Constitutia Romaniei - istorie

CUPRINS

I.Teoria constitutiei

A.   Notiunea de constitutie

B.   Aparitia

II.Constitutia Romaniei

A. Istoric

B. Constitutiile romane

                             1. Constitutia din 1866

                             2. Constitutia din 1923

                             3. Constitutia din 1938

                             4. Constitutia din 1948

                             5. Constitutia din 1952

                             6. Constitutia din 1965

                             7. Constitutia din 1991(detalii)

                             8. Constitutia din 2003- revizuita

C. Importanta Constitutiei

III.Concluzii

Capitolul I: Teoria constitutiei

A.Notiunea de "constitutie"

Cuvantul "constitutie" deriva din limba latina in care "constitutio" inseamna "asezare cu temei", "organizare". In timpul imperiului roman, prin acest termen erau desemnate legile date de catre imparat, chiar daca ele nu se refereau la organizarea si functionarea statului. Termenul "constitutie" a fost utilizata pentru a desemna legea fundamentala mult mai tarziu, in secolul al-XVIII-lea in perioada pregatiri revolutie burgheze. In aceasta acceptiune legea fundamentala a statului cuprindea normele de baza ale organizari statului burghez, inclusiv o serie de drepturi si libertati proclamate ca imuabile de teoreticieni revolutiei burgheze. Cuvantul "constitutie" a fost folosit pentru prima data pentru a desemna o lege fundamentala, la 1787, in America si apoi in 1791, in Franta.  [1]

          Adoptarea constitutiei a devenit astfel un eveniment de importanta capitala pentru societatea umana, ea marcand victorii si impliniri de aspiratii si sentimente sociale morale. Aceasta deoarece constitutia a fost si este conceputa, intr-o viziune mai larga, ce excede juridicului, nu numai ca o lege fundamentala, ci si ca o realitate politica si statala ce se identifica cu chiar societatea pe care o creeaza sau o modeleaza si pentru care adoptarea sa dobandeste semnificatia unei adevarate revolutii.[2]

          Constitutia, ca lege fundamentala a statului, reprezinta izvorul juridic principal a dreputului constitutional. Trebuie precizat aici ca valoarea si importanta sa nu se limiteze doar la acest rol. Ea sta la baza unui intreg curent de gandire, aparut in perioada iluminista si continuat inclusiv dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu relevanta atat pentru domeniul juridic,cat si pentru cel politic si cel filozofic. Astfel, constiutionalismul si-a propus initial sa inlocuiasca din randul izvoarelor de dreptului si mai ales de drept constitutional cutuma, ce permitea o larga puterea discritionara detinatorului puterii in stat, cu izvoarele scrise, mai precis cu Constitutia, care avea drept principal rol limitarea puterii suveranului si incadrarea sa in limitele stabi 818d35i lite de norme juridice cunoscute si cu forta juridica suprema in stat. Prin urmare, inca de la aparitia sa, Constitutia a fost considerata si analizata prin opozitie cu absolutismul, drept o limita in calea exercitari arbitrare a puterii. O data acest scop indeplinit, constitutionalismul a contiunuat sa aiba un rol important si eminamente progresist pescena istorica, el propunandu-si garantarea eficienta a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului. Miscareca constitutionalista a stat la baza dezvoltarii fenomenului constitutie in lume si a permis raspandirea sa tot mai larga, precum si aprofundarea consecintelor juridice ale acesteia. [3]

B.Aparitia constitutiei

In aprecierea momentului aparitiei constitutie in lume, doctrina juridica nu este unitara datorita faptului ca uneori nu se i-au in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si bineinteles faptului ca nu se apreciaza fenomenul constitutiei in toata complexitatea lui. Astfel unii considera ca prima constitutie a aparut in Anglia, pentru altii constitutiile au aparut odata cu ajungerea la putere a burgheziei, in timp ce altii subliniaza ca daca din punct de vedere cronologic constitutia americana a aparut inaintea celei franceze sub aspectul importantei istorice, al rolului si influentei pe care le-au avut asupra dezvoltarii miscarii constitutionale in lume intaietatea revine actelor cu caracter constiotutional ale revolutiei franceze. [4]

          Aparitia constitutiei trebuie privita ca un proces desfasurat in timp inceput cu mult inainte de revolutia burgheza, proces in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit in adoptarea constitutiei scrise. Reguli constitutionale, indiferent daca au fost numite asa sau nu, au existat odata cu aparitia statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si functionare a guvernari.[5]

          Constitutia apare din necesitatea afirmarii si protejarii puterii statale instaurate printr-un ansamblu de norme cu forta juridica suprema, adoptate in forme solemne. Ea marcheaza practic aparitia statului de drept punanad si guvernanti sub incidenta regulilor juridice.

Capitolul II: Constiutia Romaniei

A.Istoric

          Constitutia in Romania a aparut mult mai tarziu decat constitutile din tarile europene de vest. Aceasta s-a datorat faptului ca epoca moderna,  caracterizata prin dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala, a inceput in Romania mult mai tarziu fata de alte tari precum Olanda, Franta, Italia, Anglia. Dezvoltarea mai tarzie si mai lenta a capitalismului in Romania a fost cauzata, la randul sau, de indelungata dominatie a Imperiului Otoman. Inlaturarea dominatiei otomane a permis Tarilor Romane o dezvoltare, dar aceasta a fost mai lenta. Ca perioada, ea se plaseaza in secolul al-XVIII-lea, indeosebi incepand cu a doua jumatate a sa, cand apar manufacturile, munca salariata, se construiesc furnale si turnatorii, se dezvolta mineritul, se construiesc drumuri, in agricultura se desfiinteaza rumania si se incheaga tot mai organic, pe amblele versante ale Carpatilor natiunea romana, care isi formuleaza primul sau program politic prin Suplex Libellus Valachorum (1791). [6]

          Slabiriea dominatiei otomane asupra Tarilor Romane incepe prin pacea de la Kuciuk-Kainargi(1744), continua apoi prin Conventia de la Akkerman(1817), conventie ale carei prevederi sunt reluate si consemnate in Trataul de la Adrianopol(1829) incheiat in urma razboiului ruso-turc. Acest din urma tratat da tarilor romane libertatea comertului si retrocedeaza principalele porturi de la Dunare, dand astfel posibilitatea dezvoltarii capitalismului si limitand pe plan extern amestecul Imperiului Otoman in treburile interne si externe ale Principatelor Romane. Puse in aplicare prin Regulamentele organice, prevederile acestea au stimulat dezvoltarea elementelor capitaliste in economie.

          Perioada premergatoare aparitiei constitutiei romane s-a caracterizat si prin puternice framantari si miscari care au fost de manifestare a luptei pentru infaptuirea unitatii de stat a poporului roman, pentru inlaturarea oranduiri feudale, pentru revendicari cu caracter democratic. Revolutia de la 1848 desi infrunta, a impulsionat aceste tendinte, ideile exprimate atunci, continutul Proclamatiei de la Izlaz, continuand sa se dezvolte.

          Un loc deosebit in cazul premiselor istorice ale primei constitutii din Romania il ocupa infaptuirea in 1859 a statului unitar national, prin unirea Munteniei si Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Sub domnia sa, s-au realizat o serie de reforme importante, precum reforma agrara si alte reforme politice,administrative si culturale, care au urmare creare si dezvoltarea unor institutii statale.

         

B.Constitutiile Romaniei

1.Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866

          In baza Statutului dezvoltator al Conventiei de la Paris, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a initiat o serie de legi menite a realiza importante reforme in tara. Astfel a fost adoptata legea agrara. Alte legi priveau instructiunea publica, administratia, justitia. Se adopta, de asemenea, codurile penal, civil si comercial si se organizeaza armata. In cele 133 de articole ale sale, Constitutia din 1866 reglementeaza cele mai importante relatii sociale, sistematizarea normelor realizandu-se pe 8 titluri. Constitutia consacra in chiar primul articol ca "Principatele Unite Romane constituie un singur stat indivizibil sub denumirea de Romania". Se reglementeaza drepturile fundamentale ale cetatenilor. Ogrija deosebita este acordata proprietaii care este declarata sacra si neviolabila, iar ca o puternica generatie se stabileste ca "nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averii".

          Reglementand puterile statului, constitutia proclama ca toate puterile emana de la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre lege si reprezentanta nationala, formata din 2 camere si anume: senatul si adunarea deputatilor. Cat priveste adunarea deputatilor ea era aleasa pe sistemul colegiilor pe avere. Cat priveste senatul, corpul electoral era impartit numai in 2 colegii, tot dupa avere, iar pentru a fi ales in senat se cereau printre altele 2 conditii: un venit "de orice natura de 800 galbeni" si varsta de 40 de  ani.

Puterea executiva apartinea domnitorului, constitutia stabilind regula monarhiei straine.[7]

 Constitutia adoptata la 1866 a fost influetata de constitutia belgiana din 1831, considerata ca model de constitutie burgheza.

Constitutia a proclamat un numar de principii toate inspirate din actele constitutionale ale revolutiei burgheze de la 1789 din Franta. Acestea se refereau la libertatile si drepturile fundamentale ale cetateanului, la suveranitatea nationala, la guvernamant reprezentativ, separatia puterilor, responsabilitatea ministeriala, etc. Dar multe din aceste principii au ramas numai la stadiul de declaratii formale deoarece, aplicarea lor ar fi adus prejudici claselor dominante. Constitutia a fost structurata pe 8 titluri, titlurile pe capitole si capitolele pe sectiuni. Titlurile, capitolele si sectiunile contin dispozitii cu privire la: teritoriul romaniei,dreputrile romanilor, puterile statului, prezentarea nationala, Adunarea deputalilor, Senat, Domn, ministri, puterea judecataoreasca, institutiile judetene si comunale, finante, puterea armata, apoi dispozitii generale, revizuirea Constitutie, dispozitii tranzitorii si suplimentare.

Pana la realizarea statului national unitar in 1918 Constitutia a fost supusa la 3 revizuiri: in anul 1879, 1884, 1917.[8]

2.Constitutia Romaniei  din 29 martie 1923

A doua jumatate a secolului al XIX-lea se caracterizeaza prin dezvoltarea industriei. Economia romaneasca cunoaste un ritm mai viu de dezvoltare. Se desfiinteaza sistemul breslelor, se infiinteaza sistemul monetar national si apare institutiile bancare de credit. In 1921 se realizeaza reforma agrara. In lunga perioada dintre cele doua constitutii, transformarile din economie au fost insotite de transformari cat priveste fortele sociale, raporturile dintre ele, rolul lor in viata politica.

Constitutia din 1923 este proiectul partidului liberal, votat de Camera Deputatilor de la 26 martie 1923, si de Senat la 27 martie 1923, promulgat la 28 martie si publicata la 29 martie 1923. Adoptarea acesteti Constitutii au fost considerate nelegale deoarece nu s-au respectat intr-u totul regulile de revizuire a constitutiei stabilite prin art. 12 al Constitutie din 1866.

Ca si constitutie percedenta, aceasta este sistematizata in 8 titluri si anume: despre teritoriul Romaniei, despre drepturile romanilor, despre puterile statului, finante, puterea armata, dispozitii generale, revizuirea constitutiei, dispozitii tranzitorii si suplimentare.

Constitutia proclama drepturi si libertati legale pentru toti. Cat priveste egalitatea in drepturi a femeii cu barbatul, se spunea ca legi speciale "vor determina conditiile sub care femeile pot avea exercitiul drepturilor politice". Trebuie retinut de asemenea dispozitiile din art. 17 care garanteaza proprietatea privata si cele din art. 15 care interzic infiintarea pedepse confiscarii averilor.  Cat priveste puterile statului, pornind de la afirmatia ca toate puterile emana de la natiune, Constitutia din 1923 stabileste ca puterea legislativa se exercita colectiv de rege si reprezentanta nationala. Aceasta este formata din doua camere: Adunarea deputatilor si Senatul, alese de asta data prin vot universal, egal, direct, obligator si secret. Fara a analiza in acest lor sistemul electoral introdus prin constitutia din 1923 trebuie sa remarcam totusi ca era un mare pas inainte fata de sistemul colegiilor pe avere. Senatul cuprindea si senatori de drept, iar pentru a fi ales senator se cerea varsta de 40 de ani impliniti.

Puterea executiva apartinea regelui si o exercita prin guvern. Constitutia a infiintat Consiliul legislativ.

          In ce priveste puterea judecatoreasca, merita a fi retinuta dispozitiile art. 101, care interziceau infiintarea de tribunale extraordinare, precum si ale art. 103 care ii dadeau controlul constitutionalitatii legilor Curtii de Casatie, in sectiuni unite.[9]

          Constitutia din 1923 se aseamana cu cea precedenta(1866) dar evident cea tanara se afirma mai democratica. Trebuie remarcat ca si constitutia din 1923 este una rigida deoarece procedura de revizuire era una greoaie la fel ca precedenta sa.

          Ca exemplificare de continut constitutia a prevazut in art. 11, ca libertatea individuala este garantata, ca nimeni nu poate fi urmarit sau perchezitionat decat in cazurile si dupa formele prevazute de legi; ca nimeni nu poate fi detinut sau arestat decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat care trebuie sa fie comunicat in momentul arestarii sau cel mai tarziu in 24 de ore dupa detinere sau arestare. Art. 13 pervede ca domiciliul este inviolabil iar art. 22 proclama ca libertatea constiintei este absoluta.

3.Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938

          Premisele istorice ale acestei constitutii trebuie cautate in desfasurarea vietii social economice si politice in perioada de 15 ani scursa de la adoptarea constiutii precedente. In conditiile istorice concrete ale anului 1938, regele Carol al II-lea instaureaza dictatura personala la 10 februarie 1938. consacrarea juridica a dictaturii regale este realizata prin noua constitutie. Proiectul este supus la 24 februarie plebiscitului. Constitutia este promulgata la 27 februarie si publicata la 28 februarie 1938.

          Cele 100 de articole ale constitutie sunt sistematizate in 8 capitole: despre teritoriul Romaniei, datoriile si drepturile romanilor, puterile statului, finante, ostire, dispozitii generale, revizuirea constitutiei, dispozitii tranzitorii si finale.

          Dispozitiile constitutiei consacra dictatura regala si exprima in acelasi timp tendinta de restrangere a drepturilor si libertatilor democratice. Este seminificativ faptul ca titlul doi al constutiti incepe prin a prevedea datoriile cetatenilor. Constitutia interzice propovaduirea schimbarii formei de guvernamant, impartirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, interzice si lupta de clasa. Ea apara proprietatea cuprinzand dispozitii asemanatoare cu cele existente in constitutiile precedente.

          Cat priveste puterile statului, stabilind ca acestea emana de la natiune, constitutia din 1938 le concentreaza in mainile regelui care este declarat "capul statului". Regele exercita puterea legislativa prin reprezentanta nationala, el avand initiativa legislativa si initiativa revizuirii constitutiei. El sanctioneaza si promulga legile, sanctiunea regala fiind conditie de valabilitate a legii. Totodata, regele putea emite decrete cu putere de lege in orice domeniu, in timpul cat adunarile erau dizolvate sau nu erau in sesiune, putea dizolva adunarile, putea declara razboiul si incheia pacea, etc. Puterea executiva apartinea, de asemenea regelui, care era inviolabil, raspunderea pentru actele emise revenind ministrilor, care erau obligati sa contrasemneze actele de stat ale regelui.

          In ce priveste varsta de la care cetateni aveau dreptul de a alege si de a fi alesi pentru Adunarea Deputatilor ea este foarte ridicata si anume 30 de ani. Cat priveste Senatul, el este format din 3 categorii de senatori, si anume: senatori numiti de rege,senatori de drept si senatori alesi. [10]

         

          4.Constitutia Romaniei din 13 aprilie 1948

          Elaborarea Constitutiei din 1948 se realizeaza in conditiile in care in urma abolirii monarhiei se proclamase republica popular. In aceste conditii istorice, Adunarea Deputatilor se autodizolva prin efectul Legii nr. 32 din 24 februarie 1948. Legea numarul 32/1948, incredinteaza exercitarea puterii legislative, pana la constituirea Marii Adunarii Nationale, Guvernul. Alegerile au fost stabilite pentru 28 martie acelasi an. Aleasa, Marea Adunare Nationala se intruneste in sesiune la 6 aprilie 1948, ia in discutie proiectul de constitutiei intocmit de Consiliul Frontului Democratiei Populare si adopa Constitutia de la 13 aprilie 1948.

          Constitutia consacra existenta statului roman ca stat popular, unitar, independent si suveran, stat ce a luat fiinta prin lupta poporului impotriva fascismului, reactiunii si imperialismului.

          Constitutia in 1948 stabileste ca intreaga putere emana de la popor si apartine poporului(art. 3). De asemenea ea stabileste ca mijloacele de productie apartin, sau statului ca bunuri ale intregului popor, sau organizatiilor cooperative sau particularilor, persoane fizice sau juridice. Enumerand bunurile care pot forma obiectul numai a proprietatii de stat, ca bunuri ale intregului popor, constitutia stabileste ca acestea constituie temelia materiala a propasiri economice si a independentei nationale a tarii, apararea si dezvoltarea lor constituind o indatorire a fiecarui cetatean.[11]

5.Constitutia Romaniei din 24 septembrie 1952

Viata economica si sociala a romaniei a cunoscut in perioada urmatoare adoptarii Constitutiei din 1948 o evolutie in consens cu situatia unei tari fortate sa se dezvolte in parametri impusi prin ocupatia militara straina, rezultat trist al celui de-al Doilea Razboi Mondial si al politici dictate de statele coalitiei antihitlriste, state care au neglijat interesele Romaniei si contributia s-a militara. Aceasta constitutie avea un capitol introductiv si 115 articole sistematizate in 10 capitole.

Consacrand realitatile economice, sociale si politice ale momentului istoric in care a fost adoptata, constitutia mentine si dezvolta principiile constitutionale afirmate inca prin constitutia din 1948. Ea contine reglementari specifice privind puterea de stat, privind economia nationala cu cele 3 formatiuni social-economice: socialista, mica productie de marfuri si particular capitalista.

Aparatul de stat este construit pe principiul centralismului. In capitolul privitor la drepturile fundamentale sunt proclamate formal drepturi si libertati. In mod deosebit trebuie mentionat art. 80 care reglementeaza dreptul de asociere, consacra desfiintarea pluralismului politic si statorniceste rolul de forta politica conducatoare a unui singur partid politic.[12]

6.Constitutia Romaniei din 21 august 1965

Perioada cuprinsa intre anii 1952-1965 s-a caracterizat prin extinderea proprietatii de stat si cooperatiste, desfiintarea proprietatii private, accentuarea conducerii nu numai politice ci si statale de catre un singur partid politic, Partidul Comunist, care detine monopolul puterii in stat si societate. Marea Adunare Nationala aleasa in martie 1965 a ales o comisie pentru redactarea proiectului de constitutie, comisie care a definitivat munca inceputa de comisia precedenta in 1961. la 29 iunie 1965 proiectul este publicat si supus discutiei publice.

Constitutia adoptata la  21 august 1965, cu modificarile ulterioare, a avut 121 de articole sistematizate in 9 titluri.

Dispozitiile constitutionale au consacrat forma republicana a statului, suveraninatea si independenta, indivizibilitatea si inalienabilitatea teritoriului. Cat priveste titularul puterii se arata ca acesta este poporul. Constitutia mentine principiul partidului unic, ca partid de guvernamant. In afara acestor dispozitii titlul I al constitutiei( Republica Socialista Romania), cuprinde prevederi referitoare la formele de proprietate, functiile statului, principiile politici externe, cetatenie, organizarea administrativa a statului, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor sunt reglementate in titlul II iar titlurile de la III-VII, consacra organizarea statala a puterii. In aceasta privinta constitutia structureaza organele de stat in 4 mari categorii, si anume: organele puterii de stat, organele administratie de stat(ministerele si celelalte organe centrale ale administratie de stat, comitetele si birourile executive ale consiliilor populare, organele locale de specialitate ale administratie de stat), organele judecatoresti si organele procuraturii.[13]

7.Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991

In contextul in care revolutia din 1989 a inlaturat structurile de putere ale regimului comunist, parlamentului ales la 20 mai 1990 ii revenea misiunea importanta de a elabora Constitutia Romaniei. S-au elaborat o serie de acte cu caracter constitutional, care au format pana la 8 decembrie 1991 Constitutia Romaniei alaturi de dispozitiile fostei constitutii, care nu a fost abrogate. De la elaborarea constitutiei a raspuns cerintei realizarii cadrului juridic fundamental al evolutiei spre statul de drept, democratic si social.

Continutul normativ al constitutiei este structurat, din punct de vedere juridic, in 156 de articole, care sunt grupate in 8 titluri.

Primul titlu cuprinde norme referitoate la structura unitara a statului, la forma sa republicana de guvernamant. Statul roman este caracterizat ca un stat de drept, democratic si social in care suveranitatea nationala apartine poporului care o exercita prin organele sale reprezentative sau prin referendum. In legatura cu teritoriul este organizat administrativ in comune, orase si judete. Tot in acest titlu exista dispozitii prin care se recunoaste si se garanteaza dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase. O prevedere importanta se refera la obligatia statului roman de a sprijini intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii si de a actiona pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase. Intalnim de asemenea in acest titlu regula in sensul careia cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere. Unele dispozitii privesc relatiile internationale ale Romaniei, definite cu relatii pasnice si de buna vecinatate, si valoarea juridica a tratatelor internationale.

In cel de-al doilea titlu sunt consacrate inviolabilitatile precum dreptul la viata,la integritate fizica, la integritate psihica, la aparare, libera circulatie, libertatea individuala, etc. Apoi drepturile si libertatile social-economice si culturale(dreptul la invatatura,la ocrotirea sanatatii, dreptul de proprietate, dreptul la mostenire, etc.), si drepturile exclusiv politice(dreptul de vot si dreptul de a fi ales). Drepturile si libertatiile social-politice (libertatea constiintei de exprimare, dreptul la informatie, dreptul de asociere, etc.) sunt de asemenea, incluse aici, alaturi de drepturile-garantii (dreptul de petitionare).

In titlul  III sunt stabilite indatoriri cu importanta deosebita, in mod special pentru domeniul militar, si anume Indatoririle Fundamentale: indatorirea de fidelitate fata de tara, de apararea patriei, de a satisface serviciul militar, de a contribui la cheltuielile publice si indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor de a respecta drepturile si libertatile celorlalti.

Titlul  IV reglementeaza avocatul poporului ca un garant al drepturilor si libertatilor cetatenesti. Mai apar reglementari importante privitoare la Parlament: structura bicamerala a sa. Parlamentul este ales prin vot universal, secret, direct si liber exprimat pentru un mandat de 4 ani.

Guvernul este reglementat continand norme privitoare la compozitia, investitura, incompatibilitatea si actele acestuia. Sunt consacrate raporturile Parlament-Guvern: obligatia informarii Parlamentului, dreptul parlamentarilor de a pune intrebari, si de a adresa interpretari, angajarea raspunderii Guvernului si motiunea de cenzura, delegarea legislativa.

In titlul V, Curtea Constitutionala reglementeaza controlul constitutionaltitati, titlul VI se refera la inegrarea euro-atlantica, titlul VII reglementeaza initiativa revizuirii, procedura si limitele sale, conturand de altfel, caracterul rigid al constitutiei.

Titlul al VIII-lea si ultimul cuprinde reguli referitoare la intrarea in vigoare a constitutiei, conflict temporal  de legi, institutii existente si cele viitoare.

8.Constitutia Romaniei din 2003

Proiectul de revizuire a constitutiei adoptat in parlament a fost supus unui referendum pe 18 si 19 octombrie 2003. Prezenta la vot a fost de 55,7%, iar 89,7% din participanti au votat pentru modificarea constitutiei. Totusi, procentele au fost contestate de organizatiile de monitorizare, ce au raportat abuzuri (folosirea neconstitutionala a urnelor volante si permiterea unor cetateni a vota de mai multe ori). Nici una dintre aceste reclamatii nu a putut fi dovedita, insa. Noua constitutie a intrat in vigoare pe 29 octombire 2003.

Mai mult de jumatate din articole au suferit modificari mai mici sau mai mari. Cele mai importante schimbari sunt:

• Gratuitatea invatamintului de stat nu mai este garantata neconditionat (ci numai conform legii).
• Minoritatile nationale au dreptul de a folosi limba materna in administratie si justitie.
• Proprietatea privata este garantata si ocrotita de lege.
• Mandatul presedintelui este de 5 ani.
• Obligativitatea stagiului militar se stabileste prin legea organica.
• Imunitatea parlamentara este limitata.
• Dupa aderarea Romaniei la UE cetatenii tarilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege si de a fi alesi in scrutinul local (daca sunt rezidenti ai localitatii respective).
• Intrarea in Uniunea Europeana si NATO nu va fi votata prin referendum, ci de catre Parlament.

Constitutia din 1991, asa cum a fost modificata in 2003, cuprinde 156 de articole impartite in 8 titluri:

• Titlul I - Principii generale
• Titlul II - Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale
• Titlul III - Autoritatile publice
• Titlul IV - Economia si finantele publice
• Titlul V - Curtea Constitutionala
• Titlul VI - Integrarea euroatlantica
• Titlul VII - Revizuirea Constitutiei
• Titlul VIII - Dispozitii finale si tranzitorii[14]

C. Importanta constitutiei

          Constitutia, ca lege fundamentala a statului, reprezinta izvorul juridic principal al dreptului constitutional. Trebuie precizat insa ca valoarea si importanta sa nu se limiteaza doar la acest rol. Ea sta la baza unui intreg curent de gandire, aparut in perioada iluminista si continuat inclusiv dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu relevanta atat pentru domeniul juridic, cat si cel pentru cel politic si filosofic. Pretutindeni astazi adoptarea constitutiei este un mare eveniment politic, social si juridic al vietii statale. Iar aceasta, pentru ca in constitutie sunt consacrate principiile fundamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice, in conformitate cu valorile fundamentale pe care statul le promoveaza si le apara.
Poporul, spunea Hegel, trebuie sa aiba fata de constitutia lui sentimentul dreptului sau si al starii sale de fapt: "fiecare popor isi are constitutia care i se potriveste si care i se cuvine". Valoarea, continutul si semnificatiile constitutiei au fost clar exprimate in actele constitutionale si constitutiile care au deschis drumul procesului constitutional.[15]

          Importanta cred ca reiese din insai valoarea sa juridica. Da, cu alte cuvinte, parametric desfasurari societatii intr-un stat sau chiar a societatii internationale. Constitutia da insai forma statului si il defineste pentru fiecare teritoriu delimitat de granite. Fiind "deasupra tuturor" , constitutia numita si superlegalitate, organizeaza si dicteaza formele de guvernamant si relatiile interumane. Ea marcheaza aparitia statului de drept, punanad si guvernantii sub incidenta regulilor juridice.

Capitolul III: Concluzii

         

          Spre deosebire de alte state, Constitutia Romaniei a suferit multe modificari, desi mai tanara in timp. Cu toate acestea valoarea sa istorica are o semnificatie profunda suprinzand si reflectand cu detaliu cadrul juridic in care se desfasoara societatea vremurilor trecute si actuale.

          Din constitutiile anterioare se pot  reface astfel, imagini ale vremii pe  diverse planuri, iar comparand acele recente se poate distinge chiar evolutia societatii si a individului.