CULTURISMUL, " ARTA DE A MODELA CORPUL UMAN "

CULTURISMUL, " ARTA DE A MODELA CORPUL UMAN "

                        Înca din epoca antica, oamenii au fost preocupati de propria înfatisare si au creat idealuri armonice si estetice; si poate nici un alt popor ca cel grec nu 313b17d i-au dat atâta consistenta si valoare. Modelele proveneau din rândul eroilo mitici care nu puteau fi altfel decât frumosi si puternici, si pe care mai apoi i-au imortalizat în opere de arta. Tot în vechea Elada apare înaintea lui "Mens Sana in Corpore Sano" conceptul  "Kalokagathos" care era expresia frumusetii si a bunatatii si semnifica a te construi pe tine însuti cu ajutorul ratiunii si a actiona asupra naturii umane ca un creator de arta.

                        Grecii ne-au lasat mostenire o galerie de modele în ce priveste frumusetra proportiilor, si poate nicaieri nu se întâlnesc mai relevant decît în statuia lui Policlet, - Doriforul - sau puratorul de lancie. Miron, Lisip, Praxitele, Apollonios sunt câtiva doar din artistii ce au imortalizat în piatra fie zeu, fie oml sau erou al vechilor olimpiade. Dupa cucerirea Romana, apare si "Mens Sana in Corpore Sano" care alatura conceptului de frumusete fizica si pe cel al sanatatii mentale si fizice dând astfel o imagine si mai completa omului precrestin.

                        Revenind la vremurile noastre, putem spune ca întelegerea educatiei fizice si sportive presupune utilizarea conceptului "Om". A formula continutul concepului de om înseamna a raspunde la întrebari cum ar fi: "Care este natura omului?"; "Individul poseda un destin al sau?"; "Exista o semnificatie a spiritului uman?"; "Cât de instruit si educat poate fi un om pentru a-si exprima potentialul si individualitatea sa?"

                        Antropologia tinde tot mai mlt sa explice devenirea istorica a omului prin miscare. Desi corpul uman este studiat de mii de ani, acesta continua sa aiba multe enigme. Corpul uman este o "masina" cu o autoreglare atât de perfecta, încât nu înceteaza sa stârneasca uimire si admiratie.

                        La baza sistemelor contemporane de educatie fizica si sportive putem sa identificam urmatoarele finalitati generale:

• Sa formeze capacitatea de producere continua a performantei psihofizice, prin dezvoltare corporala armonioasa, prin însusirea unor priceperi si deprinderi motrice, în conformitate cu vocatia, cerintele sociale si individuale.
• Sa ofere cunoasterea si întelegerea proceselor fundamentale prezente în fenomenul sportive contemporan.
• Sa asigure transmiterea valorilor sportive spre formele si continuturile specifice culturii si civilizatiei contemporane.
• Sa formeze cetateni demni, în spiritual principiilor si drepturilo omului.
• Sa asigure formarea sportiva permanenta si dupa încetarea procesului instuctiv educativ scolar.

    Culturismul "subscrie" si el la cele prezentate mai sus, mai ales ca din ce în ce mai multi tineri, si nu numai, se îndreapta spre acest gen de miscare. În culturism se urmareste dezvoltarea musculara extensiva în virtutea unor principii de armonie si simetrie. Exercitiile se executa de obicei cu îngreuieri dar si cu greutatea proprie vizând actiunea segmentara locala.

            Ca mijloc al educatiei fizice culturismul ofera doritorilor satisfactia miscarii fizice, a petrecerii timpului liber placut si cu folos, o dezvoltare musculara evidenta. Practicantii vor adopta cu timpul un adevarat stil de viata, vor fi mai ordonati cu timpul de odihna, vor avea anumite obiceiuri alimentare orientate spre o alimentatie mai dietetica, vor corecta anumite vicii de atitudine datorate activitatii diurne, vor fi mai rezistenti si vor avea o sanatate mai buna.

            Cu ajutorul exercitilor de culturism se previn si se înlatura: hipotonia musculara, usoarele deficiente fizice specifice perioadei post-pubertare, starile de supra-ponderalitate, lipsa apetitului, asimetriile de dezvoltare, ameliorarea indicilor de forta în diferite segmente corporale.

            Ca sport competitional, culturismul urmareste dezvoltarea intensiva si extensiva a  muscularii, precum si etalarea acesteia în conditii de concurs. Este, poate, printe putinele discipline sportive la care modelul de antrenament difera total de cel de concurs; de aceea poate, uneori efortul de pregatire nu este cunoscut pe deplin. Cu toate ca au existat si voci care persiflau acesta imagine a culturistului, este bine sa se stie ca acest sportiv are si o forta considerabila; pentru unele exercitii chiar mai mare decât a halterofililor. Nu putem vorbi deci despre o imagine fara continut.

            În competitii, sportivul îsi va pune în valoare masa musculara estetic dezvoltata prin executarea unor pozitii obligatorii (7 baietii si 5 fetele) si prin prezentarea unui program liber ales pe un fond muzical. La aceste competitii de decerneaza titluri de campion national, zonal, sau municipal dupa caz. Anual se stabilesc clasamente individuale si pe cluburi. Cei mai reprezentativi dintre sportivi (campionul national, de cele mai multe ori) vor reprezenta România la competitiile internationale, aparând astfel si în ierarhizarile Federatiei Internationale (I.F.B.B.).

1.1.    SCURT ISTORIC

      În lucrarea sa "Winning Bodybuilding", Franco Columbo, unul din "pionierii" culturismului profesionist afirma: " Culturismul va furnizeaza o incredibila întrecere cu natura, esti exact tu - atitudinea ta si corpul tau. Dezvoltarea muschilor va adduce cu ea respectul fata de propriul corp dar si fata de ceilalti oameni"

            Evolutia musculara precum si respectul fata de propriul corp, a procupat omul înca din cele mai vechi timpuri.

            În comuna primitiva "exercitiile fizice" au aparut ca o necesitate de a-l pregati pe om pentru o annumita activitate; vânatoarea, lupta pentru existenta vitregiile naturii, au fost tot atâtea prilejuri de a presta activitate fizica. Evolutia dezvoltarii musculare si a fortei fizice umane au fost adeseori imortalizate; marturie stand evocarile grafice din pestera de la Beni-Hassan, si de pe ruinele vechiului Egipt.

            Grecia antica a marcat de maniera decisiva cultul pentru frumusetea fizica si forta corpului uman. Jocurile Olympice erau expresia admiratiei pentru omul care se autodepaseste; sportivii de atunci primind drept rcompensa cununa de maslin devenind pentru ceilalti niste semi-zei. Iata deci ca exercitiile cu greutati ce cultivau respectul fata de estetica corpului, dar si pentru forta acestuia erau la mare pret în antichitate. De fapt istoria consemneaza acest lucru prin evidentierea unor fapte legendare, asa cum Pindar îsi încheie una din odele dedicate jocurilor Olympice " Daca nu i-a fost cu putinta sa se înalte pâna la cerul de culoare cenusie, victoriile sale la Olympia si la celelalte jocuri sacre i-au adus întrega celebritate la care noi, muritorii, putem râvni întreaga fericire pe care ne este îngaduit s-o speram" Milon din Crotona a fost o figura deosebita în istoria ridicarilor de greutati, câstigator de sase ori la Jocurile Olympice la lupte, de sapte ori la Jocurile Phytice, de noua ori la cele Nemeice si de zece ori la cele Isthmice, la fiecare facând dovada fortei sale fizice. La una din competitii a efectuat înconjurul stadionului cu un taur purtat pe umeri pe care l-a depus pe altarul lui Zeus pentru a fi sacrificat. Tot Milon este primul care a utilizat antrenamentul cu ridicari de greutati progesive; taurul cu care se antrena de mic crestea în greutate obligându-l sa progreseze în forta. Primele marturii despre ridicari de greutati le avem din secolul VI în.Ch., perioada dominata de un alt personaj puternical carui nume se va confunda peste ani cu forta însasi; Heracle (Hercule). În ruinele Olympiei au fost gasite doua  blocuri de piatra care conform inscriptiilor au fost ridicate de acesta, unul de 143kg. si altul de 480kg.

            Plecând de la epoca lui Hercule, si trecând peste Evul Mediu, care a fost "Negru" si pentru sport, ajungem în secolul XIX la Louis Cyr care se spune ca ar fi împins o platforma ce cântarea 2000kg., si dovedea o forta iesita din comun ridicând greutati cu un singur deget.

            Totusi, parintele culturismului este considerat medical Frederich MŰller, cunoscut sub numele de Eugene Sandow (1867 - 1925). El reconsidera vechile practice ale sportivilor din antichitate în ce priveste ridicarea greutatior, îmbogatindu-le cu date de anatomie, fiziologie si stabilind astfel un sistem de exercitii cu greutati evând ca scop principal dezvoltarea fizica armonioasa. si asa, cu timpul, halterele, ganterele si pudurile au devenit "instrumente" cautate de cei care doreau sa aiba o sanatate perfecta si un corp armonios dezvoltat.

            La începutul secolului XX. Culturismul se dezvolta ca o activitate sportiva de sine statatoare si cu ajutorul unor personalitati cum ar fi Bob Hoffman sau fratii Ben si Joe Weider.

            În anul 1946 Ben si Joe Weider pun bazele International Federation of Bodybuilding (I.F.B.B.) ce va coordona pe plan mondial activitatea de culturism. Daca în 1946 se organizeaza prima competitie de culturism Mister Olympia, dupa mai bine de 50 de ani, în 1998 la Nagano în Japonia, Comitetul Olimpic Internationl recunoaste oficial disciplina sportiva "Culturism" ce reprezinta un pas important în admiterea culturismului în marea familie a sporturilor olimpice.

            În prezent, sub egida I.F.B.B. se organizeaza competitii profesioniste la culturism, fitness, bodyfitness si bodyahape. Aceeasi federatie internationala, se îngrijeste si de concursurile de amatori, Campionate Mondiale, Europene si Balcanice; numarul de federatii internatoinale affiliate depasind 160.

            Anul 1956 marcheaza prima demonstratie de culturism din România coordonata de d-l Dumitru Hâtru. Era perioada când demonstratiile se realizau în cadrul Institutului de Cultura Fizica (I.C.F.) sau în sali de haltere din Oradea, Cluj, Timisoara, Sibiu si Bucuresti. Acest fenomen atrage atentia presei timpului, care scoate în evidenta efectul benefic al practicarii exercitilor cu greutati. În anul 1966 Federatia Româna de Haltere aproba ca la sfârsitul Campionatulu National de Haltere sa se organizeze si Campionatul National de Culturism pe doua categorii de înaltime (dupa regulamentul I.F.B.B. în vigoare la acea vreme). Primii campioni nationali de culturism au fost: categoria - 1,68cm. Fitzi Balas, iar la categoria + 1,68cm. Gheorghe Teleman.

            Între anii 1970 - 1990 culturismul capata o afirmare deosebita, iar în anul 1970 ia fiinta Federatia Româna de Haltere si Culturism deoarece în buna masura, sportivii care participau la Campionatele Nationale de Culturism erau halterofili de performanta. Activitatea de debut a acestei federatii a fost coordonata la început de d-nii Dumitru Hâtru si mai apoi Ladislau Székely ca vicepresedinti. În anul 1990 cele doua federatii se desprind si astfel ia nastere Federatia Româna  de Culturism ca organism autonom recunoscut de Ministerul Tineretului si sportului de atunci. Tot în aclsi an F.R. de Culturism se afiliaza federatia internationala I.F.B.B. Dintre sportivii ce s-au facut remarcati în confruntari interne si internationale amintim pe: Gheorghe Huma, Bichis stefan, Pruteanu Vasile, Alexandru Costache, Cristian Mihailescu, Bebeselea Constantin, Nicolae Giurgi, Vasile Ardel, Uceanu Florin, Ciorba Petru, Virgil Buruiana, Monica Sasz, Irina Muntean si multi, multi altii.

            1.2. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ, sI CARACTERUL SĂU TRANSCENDENT

   Din cele mai vechi timpuri omul a operat cu modele, mereu a tins catre ceva. De cele mai multe ori modelele erau de neatins, dar ele existau, si mai mult, ghidau întreaga viata socio-economico-culturala. Ideea omului perfect atât psihic, dar mai ales armonios dezvoltat fizic, nu este nicidecum de data recenta; informatiile ce le avem din diferite izvoare vin de dincolo de Grecia antica. O buna parte din aceste criterii estetice le regasim în arta plastica, unde sculptorii si pictorii acelor vremuri, aveau reale cunostinte despre armoniile si proportiile organismului uman. Egiptul vechiului regat (3000-2500 î.Hr.) în timpul domniei lui Mycermas, a lasat o serie de fresce si basoreliefuri descoperite la Ptah-Hotep, care înfatisau persoane atletice ce practicau felurite exercitii fizice. A urmat apoi regatul de mijloc (2000-1500 î.Hr.) în care se constata  un regres al atentiei ce s-a dat anterior laturii fizice a organismului. În timpul noului regat (1500-1000 î.Hr.) sub conducerea lui Ramses viata culturala înfloreste si odata cu ea si atentia data formei fizice. Atentia pe care egiptenii o acordau corpului uman pornea însesi din filozofia lor de viata, si spunând viata nu se refereau doar la cea pamânteana. Dealtfel, în nici o reprezentare omul nu era înfatisat conform adevaratei sale înfatisari; ci în maniera ideatica la nivel de model. Asta nu înseamna forma fizica a acelor oameni nu cunostea si laturile extreme. Cu siguranta, media de viata relativ redusa, cât si conditile de trai precare si-au spus cu prisosinta cuvântul.

   A urmat perioada în care s-au cristalizat toate notiunile legate de dezvoltarea organismului uman atât ca forma, cât si ca posibilitati fizice; este perioada vechii Grecii si cea Elenistica. Toate aceste valori (artistice, filozofice, conceptuale sau sportive) au strabatut cca. 2500 de ani nealterate, fiind cu atât mai actuale azi când omul contemporan s-a îndepartat dramatic de miscarea fizica       

   Nu întâmplator, perioada care urmeaza cronologic, este denumita de cultura anglo-saxona "Dark age" (perioada întunecata), perioada pe care noi o cunoastem sub numele de  "Evul Mediu". În tot acest timp a functionat cu "succes" crestinismul opresiv care, printre altele, considera grija fata de forma fizica si cea fata de performantele fizice, neconforme cu dogmele crestine. Totusi, ca si oamenii de stiinta, au existat si artisti care printre anumite teme religioase mai strecureau si unele cu carater vadit laic. Un lucru interesant este acela ca imaginea de dezvoltare fizica armonioasa a capatat distorsiuni conforme cu schimbarea imaginii despre om, dar mai ales menirea acestuia pe acest pamânt. Aceste concepte au adus în fata societatii un corp supraponderal; rubensian, dupa pictorul care a exacerbat acest concept ( Rubens ). Amintim aici si pruncii lui Rafael pictati pe zidurile capelei Sixtine.

Leonardo da Vinci,  Michelangelo Buonaroti si Donatello vor fi primii care vor reînvia spiritul elenistic, înfatisând corpuri atletice, cu umeri largi, piepturi pline si brate viguroase odata cu epoca Renasterii. Din nou, dupa cca. 1000 de ani, omul a fost readus în centrul atentiei. Dealtfel, toata aceasta deschidere a fost înregistrata la nivelul tuturor capitolelor vietii sociale de atunci.

 Epoca modernista are si ea în prim plan dezvoltarea umana în general, dar mai ales crearea unui om modern eliberat de vechile cutume. Epoca respectiva este guvernata de spiritul revolutionar ce a realizat o deschidere importanta în jurul anilor 1846-1848. Sportul acapareaza din ce în ce mai mult viata sociala, cunoscând o mare satisfactie când Pierre de Coubertin reînvie jocurile si spiritul oimpic (1896). Odata cu dezvoltarea care au avut-o sporturile, si subiectul, adica sportivul a fost privit mai cu atentie. Acum s-a vazut ca omul nu poate fi redus la trup sau la spirit, ci, asa cum conchide Socrate într-un dilog cu Alcibiade, el reprezinta unitatea lor, adica întregul. Astfel, s-a ajuns în contemporaneitate ca acest concept, al omului armonios dezvoltat ca fizic si ca spirit, sa aiba consistenta, si, în orice caz un drum ireversibil.

               1.3. CONTRIBUŢIILE CULTURISMULUI LA MENŢINEREA sI ÎMBUNĂTĂŢIREA  STĂRII DE SĂNĂTATE

            Aminteam mai sus despre îndepartarea fiintei umane de natura ce l-a creat. Faptul este de o evidenta care nu mai cere a fi demonstrata, mai interesante sunt caile de revenire, de întoarcere. Una din aceste cai pare a fi practicarea sistematica a exercitiului fizic, includerea omului într-un program de revigorare fizica. Sportul în general aduce mari beneficii starii de sanatate începând de la ameliorarea indicilor sistemelor fiziologice si terminând cu elementele de ordin estetic.

            Practicantii exercitiilor cu îngreuieri nu sunt privati nici ei de aceste avantaje, am putea spune ca sunt chiar privilegiati prin latura estetica a acestui sport. În cele ce urmeaza vom prezenta succint câteva dintre beneficiile dobândite în urma practicarii culturismului:

Aparatul cardio-vascular. Aici întâlnim câteva modificari tardive de efort în special la nivelul cordului unde ventricolul stâng devine cu timpul hipertrofiat si implicit mai puternic. Modificarea apare în special datorita necesitatilor crescute de trafic sanguin odata cu marirea masei musculare active. Circulatia arteriala se îmbunatateste, inregistrându-se o deschidere masiva de arteriole (cca. 40% mai multe) si, implicit un schimb gazos mai eficient si mai masiv.Tensiunea arteriala si frecventa cardiaca îsi sabilizeaza valorile de repaus si de efort, iar ca o consecinta a practicarii exercitiilor cu greutati, revenirea valorilor acestor doi indicatori dupa efort se face rapid si la nivaluri de debut în efort.

Aparatul respirator. La acest gen de exercitii, efortul are loc cu toracele în apnee (blocat). Masa de aer vehiculata nu este la fel de mare ca la sporturile ce recunosc o componenta aeroba mai mare. Totusi, actul respirator este activ, toracele blocat constituindu-se într-un adevarat "suport" pentru greutatea de lucru. Metionam faptul ca la unele exercitii actul respirator este de multe ori exagerat (exercitiile pentru dezvoltarea pectoralilor, intercostalilor etc.) asigurându-se astfel indici buni de elasticitate a cutiei toracice.

Aparatul digestiv.  Neimplicat în mod direct în efort, dar cu o contributie importanta la sustinerea acestuia. Având în vedere ca sportivii culturisti, si nu numai, consuma zilnic cca. 2 - 2,5 g. /kg./corp, echipamentul enzimatic aferent aparatului digestiv trebuie sa fie acordat necesitatilor, în special pentru degradarea protidelor dar si a glucidelor. Prin caracterul, oarecum, naturist al dietei, se îmbunatatese tranzitul intestinal, se previn starile de aciditate gastrica iar eliminarea dejectiilor nu mai constituie o problema (în buna parte datorita concentratiei crescute de celuloza din alimente).

Sistemul endocrin. Este poate sistemul cu cele mai multe beneficii de pe urma practicarii exercitiului fizic cu îngreuieri. Datorita stimulului aplicat regulat (intensitatea de lucru), organismul recunoaste o stare fiziologica de anabolism, stare întretinuta si de sistemul endocrin. Astfel, activitatea glandelor de secretie interna este ajutata si de efortul fizic, în special în perioadele pubertara si post pubertara. Totusi, pentu o crestere si o dezvoltare conforme cu particularitatile de vârsta si sex, recomandam ca intensitatile de lucru (sarcina de lucru) sa nu depaseasca nivelul mediu (cca. 30% din greutatea corporala), în special la copii.

Aparatul osteo-ligamentar. Datorita solicitarilor, si tot ca o modificare tardiva, masa osoasa se consolideaza în special pe directia liniilor de forta ce apar în timpul lucrului. În final va rezulta un os tare, cu masa consistenta si puternic mineralizat. Din nou facem mentiunea ca intensitatile de lucru sa fie medii si sub medii, la copii si la organismele care nu si-au încetat procesul de crestere. Consideram necesara aceasta mentiune deoarece emisiile crescute de testosteron endogen care apar în urma antrenamentului intens cu greutati pot calcifia prematur cartilajele de crestere dintre diafize si corpul osului. Elementele de legatura (ligamentele, capsulele) vor deveni puternice adaptate noilor conditii, si capabile sa consolideze articulatiile care le deservesc în timpul solicitarilor.

Sistemul muscular. Este "zona tinta" a lucrului cu greutati din culturism. Cele mai vizibile modificari ca urmare a antrenamentului cu îngreuieri, apar la muschi. Musculatura se va dezvolta odata cu diminuarea masei adipoase inerte. Un bun management al antrenamentului de culturism cere ca dezvoltarea musculara sa nu prejudicieze proportiile si simetriile si nici criteriile estetice. Transferurile negative ce se pot înregistra în timpul antrenementelor de forta asupra celorlalte calitati motrice (viteza, rezistenta, îndemânare) se pot usor corecta prin exercitii fizice specifice fiecareia dintre ele. Concomitent cu hipertrofia musculara, se înregistreaza si îmbunatatirea indicilor de forta generala si segmentara; contrar opiniei conform careia, un sportiv culturist este doar imagine fara sa aiba prea multa forta.