilor de baza de generatie noua . PCI este cea mai folosita interfata , oferind rate de transfer mari la preturi rezonabile în prezent . A fost introdusa cu ~5 ani în urma urmand standardului EISA . PCMICA este destinat utilizatorilor de calculatoare portabile , oferind conectivitate rapida , autoconfigurarea . Aceste placi sunt extraordinar de mici (si de scumpe) , fiind de marimea unei cartele telefonice , duble ca grosime .

 Interfata AGP este ultimul venit pe ring , cel mai nou , destinat placilor grafice , în secolul acceleratiei este destnat acceleratoarelor grafice de mare vitezî , facand o legaturî directa între processor si placa graficî , oferind rate de transfer de pîna la 3Gb/sec .

 Toate aceste tipuri de sloturi difera între ele , exista totusi sloturi PCI/ISA shared în care se pot introduce  placi PCI sau placi ISA .

Porturile seriale sunt destinate conectarii in exterior a deviceurilor care sunt cam putine : modem/mouse . Versiunile noi  poseda cache si o interfata ce 'gîndeste' singura degrevând procesorul (UART 16550) .

Porturile paralele sunt destinate conectarii imprimantelor sau altor dispozitive ce functioneaza pe acest tip de port (scannere , placi de acizitie , etc) .

 

PROCESORUL

Componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive , de a împarti sarcini fiecareia , de a coordona si  verifica executia sarcinilor primite . Un calculator nu poate functiona fara procesor . Deloc . Procesoarele au avut evolutie rapida de la 8088,8086.80486 , productia fiind asigrata în principal de firma Intel , printre primii producatori de procesoare destinate utilizatorilor privati . Alte firme producatoare sunt AMD , Cyrix , ITD . Procesoarele produse de AMD si Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel si au o arhitectura compatibila cu cele produse de Intel , însa se dezvolta separat .

Procesorul i386 a fost primul processor care a inclus 6 faze de executie paralela , la procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult paralelismul executiei prin expandarea unitatilor de decodificare a instructiunii si de executie într-o banda de asmblare (pieline) cu cinci nivele , astfel ajungându-se la 11 faze paralele . În plus , procesorul 486 are un cache intern de date si instructiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mari procentul instructiunilor ce pot fi executate la viteza de o instructiune pe impuls de tact . La acest processor a fost pentru prima data integrata unitatea de calcul în virgula flotanta (coprocesorul) în acelasi cip cu CPU-ul .

 Amd a lansat în aceeasi perioada procesorul 486 DX5 cu frecvente pîna la 133 , fara prea mult success . Surprinzator , dupa 486 nu a urmat 586 , decât pentru Cyrix si AMD . Intel a decis sa schimbe formatul numelui trecând la Pentium .

Procesorul Pentium a adaugat o a doua banda de asamblare pentru a obtine performante superioare (cele doua benzi de asmblare (U,V) pot executa doua instructiuni pe un impuls de tact); memoria cache s-a dublat , existând un cache de 8 Ko pentru cod si unul similar pentru date . Pentru îmbunatatirea executiei ramificatiilor din programe s-a implementat conceptul de predictie a salturilor, introducându-se un tabel pentru memorarea adreselor cele mai probabile la care se fac salturile . Registrele principale au ramas pe 32 de biti , caile interne fiind pe 128 sau 256 de biti , magistrala de date externa - 64 biti . Procesorul Pentium are integrat un controller de întreruperi avansat (APIC) folosit in sistemele multiprocessor .

Amd a lansat într-o perioada intermediara processor 586 , apoi K5 . dupa 586 pentru Cyrix urmând 6x86 .

Amd si Cyrix au ramas multa vreme într-un con de umbra al lui Intel , mai ales ca procesoarele intel Pentium (lansate la frecvente de 75Mhz) s-au dezvoltat rapid , de la frecventa de 166 Mhz fiind adaugate instructiunile MMX (-un set de 57 noi instructiuni , patru tipuri noi de date si un nou dst de registrii pentru a accelera performantele aplicatiilor multimedia si de comunicatii ; MMX se bazeaza pe o arhitectura SIMD (Single Instruction,Multiple Data) , permitând imbunatatirea performantelor aplicatiilor ce folosesc algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari siruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D) . Dupa Pentium urmeaza Pentium Pro care are o arhitectura superscalara pe trei cai- poate executa trei instructiuni într-un impuls de tact având un cache L2 de 256 Kb strâns legat de CPU printr-o magistrala dedicata pe 64 de biti . . Procesoarele Pentium si Pentium Pro au fost dezvoltate pâna la frecvente de 233 Mhz , urmatorul pas fiind Pentium II (este un PentiumPro cu MMX) si Pentium III .

Revenind la AMD , a lansat procesorul Amd K6 ce avea în plus 32kb cache level 1 fata de K5 . Urmatorul pas a fost AMD K6-2 , care a dat o replica MMX-ului de la Intel cu un set de instructiuni numite !3D NOW ; trebuie amintit ca si procesoarele K6 au înglobat instructiuni MMX frecventa maxima atinsa fiind de 500Mhz . AMD K6-3 înglobeaza 256kb level 1 cache ceea cea aduce un spor de viteza substantial

Cyrix a ramas în urma , unui 6x86 la 200Mhz corespunzându-i un Pentium la 150Mhz , pe când la AMD seria K6 -K62 a fost extrem de reusita , depasind pe alocuri procesoarele Intel la frecvente echivalente 

Fiecare processor din seria x86 este compatibil fizic cu placa de baza , astfel procesoarele se introduc într-un soclu de pe placa de baza , ce are un numar standard de pini (321) . Pentru a descuraja concurenta , Intel a schimbat modul de conectare a procesoarelor Pentium II-III , conectarea la mainboard facându-se printr-un nou tip de soclu - Sec - Slot 1 ; Intel nu a dat drept de productie (licenta) a acestui soclu firmelor AMD si Cyrix. Ca replica , AMD a conceput procesorul AMD K7 , ce concureaza direct Pentium II prin frecvente de pana la 900Mhz si cache level 2 -512Ko,pentru un nou tip de soclu - Slot A . 

Succesul pe piata al procesoarelor Intel a fost datorat faptului ca fiecare nou procesor îngloba functiile precedentului (astfel un Pentium II este capabil de executa cod scris pentr 386) , caracteristicî intalnitî rar la început (1980) . Procesoarele Sparc , Alpha , Dec , Risc sunt extrem de scumpe , incompatile cu codul x86 , ele fiind în proiectate pentru aplicatii paralele , volum mare de calcul, sisteme multiprocessor . Firma SPARC a lansat de curînd procesorul pe 64 biti UltraSparc la 1,5 Ghz .

Trebuie amintit ca un calculator poate avea unul sau mai multe procesoare . Placile de baza 'normale' permit prezenta unui singur processor , însa sunt producatori ce ofera optiunea de 'dual processor' . Astfel în sistemele produse de Digital , HP se pot întâlni între 2-8 procesoare . Problema este ca numai anumite sisteme de operare stiu sa foloseasca multiprocesarea (Linux , SunOs , Unix , WindowsNT) . Astfel în Windows 9x prezenta unui processor suplimentar nu va influenta cu nimic performanta sistemului . Sistemele multiprocessor sunt folosite în servere sau în statii de lucru cu flux mare de date (CAD , GIS , etc) . Un alt motiv de a folosi un sistem multiprocessor este securitatea oferita . Astfel în cazul unei defectiuni produse la unul din procesoare conducerea va fi luata de celalalt .

 

MEMORIA

În configuratia unui sistem de calcul întalnim doua mari tipuri de memorii - RAM si ROM. Memoria este spaliul de lucru primar al oricarui calculator . Lucrând în tandem cu CPU (procesorul) are rolul de a stoca date li de a procesa informatii ce pot fi procesate imediat si în mod direct de catre processor sau alte dispozitive ale sistemului . Memoria este de asemenea legatura dintre software si CPU .

Din punct de vedere intern memoria RAM este aranjata într-o matrice de celule de memorie , fiecare celula fiind folosita pentru stocarea unui bit de date (0sau1logic) . Datele memorate pot fi gasite aproape instantaneu (timp de ordinul zecilor de ns) prin indicarea rândului si coloanei la intersectia carora se afla celula respectiva . Se deosebesc doua tipuri de memorie :

SRAM(Static Ram) si DRAM(Dynamic Ram) .

Tehnologia DRAM este cea mai întâlnita in sistemele actuale , trebuind sa fie reimprospatata de sute de ori / secunda pentru a retine datele stocate in celulelede memorie (de aici vine si numele) ; fiecare celula este conceputa ca un mic condensator care stocheaza sarcina electrica .

Este prezenta sub doua tipuri de module : SIMM-urile si DIMM-urile . SIMM-ul a fost dezvoltat cu scopul de a fi o solutie usoara pentru upgrade-uri . Magistrala de date este pe 32 biti , fizic modulele prezentând 72 sau 30 de pini . DIMM-ul a fost folosit întâi la sistemele MacIntosch dar a fost adoptat pe PC-uri datorita magistralei pe 64 de biti , având 128 pini .

Tipurile de memorie DRAM sunt : FPM (Fast Page Mode) , EDO(Extended Data Out) , SDRAM (Synchronous DRAM) . Cele mai rapide sunt SDRAM-urile , fiind si cele mai noi , oferind timpi de acces mici (8ns) .

Tehnologia SRAM foloseste tot un system matricial de retinere al datelor , dar este de cinci ori mai rapida , de doua ori mai scumpa si de doua ori mai voluminoasa decât memoria SRM . Nu necesita o reîmprospatare constanta , elementul central al unei celule fiind un circuit basculant bistabil . SRAM este folosit pentru memoriile cache datorita vitezei mari .

MEMORIA-FLASH

Placa video

Placile video sunt (foarte pe scurt), perifericele ce afiseaza imaginile pe monitor. Desigur, acestea au evoluat foarte mult si sunt printre perifericele ce afecteaza cel mai mult performantele unui calculator.

Exista 4 tipuri de placi grafice:2D;Acceleratoare 3D;2D/3D;Profesionale.

Despre cele profesionale .

Placile 2D

Placile 2D sunt placile inferioare sau cele vechi. In general ele se conecteaza pe interfete PCI sau chiar ISA si au performante slabe in domeniul 3D. Au insa in general o accelerare Direct-Draw (2D) destul de buna (depinde si de placa). Exemple de placi 2D:SIS 6215, SIS 6326, S3 Virge 64 V2, Trident 9000i.

Placile 3D

Placile 3D sunt placile care au incorporate in procesorul grafic instructiuni Direct 3D, OpenGL sau pe amandoua.

Placile ce au doar Direct 3D nu depasesc cantitatea de memorie de 8 MB, iar cele ce au doar OpenGL sunt cele profesionale. Cel mai adesea gasim placi video cu ambele seturi de instructiuni. Acestea au cantitati de memorie cuprinse intre 4 (in cazul lui Voodoo Rush) si 64 (in cazul mai multor placi).Cipurile placilor 3D sunt produse in prezent de nVIDIA si ATi (si va asigur ca sunt corect scrise), cipuri ce sunt furnizate (in cazul nVIDIA) diferitilor producatori de placi video. ATi isi produce singura atat cipurile, cat si placile (ea tinde totusi sa ofere licenta si altor producatori).

Exemple de placi ce au doar Direct 3D: S3 Trio 3D, ATi Rage II C, S3 Virge.

Exemple de placi ce au doar OpenGL (profesionale si foarte scumpe): PowerVR, 3D Labs Oxygene.

Exemple de placi cu ambele seturi de instructiuni:Din partea nVIDIA: GeForce3/Ti 500/Ti 200, GeForce 2 Ultra/Pro/GTS/Mx/Mx 200/Mx 400/Ti, GeForce SDR/DDR, TNT 2/Ultra/Pro/M 64/M 64 Pro, TNT;

Din partea 3dfx-Interactive: Voodoo,Voodoo Rush,Voodoo2,Voodoo3 2000/2500/3000,Voodoo 4 4500,Voodoo 5 5000/5500/6000 (intre timp 3dfx a fost cumparata de NVIDIA).

Din partea ATi: Rage Fury, eXpert 2000, eXpert 2000 pro, Rage Fury MAXX, Radeon/VE/SDR/DDR/7500/8500.

Cea mai puternica placa video actuala: nVIDIA GeForce4 Ti4600 : 10,8 GB/s latimea de banda, 650 MHz DDR-RAM (128 MB), clock speed 300 MHz, 2400 Mtexeli/s, 66 de milioane de tranzistori.

Placile 3D mai noi au incorporate niste tehnici de calcul 3D denumite Transform&Lighting in Hardware, ce elibereaza procesorul sistemului de calcule deosebit de complexe.Aceste tehnici erau pana nu demult incorporate doar in placile grafice profesionale foarte scumpe, dar s-au inclus in procesoarele grafice nVIDIA incepand de la primul GeForce.

Hard disc-ul

Interfata pentru hard-disk poate fi inclusa (în cele mai multe cazuri este) pe placa de baza sau poate fi achizitionata ca  placa de extensie separata . Controllerele pentru hard-disk , ca si hdd-urile de altfel, pot fi de doua tipuri constructive : IDE (EIDE) sau SCSI(Small Computer System Interface) . Hard-diskurile SCSI necesita un controller special , interfata SCSI fiind mai avansata decat EIDE , mai scumpa , cu performante mai mari , având avantajul de a putea conecta pe acelasi controller si cablu  scannere , hard-diskuri , unitati floppy, cd-rom, etc, un numar total de 8 device-uri SCSI suportate simultan . Avantajele SCSI sunt multiple: poate conecta pe aceeasi magistrala 8 deviceuri diferite simultan  (IDE - 2 deviceuri si acele HDD sau CD-ROM); lungimea panglicii SCSI - 10-25 m , viteza maxima 80Mb/sec wide ultra2 SCSI; gabaritul redus. SCSI utilizeaza cozi de mesaje. Mecanismele bazate pe astfel de cozi sunt integrate pe scara tot mai larga în sistemele de operare moderne (WindowsNT). Hard-diskurile SCSI au fost întotdeauna cu un pas în fata celor IDE , astfel capacitatile au fost mai mari si viteza de transfer net superioara , cel mai rapid hard-disk IDE acutual are o rata de transfer  maxima de 66Mb/sec (UDMA/66). Marimile hard-diskurilor singulare sunt cuprinse între 20Mb si 4T. Aceasta capacitate poate fi extinsa prin intermediul discurilor RAID sau prin tehnologia de clustering (conectarea mai multor hdd-uri astfel ca sistemul sa le vada ca fiind unul singur; aceasta tehnologie este folosita si în procesarea paralela) .

Hard discurile sunt unitati de stocare magnetice. Ele au capacitati variabile de la 40 MB (unitatile foarte vechi, fara sa pomenim de cele "de muzeu") si pana la 160 GB, mai nou, un hard disk IBM. De fapt, factorul determinant in realizarea unei capacitati cat mai mare este si factorul de adresare, pe 16 sau 32 de biti, denumit FAT (File Allocation Tables). La FAT 16, capacitatea maxima posibila la un hard disk este de 2,1 GB (solutia - trecerea la FAT 32). O alta piedica, de aceasta data tinand de BIOS, este de 8,4 GB. Aici intervine INT 13 din BIOS, un parametru ce nu permite dimensiuni mai mari de 8,4 GB (solutia - modificarea parametrului sau update de BIOS). La FAT 32, capacitatea maxima este de cativa terabytes, deci indeajuns (si inca destul) de mare.

                                                                                     De fapt, la FAT 16 dimensiunea clusterelor hard diskului este de 32 KB, iar la FAT 32 este de 4 KB. Astfel se pierde mai putin spatiu la formatul FAT 32. Sa ma explic: sa zicem ca avem un fisier de ... 33 KB. La o partitie FAT 16 se ocupa doua clustere a cate 32 de KB, adica unul cu 32 de KB si altul cu 1 KB (in total cei 33 KB ai fisierului).Totul e OK, dar se pierd astfel 31 de KB din clusterul 2. La FAT 32, fisierul nostru de 33 KB va ocupa 33 : 4 = 8 rest 1, deci se vor folosi 9 clustere a cate 4 KB => 9 * 4 = 36 de KB ocupati. Deci un fisier de 33 de KB va ocupa 64 de KB pe o partitie FAT 16 si 36 de KB pe o partitie FAT 32 => 64 - 36 = 28 de KB castigati prin trecerea de la FAT 32 la FAT 16. Cum intr-un hard disk nu sunt doar cateva fisiere de acest gen, ci o multime, va dati seama de spatiul castigat (in jur a vreo 200 MB la un hard-disk de 2,1 GB) prin trecerea la FAT 32.

                                                                                     Exista, de asemenea, mai multe moduri de transfer.Astfel, la hard - diskurile conectatepe portul IDE:PIO 4 : 22 MB/s;UDMA 33: 33 MB/s;UDMA 66 (UDMA 2) : 66 MB/s;UDMA 100 : 100 MB/s;UDMA 166 : 166 MB/s.

Mai exista pe unele placi de baza mai noi si controlleri RAID sau interfete SCSI (Scazi). Si acestea sunt folosite pentru conectarea hard-diskurilor, dar in principal la NetWork Servere (servere de retea).

                                                                            Un factor determinant in performanta unui HDD este si viteza de rotatie a platanelor sale. Ea variaza de la 4400 rpm (la unele unitati Quantum, destul de rare) si pana la 15000 de rpm(la unele Hard - Diskuri Maxtor pt. servere).

                                                                            Vitezele uzuale sunt de fapt 5400 si 7200 rpm, mai rar 10000 de rpm la hard-diskurile Quantum Atlas 10 K II destinate serverelor.

                                                                            Principalii producatori de hard diskuri in ziua de azi sunt Maxtor, Western Digital, Seagate, Quantum (pana nu demult, pentru ca a fost cumparat de Maxtor), si IBM (ultimul fiind Fujitsu, care insa a renuntat acum putin timp la a mai produce hard - diskuri).

Interfata pentru hard-disk poate fi inclusa (în cele mai multe cazuri este) pe placa de baza sau poate fi achizitionata ca  placa de extensie separata . Controllerele pentru hard-disk , ca si hdd-urile de altfel, pot fi de doua tipuri constructive : IDE (EIDE) sau SCSI(Small Computer System Interface) . Hard-diskurile SCSI necesita un controller special , interfata SCSI fiind mai avansata decat EIDE , mai scumpa , cu performante mai mari , având avantajul de a putea conecta pe acelasi controller si cablu  scannere , hard-diskuri , unitati floppy, cd-rom, etc, un numar total de 8 device-uri SCSI suportate simultan . Avantajele SCSI sunt multiple: poate conecta pe aceeasi magistrala 8 deviceuri diferite simultan  (IDE - 2 deviceuri si acele HDD sau CD-ROM); lungimea panglicii SCSI - 10-25 m , viteza maxima 80Mb/sec wide ultra2 SCSI; gabaritul redus. SCSI utilizeaza cozi de mesaje. Mecanismele bazate pe astfel de cozi sunt integrate pe scara tot mai larga în sistemele de operare moderne (WindowsNT). Hard-diskurile SCSI au fost întotdeauna cu un pas în fata celor IDE , astfel capacitatile au fost mai mari si viteza de transfer net superioara , cel mai rapid hard-disk IDE acutual are o rata de transfer  maxima de 66Mb/sec (UDMA/66). Marimile hard-diskurilor singulare sunt cuprinse între 20Mb si 4T. Aceasta capacitate poate fi extinsa prin intermediul discurilor RAID sau prin tehnologia de clustering (conectarea mai multor hdd-uri astfel ca sistemul sa le vada ca fiind unul singur; aceasta tehnologie este folosita si în procesarea paralela) .

Floppy Disc-ul

Pe placa de baza exista si un controller de floppy disc, care poate fi de 3,5' sau 5,25', modelele mai vechi nu prea mai sunt suportate. Astfel dischetele sunt folosite cu unitatea floppy având capacitate neformatate de 2Mb, prin formatare MS DOS-1,44Mb. Exista unitati de dischete care suporta dischete de mare densitate de 100-200Mb, nestandard (Sony , Travan) si care pot citi si dischetele de 3,5'; interfata este separata pentru acest tip de unitati de dischete .

                                                Cd-rom-ul este o unitate optica de stocare a datelor. Ea foloseste laserul pentru a citi mediile CD. Un CD poate avea capacitatea de 650 sau 700 MB (in format muzical 74 sau 80 de minute). De curand au fost inventate si CD-urile de 800 - 900 MB, si chiar cele de 1,3 GB (Sony). Acestea necesita insa unitati speciale de citire / scriere.

Ca tot vorbisem de scriere, unitatile CD-ROM nu pot scrie CD-uri (tocmai de aceea se numesc CD-ROM-uri (Compact Disk - Read Only Memory), pentru ca ele nu pot scrie CD-uri). Rolul scrierii de CD-uri ii revine unei alte unitati, denumite CD-R/RW (CD-Writer/ReWriter), care poate atat scrie, cat si citi CD-uri. Unele CD-Writere mai vechi puteau doar scrie CD-uri , si nu rescrie sau citi.

Fiecare CD-ROM/RW are un buffer pentru acces rapid la date. Dupa ce datele sunt citite de pe CD, cele mai des utilizate sunt stocate in buffer, care poate varia (in general este de 128 KB). La CD-R/RW, bufferul se foloseste si la scriere (mai ales la scriere). El variaza de la 2 MB la chiar 8 MB la unitatile scumpe. In general, unitatile cu buffer de 8 MB sunt cele produse de Plextor/ASUS/Yamaha, cele cu buffer de 4 MB de TEAC/LG si cele cu 2 MB de Sony/Philips/LG/TEAC.

In legatura cu vitezele unitatilor CD-ROM/CD-RW, acestea sunt cuprinse intre 1 si 72! (da, chiar exista o unitate CD-ROM cu 72 de viteze). O viteza este considerata a fi un transfer de 150 KB de date. In ziua de astazi se vand unitati CD-ROM cu viteze cuprinse intre 40 (Philips,TEAC) si 54 de viteze (Artec).

Cele mai bune unitati de CD-ROM sunt considerate a fi unitatile de la ASUS (50 X) si TEAC (40 X).

Unitatile CD-RW au viteze intre 1 si 32 (mai de curand ASUS a lansat o unitate CD-RW cu 32 de viteze).

Toate unitatile de la 16 X in sus au incorporate tehnologia Buffer Underrun Prevention (BURN-Proof) sau o echivalenta(Seamless Link, Write Proof). Aceasta impiedica golirea bufferului unitatii si, implicit, distrugerea CD-ului de inscriptionat.

DVD-urile sunt unitati de mare capacitate, (uzual 4,7 GB), ce sunt construite pentru a stoca filme de lunga durata la o calitate deosebita.Unitatile DVD-ROM, ca si in cazul celor CD-ROM, pot doar sa citeasca mediile DVD, iar cele DVD-RAM sunt echivalente omoloagelor lor

Placi de sunet

Placile de sunet sunt cele care genereaza si redau sunetul catre boxe. Ele sunt in general pe 16/32 de biti si au accelerare direct sound. Ele mai pot sa aiba efecte speciale de tipul Dobly System, Dolby Sorround, Aureal 3D etc. Cea mai prolifica placa de sunet la acest moment este Creative Labs Audigy PLATINUM, cu procesor de sunet deosebit de complex si un numar mare de voci.

Principalii producatori de placi de sunet:Guillemot, Hercules, Genius, Yamaha, Creative Labs etc.

                                                                      

     

Powered by http://www.preferatele.com/ cel mai complet site cu referate