Cele mai utilizate sisteme de
operare pentru PC apartin, cu mici exceptii, firmei Microsoft. Astfel
în 1981 a fost lansat sistemul de operare MS-DOS (Microsoft Disk Operating
Sistem) care în 1985 a devenit standardul sistemelor de operare pentru
microcalculatoare pe 16 biti. Firma Microsoft a dezvoltat ulterior acest
sistem pâna la versiunea 6.2 (aparuta în 1994) si ulterior
versiunea 7.0 ca emulator de MS-DOS integrata în sistemul de operare
Windows 95.
În paralel au mai aparut
si alte versiuni DOS, ale altor firme, dar cu o raspândire mult mai
redusa.
În 1992, Digital Research a lansat
versiunea finala a sistemului de operare DR-DOS 6.0, care introducea facilitati
multitasking fata de varianta standard a firmei Microsoft.
OS/2 este un sistem de operare
dezvoltat de IBM si Microsoft pentru calculatoare din seria IBM PS/2 pe 32
biti.
Sistemele de operare Apple DOS
si MacIntosh DOS au fost dezvoltate pentru a fi implementate pe
calculatoare de tip Apple si Apple MacIntosh si sunt incompatibile cu
calculatoarele PC de tip IBM.
Clasa de sisteme de operare UNIX a
fost dezvoltata pentru toate tipurile de calculatoare, plecându-se de la
principiul portabilitatii. Sistemul de operare a fost scris în
limbajul C si a fost realizat într-o conceptie de sistem deschis
accesibil integrarii de componente utilizator.
În ceea ce priveste sistemul
de operare Windows trebuie remarcat ca acesta a aparut în primele
versiuni ca program utilitar care rula sub sistemul de operare MS-DOS.
Contextul care a determinat aparitia aplicatiei a constat în
dezvoltarea performantelor hardware prin cresterea dimensiunii pentru
memoria interna si externa a puterii procesorului, a
rezolutiei adaptoarelor grafice, si raspândirea utilizarii
mouse-ului. Acestea au dus la dezvoltarea programelor bazate pe GUI (Graphical
User Interface = interfata grafica utilizator) într-un mediu puternic
interactiv si prietenos.
Efectul acestei noi conceptii
a fost trecerea de la utilizarea exclusiva a sistemelor de calcul de
catre profesionisti, care foloseau comenzi criptice si proceduri
conventionale, catre aplicatii destinate publicului larg, prin
usurarea accesului la sistemul de calcul.
MacIntosh a oferit primul mediu
GUI puternic, pe calculatoarele Apple, în 1984, constând într-o
interfata naturala, bazata pe imagini. Ideea afost
preluata de Microsoft care acreat Windows 1.1 în 1985, Windows 2.0 în 1987
pentru calculatoare dotate co procesor I8088 si ulterior Windows 286 (sau
Windows 2.1) pentru procesorul I80286. Ambele versiuni ofereau comutarea între
taskuri. Se executau mai multe taskuri, dar nu simultan. numai aplicatiile
din fata, principale, rulau, aplicatiile din fundal fiind
suspendate. Acesta nu era un sistem cu adevarat multitasking care sa
execute simultan atât aplicatiile din fundal si pe cele marcate ca
active.
Versiunea Windows/386 permite
lansarea mai multor aplicatii în multitasking si în ferestre
realizând un multitasking cooperativ taskurile preluând si predând
succesiv controlul mediului Windows. Indicatorul de mouse "clepsidra"
arata ca si 16316h74q stemul Windows a cedat controlul în favoarea taskului în
executie.
Prima versiune larg acceptata
a fost Windows 3.0 din 1990 care furniza o interfata atractiva
cu pictograme. Programul "Program Manager" oferea posibilitatea lucrului cu
memoria superioara putând utiliza memoria virtuala prin simularea
memoriei RAM utilizând hard discul. Prin cresterea memoriei s-au putut
utiliza programe driver superioare si programe de aplicatie mai mari.
Windows 3.0 are instalat suportul
pentru OLE1 (object linking and embedding) care permite legarea si
înglobarea obiectelor.
Windows 3.1 nu mai poate fi lansat
în mod real ci numai în mod protejat, în acest fel se asigura o mai mare
stabilitate a mediului. În acelasi timp, când mediul de operare
multitasking, care lucreaza în mod protejat, se bazeaza pe SO
single-tasking (monotasking) care lucreaza în mod real, orice acces în
modul real lasa neprotejat mediul multitasking, putând sa apara
erori în executie.
Windows for Workgroups 3.11 este o
versiune dezvoltata pentru conectare în retea locala, pentru lucrul
cu calculatorul în cadrul unui grup de munca, pentru folosirea în comun a
câtorva echipamente si fisiere. Specific acestui mod de lucru sunt
programele utilitare de retea, în acest sens fiind introduse programul
agenda, sistem de posta electronica, program de
comunicatie, etc..
Windows 95, Windows 98, Windows
2000 si Widows NT (New Technology) nu se mai bazeaza pe sistemul de
operare MS-DOS, ele sunt sisteme de operare în adevaratul sens al
cuvântului. Programele sub Windows au o mare putere de calcul si sunt mai
usor de învatat si de utilizat. Setul de apeluri Windows pe
care le permite sistemul de operare a introdus si în programele de
aplicatie. o standardizare ce usureaza enorm accesul
utilizatorilor neprofesionisti.
<Titlu> 5.2. Sistemul Windows; principii de functionare.
MS-Windows este un sistem de
operare care ofera utilizatorilor o interfata grafica
prietenoasa bazata pe ferestre si mijloace de intractiune
moderne: meniuri, butoane simulate pe ecran, cursoare gafice, cutii de dialog
si altele. În Windows, toate resursele fizice ale calculatorului sunt
partajate între programle executate simultan. Windows este un sistem de operare
multitasking. Un program Windows are acces numai la o zona a ecranului fizic,
care constituie ferastra sa de lucru. Aceasta este folosita nu numai
pentru afisarea ci si pentru orice operatie de interactiune
cu utilizatorul. În acest fel, Windows permite crearea de interfete
standardizate cu utilizatorii.
Ferestre. Ferestrele programelor
executate simultan se pot suprapune pe suprafata ecranului, pot fi
redimensionate si asezate pe ecran. De asemenea, atunci când
vizualizarea continutului lor sau interactiunea cu utilizatorul nu
este necesara, pot fi transformate temporar în iconite (mici
simboluri grafice) pentru a elibera spatiul ecranului.
Pe parcursul utilizarii
sistemului pot fi observate pe ecran trei tipuri de ferestre: ferestre de
aplicatie, ferestre document si ferestre de grup. Ferestrele de
aplicatie contin aplicatiile în curs de executie. Ele pot
ocupa orice zona a suprafetei ecranului. Ferestrele document se
deschid pe suprafata unei ferestre de aplicatie atunci când
aplicatia permite utilizatorului sa deschida mai multe documente
pentru a le avea simultan pe ecran.
Ferestrele de grup se
afiseaza pe desktop (ecranul principal al mediului) si
contin mai multe iconite de aplicatie.
Iconita pentru activarea
meniului sistem se afla întotdeauna în coltul stânga sus al
ferestrei. Meniul sistem este util mai ales în cazul folosirii tastaturii
deoarece contine comenzi de redimensionare si deplasare a ferestrei.
Bara de titlu contine numele
aplicatiei sau al documentului. În cazul unei ferestre de aplicatie
dupa numele aplicatiei este afisat numele documentului cu care
lucreaza aplicatia. Atunci când sunt deschise mai multe ferestre
numai una dintre ele este activa, aceea cu care poate lucra utilizatorul;
bara de titlu a ferestrei active este afisata într-o culoare sau
intensitate diferita de a celorlalte.
Bara de meniu contine meniul
aplicatiei, cu toate functiile disponibile. Principalele functii
sunt reluate si afisate optional sub forma de iconite
pe o bara alaturata.
Butoanele pentru micsorare,
marire/restaurare si închidere se gasesc în coltul din
dreapta sus al ferestrei.
Butonul de micsorare,
reprezentat printr-un dreptunghi mic, permite reducerea ferestrei la o
iconita iar butonul de marire/restaurare, reprezentat printr-un
dreptunghi mare sau prin doua dreptunghiuri suprapuse permite
afisarea ferestri pe tot ecranul sau revenirea la dimensiunea
anterioara. Butonul de închidere a ferestrei, marcat cu cruce, realizeaza
închiderea ferestrei si a documentului asociat sau terminarea
aplicatiei. Actionarea butoanelor se poate efectua numai prin
punctarea cu ajutorul mouse-ului.
Marginea ferestrei este
dreptunghiul care margineste fereastra. Asupra sa se poate
actiona numai cu mouse-ul, în scopul modificarii dimensiunilor
ferestrei. Fereastra poate fi prevazuta cu bare de defilare iar pe
fiecare bara de defilare sunt reprezentate sageti, prin
punctarea carora se executa deplasarea în documentul afisat în
fereastra. În acelasi scop, pe fiecare bara este afisat
si un cursor mobil.
Suprafata de lucru este zona în
care aplicatia poate afisa informatii.
Bara de stare este
afisata implicit în partea de jos a ecranului mediului (desktop)
si contine butonul de start si butoane pentru aplicatii în curs
de executie. Prin activarea butonului de start se deschide un meniu
vertical ce cotine comenzi prin care pot fi lansate în executie:
·principalele
aplicatii instalate (Programs),
ultimile documente editate (Documents),
functiile de configurare (Settings),
mecanismul de cautare (Find),
help-ul de sistem (Help),
programele neinstalate (Run),
procedura de terminarea lucrului.
Butoanele de pe bara de stare
corespund aplicatiilor active.
Un buton de aplicatie
exista pâna când utilizatorul îl transforma din nou în
fereastra sau da o comanda de terminare a aplicatiei.
Butoanele document rezulta prin reducerea ferestrelor document. Ele apar
în partea de jos a ferestrei aplicatiei în care au fost deschise si
pot fi deplasate oriunde pe suprafata de lucru a acesteia.
Iconite. În mediul Windows,
iconitele sunt folosite pentru a reprezenta programe care pot fi lansate
în executie O iconita de aplicatie se reprezinta
printr-un desen creat de programatorul aplicatiei sau prin iconita de
aplicatie implicita sub care se afiseaza numele
aplicatiei. Toate iconitele grupurilor au aceeasi reprezentare
grafica, deosebindu-se numai prin numele înscris sub iconita.
Iconitele program
simbolizeaza aplicatiile care pot fi lansate (deschise) cu ajutorul
mouse-ului prin punctarea de doua ori sau de la tastatura prin
pozitionare urmata de lansare cu tasta Enter. Ele sunt afisate
pe desktop sau în ferestre de grup si pot fi deplasate pe suprafata
ecranului sau dintr-un grup în altul.
Meniuri. Fiecare aplicatie
are propriul sau meniu, conceput de programatorul aplicatiei. Fiecare
meniu contine o lista de articole din care utilizatorul poate alege
unul, declansând în acest fel o actiune.
Meniul afisat în bara de meniu
a ferestrei aplicatiei reprezinta meniul principal. De regula, atunci
când se alege un articol din acest meniu, se afiseaza sub articol un
alt meniu, pe care-l numim meniu derulant (pop-up menu). În continuare poate fi
ales un articol din meniul derulant. Este deasemenea posibil ca la alegerea
unui articol din meniul derulant sa se afiseze un alt meniu derulant
si asa mai departe. Un meniu derulant cu mai multe niveluri se
numeste meniu în cascada (cascading menu). Sunt doua metode de
alegere a articolelor dintr-un meniu: una rapida, bazata pe
cunoasterea combinatiilor de taste corespunzatoare articolelor,
cealalta, generala, presupunând activarea meniului si
selectia din meniu.
·Metoda
rapida. Se apasa tastele din combinatia corespunzatoare
articolului din meniu. Combinatia este afisata în partea
dreapta a textului articolului.
·Metoda
generala. Se activeaza optiunea din meniul orizontal dupa
care se apasa ALT+litera subliniata în articolul care determina
afisarea meniului. În cazul în care mai multe articole dintr-un meniu
contin aceeasi litera subliniata, Windows îl
selecteaza pe primul.
Folosind mouse-ul pentru activarea
unui meniu derulant se puncteaza articolul care determina
afisarea sa. Dezactivarea unui meniu se face, folosind tastatura, se apasa
tasta ESC, caz în care ramâne activ meniul principal, putând astfel
selecta un alt articol din el. Apasând a doua oara pe ESC se revine
în spatiul de lucru al aplicatiei. Folosind mouse-ul, se
puncteaza oriunde în afara meniului.
Exista unele diferente
în modul de afisare si continutul diferitelor articole, acestea
fiind determinate de urmatoarele conventii:
·Numele
articolului afisat gri deschis -articolul nu poate fi selectat în
contextul curent al aplicatiei.
Numele articolului urmat de ... -la alegerea
articolului se va afisa o cutie de dialog prin care se vor solicita
utilizatorului informatii suplimentare, necesare pentru executia
comenzii desemnate prin articol.
Marcajul "V" afisat în stânga
numelui -comanda este activa iar prin selectie este dezactivata.
Combinatia de taste înscrisa la
dreapta numelui -prin folosirea combinatiei este ales articolul
fara activarea si selectia din meniu;
Un triunghi afisat în dreapta numelui -la
alegerea articolului este afisat un alt meniu.
Utilizarea meniului sistem. Pentru
activarea meniului sistem al unei ferestre de aplicatie folosind tastatura
se selecteaza fereastra si se apasa combinatia de taste
ALT+SPATIU. Pentru afisarea meniului unei ferestre document se apasa
ALT+MINUS. Pentru a închide meniul fara a alege un articol se apasa
ALT.
Folosind mouse-ul, se
puncteaza iconita de activare a meniului sistem, situata în
coltul stânga sus al ferestrei. Pentru activarea meniului sistem al unei
cutii de dialog se puncteaza si se executa un clic dreapta cu mouse-ul
iar folosind tastatura, se apasa ALT+SPATIU. Pentru inchiderea meniului
fara a alege o comanda se apasa ALT sau ESC.
Comenzile din meniul sistem sunt:
·Restaurare
(Restore): Reface
fereastra la dimensiunile sale normale, definite în cadrul aplicatiei; are
sens dupa o comanda de reducere sau marire.
·Deplasare
(Move): Se poate deplasa
fereastra pe ecran folosind tastatura.
Dimensionare (Size): Se pot modifica dimensiunile ferestrei,
folosind tastatura.
Reducere (Minimize): Se închide fereastra ramânând activ
butonul corespunzator ferestrei de aplicatie înca active pe
bara de stare.
Marire (Maximize): Se da ferestrei marimea
maxima, de regula egala cu întregul ecran.
Închidere (Close): Se inchide fereastra concomitent cu
terminarea aplicatiei.
Cutii de dialog. Sunt afisate
pe ecran de obicei în urma unei alegeri dintr-un meniu, pentru obtinerea
de informatii necesare executiei comenzii. Totodata, Windows
foloseste cutiile de dialog pentru afisarea unor explicatii
si avertismente. Cutiile de dialog prevazute cu bara de titlu
pot fi deplasate pe ecran prin alegerea comenzii de deplasare din meniul
sistem. O cutie de dialog contine mai multe controale prin care se
realizeaza interactiunea sistemului sau a aplicatiei cu
utilizatorul. Pentru a interactiona prin intermediul unui anumit control,
utilizatorul trebuie sa-l selecteze. Selectarea unui control se face
apasând TAB sau SHIFT+TAB de mai multe ori, pâna când se ajunge la
grupul de controale dorit. Ambele manevre determina parcurgerea
circulara a grupurilor dar în sensuri diferite: TAB-înainte,
SHIFT+TAB-înapoi. Se folosesc apoi tastele de directie pentru deplasarea
în interiorul grupului, pâna când este selectat controlul dorit. Sistemul
indica selectarea controlului prin afisarea unui dreptunghi punctat
în jurul numelui controlului. Daca numele asociat unui control sau grup de
controale contine o litera subliniata, atunci el poate fi
selectat direct prin ALT+tasta corespunzatoare literei subliniate. Folosind
mouse-ul, se puncteaza controlul dorit.
Butoane de comanda.
Interactiunea prin intermediul unei cutii de dialog se încheie întotdeauna
prin alegerea explicita sau implicita a unui buton de comanda.
De aceea, orice cutie de dialog
contine cel putin un buton de comanda. Alegerea butonului de
comanda etichetat cu "OK" determina executia comenzii
pentru care a fost afisata cutia, considerându-se valide datele de
intrare afisate în cutie. Butonul etichetat cu "Cancel"
determina anularea comenzii. Alte butoane de comanda pot fi
prevazute pentru a particulariza executia comenzii sau pentru
declansarea unui alt nivel de dialog. Acestea din urma se recunosc
fiind etichetate cu texte care se termina prin ... sau >>. Butoanele
care nu pot fi actionate (sunt inaccesibile la momentul respectiv) se
recunosc dupa culoarea gri deschis folosita pentru textele de
etichetare. Butonul selectat la un moment dat poate fi recunoscut prin faptul
ca este încadrat de o margine mai groasa ca a celorlalte. Alegerea
unui buton de comanda consta în apasarea tastei ENTER atunci
când butonul este selectat, sau punctarea cu mous-ul a butonului de
comanda. De asemanea, daca textul înscris pe buton contine o
litera subliniata alegerea se poate face direct, fara a mai
selecta butonul, apasând ALT+tasta corespunzatoare literei subliniate.
Butonul de anulare a comenzii ("CANCEL") poate fi ales si prin
apasarea tastei ESC. Închiderea cutiei de dialog cu anularea comenzii se
obtine si prin punctare pe casuta de terminare din
coltul dreapta sus sau prin tastarea combinatiei ALT+F4.
Deoarece în fiecare moment
exista un buton de comanda selectat în cutia de dialog, si numai
unul, atunci cand se apasa ENTER, indiferent de controlul selectat la
momentul respectiv, interactiunea prin intermediul cutiei se termina
prin alegerea implicita a butonului selectat.
La alegerea unui buton de comanda,
în mod explicit sau implicit, cutia de dialog este stearsa de pe
ecran.
Zone de listare. O zona de
listare contine o coloana de articole, din care utilizatorul pote
selecta unul sau mai multe. Daca numarul de articole de listat este
mare, zona este prevazuta cu bare de defilare.
Pentru selectarea unui singur
articol din lista se selecteaza zona de listare, ca orice control,
apoi se folosesc tastele de directie pentru a determina defilarea listei
pâna la articolul cautat, sau se apasa tasta corespunzatoare
primei litere a atricolului. În acest caz va fi selectat primul articol din
lista care începe cu litera respectiva. Articolul selectat este pus
în evidenta De regula, daca se apasa ENTER dupa o
selectie, interactiunea prin intermediul cutiei se încheie fiind
implicit ales butonul de comanda selectat la acel moment. Comanda
corespunzatoare butonului ales se va executa asupra articolului selectat.
Folosind mouse-ul, se puncteaza barele de defilare pâna când
articolul dorit apare în zona, apoi se puncteaza articolul pentru a-l
selecta, sau se executa o dubla punctare a articolului, ceea ce are
ca efect selectarea articolului si terminarea interactiunii, fiind
implicit ales butonul de comanda selectat în acel moment. Daca
aplicatia permite sa se selecteze mai multe articole din lista,
atunci fiecare articol poate fi selectat/deselectat prin aceeasi
procedura.
Rubrica de listare. Atunci când
cutia de dialog este de dimensiuni reduse si nu poate contine o
zona de listare, se rezerva în cadrul cutiei spatiu pentru o
singura rubrica, în care se afiseaza articolul din
lista selectat la momentul curent.
Lista este vizibila numai
atunci când se executa selectia, care se realizeaza cu
urmatoarele comenzi folosind tastatura:
·se
apasa ALT+sageata_jos, ceea ce determina afisarea listei;
se apasa sageata_sus sau
sageata_jos pâna când se ajunge la articolul de selectat;
se apasa ALT+sageata_sus sau
ALT+sageata_jos pentru selectare.
Pentru selectare folosind
mouse-ul:
·se
puncteaza sageata din dreapta rubricii, pentru afisarea listei;
se puncteaza sagetile de pe barele
de defilare pâna când articolul dorit apare în lista
afisata;
se puncteaza articolul.
Dupa selectia unui
articol, lista este stearsa de pe ecran si articolul selectat
este afisat în rubrica rezervata din cutie.
Zonele de editare se folosesc
pentru a permite utilizatorului introducerea de texte.
Pentru a introduce un text într-o
zona de editare, trebuie mai întai selectata zona, ca orice alt
control. Atunci când este selectata, în zona este afisata o
bara verticala, indicând pozitia din care va fi inserat textul
introdus în continuare. La afisare, zona de editare poate contine
deja un text care va fi înlocuit cu cel introdus de utilizator. Daca pâna
la terminarea interactiunii utilizatorul nu înlocuieste textul
initial, acesta va fi textul folosit la executia comenzii. Dupa
introducerea textului, utilizatorul poate continua interactiunea prin alte
controale ale cutiei sau poate apasa ENTER ceea ce, de regula,
conduce la închiderea dialogului. De multe ori, informatia pe care
sistemul asteapta sa o introduca utilizatorul într-o
zona de editare poate fi selectata dintr-o lista de articole.
Pentru a veni în sprijinul utilizatorului, se afiseaza în
aceeasi cutie de dialog, lista din care se poate face selectia.
Articolul selectat la un moment dat din lista este afisat si în
zona de editare.
Butoanele de optiune sunt
afisate în cutiile de dialog sub forma de grupuri.
Butoanele de optiune dintr-un
grup se exclud reciproc, adica numai unul poate fi marcat la un moment
dat. Astfel, prin marcarea unuia este demarcat automat cel care era marcat
anterior. În centrul butonului marcat este afisat un punct negru iar
butoanele inaccesibile la momentul respectiv sunt afisate în gri deschis.
Pentru marcarea unui buton de optiune folosind tastatura:
·se
selecteaza butonul;
se apasa tasta SPATIU.
În multe cazuri se observa
ca prin selectia butonului de optiune are loc si marcarea
sa, ne mai fiind necesara apasarea tastei SPATIU. Daca numele
butonului contine o litera subliniata, activarea sau
dezactivarea se poate face direct prin tastarea ALT+tasta literei. Folosind
mouse-ul, pentru selectare, se puncteaza butonul.
Casutele de optiune
se folosesc pentru a reprezenta diferite optiuni pe care utilizatorul le
poate activa sau dezactiva dupa dorinta.
Atunci când optiunea este
activa casuta este marcata cu semnul "√". Numele
optiunilor reprezentate prin casute de optiune,
inaccesibile la momentul respectiv, sunt afisate în gri deschis. Pentru
marcarea/ demarcarea unei casute de optiune se selecteaza
casuta si se apasa tasta SPATIU. Daca numele
casutei contine o litera subliniata, marcarea sau
demarcarea se poate face prin apasarea simultana a tastelor ALT+tasta
literei. Folosind mouse-ul, se puncteaza casuta care se doreste
a fi marcata sau demarcata.
Operatii cu ferestre,
iconite si cutii de dialog. Selectarea unei ferestre sau a unei
iconite se face:
·Folosind
tastatura, se apasa simultan tastele ALT+ESC pentru a parcurge ferestrele
de aplicatie, pâna când se ajunge la cea vizata. Pentru
parcurgerea ferestrelor si butoanelor document se apasa simultan
CTRL+F6. Fereastra selectata la un moment dat are bara de titlu
afisata într-o alta culoare. Iconita selectata are
textul afisat sub ea pus în evidenta.
Folosind mouse-ul, pentru selectarea unei
ferestre se puncteaza oriunde pe suprafata sa.
Deplasarea unei ferestre,
iconite sau cutii de dialog se realizeaza prin urmatoarele
comenzi de la tastatura:
·se
activeaza meniul sistem al ferestrei sau cutii de dialog;
se alege comanda de deplasare (MOVE); pe ecran
apare un cursor compus din patru sageti;
se apasa tastele de directie pentru a
obtine deplasarea ferestrei sau a cutiei de dialog pâna în
pozitia dorita;
·se
apasa tasta ENTER.
Comanda poate fi anulata
oricând înainte de a apasa tasta ENTER, apasând tasta ESC.
Folosind mouse-ul se
selecteaza fereastra, iconita sau cutia de dialog, daca nu era
selectata si se pozitioneaza cursorul mouse-ului pe bara de
titlu a ferestrei, pe iconita sau pe cutia de dialog si apoi se deplaseaza,
mentinând butonul din stânga apasat, pâna când conturul punctat
al ferestrei, cutiei sau iconitei ajunge în pozitia dorita, apoi
se elibereaza butonul mouse-ului iar fereastra, iconita sau cutia de
dialog va fi afisata în noua pozitie. Comanda poate fi
anulata în orice moment, înainte de eliberarea butonului mouse-ului,
apasând tasta ESC.
Redimensionarea unei ferestre.
Adesea, apare necesara schimbarea formei sau a marimii unei ferestre.
Exista unele restrictii în aceasta privinta deoarece
ferestrele unor aplicatii nu pot fi redimensionate. Procedura de
redimensionare este similara comenzii de mutare numai ca prin
intermediul cursorului se va actiona asupra laturilor ferestrei. Pot fi
modificate simultan doua laturi ale ferestrei, selectând unul dintre
colturile ferestrei cu mouse-ul sau prin apasarea simultana a
doua taste de directie. Comanda poate fi anulata în orice moment
apasând tasta ESC, înainte de a apasa ENTER.
Minimizarea unei ferestre. Se
recurge la aceasta operatie atunci când, temporar, existenta
ferestrei pe ecran nu prezinta interes si totodata se doreste
eliberarea spatiului ocupat de ea pentru o alta fereastra,
fara a întrerupe aplicatia care se executa în
fereastra. Pentru a reduce o fereastra se alege comanda Minimize din
meniul sistem sau se puncteaza cu mouse-ul casuta de micsorare
a ferestrei, fereastra transformându-se într-un buton pe bara de stare
daca este o fereastra de aplicatie sau într-un buton în
spatiul ferestrei de aplicatie daca este o fereastra de
document.
Marirea unei ferestre. În
majoritatea cazurilor, ferestrele aplicatiilor pot fi marite,
adica afisate pe o suprafata mai mare decât cea
initiala (de regula tot ecranul).O fereastra document nu poate
depasi prin marire suprafata de lucru a ferestrei aplicatiei
în care este afisata. Pentru marirea unei ferestre se
procedeaza similar cu operatia de micsorare cu deosebirea
ca din meniul sistem se va alege comanda Maximize iar folosind moue-ul se
va activa casuta de maximizare simbolizata cu un dreptunghi
mare.
Restaurarea unei ferestre.
Operatia se poate executa asupra unei ferestre având ca efect
afisarea ferestrei în marimea si pozitia sa
initiala.
"Defilarea" într-o
fereastra sau cutie de dialog. Operatia se executa atunci când
se doreste vizualizarea unor parti din documentul afisat, care
nu sunt cuprinse în fereastra/cutia de dialog. Sunt posibile mai multe tipuri
de deplasari pe suprafata documentului:
·Deplasarea
cu o fereastra înapoi sau înainte, la stânga sau la dreapta se face
folosind tastele PAGE_UP sau PAGE_DOWN respectiv CTRL+PAGE_UP sau
CTRL+PAGE_DOWN, sau se puncteaza deasupra sau sub cursorul mobil pe bara
de defilare verticala, respectiv la stânga sau la dreapta cursorului mobil
pe bara de defilare orizontala
Deplasarea la începutul sau la sfârsitul
liniei se face tastând HOME respectiv END.
Deplasarea la începutul sau la sfârsitul
documentului se face tastând CTRL+HOME respectiv CTRL+END.
Pentru deplasarea cu o linie se puncteaza
una dintre sagetile situate pe bara de defilare verticala.
Pentru o defilare continua se
aseaza cursorul mouse-ului pe una dintre sagetile de
pe barele de defilare si se mentine apasat butonul din
stanga pâna când informatia cautata apare în
fereastra.
Pentru deplasarea pâna la o pozitie
anumita se aseaza cursorul mouse-ului pe cursorul mobil al
barei de defilare, apoi se deplaseaza cursorul mobil mentinand
apasat butonul din stânga al mouse-ului, pâna când apare în
fereastra articolul dorit; pozitia articolelor vizualizate, în
cadrul documentului sau listei, este determinata de pozitia
cursorului mobil pe bara de defilare.
Inchiderea unei ferestre active se
poate efectua în mai multe feluri:
·se
apasa tastele ALT+F4;
se alege comanda Close din meniul sistem sau
comanda Exit din meniul File;
se apasa butonul de terminare
din coltul din dreapta sus al ferestrei. Închiderea unei ferestre de
aplicatie îinseamna totodata terminarea aplicatiei.
Document Info
Accesari:
712
Apreciat:
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta