Evaluare - tipuri de itemi

EVALUARE

TIPURI DE ITEMI [1] clasificati dupa criteriul gradului de obiectivitate oferit în corectare:

a) Itemi obiectivi - testeaza un numar mare de elemente de continut într-un interval de timp relativ scurt, asigurând un grad de obiectivitate ridicat în masurarea rezul­tatelor scolare.

b) itemi semiobiectivi - pot acoperi o gama variata de capacitati intelectuale care se doresc a fi testate, oferind în acelasi timp posibilitatea de a utiliza si materiale auxi­liare utile elevilor în rezolvarea sarcinilor de lucru propuse.

c) itemi subiectivi (cu raspuns deschis) - sunt relativ usor de construit, principala problema constituind-o modul de elaborare a schemei de notare a acestora, cu atât mai mult cu cât aceasta categorie de itemi vizeaza demonstrarea de catre elevi, în raspuns, a originalitatii si creativitatii lor.

a) Itemi obiectivi

a.1. Itemi cu alegere duala

a.2. Itemi de tip pereche

a.3. Itemi cu alegere multipla

Testele, în special cele standardizate, contin un numar de itemi. Între acestia, o categorie distincta o formeaza itemii obiectivi, caracterizati prin:

- structurarea explicita a sarcinilor propuse si corelarea cu obiectivele de evaluare;

- capacitatea de a testa un numar mare de elemente de continut într-un timp re­lativ scurt;

- fidelitate ridicata;

- asigurarea obiectivitatii în evaluare si notare;

- asocierea cu o schema de notare simpla, un punctaj care se acorda - în totalitate sau nu, în functie de marcarea de catre elev a raspunsului corect, respectiv, gresit.

Obiectivitatea acestor itemi are în vedere urmatoarele aspecte:

- Obiectivitatea constructiei itemului - cerinta este explicita, puternic structurata si corelata cu un obiectiv de evaluare;

- Obiectivitatea perceptiei si raportarii la sarcina de catre subiectul evaluat ­subiecti diferiti exprima acelasi mod de percepere si raportare la sarcina;

- Obiectivitatea evalu& 212p1522c #259;rii/notarii - evaluatori diferiti acorda acelasi punctaj pentru aceeasi solutie a unui item.

Itemii obiectivi pot fi utilizati în evaluare la orice disciplina socio-umana, datorita specificului lor:

- sunt adecvati pentru evaluarea unor rezultate ale învatarii situate mai ales în zona inferioara a domeniului cognitiv;

- antreneaza în mod preponderent capacitati de tip reproductiv;

- sunt expusi la riscul raspunsurilor date în mod aleatoriu.

a.1. Itemi cu alegere duala

Itemii cu alegere duala pun elevul în situatia de a selecta raspunsul corect din doar doua variante posibile: adevarat/fals, da/nu, corect/incorect, acord/dezacord. Itemii de tip da/nu si adevarat/fals sunt cel mai frecvent folositi. Utilizarea lor poate fi adecvata atunci când profesorul doreste sa evalueze:

- cunoasterea de catre elev a unor informatii punctuale, date factuale, termeni, definitii, legi, principii, formule;

- diferentierea pe care o poate realiza elevul între enunturile factuale si cele de opinie;

- capacitatea elevului de a identifica relatii de tip cauza-efect, succesiunea logica sau cronologica a unor evenimente.

Pentru proiectarea corecta a acestui tip de itemi este necesara respectarea urmatoarelor cerinte:- formularea clara si precisa a enuntului;

- daca se solicita aprecierea cu "adevarat" sau "fals", atunci se vor evita enunturile foarte generale;

- selectarea unor enunturi relevante pentru domeniul de cunoastere sau catego­ria de competente testata (uneori, efortul de a realiza enunturi care sa fie raraechivoc adevarate sau false duce la elaborarea de itemi nesemnificativi din punct de vedere educational sau banali din punct de vedere stiintific);

- se va evita utilizarea enunturilor negative si, în special, folosirea dublei negatii, care induce un grad înalt de ambiguitate si împiedica întelegerea enuntului itemului de catre elev;

- se vor evita enunturile lungi si complexe, prin eliminarea elementelor redun­dante, inutile în raport cu ideea principala a enuntului si cerinta itemului; nu se va folosi un limbaj prea academic, o terminologie foarte specializata sau o constructie lingvistica stufoasa si greoaie;

- se va evita introducerea a doua idei într-un singur enunt, cu exceptia cazurilor în care se doreste evidentierea relatiei cauza-efect; în aceasta situatie, cea mai buna solutie este aceea de a utiliza doar propozitii adevarate si de a cere elevilor sa decida adevarul sau falsitatea relatiei dintre acestea;

- enunturile adevarate si cele false vor fi aproximativ egale ca lungime;

- numarul enunturilor adevarate si cel al enunturilor false vor fi aproximativ egale, dar nu exact egale, deoarece acesta poate constitui un indiciu dupa care elevul încearca sa ghiceasca raspunsul corect.

a.2. Itemi de tip pereche

Itemii de tip pereche pun elevul în situatia de a determina corespondenta corecta între cuvinte, propozitii, fraze, valori numerice, semnificatii, litere, simboluri, informatii s.a.

Elementele între care trebuie stabilita corespondenta sunt distribuite în doua coloane:

- prima coloana contine elementele ce constituie, de fapt, enuntul itemului si care sunt denumite premise;

- a doua coloana contine elementele care reprezinta raspunsurile.

Instructiunile care preced cele doua coloane se refera la criteriul sau criteriile în baza carora trebuie realizata asocierea între premise si raspunsuri.

Acesti itemi evalueaza abilitatea elevului de a identifica relatia existenta între doua elemente. De cele mai multe ori, aceasta abilitate presupune recunoasterea relatiei, adica antreneaza capacitati de tip reproductiv. Utilizarea lor poate fi adecvata atunci când profesorul doreste sa evalueze capacitatea elevului de a stabili corelatii între: oameni - realizari; date - evenimente istorice; termeni - definitii; reguli - exemple; simboluri - concepte; autori - opere; principii - clasificari; componente - utilizari.

Pentru proiectarea corecta a itemilor de tip pereche este necesara respectarea urmatoarelor cerinte (N. Gronlund, op. cit., p. 173):

- utilizarea unui material omogen;

- includerea unui numar inegal de raspunsuri si premise si instruirea elevilor în legatura cu faptul ca un raspuns poate fi folosit o data, de mai multe ori sau niciodata;

- aranjarea listei raspunsurilor într-o ordine logica si evitarea situatiei în care ordinea prezentarii raspunsurilor poate furniza un indiciu pentru elev în "ghi­cirea" corespondentei corecte;

- plasarea tuturor premiselor si raspunsurilor unui item pe aceeasi pagina.

Itemii de tip pereche permit abordarea unui volum consistent de informatii într-un interval de timp relativ redus, precum si rapiditatea corectarii si evaluarii. Ei nu sunt recomandati atunci când profesorul doreste evaluarea unor rezultate ale învatarii cu caracter complex si creativ.

a.3. Itemi cu alegere multipla

Acesti itemi se mai numesc si itemi cu raspuns selectat, deoarece elevul nu genereaza un raspuns, ci alege unul dintre raspunsurile alternative listate în item.

La fel ca si în cazul celorlalte tipuri de itemi obiectivi, itemul cu alegere multi­pla pune elevul în situatia de a alege/selecta dintr-un set de raspunsuri listate pe acela pe care îl considera corect în raport cu sarcina data.

Itemul cu alegere multipla este alcatuit dintr-o premisa si o lista de variante reprezentând solutiile itemului. Lista de variante contine raspunsul corect - unul sin­gur -, pe care elevul trebuie sa îl identifice, si un numar oarecare de alte variante de raspuns - incorecte, dar plauzibile - numite distractori.

În cazul acestui item, un grad superior de dificultate se poate obtine solicitând elevului sa identifice în lista de variante raspunsul incorect, situatie în care distractorii sunt variante de raspuns corecte.

Utilizarea itemului cu alegere multipla este recomandata atunci când profesorul doreste sa evalueze:

a. cunostinte:

- cunoasterea terminologiei specifice disciplinei;

- cunoasterea unor informatii punctuale de natura factuala sau teoretica;

- cunoasterea metodelor, procedurilor, algoritmilor de rezolvare a unor sarcini concrete;

b. întelegerea si capacitatea de aplicare:

- capacitatea de a interpreta relatia cauza - efect;

- capacitatea de a identifica aplicatii ale principiilor, enunturilor cu caracter general; capacitatea de a argumenta alegerea unor metode si proceduri.

Practica didactica evidentiaza faptul ca utilizarea excesiva a acestui tip de itemi duce la familiarizarea elevului cu aceasta tehnica de testare si la manifestarea unei tendinte reductioniste, simplificatoare în realizarea învatarii.

Proiectarea corecta a itemilor cu alegere multipla presupune respectarea urmatoarelor cerinte (G. Bethell, 1998):

- enuntul trebuie sa stabileasca o sarcina clara, neambigua si relevanta în raport cu obiectivul de evaluare; întrebarea trebuie formulata în mod clar si explicit;

- limbajul utilizat trebuie sa corespunda nivelului de vârsta al elevilor evaluati, iar punctuatia trebuie sa fie corecta;

- modul de formulare a întrebarii nu trebuie sa sugereze raspunsul corect (se va evita folosirea unor indici puternici în enunt - "nu-i asa ca..." - sau a unor indicii gramaticale);

- în formularea întrebarii se va evita utilizarea negativului (majoritatea oame­nilor nu îl citesc pe "nu");

- distractorii trebuie sa fie plauzibili si paraleli;

- raspunsurile trebuie sa fie corect formulate din punct de vedere gramatical si logic;

- optiunile trebuie sa nu fie sinonime sau opuse si sa aiba, pe cât posibil, aceeasi lungime;

- nu se va folosi formularea "toate cele de mai sus" si se va evita formularea "nici una din cele de mai sus";

- în lista de alternative trebuie sa existe un singur raspuns în mod cert si indiscutabil corect.

Itemii cu alegere multipla prezinta numeroase avantaje întrucât:

- pot masura tipuri variate de rezultate ale învatarii - de la simple cunostinte, pâna la capacitati mai complexe implicate în întelegere si aplicare a cunostintelor în contexte noi;

- într-o formulare corecta, elimina ambiguitatea si riscul interpretarilor subiec­tive ale elevului, respectiv, profesorului evaluator;

- au un grad înalt de fidelitate si reduc considerabil riscul "ghicirii" raspunsului corect;

- în varianta "alege cea mai buna alternativa" ofera posibilitatea de a evalua rezultate ale învatarii în contexte euristice.

Principalele dezavantaje ale acestui tip de itemi - semnificative în raport cu particularitatile stiintelor socio-umane si competentelor pe care aceste discipline îsi propun sa le formeze sunt:

- ineficienta lor în raport cu situatiile care au ca obiectiv relevarea abilitatii elevului de a selecta, organiza si utiliza creativ informatii, idei;

- imposibilitatea lor de a crea contexte cognitive care sa releve deprinderile de comunicare scrisa ale elevilor, de organizare sau producere a unui text scris; - capacitatea lor redusa de a evidentia abilitati implicate în rezolvarea de probleme.

b) Itemi semiobiectivi

b.1. Itemi cu raspuns scurt de completare.

b.2. Întrebari structurate

Itemii semiobiectivi sunt acea categorie de itemi care solicita elevului constru­irea partiala sau totala a unui raspuns la sarcina definita în enuntul itemului.În general, itemii semiobiectivi se caracterizeaza prin aceea ca:

- pot testa a gama larga de capacitati intelectuale si rezultate ale învatarii;

- plaseaza elevul într-o situatie cognitiva cu un grad de complexitate mai ridicat decât reusesc sa o faca itemii obiectivi;

- permit utilizarea unor materiale auxiliare.

Utilizarea acestui tip de itemi poate încuraja elevul în aprofundarea notiunilor învatate, cresterea vitezei de operare cu acestea, a claritatii, conciziei si acuratetei exprimarii.

b.1. Itemi cu raspuns scurt / de completare

Acesti itemi solicita elevul sa formuleze un raspuns scurt sau sa completeze o afirmatie în asa fel încât aceasta sa dobândeasca sens si valoare de adevar.In cadrul lor:

- sarcina este puternic structurata

- raspunsul cerut elevului este strict limitat, ca spatiu, forma si continut, chiar de catre structura întrebarii/sarcinii;

- libertatea elevului de a reorganiza informatia primita si de a oferi raspunsul în forma dorita este limitata;

- raspunsul corect demonstreaza nu doar cunoastere, ci si capacitatea elevului de organizare a cunostintelor, esentializare, elaborare si formulare adecvata.

Itemii cu raspuns scurt solicita elevului elaborarea raspunsului sub forma concisa a unei propozitii, fraze, uneori doar cuvânt, simbol, numar. Cel mai adesea, ei au forma unei întrebari.

Itemii de completare solicita elevului gasirea cuvântului sau sintagmei care completeaza afirmati a continuta în enunt conform sensului acesteia. Cel mai adesea, ei au forma unei afirmatii incomplete.

Pentru proiectarea corecta a itemilor cu raspuns scurt / de completare este necesara respectarea urmatoarelor cerinte:

- formularea enuntului itemului si a sarcinii trebuie realizata în asa fel încât raspunsul necesar sa poata fi scurt si precis;

- fiecare item trebuie sa aiba un singur raspuns corect;

- spatiul liber furnizat pentru redactarea raspunsului trebuie sa fie suficient de mare (astfel încât elevul care are un scris mai mare sa nu se simta dezavantajat fata de elevul cu un scris mai marunt) si sa sugereze daca raspunsul astep­tat contine un singur cuvânt sau mai multe;

- daca raspunsul poate fi formulat în limbaje diferite, atunci trebuie precizata explicit exprimarea asteptata (numeric, literal, grafic, simbolic etc.);

- este de dorit sa se evite utilizarea unor texte din manuale pentru a nu încuraja memorarea mecanica si învatarea de tip reproductiv.

Avantajele itemilor cu raspuns scurt / de completare decurg din aceea ca:

- permit evaluarea unor capacitati de nivel superior celor implicate în simpla recunoastere si reactualizare;

- solicita coerenta si conciziune în elaborarea raspunsului;

- permit evaluarea unui numar relativ semnificativ de cunostinte structurate în deprinderi si capacitati;

- sarcina structurata si raspunsul concis cerut permit evitarea influentei altor abilitati (care ar interfera cu cea evaluata si ar duce la distorsionarea evaluarii); - se elaboreaza relativ usor si rapid; - se corecteaza si se noteaza cu un grad suficient de obiectivitate - daca li se aso­ciaza o schema de notare adecvata.

Dezavantaje: din cauza particularitatilor lor, itemii cu raspuns scurt / de com­pletare nu sunt recomandati pentru evaluarea capacitatilor intelectuale superioare ­rezolvarea de probleme, analiza, sinteza, formularea de argumente, formularea de solutii posibile si exprimarea optiunii personale.De asemenea, capacitatea de a formula un raspuns scurt si concis - necesara în multe situatii - trebuie asociata cu capacitatea de a dezvolta un discurs, de a construi situatii de comunicare complexe, de exprimare libera si creativa. De aceea, utilizarea acestui tip de itemi în cadrul evaluarii la disciplinele socio-umane trebuie ponderata cu prudenta.

b.2. Întrebari structurate

Întrebarile structurate sunt itemi care contin mai multe sarcini de lucru, punând elevul în situatia de a construi raspunsurile si de a alege modalitatile de formulare a acestora. Ele realizeaza trecerea de la itemii obiectivi si semiobiectivi - cu toate cons­trângerile lor - catre itemii liberi. O întrebare structurata este formata dintr-un numar variabil de secvente ­subîntrebari care pot avea forma unor itemi obiectivi, semiobiectivi sau a unui eseu scurt - a caror coerenta si succesiune deriva dintr-un element comun (idee, fapt, prin­cipiu, lege, ratiune interna a problematicii vizate).

Schema unui item de tip întrebare structurata este urmatoarea (G. Bethell, 1996):

Materia / Stimul (text, date statistice, diagrama, grafic, imagine, etc.) >> Subîntrebari >> >>Date suplimentare >>Subîntrebari.

Proiectarea corecta a unui item de tip întrebare structurata presupune respec­tarea urmatoarelor cerinte (A. Stoica, coord., 1996):

- succesiunea subîntrebarilor trebuie sa asigure cresterea treptata a gradului de dificultate (raspunsurile asteptate sunt mai simple la început, iar complexitatea si dimensiunile lor cresc spre final);

- fiecare subîntrebare trebuie sa solicite un raspuns care sa nu depinda de raspun­sul la subîntrebarea precedenta (fiecare subîntrebare trebuie sa fie autocontinuta);

- subîntrebarile trebuie sa fie în concordanta cu materialul/stimulul utilizat, astfel încât acesta sa constituie un suport în rezolvarea sarcinilor;

- fiecare subîntrebare trebuie sa testeze unul sau mai multe obiective;

- fiecare subîntrebare trebuie sa fie urmata de un spatiu liber suficient pentru consemnarea de catre elev a raspunsului.

Întrebarile structurate permit operationalizarea unei sarcini mai complexe prin organizarea parcurgerii acesteia de catre elev, ceea ce mareste considerabil obiectivi­tatea evaluarii.

Prin structurarea întrebarii, acest tip de itemi permite:

- testarea unei varietati de cunostinte, competente, abilitati;

- gradarea complexitatii si dificultatii;

- parcurgerea progresiva a unei unitati de continut si crearea conditiilor pentru ca evaluarea sa dea sanse tuturor elevilor, dar sa si discrimineze la vârf.

Dificultatile pe care le comporta întrebarile structurate sunt legate de faptul ca: - materialele auxiliare (stimulul) sunt relativ greu de proiectat;

- uneori, raspunsul la o sub întrebare depinde de raspunsul la subîntrebarea anterioara;

- proiectarea lor necesita mai mult timp.

c) Itemi subiectivi

c.1. Rezolvarea de probleme

c.2. Itemi de tip eseu

Itemii subiectivi sau cu raspuns deschis au drept principala caracteristica faptul ca testeaza originalitatea elevului, creativitatea si capacitatea sa de personalizare a cunostintelor. Ei sunt în mod special recomandati pentru realizarea evaluarii la stiintele socio-umane, date fiind particularitatile acestora, precum si natura competentelor gene­rale si specifice pe care îsi propun sa le formeze la elevi. Cu toate ca acesti itemi par relativ usor de construit, exigentele formularii corecte a cerintei si a baremului de corectare si notare sunt foarte stricte; ele trebuie sa previna acea subiectivitate a profesorului care conduce la evaluarea neprofesionala, arbitrara, si la punerea elevului în situatia de a fi nedreptatit.

c.1. Rezolvarea de probleme

Rezolvarea de probleme sau de situatii problematice - individuala sau în grup ­constituie o modalitate prin care profesorul poate crea situatii de învatare ce dezvolta creativitatea, gândirea divergenta, imaginatia, capacitatea de transfer, de generalizare sau/si de concretizare a informatiilor si procedurilor.

Capacitatea de a rezolva probleme nu este înnascuta; ea se dezvolta progresiv prin învatare/exersare, fiind situata la nivelul superior al capacitatilor cognitive si pre­supunând chiar anumite caracteristici generale de personalitate pe care elevul le dobândeste (sau ar trebui sa le dobândeasca) în procesul educarii/formarii sale.

De aceea, utilizarea rezolvarii de probleme ca metoda de evaluare trebuie sa tina cont de experienta de lucru a elevilor cu aceasta metoda: complexitatea problemelor trebuie sa creasca progresiv, pe masura ce elevii acumuleaza si internalizeaza experienta specifica.

Comportamentele evaluate prin rezolvarea de probleme sunt (A. Stoica, coord., 1996):

- întelegerea problemei;

- cautarea si identificarea informatiilor necesare rezolvarii problemei;

- formularea si testarea ipotezelor;

- selectarea si descrierea metodei/metodelor de rezolvare;

- aplicarea metodei/metodelor în contextul concret;

- elaborarea unui scurt raport asupra rezultatelor obtinute;

- interpretarea rezultatelor;

- generalizarea si/sau transferul procedurilor si tehnicilor de rezolvare.

Pentru proiectarea corecta a itemilor tip rezolvare de probleme este necesara respectarea unor cerinte generale si specifice:

a. cerinte generale:

- problema sau situatia problema trebuie sa fie adecvata nivelului de vârsta si de pregatire a elevilor;

- corelarea continutului problemei si modalitatilor de rezolvare cu organizarea activitatii didactice

- rezolvare individuala sau în grup;

- problema si activitatea de rezolvare sa fie în concordanta cu continuturile disciplinei si cu obiectivele curriculare;

- evaluarea activitatii si a rezultatelor sa fie relevanta pentru elev si sa produca informatii utile pentru evaluator; aceasta presupune asocierea itemului cu o schema clara de notare, care sa contina criterii explicite deduse din obiective;

- utilizarea în cadrul activitatii a unor materiale suport care sa sprijine procesul de solutionare a problemei.

b. cerinte specifice:

- obtinerea rezultatelor prin proceduri valide si verificabile;

- posibilitatea de a se utiliza metode alternative de rezolvare;

- prezentarea în raportul final a ipotezei de lucru, rationamentelor, modului de operare si a instrumentelor care au fost utilizate.

Avantajele utilizarii acestui tip de itemi pot fi sintetizate astfel:

- încurajeaza gândirea productiva, creativa, euristica;

- antreneaza abilitatile de comunicare, cooperare, lucru în echipa;

- antreneaza independenta de gândire, spiritul critic, reflexiv;

- încurajeaza dezvoltarea capacitatii de autoevaluare, autoreflexivitatea, capaci­tatea de a opta si de a gândi în termeni de optim;

- ofera posibilitatea analizei erorii si a rolului ei în cunoastere;

- permit evaluarea capacitatii de rationare flexibila si operanta.

Dezavantaje:

- exista o anumita subiectivitate în evaluare, în special în cazul problemelor care solicita rezolvarea în termeni de optim sau dezirabil;

- necesita uneori timp îndelungat pentru proiectare si notare;

- necesita uneori timp îndelungat pentru administrare si rezolvare;

- daca activitatea a fost organizata în forma lucrului în echipa, schema de notare trebuie individualizata adecvat rolului si sarcinilor concrete .pe care fiecare membru al echipei le-a avut.

Corectarea si aprecierea rezultatelor trebuie sa vizeze atât procesul de rezolvare, cât si rezultatul propriu-zis. Profesorul va tine seama de:

- modul în care a fost abordata problema: strategia utilizata (în special în situatia lucrului în echipa);

- utilizarea corecta/adecvata a metodei, utilizarea mai multor metode;
- masura în care a fost obtinut rezultatul corect si a fost verificat;

- interpretarea rezultatului;

- extinderea/generalizarea problemei, procedurii de rezolvare, solutiei.

c.2. ITEMI DE TIP ESEU

În cadrul disciplinelor socio-umane, evaluarea capacitatilor cognitive superioare, cu complexitate ridicata, se realizeaza preponderent cu ajutorul itemilor de tip nonobiectiv; eseurile - compunerile, demonstratiile "cu teza", descrierile - reprezinta un instrument adecvat si frecvent utilizat deoarece raspunde într-o mare masura parti­cularitatilor disciplinelor socio-umane si competentelor generale si specifice pe care acestea îsi propun sa le formeze la elevi.

Itemul de tip eseu pune elevul în situatia de a construi un raspuns liber în con­formitate cu un set dat de cerinte; cu cât cerintele sunt mai precis formulate si mai explicit ilustrate în schema de notare, cu atât creste fidelitatea evaluarii si notarii (gradul de obiectivitate în raport cu mai multi evaluatori si/sau cu mai multe evaluari succesive).

Printre obiectivele de evaluare carora li se poate asocia ca instrument adecvat eseul se numara:

- abilitatea elevului de a actualiza, organiza/reorganiza si structura în mod ori­ginal informatii, idei;

- abilitatea de a utiliza în mod adecvat limbajul si de a proba un stil personal;

- abilitatea de a interpreta informatii si de a exprima un punct de vedere personal.

Eseul permite deci evaluarea abordarii globale a unei sarcini de lucru în care cunostintele, gradul de întelegere si capacitatea de aplicare a cunostintelor, inclusiv masura si modul în care învatarea/cunoasterea au fost personalizate (contribuind astfel la formarea reala a personalitatii elevului), se întrepatrund si se manifesta în mod integrat.

Tipurile de eseuri se delimiteaza dupa doua criterii:

1. Dupa dimensiunile raspunsului asteptat:

a. Eseu cu raspuns re strâns (mini-eseul) - în care, printre cerintele enuntului, este precizata si dimensiunea maxima admisa a raspunsului asteptat: numar maxim de cuvinte, numar maxim de paragrafe, numar maxim de rânduri;

b. Eseu cu raspuns extins - la care singura limita ce opereaza este aceea a timpului de lucru maxim admis.

2. Dupa tipul raspunsului asteptat:

a. Eseu structurat sau semi-structurat - în care, prin cerinte explicite, indicii sau sugestii, raspunsul elevului este organizat, structurat, orientat, ordonat;

b. Eseu liber - în care originalitatea si creativitate a elevului se pot manifesta maximal.

Proiectarea itemilor de tip eseu presupune aplicarea unei strategii, a carei respectare majoreaza eficienta evaluarii si caracterul ei formativ; astfel:

- se recurge la evaluarea prin acest tip de item numai atunci când obiectivul de evaluare avut în vedere nu este compatibil cu nici un alt tip de item;

- obiectivul de evaluare propus trebuie sa faca parte din categoria celor de maxima complexitate - sa vizeze capacitati de transfer si de exprimare în ter­meni personali;

- sarcina de lucru trebuie formulata în mod clar, riguros si succint, în termeni de performanta asteptata;

- enuntul itemului trebuie însotit de configurarea raspunsului asteptat - ele­mentele sau conceptele-cheie, caracteristici particulare dorite ale raspunsului, alternative posibile/admise (aceasta configurare anunta "rezolvarea", respectiv schema de notare cu care se va opera);

- schema de notare se poate construi fie acordând un numar de puncte fiecarei cerinte, fie global, holistic, fie asociind un numar de puncte fiecarui nivel de raspuns.

În oricare din variantele sale, itemul de tip eseu prezinta avantajul de a se adecva evaluarii la disciplinele socio-umane întrucât permite:

- obtinerea de catre profesor a unei imagini globale, sintetice a capacitatilor de transfer si constructie personala a elevului;

- evaluarea creativitatii, originalitatii, gândirii critice, flexibilitatii, fortei argu­mentative si coerentei de gândire a elevului;

- individualizarea evaluarii, adecvarea ei la modul individual, personal în care elevul se raporteaza la sarcina/continut.

În acelasi timp însa, nu trebuie omise dezavantajele si riscurile pe care le prezinta evaluarea prin eseu:

- dificultatea construirii unei scheme de notare care sa asigure fidelitatea/obiec­tivitate a evaluarii - în absenta careia evaluarea ramâne irelevanta - dar care sa nu constrânga elevul, sa nu îl puna în situatia de a obtine punctajul maxim numai atunci când raspunsul lui se pliaza pe cel prefabricat de evaluator (ceea ce anuleaza însasi ideea de eseu);

- desi se elaboreaza relativ usor, evaluarea si notarea cer mult timp, multa atentie, experienta, obiectivitate si profesionalism; în activitatea didactica curenta, comunicarea notei obtinute de elev trebuie însotita de o scurta fisa de observatii asupra eseului, în asa fel încât elevul sa îsi corecteze eventualele inabilitati sau sa refaca partile mai putin realizate ale eseului;

- schema de notare trebuie în mod obligatoriu moderata prin pretestari.