EXERCITII SI MIJLOACE SPECIFICE CULTURISMULUI, PENTRU PREVENIREA SI CORECTAREA PRINCIPALELOR DEFICIENTE FIZICE

EXERCIŢII sI MIJLOACE SPECIFICE CULTURISMULUI, PENTRU PREVENIREA sI CORECTAREA PRINCIPALELOR DEFICIENŢE FIZICE

            De la început trebuie sa ne delimitam strict  domeniul de actiune, si anume ca:  EXERCIŢIILE DE CULTURISM AJUTĂ DOAR ÎN FAZA PROFILACTICĂ sI CORECTIVĂ A DEFICIENŢELOR FIZICE ! celelalte 2 faze pe care le poate recunoaste o deficienta, ortopedica si chirurgicala intra sub jurisdictia si  competenta medicilor ortopezi si chirurgi.

      Exercitiile fizice considerate specifice culturismului sunt exercitii care actioneaza segmentar si strict localizat asupra grupelor sau muschiului interesat. Din aceasta cauza, chiar daca aceste exercitii se fac cu sau fara sarcina de lucru, ele devin excelente mijloace în lupta cu o deficienta fizica. În general exercitile au o tehnica simpla, sau oricum usor de deprins, astfel  vom înterbuinta termenii: exercitiu de baza si exercitiu suplimentar. Exercitiul de baza este exercitiul care are o tehnica simpla, la care se foloseste o greutate de lucru mare, si care are ca directie de miscare una din directiile functionale în articulatia în care se executa miscarea. Exercitiul suplimentar are o tehnica mai elaborata, de multe ori se executa la instalatii si masini specifice (helcometre, Smith-machine, scripeti, etc.), lucrul segmentar se executa extrem de izolat, iar directiile de miscare nu coincid de fiecare data cu cele functionale. De cele mai multe ori, atunci când se structureaza un program de lucru pentru o grupa musculara, se va avea în vedere ca pentru o grupa mare musculara (ex. musculatura coapselor)sa se esaloneze 2 exercitii de baza si 2 suplimentare, iar pentru o grupa musculara mica (ex. biceps brahial) 1 exercitiu de baza si 2 suplimentare. Cu siguranta cifrele de mai sus sunt doar orientative, ele putând varia în functie de etapa în care se afla sportivul (competitionala, necompetitionala), nivelul de performanta atins (dezvoltare musculara) sau gradul deficientei fizice pentru careia i se adreseaza.

      Din punctul de vedere al executiei exercitiilor trebuie spus ca acestea se vor executa la nivelul maximului de amplitudine functionala conform opiniei ca miscarea incompleta dezvolta muschiul incomplet. De asemenea se vor evita pe cât posibil momentele inertiale, balansarile sau orice altfel de manevrare in afara de contractia musculara strict în muschiul care lucreaza.

      O mentiune speciala o facem in ce priveste scopurile practicarii exercitiilor fizice de culturism si anume ca scopul este lucrul muscular segmentar, respectiv hipertofia musculara si nu ambitia de a  ridica anumite greutati indiferent de valoarea acestora. Facem aceasta mentiune deoarece de multe ori practicantii acestor exercitii confunda situatiile trans 929f56j formând antrenamentul de culturism în antrenament de haltere; si doar cu totul întâmplator obiectul de lucru este oarecum acelasi (bara de haltere).

      Desigur, în abordarea antrenamentelor cu greutati se vor avea în vedere si particularitatile de vârsta si sex ale fiecarui practicant. Astfel, ante-pubertarii vor lucra în special cu propria greutate (genuflexiuni, flotari, tractiuni, flexii ale toracelui pe coapsa din decubit dorsal, extensii ale coloanei din decubit ventral, etc.) iar daca se vor folosi si greutati acestea nu vor depasi 30% din greutatea corporala; intensitatile si volumele de lucru vor fi medii si sub medii, si se va acorda atentie deosebita perioadei de refacere. Pubertarii vor introduce treptat în pregatire greutatile fara a depasi intensitatile medii sau usor peste medie. Se vor pastra totusi si exercitii cu greutatea corporala, mai ales tractiunile la bara fixa si flotarile la paralele. Post-pubertarii se vor antrena dupa toate regulile unui program de antrenament specific cu 3-4 sedinte saptamânale, mai ales daca au un stagiu de pregatire de min. 1-1,5 ani. Sarcinile de lucru vor creste treptat, totusi nedepasindu-se 70-75% din intensitatea maxima.

      Ca o caracteristica de baza a acestor perioade, mentionam cerintele energetice si plastice pentru întretinera proceselor de crestere si dezvoltare pe care le recunosc exponentii respectivelor vârste. Astfel ratia alimentara zilnica va fi suplimentata astfel încât ea sa acopere pe lânga necesitatile antrenamentului si pe cele expuse mai sus.

      Pentru corectarea deficientelor fizice, se va avea în vedere ca lucrul efectiv sa se faca pâna la aparitia durerii, singura durere acceptata va fi cea specifica febrei musculare. Nu se va omite nici mentinerea unei pozitii corective în timpul lucrului, chiar si pentru zonele neimplicate în efort, iar ca o continuare a travaliului din antrenament, recomandam, controlarea tinutei corpului pe tota activitatea cotidiana în sensul atitudinii corective.

      4.1. DEFICIENŢELE COLOANEI VERTEBRALE:

4.1.1. CIFOZA reprezinta o deviatie în plan sagital (antero-posterior) a coloanei vertebrale, având convexitatea curburii îndreptata posterior. Aceasta poate fi: cifoza tipica - se întinde pe lungimea curburii fiziologice a coloanei vertebrale; cifoza atipica - este mai lunga decât curbura fiziologica sau este situata la un nivel.

a) Cifoza functionala -prezinta tulburari ale functiilor segmentelor implicate.

De cele mai multe ori se poate corecta exclusiv prin mijloce kinetice.

Din acest tip de cifoze fac parte:

ü      atitudinea cifotica apare la cei înalti, slabi, hipotoni, umeri adusi, torace în flexie. Curbura este medie si se corecteaza la extensie;

ü      cifoza habituala: de obicei, este urmare a unei atitudini cifotice necorectate;

ü      cifoza profesionala apare la persoanele care îsi desfasoara activitatea zi de zi într-o pozitie favorabila aparitiei deviatiei coloanei vertebrale;

ü      cifoza compensatorie apare dupa o lordoza primara sau prin compensarea unui torace înfundat sau în urma unor defecte ale analizatorilor (miopii).

b) Cifoza structurala (sau patologica)  - prezinta modificari structurale anatomice. De cele mai multe ori se pot corecta prin tratament complex ortopedico-chirurgical si medical, anunta ca urmeaza forme  de cifoza structurala. Kinetoterapia intervenind ulterior.

ü      cifoza congenitala este prezenta de la nastere. De obicei se prezinta sub forma scurta, neevolutiva si se compenseaza rapid cu lordoza la nivelul superior si inferior. Se corecteaza greu, cu corset si se cauta prevenirea compensarilor.

ü      cifoza rahitica apare de timpuriu (3-4 ani) din cauza unei hipotonii musculare.

ü      cifoza grava a adolescentilor este considerata o tulburare de crestere.

ü      cifoza reumatica apare în urma unei poliartrite reumatoide (reumatism deformant). Este lunga si dureroasa.

ü      cifoza paralitica apare în urma unei paralizii la nivelul coloanei vertebrale (cauza cea mai frecventa, poliomielita);

ü      cifoza traumatica poate avea repercursiuni deosebite asupra maduvei spinarii.

Exercitiile specifice asigura corectarea atitudinilor cifotice si a formelor usoare ale cifozelor.

Pentru corectare se tonifica musculatura spatelui în conditii de scurtare, prin exercitii fizice care sa actioneze concentric si în interiorul segmentului de contractie, iar musculatura anterioara a toracelui în conditii de lungire, prin exercitii excentrice si în afara segmentului de contractie.

  4.1.2.  LORDOZA  reprezinta o deviatie sau deformatie în plan sagital (antero-posterior) a coloanei vertebrale, cu convexitatea curburii îndreptata anterior.

          Dupa modul de producere se deosebesc lordoze functionale si lordoze structurale.

Lordozele functionale -prezinta tulburari ale functiilor segmentelor implicate. Din acest tip de lordoze fac parte:

- atitudinea lordotica apare la cei grasi si scunzi, datorita insuficientei tonusului peretelui abdominal;

- lordoza habituala - continuare a atitudinii lordotice netratate;

- lordoza profesionala apare la profesiuni în care predomina mersul cu bratele ridicate si extensie a coloanei vertebrale;

- lordoza compensatorie - compenseaza o cifoza toracala.

Se corecteaza sau hipercorecteaza la adoptarea unor pozitii sau miscari test; de cele mai multe ori se pot corecta exclusiv prin mijloace kinetice.

Lordozele structurale - prezinta modificari structurale anatomice :

- lordoze congenitale determinate de o malformatie în regiunea de trecere sacro-lombara;

- lordoza rahitica apare împreuna cu celelalte semne de rahitism datorita hipotoniei abdominale.

De obicei apare la copiii de ≈3 ani. Se corecteaza usor.

Lordozele structurale se pot corecta prin tratament complex ortopedico-chirurgical si medical, kinetoterapia intervenind ulterior.

Exercitiile fizice vor fi:

-  statice: în pozitiile:asezat, culcat dorsal, pe genunchi, atârnat, stând etc.

- dinamice: exercitii de trunchi, de membre inferioare si superioare.

   4.1.3.  SCOLIOZA  este o curbura a coloanei vertebrale în plan frontal (una sau mai multe curburi) - definirea ei se face prin "convexitatea spre dreapta sau  spre stânga".

     Scolioza cu o singura curbura este, de obicei,  totala spre dreapta sau spre stânga si se numeste Scolioza în "C".

Poate fi localizata toracal, toraco-lombar, lombar, cervico-toracal.

Scolioza cu doua curburi se numeste Scolioza în "S" si este localizata mai frecvent toracal si lombar. Mai rar au ambele curburi majore localizate  toracal sau toraco-lombar.

La enuntarea scoliozei în "S" se mentioneaza numai sensul curburii dorsale.

Scolioza poate fi functionala si patologica.

Scolioza functionala apare fara sa o simti, evolueaza lent iar coloana vertebrala îsi pastreaza mobilitatea.

Din acest tip de scolioze fac parte:

        - atitudinea scoliotica;

        - scolioza prin deprindere (habituala);

        - scolioza profesionala;

Scolioza structurala se caracterizeaza prin modificari în forma si structura elementelor componente ale coloanei vertebrale.

Din punct de vedere al cauzelor si al factorilor care influenteaza aparitia scoliozelor, întâlnim:

 - scolioze idiopatice, cauza aparitiei este necunoscuta. Dupa vârsta la care apar sunt împartite în:

·        scolioze infantile, aparute între 0 si 3 ani;

·         scolioze juvenile, aparute între 3 ani si pubertate;

·        scolioze ale adolescentilor, aparute între pubertate si terminarea cresterii.

- scolioza rahitica;

- scolioza paralitica;

- scolioza reumatica;

- scolioza prin tuberculoza vertebrala.

- scolioze neuromusculare, datorate unui dezechlibru al musculaturii paravertebrale, determinat de diferite afectiuni neurologice;

- scolioze miopatice, în care scolioza este secundara unei boli musculare ce afecteaza musculatura coloanei vertebrale;

- scolioze congenitale datorate unei deficiente de dezvoltare a vertebrelor în cursul vietii intrauterine;

- scolioze în cadrul neurofibromatozei, boala ereditara ce influenteaza dezvoltarea tesutului de sustinere;

- scolioze posttraumatice;

- scolioze în boli genetice ale scheletului;

- scolioze  prin tumori vertebrale.

Cele mai frecvente sunt scoliozele idiopatice, urmate de cele congenitale si neuromusculare.Tratamentul este complex ortopedico-chirurgical, kinetoterapia intervenind ulterior.

Corectarea scoliozei în "C"

Scopul exercitiilor fizice este de a corecta curbura coloanei vertebrale, redresarea bazinului si echilibrarea centurii scapulare.

Se vor tonifica în conditii de scurtare grupele musculare din parte convexitatii si se vor alungi grupele musculare din partea concavitatii.

Musculatura din partea convexitatii  va lucra concentric si în interiorul segmentului de contractie, iar cea din partea concavitatii va lucra excentric si în afara segmentului de contractie.

Exercitiile de atletism pot ajuta la prevenirea si corectarea atitudini scoliotice si formelor usoare ale scoliozelor .

Exercitii statice - realizate în pozitii fundamentale.

Exercitii dinamice pentru trunchi, membre superioare, membre inferioare,  respiratie, aplicative (de mers, echilibru), cu obiecte portative (baston, minge medicinala, gantere, extensor), relaxare.

4.1.4. DEFICIENŢELE GENERALE ALE SPATELUI

Acestea apar datorita deviatiei coloanei vertebrale care angreneaza în încurbarea ei omoplatii,umerii, coastele si muschii lombo-sacrali.

Dupa curbura predominanta a coloanei vertebrale, putem întâlni:

- Spate cifotic, care corespunde unei cifoze totale a coloanei vertebrale;

- Capul si gâtul înclinate, umeri adusi, torace îngust si înfundat, abdomen hipoton. Se corecteaza prin aceleasi mijloace folosite în corectarea cifozei totale.

- Spatele rotund este determinat de o cifoza dorsala. Omoplatii sunt departati, umerii dusi înainte, iar toracele înfundat.

Se corecteaza prin aceleasi mijloace folosite în corectarea cifozei dorsale.

- Spatele lordotic corespunde unei lordoze lungi, partile laterale ale spatelui se adâncesc, iar toracele si abdomenul este proeminent anterior.

Corectarea se face prin aceleasi exercitii folosite la corectarea lordozei.

- Spatele plat apare datorita lipsei curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale.

Toracele este plat iar abdomenul supt. Corpul este rigid deoarece mobilitatea coloanei vertebrale este scazuta, mersul fara coordonare. Se poate întâlni la orice vârsta, dar mai mult la tinerii care cresc prea repede.

Pentru corectare se folosesc exercitii statice în pozitiile culcat, pe genunchi cu sprijin pe coate si exercitii dinamice de: trunchi, membre superioare, inferioare, respiratie, aplicative (mers, alergare, sarituri, aruncari, rostogoliri).

4.2. Exercitii pentru musculatura spatelui. Dificultatile în prelucrarea musculaturii spatelui rezida din cel putin trei cauze: a) multitudinea grupelor musculare ce compun musculatura spatelui, b)  dificultatea cu care se izoleaza grupele musculare în lucru, c) lipsa oricarui contact vizual cu grupa de muschi lucrata.

      Miscarile de baza în antrenarea spatelui sunt cele de tractiune, de tragere sau "ramatul". Pentru a conferi valente corective exercitilor pentru spate, acestea se vor executa fara exceptie cu coloana în usoara extensie, cel putin dreapta.

          Tractiunile la bara fixa. Considerat de sportivi si antrenori exercitiu de baza pentru spate acestea se executa prin tragerea corpului spre bara pâna când aceasta este atinsa cu barbia sau pieptul (fig.1)*. Priza este pronatie, adica de sus apucat, la o departare ce depaseste cu 15-20 cm linia umerilor.

           

                                          Fig. 1                                                                                Fig.2

Exercitiul se executa în 5-6 serii pâna la refuz. Sportivii avanati pot utiliza o greutate aditionala sau varianta de tractiune la ceafa (fig.2). De asemenea, pentru realizarea unor repetari în plus, se obisnuieste ca un partener de antrenament sa ajute sportivul ridicându-l de talie.

―――――――――――――――――――

 * Imaginile de la 1 - 170 prelucrate dupa Frédéric Delavier (Guide des Mouvements de Musculation)

            Ramatul cu bara de haltere.  Considerat si acesta exercitiu de baza, solicita pe lânga Marele dorsal si Rotundul mare si mic, Supraspinosul, Romboidul si Trapezul. Trunchiul se va mentine aplecat cu coloana dreapta sau în usoara extensie (fig. 2) sub nici o forma nu se va flexa coloana vertebrala (fig.3). Priza de lucru este pronatie la o departare egala sau mai mare decât latimea umerilor. Exercitiul în sine consta în tragerea barei spre zona ombilicala odata cu un inspir profund, revenirea facându-se controlat pâna la verticalizarea bratelor odata cu expiratia.

                 

                           

                                     Fig. 2                                                                                 Fig.3

         Se vor executa 4-5 serii a câte 8-10 repetari iar în pauza este indicat sa se utilizeze câteva exercitii de întindere (stretching). Sarcina de lucru va fi medie sau/si submaximala.

           

            Ramatul cu un brat. Este un exercitiu care se executa unilateral si alternativ atât pentru partea dreapta cât si pentru cea stânga. Pozitia de lucru este foarte avantajoasa deoarece sportivul are trei puncte de sprijin securizând astfel zona lombara. În general exercitiul se executa cu o gantera, aceeasi pentru cele doua portiuni ale spatelui. Din nou facem precizarea ca spatele trebuie mentinut drept sau cu coloana în usoara extensie (fig. 4). Exercitiul în sine consta în tragerea ganterei pâna în dreptul soldului (fig.5) având grija sa nu se departeze bratul de torace. Odata cu tractiunea are loc si un inspir profund, miscarea finalizându-se cu revenirea bratului la verticala si cu expirul.

                    

           

                                        Fig. 4                                                                       Fig.5

          Serile executate vor fi în numar de 3-4 cu 12-15 executii pe serie. În situatia în care se va observa o diferenta functionala între cele doua membre superioare  nu se va lucra de pilda cu o sarcina mai mare pentru bratul mai slab, ci aceasta stare, normala de altfel, se va corecta in timp de la sine.

            Tractiuni în fata la helcometru. Pentru acest exercitiu este necesara o instalatie cu scripeti si cabluri numita Helcometru. În general este preferat de catre cei care din diverse motive nu pot face tractiuni libere la bara fixa. Exercitiul angreneaza cu predilectie Marele dorsal dar si într-o masura mai mica Bicepsul brahial. Priza de lucru va fi larga (peste latimea umerilor) iar bara se va apuca fie prin pronatie (fig. 4), fie prin supinatie.

       Astfel, bara se va trage de sus spre piept, având coatele orientate spre înapoi. Revenirea se va face controlat pâna în momentul când trunchiul si bratele vor fi la verticala (fig.7). Se va inspira profund pe tractiune si se va expira pe revenire

          

                                    Fig.6                                                                                           fig.7

                                                               

                                                                            

 Seriile vor fi în numar de 4-5  cu cca. 10-12 repetari. În pauze recomandam ca practicantul sa mentina pentru 5-6 sec. pozitia atârnat. Pozitionarea în atârnatl are avantajul de a elimina presiunile asupra coloanei vertebrale. Este considerat exercitiu suplimentar, dar care se completeaza cu un exercitiu de baza.

 Tractini la ceafa, la helcometru. La acelasi aparat se va face o tractiune de data aceasta la ceafa, având spatele drept, bara se va coborâ pâna în zona trapezului (fig.8)  

           

             

                                                Fig.8                                                                                        Fig.9

Grupele musculare solicitate sunt: Marele dorsal, Rotundul mare si Rotundul mic (fig.9). La travaliu participa si Bicepsul brahial, Brahialul anterior si Lungul supinator.Din aceasta ratiune la sedinta de antrenament la care s-a prelucrat musculatura spatelui, se va evita antrenarea Bicepsului

                                   

       Ramatul din sezând la helcometru. Exercitiul reprezinta tot o miscare de tragere de data aceasta dinainte spre înapoi. Mânerul aparatului se va directiona prin tragere spre zona abdominala, iar cu cât se va tinde spre zona ombilicala vor fi angrenate portiunile mai joase ale Marelui dorsal (fig 10)

                                                                         

           

                              Fig.10                                                                                            Fig.11                                          

      Desigur spatele se va mentine usor extins, mai ales pe perioada de tractiune (fig.11), când se înregistreaza maxima tensiune musculara. Exercitiu este accesibil si celor care nu pot suporta sarcina în consola, ca la ramatul din aplecat, iar pozitia sezând descarca în buna masura coloana vertebrala de presiune. Se vor executa 4-5 serii a câte 12-15 repetari, iar actul respirator va fi facut energic cu expir pe cursa de revenire si inspir pe tractiune. Ca varianta, sugeram executia exercitiului cu o bara dreapta folosind priza pronatie (fig.12) sau supinatie ambele de largime medie.

                                                

                                                                               Fig.12

      Îndreptarile cu bara. Este un exercitiu de dezvoltare a fortei pure, a fortei generale, dar si de dezvoltare si tonifiere a musculaturii paravertebrale, lombare sacro-spinale si fesiere (fig.13). Exercitiu se executa cu o bara de haltere încarcata cu greutati submaximale (apropiate de greutatea corporala sau chiar mai mari). Priza poate fi pronatie, supinatie sau mixta (o mâna în pronatie, cealalta în supinatie). Astfel, din pozitia aplecat cu spatele drept (fig. 7), se ridica trunchiul pâna la momentul verticalei (fig 14).

                         

                                              

                                           Fig.13                                                                        Fig.14

           Nu este un exercitiu destinat începatorilor, nelipsit însa din programul de spate al avansatilor. Datorita travaliului important, nu se vor executa mai mult de 4 serii cu câte 6-8 repetari. Sub nici o forma  nu se va arcui în flexie coloana vertebrala. Pentru a conferi exercitiului valente corective, coloana vertebrala se va mentine chiar într-o usoara extensie.                                               

        Extensia coloanei din culcat ventral. Se poate executa la sol, cu ajutorul unui partener care fixeaza picioarele, la lada de gimnastica sau la aparate speciale (fig.15). Ca si la exercitiu precedent, grupele musculare care executa principalul travaliu sunt: Paravertebralii, Lombarii, Sacro-spinalii, Gluteii si musculatura posterioara a coapsei. Mâinile se pot pozitiona la spate, la ceafa, încrucisate la piept, sau, pentru valoarea corectiva cu mentinerea unui baston dupa umeri.

                 Fig.15

                                                                

         Seriile se compun de obicei dintr-un numar mai mare de repetari cca. 12-15, iar exercitiul se poate executa în 2-3 serii la începutul fiecarui program de spate mai ales pentru pregatirea acestuia în vederea antrenamentului.

            Tractiuni la bara fixa cu priza supinatie. "Simpla" schimbare a prizei modifica în buna masura efectele exercitiului, în sensul ca Bicepsul si Brahialul anterior vor prelua o parte importanta din travaliu. Dealtfel, tractiunile la bara fixa cu priza supinatie sunt folosite de catre unii practicanti în programele de dezvoltarea Bicepsului. De data aceasta, largimea prizei va fi medie spre îngusta (cca. 35-40 cm.). Astfel, se trage corpul în sus pâna când barbia atinge nivelul barii, iar cursa de revenire (coborârea)se va face fara ca antebratul sa devina paralel cu bratul, deci se va pastra un unchi pentru securitatea tendonului bicepsului(fig.16)

                                

                                                                               Fig.16

            Tractiuni la helcometru cu priza îngusta. Miscarea de baza este tot tractiunea cu diferenta ca distanta între mâini este de max. 15cm (fig.17). Aceasta face ca, Marele dorsal si Rotundul mare sa fie solicitati diferit ca pâna acum, datorita unghiului de tractiune modificat. Se va acorda mare atentie actului respirator în sensul ca pe tractiune se va inspira profund (chiar cu o usoara exegerare), iar pe revenire se va expira complet. Greutatea de lucru va fi medie astfel ca sa poata permite executarea a 4-5 serii de câte 10-12 repetari. Mentionam ca si la acest exercitiu coloana vertebrala se va mentine în usoara extensie (fig.18), fiind total contraindicata cifozarea acesteia.

                           

                                Fig.17                                                                                Fig.18

           

            Trageri la helcometru cu bratele întinse. Acest exercitiu se abate oarecum de la metodologia specifica exercitiilor pentru spate începând de la directia de tragere pâna la faptul ca ambele brate sunt întinse pe tot parcursul executiei. Este un exercitiu suplimentar care dezvolta cu precadere muschii Marele dorsal, Rotundul mare si portiunea lunga a Tricepsului (fig.19). Pozitia trunchiului poate varia de la verticala (fig.20,21) pâna la 45° înclinare înainte, în toate cazurile, însa, pozitia coloanei vertebrale va fi una de usoara extensie. Exercitiul face parte din " arsenalul" de exercitii pentru pregatirea de forta a înotatorilor cu diferenta ca acestia folosesc corzi elastice.

 

                                                         

                                                                           Fig.19

          

                                                            

          

                                                 Fig.20                                                                          Fig.21

INDICAŢII METODICE:

·              Datorita cerintei ca pe tot parcursul executiei exercitiilor de spate coloana vertebrala sa fie mentinuta în extensie, acestea nu pot fi folosite în cazul lordozelor indiferent unde ar fi localizate acestea. Aplicatiile exercitiilor de spate vizeaza în special cifozele, spatele cifotic, spatele rotund, spatele plan.

·              În functie de gradul deficientei, de posibilitatile de efort, de gradul de antrenament al fiecaruia, de starea de sanatate, se vor aborda gradual greutatile de lucru, iar acolo unde nu este posibil, se va lucra cu propria greutate corporala.

·              Întreaga musculatura a spatelui se va prelucra concentric si în interiorul segmentului de contractie (în conditii de scurtare).

·              În cazul în care nu avem si o deviatie în plan frontal a coloanei vertebrale, se vor executa în special exercitii simetrice cu ambele brate.

·              Concomitent cu tonifierea si hipertrofierea musculaturii interesate, sistematic se vor aborda si exercitii de mobilitate articulara si suplete musculara, stiut fiind faptul ca lucrul pentru dezvoltarea masei si a tonusului muscular poate genera transferuri negative asupra celorlalte calitati motrice.

                4.2  DEFICIENŢELE  MEMBRULUI SUPERIOR

             Pe zona membrului superior întâlnim deficiente globale si segmentare. Cele globale vizeaza în special lungimi, grosimi si pozitii ale membrelor. Cauzele pot fi multiple; congenitale sau dobândite ( traumatisme, paralizii, reumatisme, amputatii etc. ).

            4.2.1.CENTURA SCAPULARĂ. În cazul centurii scapulare putem întâlni pozitii defectuoase ale:

                Umerilor  -     umeri adusi în fata;

-          umeri ramasi înapoi;                                      

-          umeri asimetrici;

                             -     umeri ridicati;

-          umeri cazuti;

-          umeri "teposi" cu evidentierea acromionului.

            Omoplatilor -     apropiati;

-         departati;

-         ridicati;

-         în aripioare, basculant fata de torace.

            4.2.1.1.  Exercitii pentru musculatura umerilor (Deltoid anterior, lateral si posterior). Dezvoltarea deltoizilor confera trunchiului acea imagine larga, deschisa, specifica culturistilor. În general musculatura umerilor raspunde bine la travaliu, posibilitatile de izolare în lucru a deltoizilor fiind destul de bune. Muschiul deltoid face urmatoarele miscari: abductie (ducere în lateral a bratelor), anteductie (ducere înainte a bratului), retroductie (ducere înapoi a bratului) si rotatie externa. Pentru fiecare din aceste miscari culturismul ofera o multitudine de exercitii.

      Împinsul de la ceafa cu bara. Reprezinta un exercitiu de baza în dezvoltarea deltoidului în ansamblu. Exercitiul are o tehnica simpla si permite folosirea greutatii supra-medii si sub-maximale. Concret exercitiul consta în coborârea barii de haltere prin spatele capului pâna spre fasciculele ascendente ale Trapezului (fig. 22).

                                                                       

                                         Fig.22                                                                              Fig.23                                                                    

      Apoi urmeaza cursa ascendenta, de fapt adevaratul travaliu al deltoidului, pâna la verticala (fig.23).

Fiind un exercitiu de baza, se va esalona la începutul programului de umeri, si se va executa în 4-5 serii a câte 8-10 repetari. Similar împinsului de la ceafa, se poate executa împinsul de la piept. Pozitia executantului poate fi "stând" si "sezând", dar este recomandata pozitia sezând din ratiuni de protectie a  coloanei vertebrale si pentru a conferi lucrului un caracter corectiv si izolat.

            Împinsul cu ganterele. Similar exercitiului precedent, cu diferenta ca obiectul de lucru este reprezentat de data aceasta de doua gantere echivalente. Pentru acest exercitiu este recomandata pozitia sezând cu spatele sprijinit la 100-110º . În mod obligatoriu spatele va fi mentinut drept, iar cursa ganterelor va fi completa, pâna când, practic ele ating umerii (fig.24). Exercitiul este de baza în dezvoltarea deltoidului si se va esalona la începutul programului de umeri; nu se recomanda a se executa la acelasi antrenament si împinsul cu bara si cel cu ganterele. Se vor executa 4-5 serii a câte 10-12 repetari.

                                                                                                                                                                                                                                               

                                               Fig.24                                                                        Fig.25         

                                                                             

 O alta varianta de tinere a ganterelor este pozitionarea lor pe directii paralele (priza semi-pronatie), miscarea fiind practic aceeasi. Aceasta pozitionare transfera o mare parte din travaliu portiunilor anterioare ale deltoizilor (fig.25)      

                                                                     

     Ducerea în lateral a ganterelor. Nu exista practic nici un program de prelucrare a musculaturii deltoizilor fara acest exercitiu, la care miscarea de baza este abductia. Ganterele se ridica pâna la orizontala, ele însele fiind orizontale cu solul. Ducerea lor dincolo de orizontala va atrage dupa sine angrenarea Trapezului si a Supra-spinosului. Miscarea se va face lent, fara balans sau elemente inertiale din partea trunchiului sau a membrelor infreioare (fig.26)                                        

                              

                                         

     

                                      Fig.26                                                                               Fig.27

  Gantrele vor fi atât de grele încât sa permita 10-12 repetari, ce se vor executa pe parcursul a 4-5 serii. Ca variante de debut a miscarii mentionam si pozitia cu ganterela la nivelul coapselor, cu ganterele la spate si tinute în fata (fig.27). Acest exercitiu se poate planifica dupa unul din exercitile de baza prezentate înainte.

.

         Ducerea ganterelor înainte. Exercitiul se adreseaza Deltoidului anterior si într-o masura mai mica Deltoidului mijlociu. Cele doua gantere se ridica alternativ în fata pâna la orizontala, eventual cu cotul usor flexat (fig.29).

                                                                         

                                                                                                             Executia miscarii

                     Fig.28                                                                                      fig.29                                                                             

                                                                                                                                                                                              

Pozitia de plecare este stând cu cele doua gantere tinute coliniare cu priza pronatie (fig. 28). Se mai poate executa si simultan sau cu o bara usoara. Se vor executa 3-4 serii în 10-12 repetari.

            Ducerea ganterelor în lateral din aplecat. Acest exercitiu vizeaza deltoidul posterior în cele mai multe cazuri deosebit de deficitar. Executantul sta aplecat cu trunchiul la orizontala si genunchii putin îndoiti (fig.30,31) si din aceasta pozitie duce în lateral cele doua gantere localizând travaliul la nivelul portiunii posterioare ale deltoidului.

                                               

                                                            Executia miscarii

                                                                    Fig.30

                       

                                                                     Fig.31                                                                    

                                                                                   

    Se vor executa 4-5 serii a câte 10-12 repetari eliminând pe cât posibil balansul trunchiului si cifozarea coloanei vertebrale. Odata cu ridicarea ganterelor se face si un inspir profund.

    Ridicarea ganterei din sprijin oblic. Este un exercitiu dificil care presupune maxima izolare a deltoidului înlaturându-se integral elemantele inertiale executate de trunchi si membre inferioare. Gantera se va duce în sus printr-o miscare de abductie pâna când bratul va deveni coliniar cu linia umerilor. (fig32).                                                          

                         

                                                                     Fig.32

Exercitiul este considerat suplimentar si completeaza exercitiile de baza întru-n program de dezvoltare a deltoizilor. Se va executa în 3-4 serii a câte 8-10 repetari.

   Ducerea ganterei înainte (anteductie)  Este si acesta un exercitiu suplimentar, se executa cu o gantera care se ridica pâna la orizontala având grija sa mentinem coatele spre lateral (fig.33). Odata cu ridicarea lor se inspira profund si se revine cu expir. Mentionam ca exercitiul predispune la lucu "trisat" apelând la balansari de trunchi sau/si membre inferioare. Situatia poate fi transata prin pozitionarea executantului pe genunchi asezat. Exercitiul poate fi abordat si de începatori data fiind tehnica sa simpla, iar greutatea de lucru va fi astfel aleasa încât sa permita executarea a 3-4 serii a câte 10-12 repetari. Exercitiul solicita deltoidul anterior cu precadere, cel lateral în mai mica masura si partea superioara a pectoralului.   

                          

                            

                                                                      Fig.33

Ramatul din stând cu bara (trageri verticale). Se executa de obicei cu o bara dreapta, dar se poate lucra si simultan cu doua gantere. Succesul acestui exercitiu rezida din posibilitatile sportivului de a mentine pe toata perioada seriei pozitia corecta, care este destul de pretentioasa (fig.34)                      

            

                 

 

                                                               Fig.34

 Spatele trebuie mentinut drept, chiar în usoara extensie, iar miscarea se va face rectiliniu prin fata trunchiului pâna sus deasupra barbiei. Sub nici o forma nu se va face apel la executia trisata fiind pericol, mai ales la sarcina mare, de accidentari. Cu toate acestea, exrcitiul este unul de baza, recomandat incepatorilor care îl vor executa în 4-5 serii a câte 8-10 repetari.

            Împins cu bara de la piept. Cursa barii este similara cu cea de la împinsul de la ceafa, cu diferenta ca nivelul cel mai de jos al acesteia se afla sub barbie si deasupra pectoralilor. Priza este oblogatoriu "pronatie" la o largime ce poate varia de la latimea umerilor pâna la o distanta ceva mai mare decât cea dintre umeri (fig.36).Cursa de revenire se face neaparat la momentul verticalei, pâna când membrul superior a fost complet extins (fig.35).

                            

                               Fig.35                                                                                 Fig.36

 Musculatura angrenata în efort este reprezentata de: Deltoidul anterior, Deltoidul mijlociu, fasciculele claviculare ale Marelui pectoral si Tricepsul brahial (fig.37). Este un exercitiu de baza utilizat ca mijloc de pregatire a fortei în multe discipline sportive : Haltere, Atletism, Judo, Lupte, Natatie, Box, etc. Ca exercitiu de baza recomandam sa fie executat din sezând pe o banca cu spatar, în 5-6 serii a câte 10-12 repetari.

                       

                                                                           Fig.37

        Împins alternativ cu ganterele, cu rasucirea pumnului. La acest exercitiu miscarea este putin mai complicata în sensul ca fata de pozitia de plecare a mâinii, aceasta împreuna cu gantera face o rotatie de aprox. 180° ajungând sus orientata cu palma spre înainte (fig.38). Este un exercitiu a carui tehnica limiteaza sarcina de lucru si care este adresat sportivilor avansati.

      

                                         

                                                                            Fig.38

Se vor executa 2-3 serii a câte 12-15 repetari ca exercitiu suplimentar executat la începutul programului de umeri ca mijloc de acomodare a deltoidului la efortul segmentar (încalzire)

 

Ducerea în lateral a bratului la helcometru (abductii). Este un exercitiu care se executa unilateral si care permita o izolare foarte buna a musculaturii umarului. Se executa din stând lateral fata de helcomtru cu mâna pornind din fata, din dreptul bazinului (fig.39). Mâna cu mânerul se ridica astfel, strict în plan frontal (lateral), pâna la orizontala odata cu un inspir profund (fig.40). În masura în care reusim sa adaptam greutatea de lucru ( sa permita executarea a min.10 repetari), si sa eliminam cât mai mult elementele inertiale, acest exercitiu este un excelent mijloc de dezvoltare a umerilor.

             

            Fig.39                                                                                Fig.40

Ca actiune principala, deldoidul executa miscarea de abductie (fig.41) pâna la orizontala, dupa aceasta cota miscarea fiind preluata de Supra-spinos si Trapez.     

                                                                             

                     

                                                     Fig.41

Ducerea bratului spre înainte (Ante-ductie, Ante-pulsie), la helcometru. Exercitiul se executa din stând cu spatele la scripete pozitie din care se ridica bratul pâna la orizontala cu palma în jos (priza pronatie) si cotul usor îndoit. Se executa alternativ stânga si dreapta excluzând îndoirile si balansarile de trunchi (fig.42) Astfel se vor executa 3-4 serii de câte 10-12 repetari. Diferenta fata de exercitiul executat cu gantere prezentat mai sus apare datorita unghiului diferit sub care se face ridicarea mînerului fata de gantera.

        

                                                 Fig.42

Ridicari laterale din aplecat, la helcometru. Exercitiul este similar cu cel la care se foloseau gantere, prezentat mai sus, diferentierea facând-o unghiul de lucru. Asfel, mâinile apuca mânerele în cruce, cu priza pronatie si se ridica pâna la orizontala. Datorita pozitiei "în cruce" din debutul miscarii, executantul beneficiaza de o amplitudine mai mare de lucru decât în cazul executiei cu gantere (fig.43).

      

                                     

                         Fig.43                                                                             Fig.44

Alaturi de fasciculele posterioare ale Deltoidului, întreaga musculatura  ce compune spatele superior participa la miscare: Rotndul mare si mic, Trapezul, romboidul etc. (fig.44).

            Ridicari înainte cu bara. Este un exercitiu suplimentar care se adreseaza fasciculelor anterioare ale Deltoidului si portiunilor claviculare ale pectoralilor (fig.45). Astfel se ridica bara de la nivelul coapselor prin înainte pâna la orizontala (fig.46). si la acest exercitiu excludem apriori momentele inertiale si în general executiile "trisate". Se vor executa la finele programului de dezvoltare a umerilor în 3-4 serii a câte 12-15 repetari.

  

           

                                      Fig.45                                                                                    fig.46

        Ridicari laterale la aparat specific. Aparatul la care se executa acest exercitiu confera miscarii un grad maxim de izolare si, datorita constructiei, elimina total posibilitatile de lucru trisat. Deasemenea, aparatele de acest tip, indiferent pentru ce grupa musculara au fost construite, ofera un grad maxim de securitate a lucrului. Miscarea ce o permite instalatia este strict de abductie ( fig47), miscarea de baza ce o realizeaza deltoidul.

                                                   

                                                                                fig.47

Musculatura umerilor este intens folosita în integritatea celor trei portiuni ale sale (Deltoid anterior, mijlociu si posterior) (fig.48). Datorita gradului mare de izolare, sarcina de lucru va fi medie sau sub-medie, facând din acesta un execitiu suplimentar ce se executa în 3-4 serii a câte 12-15 repetari.

                         

    

                                                                                  Fig.48

            Ducerea bratelor înapoi, la aparatul specific. Miscarea la acest tip de aparat substituie executia cu gantere, exercitiu prezentat mai sus, la care trunchiul trebuia sa stea aplecat în consola. Se ofera astfel posibilitatea unei executii mai izolate dintr-o pozitie comoda (fig.49). Sunt solicitati muschii: Deltoizi în integralitatea lor, Trapezul, Sub-spinosul, Romboidul si rotundul mic (fig.50).

     

                           Fig.49                                                                                    Fig.50

            INDICAŢII METODICE:

·        Exercitile pentru tonifierea si hipertrofierea musculaturii umerilor au o larga aplicabilitate în urmatoarele deficiente ale umarului: umeri "cazuti", umeri addusi, umeri "teposi", umeri hipotoni; dar si în cazul unor deficiente ale omoplatului: omoplati desprinsi (scapule alate).

·        Programele de întarire si dezvoltare a umarului vor cuprinde invariabil exercitii pentru fiecare fascicol separat ce alcatuiesc muschiul deltoid (fascicol anterior, lateral si posterior).

·        Sarcinile de lucru vor fi atent alese, primordial în antrenarea deltoidului fiind forma exercitiului si nu neaparat valoarea sarcinii. Acesta rezida si din faptul ca articulatia umarului este una dintre articulatiile cu trei grade de libertate lucru care face posibil abateri de la miscarea fiziologica.

·        Exercitiile pentru deltoid se însotesc de cele mai multe ori (datorita vecinatatii) cu lucrul pentru musculatura spatelui; dealtfel, în corectarea cifozelor si a scoliozelor sunt binecunoscute exercitiile de brate efecutate din articulatia umarului.  

 

           4.3.  DEFICIENŢELE TORACELUI

      si în cazul cutiei toracice, întâlnim o serie de deficiente fizice în parte reversibile, în functie de gradul sau amploarea lor.

      Exagerari de la forma normala :

-         Torace mic si atrofic cu diametre mici si musculatura atona, la care mobilitatea este redusa, ca si capacitatea vitala, de altfel.

-         Torace globulos, în care diametrele anteroposterior si transversal se egalizeaza, care apare la supraponderali si în general la cei cu o constitutie stenica, robusta. si în aceste cazuri, mecanismul respiratiei este îngreunat.

 

     Forme patologice :

-         Toracele în "pâlnie" (sternul cu înfundari de coaste,  cu evidentierea coastelor alate (în aripioare), înfundat în totalitate sau doar la nivelul corpului sternal) este un semn de rahitism. De asemenea mai poate fi determinat de prezenta bridelor congenitale ce leaga sternul de coloana vertebrala.

-         Toracele în "carena" sau toracele proeminent, poate apare si ca efect secundar al cifozelor sau în urma rahitismului.

-         Toracele plat, la care diametrul antero-posterior este mic, soldându-se cu reducerea semnificativa a capacitatii vitale.

-         Toracele asimetric, cu evidentierea de diferente de volum între cele doua hemitorace; poate apare compensatoriu în cazul scoliozelor.

       În toate cazurile prezentate mai sus, cutia toracica pierde din mobilitate, actul respirator efectuându-se cu dificultate. De aici rezulta o capacitate vitala redusa si implicit o oxigenare limitata a întregului organism.

            4.3.1. Exercitii pentru pectorali. Musculatura pectorala este reprezentata de doua perechi de muschi,  Pectoralul mare si în profunzime Pectoralul mic. Miscarea principala a celor doi muschi este de a aduce bratul spre mediana trunchiului. Datorita posibilitatilor bune de izolare a pectoralilor în lucru, acestia raspund foarte bine la travaliu. Este dealtfel, cea mai vizata zona alaturi de bicepsul brahial de catre cei care practica exrcitiile de culturism de placere si care pierd din vedere criteriul armoniei.

            Flotarile simple. Considerat unul din cele mai simple si mai folosit exercitiu de forta, flotarile sunt prezente la toate nivelurile educatiei fizice, la toate etapele de dezvoltare fizica  si în majoritatea programelor de pregatire fizica generala. Se pot excuta fie simplu la sol (fig.51), fie între doua sprijine cu coborârea  pieptului între acestea, fie cu pozitionarea picioarelor mai sus decât nivelul mâinilor etc. În toate cazurile, musculatura care lucreaza este cea pectorala (fig.52), în principal, si cea a tricepsului brahial, în secundar. Este considerat exercitiu de baza care face parte cu succes din antrenamentul de pectorali al fetelor. În general  se executa 3-4 serii pâna la refuz.

                    

                                             Fig.51                                                                                        Fig.52  

                                

Exercitiul este si un excelent mijloc de dezvoltare a fortei la copii, unde lucrul cu sarcina mare este containdicat.  În general, pentru a conferi exercitiului un caracter corectiv, trunchiul si membrele inferioare se vor mentine coliniare.

Împinsul cu bara. Este, poate, unul din cele mai cunoscute exercitii de culturism. Mentionam însa, ca exercitiul face parte din pregatirea fizica generala a mai multor sporturi (probele atletice de aruncari, lupte, box, haltere, arte martiale, etc), dar apare si ca una din cele trei probe ale unui triatlon de forta "Power Lifting" alaturi de genuflexiune si îndreptare

        Exercitiul se executa din culcat dorsal (decubit dorsal) pe o banca, sub diferite unghiuri în functie de zona pectorala pe care o vizam. Planul orizontal va corespunde zonei mediane, cel înclinat cu capul în sus sub un unghi de 38-40° deasupra orizontalei (fig.53) zonei superioare si claviculare a pectoralilor iar cel înclinat cu capul în jos cu unghiul de 10-15° sub orizontala, zonei inferioare a acestora (fig.58,59,60.).

           

                                                Fig.53                                                                         Fig.54

Exercitiul se poate executa si cu doua gantere simultan, astfel, având avantajul de a conferi miscarii o amplitudine crescuta, prin coborârea ganterelor mai jos decât am fi facut-o cu bara dreapta (fig.55).

                   

                 

                    

                                                               Fig.55                                                                                                       

                                                         

Miscarea se va face cursiv, cu un inspir puternic pe perioada primei treimi a cursei descendente, asigurând astfel prin blocarea toracelui în apnee, un adevarat suport al sarcinii de lucru. Ganterele se vor coborâ în limitele mobilitatii articulare, cât mai mult (fig.56). Revenirea se va face împingând puternic ganterele, expirând în ultima treime a cursei de revenire.                                                                                

                                                 

                           Fig.56                                                                  Fig.57

Actiunea este facuta de pectoralul mare cu portiunile sale mediane si inferioare (fig.57).

                            

                                                Fig.58                                                                                       Fig.59

                                                                             

                                                                                             

                                                                     Fig.60

                          

Extensii laterale cu ganterele. (fig.61) Este un exercitiu suplimentar care foloseste practic tot segmentul de contractie al pectoralilor lucrând în prima faza de maniera excentric si în afara acestui segment (fig.62). În mod obligatoriu, ducerea în lateral a celor doua gantere, va fi însotita de un inspir profund. De obicei acest exercitiu se esaloneaza la sfârsitul programului de pectorali, executându-se în 3-4 serii a câte 10-12 repetari.

                          

                                                                                      Fig.61

                                                               

                                                                                                         

                             Fig.62                                                                    Fig.63                                                                                                           

             

                                                                                                                           

             

              Flexii simultane la helcometru. Este un exercitiu pretentios în sensul mentinerii pozitiei corecte a trunchiului, a membrelor superioare. Deci trunchiul se va mentine aplecat în fata sub un unghi ce variaza între 45° si 90° fata de verticala iar din aceasta pozitie bratele se unesc în fata odata cu un expir puternic (fig.64,65). Ca variante ale acestui exercitiu mentionam si încrucisarea bratelor pe cursa de revenire. Fiind un exercitiu suplimentar, se va executa în 3-4 serii a câte 10-12 repetari. Exercitiul se va esalona dupa executarea exercitiilor de baza.

               

                                       Fig.64                                                                        Fig.65

            Flotari la paralele.  Un exercitiu foarte popular care foloseste de obicei greutatea corporala, dar la care sportivii avansati utilizeaza si greutati aditionale atârnate la centura. Amplitudinea cu care coboara sportivul, este direct proportionala cu implicarea în travaliu a pectoralilor (fig.66,67).

                                                    

                                                             Fig.66                                                                       Fig.67        

                                                                        

Este un exercitiu suplimentar care poate completa cu succes programul de pectorali al începatorilor, sau al celor ce nu doresc sa lucreze cu greutati. Se va executa în 4-5 serii pâna la refuz.

            Trageri deasupra cu gantera.(Pull-over) Acest exercitiu are o deosebita importanta pentru ameliorarea mobilitatii cutiei toracice, tonifierea musculaturii aferente si de educare a actului respirator. Pozitia de lucru este stând cu omoplatii transversal pe o banca (fig.68,69)                      

               

                                                   Fig.68                                                                              Fig.69                         

     Executia în sine consta în coborârea ganterei cât mai jos odata cu un inspir profund, mentinând coatele în lateral si spatele în extensie. Se revine deasupra pieptului odata cu expirul.

     În afara de muschii Pectorali, vor lucra si Marele dintat, Marele dorsal, Rotundul mare. Acest exercitiu se esaloneaza de obicei la sfârsitul programului de pectorali, cu toate ca, unii sportivi îl prefera ca exercitiu de încalzire la debutul programului. Exercitiul confera o postura ferma si tonica bustului fetelor prin tonifierea muschiului pectoral de sub glanda mamara. Se vor executa 3-4 serii a câte 10-12 repetari.

            Trageri deasupra cu bara.(Pull-over) Similar exercitiului precedent cu diferente asupra prizei, alurii bratelor în lucru si a obiectului de lucru. Se va executa pe o banca în sensul longitudinal al acesteia

solicitând muschii: Marele pectoral, Marele dintat, Intercostalii, Triceps(fig.71). Execitiul este un excelent mijloc de tonifiere si dezvoltare a musculaturii cutiei toracice, asigurând acesteia si o buna mobilitate necesara unui act respirator complet (fig70). Daca exercitiul se executa sistematic pâna la încheierea procesului de crestere (22-24 ani baietii si 19-21 ani fetele) se pot obtine indici de elasticitate foarte buni ai cutiei toracice, iar diametrele lateral si antero-posterior ale acesteia pot capata valori excelente.

                                                                   

                                                                                        Fig.70

                                  

                                                                                   Fig.71

                Extensii din culcat dorsal cu ganterele. Exercitiul utilizeaza practic tot segmentul de contractie al pectoralilor, miscarea executându-se cu un grad ridicat de amplitudine (fig.72,73,74). Se esaloneaza de obicei la sfârsitul programului de pectorali, asociind miscarea cu un act respirator activ. Mentionam ca pe tot parcursul executiei spatele va fi în contact cu banca, orice lordozare a coloanei vertebrale denatureaza tehnica de executie si anuleaza valentele corective ale exercitiului. Se vor executa 3-4 serii a câte 12-15 repetari.

                

                                               Fig.72                                                                                  Fig.73

                                                                            Fig.74

     Împinsul cu priza ingusta. Din dorinta de a angrena cu precadere fascicolele sternale ale pectoralilor, s-a procedat la o îngustare a prizei pe bara (cca.40cm) (fig.75). Miscarea este la fel cu cea de la împinsul clasic (fig.76) si solicita muschii: Marele pectoral si Tricepsul în integritatea sa. Datorita implicarii majore a Tricepsului, este deseori folositca exercitiuu de dezvoltare a Tricepsului. Ca exercitiu suplimentar, se vor executa 3-4 serii a câte 10-12 repetari.

                   

                                                         Fig.75                                                                             Fig.76

           Împins la aparat specific. Din constructie, aparatul permite miscarea fara ca sarcina sa "cada" efectiv asupra executantului în general, si asupra pectoralului în special. Deci din sezând, sub diferite unghiuri, se împing mânerele pâna la extensia completa a membrului superior (fig.77). Constructia speciala a aparatului permite o gama larga de reglaje: sarcina de lucru, amplitudinea executiei, înaltimea scaunului, adâncimea sprijinului, unghiul de executie.Se solicita integral muschii pectorali (fig.78).

                         

                                          

                                           Fig.77                                                                                    Fig.78

              INDICAŢII METODICE:

·        Toate exercitiile pentru pectorali, prin faptul ca actioneaza direct si asupra cutiei toracice,    ajuta la prevenirea si corectarea: sternului înfundat, sternului în carena, toracelui infantil, cifozei , lordozei si scoliozei toracale si în general intervin în majoritatea sechelelor de rahitism pe zona toracala.

·        Este important ca toate exercitiile  de prelucrere a muschilor pectorali sa fie însotite de un act respirator profund si complet, contribuind din interior, de data aceasta, la intretinerea si la cresterea mobilitatii cutiei toracice. În general, miscarile care elibereaza cutia toracica de sarcini sau de presiuni favorizeaza inspirul, iar cele care induc apasari sau presiuni, expirul.

·        În continuare facem apel la o judicioasa si atenta stabilire a greutatii de lucru care la începatori nu trebuie sa depaseasca 50-55% (15-18 repetari) accentul cazând pe forma exercitiului executat întru-n numar optim de repetari (min.8-9, max.12-15).

·        Daca se va lucra segmentar, exclusiv pentru pectorali, nu se vor esalona decât max. trei sedinte la doua saptamâni oferindmuschiului posibilitate de refacere.

·        În cazul în care: lucrul cu greutati este anevoios, baza materiala este precara sau lucrul nu poate fi supravegheat, se poate trece la antrenarea pectoralilor cu ajutorul propriei greutati corporale executând flotari la sol, între scaune, cu pozitionarea picioarelor mai sus, la paralele etc.

     4.4.   DEFICIENŢELE  MEMBRUL INFERIOR

      ♦  DEFICIENŢELE COAPSELOR.. Cel mai adesea întâlnim coapsele în varum, dar si coapse lungi, scurte, coapse asimetrice, groase sau subtiri. Exercitiile vor urmari tonifierea cvadricepsului si a  tensorului fasciei lata pentru varum, si tonifierea generala pentru celelalte deficiente.

♦ GENUNCHI ÎN FLEXIE. Deficienta ce apare ca urmare a tonusului muscular scazut al cvadricepsilor si al fesierilor. De cele mai multe ori este însotita de spatele plan.

♦  GENUNCHI ÎN HIPEREXTENSIE Aceasta deficienta apare din cauza tonusului scazut al zonei ischiogambiere si/sau a laxitatii articulare a genunchiului.

♦   GENUNCHI VALGUM  (sau genunchii în "X")

      ♦   GENUNCHI VARRUM  (genunchi în "( )")

       ♦   DEFICIENŢELE GAMBELOR. Se întâlnesc diferite deficiente ale gambelor cum ar fi: gambe în varr, gambe subtiri, gambe groase sau gambe asimetrice. si în aceste cazuri programele kinetoterapeutice se adreseaza doar etapei corective.

       ♦  PICIORUL ADDUS  Este o deficienta ce reprezinta orientarea piciorului înspre interior si deseori este însotita si de varumul genunchilor. Se întâlneste frecvent la copii.

 ♦  PICIORUL ABDUS. Reprezinta orientarea piciorului spre lateral si deseori este întâlnit la cei cu valgum al genunchilor. În general, exercitiile de baza specifice atletismului, expuse mai sus (1, 2, 3) ramân valabile cu mentiunea ca, contactul piciorului  cu solul se va face de data aceasta pe partea externa a talpii.

 ♦  PICIORUL PLAT  poate sa apara în urma caderii boltei plantare ca urmare a suprasolicitarii în pozitie ortostatica sau a mersului prelungit. De asemenea mentionam si cauzele ereditare; rahitismul ce da în final hipotonie locala si laxitate articulara; supraponderabilitatea precum si cauze posttraumatice. O alta cauza  a aparitiei piciorului plat , poate fi practicarea anumitor meserii pe perioada îndelungata (frizerii, coafezele, postasii, vânzatorii etc.) sau folosirea încaltamintei necorespunzatoare (fara toc sau suport plantar).

  Dintre semnele piciorului plat mentionam prabusirea boltei plantare, oboseala la mers prelungit, dureri în talpa, calcâi sau în gamba

  Piciorul plat recunoaste patru grade de evolutie (1, 2, 3, 4) iar complicatiile ulterioare vor fi de tipul artroza a gleznelor sau /si a genunchilor; varice.

 

4.4.1. Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare (coapsele).  Zona musculara voluminoasa, coapsele raspund excelent la lucru cu greutati. Majoritatea disciplinelor sportive includ în programele lor de pregatire fizica generala, si nu numai, lucrul segmentar local pentru tonifierea musculaturii dar si pentru dezvoltarea fortei trenului inferior. Vom prezenta în continuare câteva exercitii, unele cunoscute cum ar fi genuflexiunile, dar si unele specifice culturistilor, executate  cu aparatura specifica.

            Genuflexiunile cu bara pe spate. Exercitiu clasic de dezvoltare a fortei membrelor inferioare dar si de hipertrofiere a musculaturii. Din pozitia stând cu bara pe spate, se coboara prin flexia coapsei pe gamba pâna ce coapsa atinge cel putin orizontala (fig.79). Se revine la verticala prin extensia membrului inferior, cursa care înregistreaza si cea mai puternica contractie musculara. Inspirul are loc pe perioada primei treimi a cursei de coborâre, iar expirul pe perioada ultimei treimi a cursei de revenire. Fiind un exercitiu de baza în dezvoltarea coapselor, acesta se lucreaza cu sarcini maximale si submaximale dupa o prealabila si consistenta încalzire. În general, copiii executa exercitiul cu propria greutate, iar dupa ce acestia avanseaza se pot aborda si sarcini, dar nu mai mult de 30% din greutatea corporala a executantului.

                          

           

                                                               Fig.79

                                                                  

Vom face în cele ce urmeaza o mentiune cu valoare de avertisment !: sub nici o forma coloana vertebrala nu se va flexa sau apleca spre înainte (fig.80,81). Aceasta va fi mentinuta dreapta sau chiar în usoara extensie prin încordarea puternica a paravertebralilor si a lombarilor (fig.39); deci, greutatea de lucru va fi aleasa în consecinta.                                                             

                                                                                                                                                                                    

       

                                     Fig.80                                                                               Fig.81

            Genuflexiunile cu bara în fata. Miscarea în sine este tot una de extensie a membrilui inferior, ca la exercitiul precedent, cu diferenta ca centrul general de masa al sistemului sportiv-sarcina va fi situat mai în fata, direct proportional cu diametrul antero-posterior al toracelui superior. Astfel zona de tensionare maxima a cvadricepsului se va muta si ea proportional spre articulatia genunchiului. si acesta este un exercitiu de baza care datorita pozitiei si a faptului ca limiteaza considerabil actul respirator induce o limitare de pâna la 30-35% a greutatii de lucru. Din nou facem mentiunea de a mentine spatele drept pentru a conferi exercitiului valoare corectiva (fig.82).

                            

                                           Fig.82                                                                     Fig.83

                 Mâinile se pot dispune si încrucisat conform fig.83; si într-un caz si în celalalt, sarcina va sta pe deltoidul anterior si pe portiunea claviculara a pectoralilor. Se vor executa 5-6 serii a câte 8-10 serii.

   Genuflexiuni cu ganterele. Un exercitiu executat cu precadere de fete si de cei care din diferite motive nu pot sau nu vor sa lucreze cu sarcina care preseaza coloana vertebrala. Miscarea este aceeasi cu mentiunea ca cele doua gantere se vor tine lateral în dreptul gambelor în vecinatatea momentului verticalei (fig.84,85). Se poate executa si ca exercitiu de încalzire înaintea genuflexiunilor cu bara.

                                            

                                     Fig.84                                                                  Fig.85   Debutul miscarii

                                               

              Genuflexiuni la presa pentru coapse. Pentru aceasta utilizam o instalatie coform fig.86,87 care are avantajul de a securiza la maxim lucrul prin faptul ca în permanenta trunchiul se afla în contact cu banca aparatului. De data aceasta punctul fix se ia pe bazin iar sarcina este împinsa cu picioarele, este miscare inversa genuflexiunii cu bara. Ca exercitiu de baza se executa 5-6 serii a câte 8-10 serii.

          

                                                                      

                                        Fig.86                                                                               Fig.87

Importanta este si amplasarea picioarelor pe platforma aparatului putând influenta diferitele zone ale coapsei, dupa cum urmeaza: (fig.88).

                Picioarele în partea         Picioarele în partea            Picioarele cu           Picioarele paralele

            superioara a platformei     inferioara a platformei    vârfurile departate          si apropiate

                    

      Solicita intens               Solicita intens                 Solicita intens               Solicita intens

    Ischio-gambierii               Cvadricepsul                    Adductorii                    Cvadricepsul

         si fesierii

                                                                        Fig.88 

                                                           

           Genuflexiuni la presa "Hack-squat". Exercitiul este similar genuflexiunii cu bara doar ca întreaga miscare se desfasoara pe un plan înclinat de cca. 38°- 40° (fig.89,90), ceea ce face ca zona de tensionare maxima sa se situeze undeva deasupra genunchiului, iar maniera de dispunere a sarcinii de lucru confera o buna securitate a executiei. Este un exercitiu suplimentar si se adreseaza în special fetelor, începatorilor sau celor care evita genuflexiunile libere. Se vor executa 3-4 serii a câte 10-12 repetari. Este angrenat în efort întregul cvadriceps si zona fesiera.                                                                              

                                                  

    

 

                                          Fig.89                                                                          Fig.90        

        Extensia gambei din sezând. Aceasta miscare este specifica cvadricepsului si se executa pâna la extinderea maxima a gambei adica spre 180°. Este un exercitiu care prin pozitia executantului (fig.91,92) izoleaza extrem de bine cvadricepsul de aceea îl consideram exercitiu de baza. Este deosebit de util pentru cei care nu pot sustine greutatea barii pe spate sau în fata. Împortant este numarul de repetari care se executa, si anume 15-20, exercitiul contribuind astfel la un masiv aflux sanguin local.     

                                                  

                        Fig.91                                                                                             Fig.92

Prin executia foarte stricta din punct de vedere al tehnicii de executie, acest exercitiu va conferi coapsei aspectul compet, rotund. Exercitiul se adreseaza atât începatorilor cât si avansatilor, diferenta constând doar în dimensiunea sarcinii de lucru.                                          

                  Flexia gambei pe coapsa la helcometru. Din decubit ventral, simultan sau alternativ, gambele fac o flexie pâna în dreptul zonei fesiere (fig.93). Sunt solicitati intens, muschii Semimembranosul, Semitendinosul si Bicepsul femural. Este singura miscare care dezvolta musculatura posterioara a coapsei.

Se vor executa 4-5 serii a câte 10-12 repetari. Mentionam necesitatea executarii cursei complete; de la 180° pâna sub 90°. Exercitiul se va executa în partea a doua a antrenamentului pentru coapse pe parcursul a 3-4 serii a câte 10-12 repetari.

               

                                Fig.93

                                                                 

        Exercitiul mai cunoaste doua variante, din stând executând flexie cu un picior (fig.94) sau din sezând la un aparat de constructie speciala (fig.95). si într-un caz si în celalalt, musculatura care executa travaliul este tot cea posterioara a coapsei.

                                     

                                                                                  Fig.94

                               Fig.95         

                                                                             

             Aplecarile cu bara, "Good Morning". Prin acest exercitiu se solicita, in principal prin elongatie, musculatura  zonei fesiere si cea posterioara a coapsei (fig.96). Prin urmare, din stând cu bara pe umeri, se apleaca trunchiul înainte cu sau fara a îndoi genunchii (fig.97).Unchiul sub care se inclina trunchiul se situeaza spre valoarea de 60°. Prin aceasta miscare se solicita intens mai ales zona de jonctiune dintre musculatura fesiera si cea posterioara a coapsei. Este un exercitiu suplimentar la care chiar daca se executa cu greutate medie, se va respecta postura corectiva a coloanei aceea de usoara extensie.

                  

                       Fig.96                                                                                    Fig.97     

                    Adductii la helcometru. Din stând cu sprijin lateral, se executa adductia membrului inferior de partea opusa sprijinului (fig.98). Exercitiul se executa la helcometru sau la un sistem special de scripeti.

                                  Fig.98

                                                                                               

                                                                   

Astfel sunt solicitati: Psoasul iliac, Piramidalul, Pectineul, Primul adductor si Marele adductor. Este un exercitiu suplimentar care se esaloneaza de obicei la finalul programului de coapse, fiind mai utilizat indeosebi de fete. Exercitiul se poate executa si simultan la un aparat special cu implicarea acelorasi muschi ai ambelor membre inferioare (fig.99).

                       

                                                                  Fig.99

INDICAŢII METODICE:

·              Cu ajutorul exercitiilor prezentate mai sus se poate interveni cu succes în prevenirea si corectarea unor deficiente fizice cum ar fi:  genunchi în "varrum si  valgum", genunchi în "flexie si în extensie", hipotonii post aparat gipsat, sechele post-traumatice etc. De asemenea toate aceste exercitii îsi gasesc o larga aplicabilitate în pregatirea fizica generala si specifica a  sportivilor de performanta

·              Exercitiile de dezvoltare a fortei si musculaturii trenului inferior, determina indirect si o dezvoltare a fortei generale (în special genuflexiunile si fandarile cu încarcatura).

·              Sarcina de lucru va fi astfel ajustata în functie de obiectivale urmarite: simpla greutate corporala sau max. 45-50% pentru prevenire, recuperare si corectie, 55-70% pentru întretinerea tonicitatii si troficitatii musculare, 75-85% pentru hipertrofiere musculara iar peste 90% pentru dezvoltarea fortei pure.

·              Nu recomandam sub nici o forma lucrul cu sarcina mare la copii antepubertari sau mai mici. La aceste esaloane de vârste (5-11 ani baietii si 4-10 ani fetele) lucrul pentru dezvoltarea fortei si a masei musculare (în limitele dezvoltarii fiziologice) se va face exclusiv cu greutatea corporala, eventual în conditii îngreunate gen: pante, trepte, nisip etc.

·              Caracterul pauzelor între seriile unui exercitiu pentru coapse va fi pasiv si de refacere completa. Ca durata pauzele trebuie sa fie cuprinse între 2-5 min. Permitând refacerea moleculei de ATP sursa principala de energie în efortul de forta.

·              În cazul lucrului pentru corecterea unei deficiente sau pentru recuperare post-traumatica exercitiile se vor executa doar dupa o atenta si consistenta pergatire a organismului pentru efort (încalzire) si se va lucra fara aparitia durerii.

         4.4.2. Exercitii pentru muschii fesieri.  Sunt muschi puternici, voluminosi care ajuta la locomotie , la mentinerea ortostatismului. În general muschii fesieri sunt intens folositi la exercitiile pentru coapse dar vom trece în revista si unele exercitii strict localizate ppornind de la particularitatole lor anatomice (fig.100,101).

                          Fig.100                                                                                Fig.101                                                                     

                         

        

        Fandari largi cu bara. Din stând cu o bara pe spate, se fandeaza larg îninte sau înapoi pâna când genunchiul piciorului din spate se apropie de sol. De obicei se lucreaza alternativ dar se pot executa si pe un singur picior. Este important ca atunci când sarcina de lucru este mare, sa se lase un decalaj între picioare (în plan frontal) sufucient de mare pentru asigurarea echilibrului ( fig.102).

           

                                                                                                 

                                 Fig.102                                                                             Fig.103

Exercitiul este folosit îndeosebi ca mijloc de pregatire a coapsei si a zonei fesiere pentru antrenamentul de coapse, în virtutea metodei Weider, aceea a pre-obosirii muschiului. Se poate executa si cu ganterele (fig.103)

 pe loc sau cu deplasare. Ca numar de serii acestea vor fi 3-4 a câte 15-18 repetari. Desigur acest exercitiu are o larga aplicabilitate si în alte sporturi la care avem fie deplasare prin alergare (atletism, jocuri sportive etc.) fie este nevoie de forta pentru membrele inferioare (sporturile de contact, tenis etc.).

Extensia coapsei la helcometru. Din stând cu fata la scripete, se executa o extensie a coapsei cu stricta localizare la nivelul zonri fesiere (fig.103). Pentru succesul executiei este necesar ca restul corpului sa ramâna la verticala si pe cât posibil nemiscat, deasemenea, este bine ca piciorul de sprijin sa fie situat mai sus pentru a permite celuilalt o miscare nestingherita.

                            

                                                           Fig.103

Aceeasi miscare se poate executa si la un aparat cu pârghii, special conform fig.104

                      Fig.104

                                                             

Extensia coapsei din pozitia cvadrupeda. Din stând pe antebrate si pe genunchi, se procedeaza la ducerea unui membru inferior înapoi printr-o extensie energica, localizând contractia maxima la nivelul zonei fesiere (fig.105).

            

                                                                                       Fig.105

Ridicarea bazinului de pe sol. Din decubit dorsal cu sprijin pe omoplati,talpi si pe palme, se ridica bazinul pâna când coapsele devin coliniare cu trunchiul (fig.106). Acest exercitiu cât si precedentul se executa fara incarcatura, singura "încarcatura" permisa dar si obligatorie fiind numarul mare de repetari, adica pâna la refuz. Aceste exercitii sunt incluse de obicei în programele de gimnastica aerobica ale fetelor, dar pot fi executate cu succes si de baieti. Se executa alternativ, în 4-5 serii a câte 45-50 repetari. Exercitiul tonifica musculatura zonei fesiera si cea adiacenta.                                         

            

                                                             Fig.106

                                                                                                                  

Exercitiul mai cunoaste o varianta, aceea când picioarele sunt situate mai sus decât restul corpului, pe o banca, scaun etc. (fig.107). Valoarea acestor exercitii rezida în principal din faptul ca sunt simple ca tehnica, nu solicita aparatura speciala si pot fi executate oriunde, acasa, în aer liber în sali sau pe terenuri de sport.

            

                                                                             Fig.107

Abductii ale coapsei din stând. Din pozitie laterala fata de helcometru, se procedeaza la o abductie (ducere in plan lateral spre exterior) a membrului inferior si implicit a coapsei. Cea mai mare parte a travaliului o executa Fesierul mijlociu (fig.108).

 

                                                                

                  

                                                                     Fig.108

Acest exercitiu se poate executa alternativ sau simetric la un aparat special la care se lucreaza din pozitia sezând, grupele musculare executante fiind aceleasi (fig.109). si într-un caz si în altul, execitiul se va esalona la sfârsitul programului de dezvoltare a coapelor, având caracter suplimentar.

                  

                                                                             Fig.109

INDICAŢII METODICE:

·     Exercitiile de tonifiere a muschilor fesieri au ca menire consolidarea articulatiei coxo-femurale si a stabilitatii centurii pelvine. Astfel exercitiile prezentate mai sus sunt deosebit de utile în: cox-artroze, post luxatii de sold, asimetrii ale bazinului, discopatii lombare, post aparat gipsat, în cazul protezarii colului femural etc.

·     În general ramân valabile aprecierile facute la exercitiile pentru dezvoltarea coapselor, data fiind vecinatatea celor doua zone si având în vedere sinergismul biomecanicii lor.

4.4.3. Exercitii pentru musculatura gambei. Muschii gambei sunt, poate, cei mai întrebuintati muschi ai organismului în activitatile cotidiene legate de locomotie. Cel mai simplu pas de mers sau de alergare, urcatul unei trepte repetate de sute si mii de ori în cursul unei zile, au facut cu timpul ca gamba sa fie destul de "antrenata" astfel în cât ea sa se abata de la metodologia clasica de antrenament. În acest sens mentionam ca musculatura gambei este obisnuita cu greutatea corporala, deci stimulul va trebui sa fie mai intens, fie ca aceasta înseamna sarcina de lucru mai mare, executii pe un picior sau conditii îngreunate. Deci, nu va trebui sa oferim muschilori gambei posibilitatea de a se adapta la vreun exercitiu, la vreo sarcina de lucru etc.

Ridicari pe vârfuri la helcometru. Este de fapt unica miscare care dezvolta musculatura posterioara a  gambei. Miscarea de extensie a piciorului trebuie facuta cu amplitudine, mentinându-se chiar un moment de izometrie in momentul de maxima contractie. Exercitiul se executa la un aparat special, un sistem de pârghii, care permite folosirea unor greutati mari în deplina siguranta si cu o buna manevrabilitate (fig.110). Se vor executa 5-6 serii a câte 15-20 repetari. Din cauza ca aceasta grupa musculara este deseori deficitara recomandam sa se esaloneze doua antrenamente pentru gambe, unul la finalul programului de coapse, iar al doilea intr-alta zi de maniera prioritara.

                                      

                                                                     Fig.110

Pentru o solicitare globala a musculaturii gambelor, importanta va fi si asezarea picioarelor pe sprijin. Daca apropiem vârfurile se solicita cu precadere gemenii externi iar departându-le, gemenii interni (fig.111).

                                      

                                                                     Fig.111

Ridicari pe vârfuri cu sarcina pe bazin (Donkey Calf Rise). Miscarea de baza este aceeasi, de extensie a piciorului, avantajul fiind ca prin pozitionarea sarcinii coloana vertebrala se descarca de presiune (fig.112), iar efortul local este mult mai izolat. Ambele exercitii trebuie executate în numar mare de repetari (cca. 20 repetari). Deobicei se executa simultan, nefiind exclusa nici varianta alternativa.

                    

                                                                                      Fig.112

Ridicari pe vârfuri la presa pentru soleari. Se executa din nou o extensie a piciorului, cu sarcina, de data aceasta situata la nivelul genunchilor gratie unui aparat special conceput (fig.113). Referirile anterioare cu privire la numarul de repetari si de serii precum si indicatiile metodice ramân valabile.

                                                                                                                                                                           Fig.113

     INDICAŢII METODICE:   

·      Se poate aborda lucru pentru musculatura gambei dupa o fractura de tibie sau/si peroneu în faza post aparat gipsat, în cazul genunchilor în "varrum" si "valgum" în flexie sau în extensie, în cazul "piciorului plat" a piciorului "addus" sau "abdus" sau a celui "ecvestru". Exercitiile pentru dezvoltarea tonicitatii si troficitatii gambelor pot avea un rol însemnat si la reeducarea mersului.

·      Sunt contraindicate exercitiile de gambe la persoanele cu trombo-flebite sau cu procese varicoase, existând pericolul agravarii acestora.

·     Ca intensitati de lucru gamba "raspunde" bine la valori ale intensitatii de lucru de 60-65% aceasta însemnând ca fiecare serie sa se execute în 15-20 de repetari.

4.7. Exercitii pentru muschiul trapez. Trapezul are un rol important în stabilitatea zonei toracale si cervicale ale coloanei vertebrale. Este implicat si în activitatile diurne cu caracter aplicativ cum ar fi transportul de greutati, ridicari de obiecte deasupra umerilor etc. Trapezul mai asigura stabilitatea si coliniaritatea umerilor. În general prelucrarea trapezului are loc în cadrul programului de umeri sau a celui de spate.

Trageri verticale cu bara (ramat vertical). Din stând cu bara la nivelul coapselor, se ridica aceasta prin fata pieptului pâna în dreptul barbiei. Important este ca mâinile sa fie deasupra pieptului iar coatele deasupra nivelului prizei (fig.114). Largimea prizei variaza între 15-35cm si este de tip pronatie.

                                                         

   

                                                                         Fig.114

Ridicari de umeri cu bara. Se ridica umerii, pe cât posibil fara flexie din articulatia cotului, pâna la nivelul maxim (fig.115). Pentru usurinta miscarii se va apleca barbia în piept crescând astfel amplitudinea miscarii. Exercitiul se poate executa si cu doua gantere tinute lateral (fig.116). Ca si la exercitiul precedent, inspirul se va face pe tractiunea barii, iar expirul la revenire.

Mentionam ca trunchiul, implicit coloana vertebrala se vor mentine la verticala, fara nici un fel de aplecare. Exercitiul se va executa în 3-4 serii a câte 8-10 repetari.

 

                                                         

                                                   Fig.116

                           Fig.115

INDICAŢII METODICE:

·              Datorita suprafetei mari de extindere (cca. 1/3 din musculatura spatelui), troficitatea crescuta a muschiului trapez poate "masca" cifozele si scoliozele toracale de faza incipienta, si la care, datorita vârstei nu mai putem ameliora nimic (vârste ce se întind dincolo de perioada de crestere si dezvoltare).

·              Prelucrarea muschiului trapez poate face parte cu succes dintr-un program de exercitii fizice în ameliorarea spondilitelor, spondilozelor, torticolisului, cifozelor cervicale si a deficientelor omoplatilor.

·              Sarcinile de lucru vor fi alese astfel încât sa nu împieteze asupra formei si amplitudinii miscarii care se va executa cu max. 75-80% din posibilitatile maxime.

·              Datorita faptului ca muschiul trapez intervine în majoritatea exercitilor de umeri si spate, recomandam antrenarea distincta a acestuia o data la doua saptamâni.

4.8. Exercitii pentru musculatura bratelor - Bicepsul -  Exercitiile pentru dezvoltarea bicepsului brahial sunt fara îndoiala cele mai populate exercitii cu îngreuiere. Din totdeauna un biceps tonic si voluminos a fost simbolul fortei. Aceasta situatie se datoreaza si faptului ca musculatura bratelor raspunde cel mai bine  la lucrul cu greutati, iar efectele se vad relativ repede. Miscarea de baza pe care o efectueaza bicepsul este aceea de flexie a antebratului pe brat

Flexia antebratului pe brat cu bara. Din stând cu bara la nivelul coapselor, se ridica aceasta pâna în dreptul pieptului si apoi se revine (fig.118). Este considerat exercitiu de baza, mijloc de nelipsit în programele de dezvoltare a bicepsului. Se foloseste priza de tip supinatie (apucat de jos). Largimea prizei variaza de la starea de paralelism a bretelor pâna la cea cu putin mai larga decât latimea umerilor (diametrul biacromial) (fig.117).

                                                 

                                                                   Fig.117

                 

                                                                    Fig.118

Flexii alternative cu ganterele. Din stând sau din sezând se ridica alternativ ganterele panâ deasupra umarului corespunzator (fig.119). este considerat tot un exercitiu de baza din care se executa 4-5 serii a câte 10-12 repetari pe brat.

               

                                                         Fig.119

Astfel, la nivel bio-mecanic acest exercitiu permite realizarea integrala a functiilor bicepsului care sunt: flexia antebratului pe brat, antepulsia bratului si miscarea de supinatie (fig.120).

                                                                                         A                        B                         C

         

                     Fig.120                                                                                   Fig.121

Exercitiul recunoaste trei variante în functie de felul în care este ridicata gantera: cu miscare de supinatie fig. 121, A, cu policele în sus fig. 121, B, sau cu palma orientata spre înainte fig.121, C.

Flexia antebratului cu o gantera. Exercitiul este cunoscut si sub numele de "Flexie concentrata cu gantera". Pozitia de lucru este sezând cu bratul sprijinit de partea interna a coapsei corespunzatoare (fig.122). Datorita caracterului deosebit de izolat a miscarii, greutatea de lucru va fi ajustata în consecinta, oricum, ca exercitiu suplimentar intensitatea nu va depasi 70-75% adica min.12 repetari pe serie.

                      

      

  

    

                 

                             

                          

         

                             

   Fig.122

            Flexia antebratelor la planul înclinat, la banca "Larry Scott". Exercitiul reprazinta tot o flexie concentrata, de data aceasta, cu sprijin pe un plan înclinat sub un unghi de aprox. 50°, si se poate executa simultan cu o bara (fig.123), sau alternativ cu o gantera. Pozitionarea de maniera aceasta, permite o izolare perfecta a bicepsului. Data fiind dificultatea exercitiului, greutatea de lucru va fi mica si medie, iar numarul de repetari de aprox. 12-15.

 

                                                                                    Fig.123

        Flexia antebratelor cu priza supinatie. Pozitia de lucru este: stând cu bara la nivelul coapselor, iar miscarea consta într-o flexie a antebratelor pe brate ducând bare pâna la nivelul pieptului (fig.124)

                     

                                                                                            Fig.124

Executat de maniera aceasta, exercitiul se adreseaza cu precadere Brahialului anterior, Lungului supinator si Primului radial, muschi care sunt importanti în dezvoltarea globala a bratului, a caror dezvoltare, alaturi de Biceps si de Triceps confera o imagine completa acestui segment.

    

            Flexia antebratului pe brat cu gantere si policele în sus. Este o varianta a exercitiului precedent cu deosebirea ca mâna nu este în pronatie ci în pozitia "0", când radiusul este paralel cu cubitusul. Deasemeni este un exercitiu suplimentar care dezvolta Brahialul anterior, Lungul supinator, Primul radial si Bicepsul (fig.125).

.                          

                                                                                    Fig.125

            Flexia antebratului pe brat la helcometru. Este o varianta a exercitiului cu gantere, avâd avantajul de a mentine o tensiune continua asupra bicepsului prin intermadiul cablului, si de a pastra un unghi optim de tractiune pr toata perioada seriei (fig.126). Se programeaza de obicei la sfârsitul programelor de dezvoltare a bicepsului în 3-4 serii a câte 12-15 repetari, si este specific sportivilor avansati. Exercitiul dezvolta în special Bicepsul brahial si Brahialul anterior. Priza folosita este cea supinatie dar nu este exclsa nici pronatia.

          Fig.126                   

           

         Flexia antebratelor pe brate la helcometru," în cruce". Pozitia de executie este stând cu bratele în lateral apucând cele doua mânere ale aparatului. Mânerele pot fi situate mai sus de nivelul umerilor (situatie favorabila) sau la nivelul acestora. si într-un caz si într-altul se va face o flexie simultana (fig.127), unilaterala (fig.128) sau simultana la orizontala (fig129), a antebratelor pe brate. Exercitiul este valoros prin posibilitatile excelente de izolare în travaliu a bicepsului. Este un exercitiu ce se adreseaza sportivilor avansati.  

                  

                                                                            Fig.127

                                                           

                                      Fig.128                                                                          Fig.129

                4.9. Exercitii pentru  tricepsul brahial. Din totalul perimetrului bratului, tricepsul conteaza cu pâna la 2/3, el executând miscarea de extensie a antebratului. Tricepsul este compus din trei portiuni: Vastul extern, Vastul intern si Portiunea lunga. Metodologia de lucru este asemanatoare cu a celorlalte geupe musculare; raspunzând foarte bine la solicitari.

              Extensii ale antebratelor la helcometru cu priza pronatie. Din pozitia "stând" cu fata la scripete, se executa o tragere în jos a barii din dreptul pieptului pâna când antebratuls i bratul devin coliniare (fig.130).

                         

                                          

                                                                        Fig.130

Ca variante ale aceluiasi exercitiu mentionam: extensii cu ajutorul coardei flexibile (fig.131) sau extensii de deasupra capului din aplecat (fig.132). Exerciiul este un exercitiu de baza nelipsit din programele pentru triceps si se executa 4-5 serii a câte 8-10 repetari. Mentionam ca pentru a izola bine tricepsul în lucru, este obligatoriu ca bratul sa ramâna nemiscat (pe cât posibil) pe toata perioada executiei.  

                                                      

                    Fig.131                                                                         fig.132

     Extensii ale antebratelor la helcometru cu priza supinatie. Pozitia de lucru este aceeasi ca la exercitiul precedent, cu simpla specificatie ca sunt angrenati suplimentar o serie de muschi ai antebratului cum ar fi: Cubitalul posterior, Al Doilea Radial, Primul Radial, Anconeul (fig.133). Executia este putin mai dificila data fiind pozitia mâinii în supinatie, de aceea exercitiul se recomanda sportivilor avansati ca exercitiu suplimentar

                                       

                                                                                                                           

                                                             Fig.133

Ca varianta a acestui exercitiu mentionam "Flexia antebratului la helcometru cu priza supinatie executata cu o mâna" (fig.134). Se va executa alternativ pentru tricepsul stâng cât si pentru dreptul. si aceasta varianta este considerata a fi un exercitiu suplimentar, si, ca atare se va esalona la sfârsitul programului de triceps în 3-4 serii a câte 12-15 repetari.        

                  

Fig.134

Extensia antebratelor cu bara dreapta, din culcat dorsal. Pozitia de lucru este decubit dorsal pe o banca cu suporti pentru bara. Debutul miscarii se va face din postura verticala a membrelor superioare si se va continua cu ducerea barii pâna jos când unghiul dintre antebrat si brat va scade sub 90° ( adica pâna în dreptul fruntii sau chiar mai jos) (fig.135). Succesul unei eficiente executii va depinde în mare masura de cât de paralele vor putea fi mentinute bratele pe tot timpul miscarii, si, de cât de ampla va fi miscarea (fig.136). Acest exercitiu este unul de baza, si de obicei se esaloneaza la începutul programului pentru dezvoltarea tricepsului. Se vor executa 4-5 serii de câte 8-10 repetari. Mentionam necesitatea unei consistente încalziri înainte de acest exercitiu date fiind solicitarile mari, dar mai ales a anatomiei articulatiei cotului.

        

                                                                     Fig.135

                             

                                                                      Fig.136

Extensia antebratelor cu ganterele tinute paralele. Este de fapt o varianta a exercitiului precedent cu deosebirea ca se executa cu doua gantere, si, mai important, priza pe mânerul ganterei nu este nici pronatie nici supinatie; mâna se afla în pozitia "0" când radiusul este paralel cu cubitusul (fig.137). Aceasta pozitionare a mâinii reduce considerabil greutatea de lucru cu atât mai mult cu cât apare obligatorie cerinta paralelismului între brate. Ganterele se vor coborâ pâna în dreptul fruntii sau mai indicat, dincolo de crestet. Acest exercitiu se adreseaza cu precadere muschiului Triceps cu cele trei fascicule ale sale: Vastul intern, Vastul extern si Portiunea lunga dar are actiune si asupra Anconeului, Primului radial si celui de-al doilea Radial.

                         

Fig.137

                                                              

Extensii la verticala cu gantera. Din stând sau sezând, cu gantra deasupra capului, se coboara aceasta prin spatele capului pâna la nivelul trapezului (fig.138,139). Sunt vizate aceleasi grupe musculare cu accent însa pe triceps. Exercitiul se executa alternativ, stânga + dreapta si este considerat si el un exercitiu de baza.

                                                                          

                                                                       Fig.138

                

                    

                                                                  Fig.139

Ca varianta a acestui exercitiu avem executia cu doua mâini (fig.140) cu aceleasi implicatii ca la exercitiul mai sus prezentat; avantajul consta în faptul ca se pot utiliza sarcini mai mari.

            Fig.140 

     Extensia antebratelor cu bara din asezat. Pentru acest exercitiu se va folosi fie o bara dreapta fie una curbata ca în fig.141, iar pozitia de lucru este sezând cu sau fara spate sprijinit. Miscarea sosicita intensiv Tricepsul brahial, si se executa coborând bara de la verticala, prin spatele capului pâna la ceafa, si revenire. Se vor executa, ca exercitiu suplimentar, 3-4 serii de 10-12 repetari.

                             

                                                                            Fig.141

    Extensia antebratului din aplecat înainte, cu gantera. Pozitia de lucru este aplecat cu trunchiul 45° si cu mâna care nu lucreaza sprijinita de un suport sau pe genunchiul corespunzator. Mâna cu gantera face o miscare din dreptul pieptului pâna la realizarea coliniaritatii între brat si antebrat (fig.142,143). si acest exercitiu este considerat exercitiu suplimentar si se esaloneaza în completarea celor de baza. Pentru randamentul exercitiului recomandam ca bratul sa fie fix, situat lânga torace. Se vor executa 3-4 serii de câte 10-12 repetari.

                                                                 Fig.142

                                   

                                                              Fig.143

Extensii din sprijin înapoi pe o banca. Alaturi de flotarile la paralele, extensiile din sprijin înapoi, sunt singurele exercitii de triceps la care se executa flexia bratului pe antebrat; spre deosebire de celelalte exercitii. Pozitia de plecare este sprijinit înapoi pe palme departate usor peste diametrul bitrohanterian (fig. 144). Se coboara corpul pâna când antebratul se va situa sub un unghi de 90° fata de brat sau chiar mai mic, apoi se va reveni la coliniaritatea dintre cele doua segmente. Este un exercitiu liber, se executa fara incarcatura, de obicei la finele programului de triceps în 2-3 serii pâna la refuz.

              

                                                                                         Fig.144

          4.10. Exercitii pentru musculatura antebratelor.  si musculatura antebratelor, comporta o abordare speciala în metodologia de lucru dat fiind gradul mare de antrenament pe care aceste grupe musculare îl au, datorita activitatilor diurne cu caracter aplicativ. Sunt muschi puternici, deprinsi cu strânsul pumnului, cu transportul de sarcini, cu fel si fel de miscari mai mult sau mai putin grele. Pentru aceasta recomandam seriile de 20-25 repetari, executate cu greutati medii si sub-medii. Pe cât posibil, pentru eficientizarea programului de antebrate, acesta nu se va executa la antrenamentu de brate; cum adeseori se face.

      Flexia pumnului cu bara. Din sezând se apuca bara cu priza supinatie sprijinind antebratele pe genunchi sau pe o banca astfel încât pumnii sa fie situati în afara sprijinului (fig145). Exercitiul se adreseaza muschilor: Marele si Micul palmar, Flexorul comun superficial si profund al degetelor, Cubitalul anterior(fig.146)Exercitiul se va executa în 5-6 serii a câte 20-25 repetari.

 

                                                           Fig.145

                       

          

                                   

                                                               Fig.146

Extensia pumnului cu bara. Din aceeasi pozitie decrisa mai sus, cu deosebirea ca priza va fi pronatie, se va executa o extensie a mâinii. Ne adresem astfel, muschilor Extensorul comun al degetelor, Extensorul propriu al degetului mic, Cubitalul posterior, Primului Radial, Radialul al doilea si Exensorului propriu al indexului (fig.147).

Fig. 147

INDICAŢII METODICE:

• Exercitiile pentru brate si antebrate recunosc o larga aplicabilitate dupa un aparat gipsat

dupa o paralizie în urma unui accident vascular cerebral, în urma unor fracturi sau fisuri de humerus, radius si/sau cubitus.

·        Deasemeni, toate exercitiile prezentate mai sus sunt deosebit de utile în perioada de recuperare de dupa entorse si luxatii ale articulatiilor cotului si a pumnului.

·        Datorita gradului mare de raspuns al muschilor bratului si antebratului la efort recomandam a nu se exagera cu antrenarea respectivelor grupe musculare; cum dealtfel se observa frecvent în salile de culturism si fitness.

·        Find grupe relativ mici, bicepsul si tricepsul brahial se pot foarte usor supraantrena sau chiar accidenta; fiind destul de des întâlnite dezinsertiile de biceps.

·        Sarcinile de lucru vor fi medii (45-55%) si usor peste medie (55-65%) astfel încât sa permita 10-12 repetari într-o serie.

        4.11.  DEFICIENŢELE  PERETELUI  ABDOMINAL

                  Pentru aceasta zona a organismului avem în vedere, în special, abdomenul aton cât si hipotonia peretelui abdominal. Aceasta deficienta poate interesa întregul perete abdominal, si atunci ne referim la un abdomen proeminent sau hipotonie globala.

                  Poate fi localizata sub-ombilical, situatie care da nastere abdomenului ptozic. Aparent o problema nu foarte importanta dar care poate da nastere unor complicatii cum ar fi : ptoza viscerala, modificarea traiectului colonului, dificultate în eliminarea dejectiilor, dureri lombare, lordoza lombara, hernii inghinale si scrotale, etc.; de asemenea este viciata si starea de ortostatism.

                  Este întâlnita la persoanele supraponderale, sedentare sau compensatoriu pentru lordoza lombara.

    5.1.  Exercitii pentru musculatura peretelui abdominal. În final, ne vom referi la o grupa musculara deosebit de importanta pentru organismul uman; Abdomenul. De cele mai multe ori neglijat, ori privit doar din ratiuni estetice, musculatura abdominala îndeplineste mai multe functii pentru organism: ajuta la statiunea bipeda, mentine si securizeaza zona lombara prin Transversii abdominali, ajuta la mentinerea si protejarea  organelor interne, participa la diferite acte si actiuni fiziologice (expiratie, defecatie etc.). Muschii ce compun peretele abdominal sunt urmatorii: Dreptul abdominal, Oblicul mare, Oblocul mic si muschii Transversi (fig.148,149).

Actiunile pe care acesti muschi le executa sunt de flexie a toracelui pe coapse si a coapselor pe torace (Dreptul abdominal), de rasucire si înclinare laterala (Oblicii, mare si mic), iar prin insertia lor pe apofizele spinoase ale vertebrelor lombare, muschii Transversi mentin si securizeaza lordoza lombara fiziologica.

     

                                                                                                                 

                      Fig.148                                                                        Fig.149

Flexia toracelui pe coapse cu picioarele fixate mai sus decât bazinul. Pozitia de lucru este decubit dorsal cu picioarele sprijinite mai sus pe o banca, sau mentinute. Se ridica trunchiul, miscare însotita de un expir puternic, eventual se mentine un timp, apoi se revine cu spatele la orizontala (fig.151). Pozitia mâinilor poate fi la ceafa (fig.150), încrucisate la piept, lateral etc.

                         

          

                                                                             Fig.150

                             

                                                                    Fig.151

Flexia trunchiului pe coapse cu picioarele la acelasi nivel cu bazinul. Exercitiul solicita cu precadere muschii Dreptul abdominal si Oblicul mare. Modificarea sprijinului picioarelor prin coborârea lor la nivel cu bazinul (fig152,153), face ca Dreptii abdominali sa lucreze integral, spre deosebire de exercitiul precedent care se adresa portiunii superioare a acestora. Este considerat exercitiu de baza care se va executa în 5-6 serii pâna la refuz.

         

 

                                                            Fig.152

                         

                                                            Fig.153

Flexia toracelui pe coapse la banca înclinata. Exercitiul se executa pe o banca speciala destinata lucrului specific pentru abdomen (fig.154). Banca permite o foarte buna imobilizare a membrelor imferioare, o excelenta localizare a travaliului muscular asupra muschilor: Dreptul abdominal si a  Oblicului mare. Mâinile pot fi mentinute la ceafa, încrucisate la piept sau la spate, cu (fig155), sau fara rasucirea trunchiului. În mod normal înclinarea bancii se poate regla, astfel putându-se aborda diferite unghiuri de lucru. Facem o mentiune cu caracter de avertisment, si anume, exercitiul se va face cu coloana vertebrala în flexie orice posturare a acesteia spre extensie putând aduce prejudicii zonei lombare.

       

                                Fig.154                                                                                     Fig.155

În cazul în care unghiul de lucru creste la 90° (fig.156), conditiile de executie sunt îngreunate angrenându-se in travaliu si muschii: Psoasul iliac, Croitorul, Tensorul Fasciei Lata, Dreptul anterior al cvadricepsului (fig.157). Totusi ponderea mare o suporta Dreptii abdominali si Oblicul mare. Aceasta varianta se adreseaza sportivilor avansati.

                    

                                                                                   Fig.156

                           

                                 

   

                                                                                  Fig.157

     Flexia toracelui pe coapse din stând pe genunchi cu spatele la helcometru.(fig.158) Acest exercitiu are ca "tinta" cei doi Oblici mari si într-o masura mai mica, Dreptii abdomonali. Este considerat un exercitiu suplimentar care se esaloneaza în completarea exercitiilor de baza. Pentru succesul executiei este important ca sa se execute o flexie marcanta a coloanei vertebrale (fig.159).    

                                 

                      Fig.158                                                                                    Fig.159

Flexia concomitenta a coapselor si a toracelui pe aparat specific (Crunch) (fig.160)

 Constructia aparatului prmite apropierea simultana a celor doua segmente, toracele si coapsele. În mod obligatoriu miscarea se va însoti de in act respirator activ cu accent pe expiratie. Este un exercitiu care solicita Dreptul abdominal, Oblicul mare, Tensorul fasciei lata si Dreptul anterior al Cvadricepsului; fiind considerat exercitiu suplimentar. Se va executa în 3-4 serii a câte 15-20 repetari cu greutate medie si sub-medie. Spunând greutate, ne referim la faptul ca aparatul este dotat cu un sistem care permite reglarea sarcinii de lucru, în orice caz, ca indicatie generala, abdomenul este bine sa nu se lucreze cu încarcatura, singura încarcatura fiind nnumaril ridicat de repetari.

                       

                                                                     Fig.160

Flexia coapselor pe torace, pe planul înclinat. Este miscarea inversa decât cea prezentata la exercitiile precedente si angreneaza portiunea inferioara (sub-ombilicala) a abdomenului. Musculatura care suporta travaliul este rsprezentata de Oblicul mare, Dreptul abdominal, Tensorul fasciei lata si Dreptul anterior. Exercitiul se poate executa pe plan orizontal, dar pentru a îngreuna conditiile de lucru, si pentru a efienticiza executia, se executa de obicei pe un plan situat la 45-60° (fig.161). Conditie necesara pentru o executie corecta este aceea de a ridica bazinul de pe plan în momentul flexiei. Aceasta rezida din faptul ca Dreptul abdominal are insertia distala pubisul bazinului. Exercitiul se poate executa ca exercitiu de baza în 5-6 serii pâna la refuz.

                                

                                                          Fig.161

Flexia coapselor pe torace din sprijin pe antebrate. Exercitiul se executa la un cadru care permite sprijinirea antebratelor pe o suprafata moale, si care confera suficienta libertate membrelor inferioare în executie (fig.162,164). Musculatura implicata în efort este reprezentata de Oblicul mare, Dreptul abdominal, Tensorul fasciei lata si Psoasul iliac (fig.163).

                           

                 Fig.162                                                                         Fig.163

                       

                                                                         Fig.164

Flexia coapselor pe torace din atârnat. Exercitiul implica si o buna forta a antebretelor necesara mentinerii în atârnat (fig.165). Miscarea este simpla, de ridicre a coapselor, cu sau fara flexia genunchilor. Mentionam ca, pentru succesul executiei, trebuie sa eliminam pe cât posibil balansul corpului. Musculatura angrenata în efort este: Oblicul mare, Dreptul anterior si tensorul fasciei lata.

        Fig.165           

Avantajul utilizarii acestui exercitiu consta în faptul ca executia este dificila, fapt care face ca, sa se obtina efect bun pe numar mic de repetari. Este un exercitiu care se adreseaza sportivilor avansati, se executa la începutul progamului de abdomen în 3-4 esrii a câte 10-12 repetari.

Rasuciri cu bara. Din stând (fig.166) sau sezând (fig.167), se rasuceste trunchiul stânga si dreapta. Sarcina de lucru este mica, de cele mai multe ori, bara fara încarcatura, pentru a realiza un numar mare de repetari cca. 50-60. Mentionam ca aceasta rasucire nu se face în limita mobilitatii locale, ci miscarea va fi stopata de maniera activa de Oblicul mic si Dreptii abdominali, acesta din dorinta de a preveni eventualele accidentari ale coloanei lombare. Se executa 3-4 serii de cca. 50-60 repetari la sfârsitul programului de abdomen

                                                         

              .                                     

                                                                                            

                              Fig.166                                                                               Fig.167

  

Pentru localizarea efortului în zona taliei, este obligatoriu ca bazinul sa fie "fixat". Aceasta se realizeaza prin departarea accentuata a picioarelor atât în pozitia "stând" cât si în cea "sezând".

Înclinari laterale ale trunchiului. Pozitia de lucru este "stând" cu o gantera într-o mâna, iar cealalta mâna este pozitionata la ceafa (fig.168). Sunt solicitati urmatorii muschi: Oblicul mic, oblicul mare, Dreptii abdominali si Marele drept . Miscarea se va face doar în plan frontal cu o amplitudine atât de mare încât sa se mentina acest plan al miscarii. O serie va fi compusa dintr-o executie pentru partea dreapta, si una pentru cea stânga. Este un exercitiu suplimentar care se executa de obicei în ultima parte a antrenamentului pentru abdomen în 3-4 serii a câte 30-40 repetari. Greutatea ganterei va fi mica, astfel încât sa permita executarea unui numar mare de repetari.

                                 

                                                             Fig.168

Flexii ale trunchiului din decubit lateral. Exercitiul se executa la aparatul de extensii pentru coloana vertebrala, doar pozitia va fi cea de culcat lateral (decubit lateral). Bratele se pot mentine la ceafa (fig.169), încrucisate la piept sau la spate. Exercitiul se adeseaza  muschilor Oblicul mare si mic, si Dreptilor abdominali.

  Fig.169

Torsiuni ale coloanei pe platoul rotativ ( "Twist"). Din stând pe un platou special (rotativ) cu mâinile fixate pe mânere, se rasuceste bazinul stânga si dreapta pastrând linia umerilor paralela cu bara de sprijin (fig.170). Se vor executa 3-4 serii a câte 45-55 repetari la sfârsitul programului de abdomen. Exercitiul dezvolta muschii Oblicul mare si mic, si Dreptii abdominali.

                              

                                                             Fig.170

INDICAŢII METODICE:

·                                                                                                   Este contraindicat lucru pentru abdomen în urmatoarele cazuri: hernii abdominale sau perineale, fibroame uterine, chisturi si formatiuni tumorale ovariene, în perioadele de ciclu menstrual, în cazul ulcerului si al gastritei si în starea de graviditate dincolo de luna a 6-a.

·                                                                                                   Peretele abdominal se va prelucra întotdeauna doar concentric si în interiorul segmentului de contractie. Astfel se va putea evita distensia abdominala, fenomen des întâlnit, cu atât mai mult cu cât volumele de alimente si de lichide ingerate  sunt mari.

·                                                                                                   Exercitiile de abdomen pot interveni cu succes în urmatoarele deficiente si afectiuni: abdomenul hipoton, instabilitate vertebrala lombara, lordoza lombara, bazin antevers, constipatie etc.

·                                                                                                  Pentru succesul unui abdomen tonic este obligatoriu ca sa alternam în lucru originea cu insertia muschiului, ex. executam flexia coapselor pe torace la care originea este rebordul costal, zona de prindere a dreptului abdominal, iar insertia este pubisul. Desigur ordinea va fi schimbata printr-un exercitiu de flexie a toracelui pe coapse, la care punctele de origine si insertie se vor inversa.

    Abdomenul nu se va lucra cu îngreuieri (gantere sau discuri tinute în brate) deoarece, din punct de vedere estetic este de preferat un abdomen suplu si frumos conturat unuia proeminent si globulos.