Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























VARIANTA 10 - rezolvare bac istorie

istorie




VARIANTA 10

Subiectul I b, a, c, d.




Subiectul al II-lea

1. Trebuia sa se foloseasca de schimbarile din viata internationala pentru "a da un nou curs statutului politic al Ţarii Romānesti"; 2. "(a stabilit) legaturi cu voievozii Moldovei cu principii Transilvaniei, cu conducatorii miscarii de eliberare a popoarelor din Balcani si cu organizatorii cruciadei antiotomane, pentru a initia si a duce, cu sorti de izbānda, lupta īmpotriva turcilor". 3. Era "īnzestrat cu simt diplomatic". 4. Mircea cel Batrān; 5. La 13/23 august 1595 a avut loc confruntarea turco-romāna de la Calugaren 353v2114d i, īncheiata cu victoria lui Mihai. īn vara anului 1595, oastea otomana trece Dunarea sub conducerea batrānului vizir Sinan-pasa. Lupta se va da īn vadul Calugaren 353v2114d ilor, un loc mlastinos situat la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Giurgiu pe 13 / 23 august 1595 si se va īncheia cu victoria lui Mihai. Ajutoarele otomanilor īl determina īnsa pe domnul Ţarii Romānesti sa se retraga spre culoarul Rucar-Bran īn asteptarea ajutoarelor promise de Sigismund. Sinan-pasa reia īnaintarea si ocupa Bucurestiul si Tārgoviste pregatindu-se sa ierneze īn tara, dar cu ajutorul ardelenilor si moldovenilor, veniti īn octombrie, Mihai īncepe contraofensiva īncheiata la Giurgiu (octombrie 1595). 6. īn 1599, Mihai 1-a īnvins pe Andrei Bathory la selimbar, iar īn 1600 a īntreprins o expeditie īn Moldova, īn urma careia tara i s-a supus. īn aceste conditii a reusit īn 1600 Unirea Ţarii Romānesti cu Moldova si Transilvania. īn toamna anului 1599, Mihai īncepe campania de īnlaturare a lui Andrei Bathory cu ajutorul ostilor grupate īn doua coloane si care au intrat īn Transilvania pe valea Buzaului si prin Ţara Bārsei si pe valea Oltului. Mihai 1-a īnvins pe Andrei Bathory la selimbar (18/28 octombrie) si a pus stapānire pe Transilvania, iar īn mai 1600, dupa o campanie fulgeratoare, si pe Moldova. Astfel, el realiza prima unire politica a celor trei tari romāne, intitulāndu-se "domn al Ţarii Romānesti, al Transilvaniei si a toata tara Moldovei".

La 1 noiembrie 1599, Mihai īsi facea intrarea triumfala īn Alba-lulia.


Subiectul al IH-lea

A doua jumatate a secolului al XX-lea aduce īn jumatatea estica a Europei un [ou regim politic impus de Uniunea Sovietica cu ajutorul Armatei Rosii "eliberatoare", n Romānia acest lucru se īntāmpla, tot īn perioada postbelica, dupa lovitura de stat lin 23 august 1944, īn urma careia a fost arestat maresalul Ion Antonescu īmpreuna ;u membrii guvernului de catre o coalitie alcatuita din P.N.L, RN.Ţ, RS.D si Partidul Comunist Romān, coalitie numita Blocul National Democrat sprijinita de regele Mihai.

La 6 martie 1945, comisarul Vāsinski, bazāndu-se pe "Acordul de procentaj" itabilit la 9 octombrie 1944 īntre Churchill si Stalin, 1-a obligat pe rege sa-1 numeasca )rim-ministru pe dr. Petru Groza. īnsa anul cheie pentru preluarea puterii este 1948, )entru ca la 30 decembrie 1947, obtinusera abdicarea regelui Mihai si proclamasera Republica Populara Romāna, iar īncepānd cu noul an, comunistii au introdus modelul italinist īn toate sectoarele vietii economice si politice; conform acestui model ca idepti ai centralismului economic, s-a trecut la desfiintarea proprietatii private, prin nationalizare si colectivizare. Toti cei care s-au opus celor doua masuri au fost deportati sau condamnati la munca fortata.

La impunerea tuturor acestor masuri au contribuit activistii si cele doua institutii^ create īntre 1948-1949: securitatea si militia populara. Securitatea chiar a devenit rapid un instrument de teroare si represiune politica īndreptat īmpotriva oricarui opozant al noului regim. īn aceasta calitate ea era coordonata de generali- agenti ai serviciilor sovietice de spionaj.

Masurile luate de comunisti īncep din 23 martie 1945, odata cu exproprierea terenurilor mai mari de 50 de hectare pentru realizarea unei reforme agrare si continua cu suprimarea libertatii presei prin interzicerea ziarelor de opozitie, impunerea legii epurarii aparatului de stat, crearea de tribunale populare, īnfiintarea sovromurilor si desfiintarea Senatului. Lor li se adauga lichidarea prin teroare politieneasca a vechilor elite politice si culturale, precum si a oricarei opozitii, inclusiv a celei dinauntrul partidului folosind ca metode arestarile pentru colaborationism, condamnarile si deportarile īn Uniunea Sovietica īncepute cu liderii si functionarii regimului

antonescian (1946).

In 1948 comunistii īncheie preluarea puterii politice odata cu Constitutia din 13 aprilie si īncep lupta īmpotriva proprietatii private prin nationalizarea a 1060 de īntreprinderi industriale si miniere, reprezentānd 90% din productia tarii si transformarea lor īn sovromuri. Pāna īn 1950 sunt confiscate si restul de unitati economice, social-culturale si locuinte care se alatura proprietatii statului īmpreuna cu terenurile agricole colectivizate īncepānd din martie 1949.

Colectivizarea s-a desfasurat īn perioada 1949-1962. Scopurile acesteia au fost distrugerea chiaburilor si organizarea gospodariilor agricole colective (GAC), dupa modelul sovietic al colhozurilor si al sovhozurilor.

In paralel cu procesul de colectivizare s-a trecut si la industrializarea fortata. La 11 iunie 1948 a īnceput nationalizarea mijloacelor de productie. Dupa model sovietic a fost adoptat sistemul planurilor cincinale (primul cincinal 1951- 1955). Regimul Ceausescu a dat un nou impuls industrializarii. Acesta a considerat ca Romānia a devenit o tara mediu dezvoltata si se trecea la societatea socialista multilateral dezvoltata.



Ramurile prioritare erau industria grea, constructoare de masini si petrochimia. Dupa 1970 Nicolae Ceausescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei fara a tine cont de indicatorii economici reali. Acestia au fost supliniti de un dirijism economic absolut care, pe termen scurt, s-a resimtit pozitiv, dar pe termen lung s-a dovedit o politica falimentara datorita specializarii unor īntregi regiuni, distrugerea accentuata a mediului si depopularea satelor.

īn 1989, desi Romānia anunta rambursare datoriei externe, criza economica devenise acuta īn toate sectoarele, puterea politica era concentrata īn māinile lui Nicolae Ceausescu si a sotiei sale, Elena. Securitatea avea un caracter extrem de represiv īmpiedicānd formarea unei disidente īn partid sau a unei opozitii interne si era izolata pe plan international. īn aceste conditii īncep miscari īmpotriva regimului comunist la Timisoara si Bucuresti. Acestea se extind īn toata tara si se finalizeaza cu prabusirea regimului comunist.

Subiectul al IV-lea

La 24 ianuarie 1859 prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost realizata unirea Ţarii Romānesti cu Moldova. Dubla alegere a reprezentat o īncalcare a Conventiei de la Paris, si a stārnit nemultumirea Portii, Principatele Romāne aflāndu-se sub suzeranitatea Imperiului Otoman. īn aceste conditii, la 27 martie/7 aprilie 1859, ' s-au* deschis lucrarile Conferintei europene la Paris convocata pentru a examina chestiunea dublei alegeri, pentru ca īn septembrie 1859 sa fie obtinuta recunoasterea dublei alegeri, pe timpul vietii lui Cuza, dar abia la sfārsitul anului 1861 Poarta, a recunoscut unirea politico-administrativā fapt care a dus la formarea unui singur guvern (22 ianuarie/3 februarie 1862) si deschiderea unei singure Adunari (24 ianuarie/5 februarie 1862).

īn vederea modernizarii tarii Cuza trebuia sa rezolve doua mari probleme: agrara si electorala, dar guvernul era condus de Barbu Catargiu era adversar al reformei agrare, īn aceste conditii īn tara au īnceput framāntari taranesti, generate partial si de liberalii radicali. īn 25 mai/6 iunie 1862, Kogalniceanu a sustinut un impresionant discurs īn Parlament, īn favoarea reformei agrare, īn apararea taranilor, dar propunerea īmproprietaririi a fost respinsa, motiv care determina o crestere a tensiunii sociale si politice (alimentata de liberalii-radicali). īn acest context este ucis Barbu Catargiu fapt care a determinat la 24 iunie/6 iulie 1862, formarea unui nou guvern, condus de moderatul N.Cretulescu, dar nici acest guvern nu a rezolvat problema agrara. īn aceste conditii la 11/23 octombrie 1863, este format un nou guvern condus de Mihail Kogalniceanu, astfel a putut fi elaborata legea secularizarii averilor manastiresti (13/ 25 decembrie 1863), suprafata secularizata reprezenta 25,26% din teritoriul tarii, s-a oferit o despagubire refuzata de manastiri.

Datorita problemelor legate de reformele ce aveau drept scop modernizarea statului la 2/14 mai 1864 Cuza, a dizolvat Adunarea electiva (lovitura de stat de la 2 mai), a promulgat Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (o noua Constitutie care īntarea puterea domnitorului īmpotriva legislativului)si a dat o noua lege electorala. Toate acestea au fost supuse aprobarii poporului printr-un plebiscit. Legea electorala sporea considerabil numarul alegatorilor, īmpartiti īn alegatori directi (plateau o contributie de 4 galbeni, stiau carte, aveau vārsta de cel putin 25 de ani) si alegatori primari (votau prin delegati, formati din cei care plateau impozite mai mici).

Reactiile Marilor Puteri garante au fost negative fata de lovitura de stat, considerata o īncalcare a Conventiei de la Paris, drept urmare Cuza s-a deplasat la Constantinopol, īn iunie 1864 obtinānd acceptarea politicii sale de catre Marile puteri si recunoasterea clara a autonomiei tarii.

Avānd pozitia consolidata īn interior si exterior el a putut trece la īnfaptuirea reformei agrare, aceasta a fost promulgata īn 14/26 august 1864. Potrivit acesteia taranii au fost īmpartiti īn functie de numarul de vite īn: fruntasi, mijlocasi si palmasi si au primit pamānt īn fuctie de aceasta īmpartire.

Legea a avut si neajunsuri. Au fost īmpropietarite, dupa anumiti istorici, 511 896 de familii, cu toate acestea multi tarani au ramas fara pamānt sau aveau pamānt foarte putin.

La 11 februarie 1866 īn urma unei lovituri de stat, organizata de catre "monstruoasa coalitie", Cuza a fost nevoit sa semneze actele de abdicare si sa plece din tara.

Cuza a adoptat toate masurile posibile si necesare modernizarii statului romān. A dat dovada de competenta, demnitate si patriotism, a ramas si va ramāne domnul Unirii, dar timpul Unirii trecuse se apropia timpul Independentei.



Dupa abdicarea lui Cuza a fost proclamat ca domnitor Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, īn urma refuzului acestuia oamenii politici romāni i s-au adresat din nou lui Napoleon al III-lea. īn urma mai multor discutii alegerea s-a oprit asupra lui Carol de Hohenzollern, problema domnitorului strain trebuia repede rezolvata deoarece īn Moldova, Rusia, provocase si īntretinuse o miscare separatista (manifestata la Iasi, 3/15 aprilie 1866), iar Austria si Poarta doreau destramarea Unirii. īn aceste conditii la 25 aprilie Carol a acceptat propunerea si cu acordul tatalui, a regelui Prusiei si al cancelarului Bismarck a plecat spre Romānia.

īn plan intern s-a format o locotenenta domneasca si un guvern provizoriu ce urmau sa conduca tara pāna la alegerea unui nou domnitor si au izbucnit miscari taranesti urmate de rascoala granicerilor de la Dunare īn conditiile īn care locotenenta domneasca a legiferat legea īnvoielilor agricole (18/30 martie), extrem de dure pentru tarani, etc.

La 2/14 aprilie 1866 īncepe plebiscitul la care cetatenii sunt chemati sa se pronunte prin "da" sau "nu" īn legatura cu alegerea lui Carol. Rezultatul a fost clar īn favoarea printului strain. īn aceste conditii la 10 mai 1866 Carol a intrat īn Bucuresti si a fost proclamat ca domn de catre Adunare.

īn aprilie 1866, se formase o Adunarea Constituanta, aceasta īncepe dezbaterile īn vederea adoptarii unei noi legi fundamentale a statului. Dupa īndelungate discutii, īn cadrul Adunarii, īntre liberali si conservatori, īn care s-a fost implicat si domnitorul Carol, la 1 iulie 1866 Constitutia a fost promulgata. Aceasta a avut drept model Constitutia belgiana.

Continut: numele tarii era Romānia, se proclamau principiul monarhiei ereditare, libertatile si drepturile fundamentale ale cetateanului, suveranitatea nationala. Guvernamāntul era reprezentativ, proprietatea era declarata sacra si inviolabila, se consacra principiul, egalitatii īn drepturi si al separarii puterilor īn stat, nu erau amintite raporturile cu Imperiul Otoman.

Puterea executiva era exercitata de catre domnitor si ministrii numiti si revocati de catre acesta.

Domnitorul avea dreptul de veto absolut, drepturi īn materie legislativa, putea convoca, amāna sau dizolva Adunarea Deputatilor si Senatul, sanctiona sau nu o lege, forma guvernul, avea dreptul de a bate moneda, era conducatorul armatei, numea sau confirma īn toate functiile publice, avea dreptul de amnistie, gratiere, de a īncheia tratate sau conventii, de a conferii decoratii, etc.

Puterea legislativa detinuta de Reprezentanta Nationala formata din doua Camere: Adunarea Deputatilor si Senatul. Adunarea Deputatilor avea drept de legiferare, drept de autoconducere, dezbatea si adopta bugetul, dreptul de interpelare, raspundea la mesajul tronului etc. Puterea judecatoreasca era īncredintata judecatoriilor, instanta suprema era Curtea de Casatie.

Constitutia a fost completata de un sistem electoral. Domnia era implicata īn toate structurile de putere ale statului. Continutul Constitutiei reliefeaza compromisul dintre conservatori si liberali dar si victoria conservatorilor asupra liberalilor.

Constitutia a fost necesara dezvoltarii Romāniei moderne, consolidarii institutiilor burgheze si a statului national. īn plan extern a fost perceputa ca o manifestare a independentei.

īn 1877, Romānia se alatura Rusiei, īn razboiul īmpotriva Imperiului Otoman. Domnitorul Carol, īmpreuna cu oamenii politici din Romānia au īncercat obtinerea independentei pe cale pasnica. īn conditiile īn care nu a fost posibil acest lucru īn aprilie 1877 Romānia a intrat īn stare de razboi cu Poarta, iar la 9 mai 1877 Mihail Kogalniceanu a declarat īn cadrul Adunarii Deputatilor independenta Romāniei. Armata romāna s-a remarcat īn luptele purtate la Plevna, Smārdan, Vidin, Opanez etc. īn urma tratatelor īncheiate la San Stefano si Berlin, īn 1878 Marile Puteri au recunoscut independenta Romāniei. īn aceste conditii, īn 1878, Carol a primit titlul de Alteta Regala, iar īn 1881 Romānia a devenit regat, la 10 mai Carol I si Elisabeta de Wied au fost īncoronati ca rege si regina a Romāniei, Ia 14 mai 1881 a fost reglementata succesiunea la tron prin "pactul de familie", mostenitor al tronului fiind proclamat printul Ferdinand de Hohenzollern -Sigmaringen.

Carol a colaborat cu personalitatile politice ale vremii Ion C. Bratianu, D.A. Sturdza, Lascar Catargiu. El a demonstrat reale calitati de om politic si īn ciuda unor dificultati pe care le-a avut la īnceputul domniei a stiut sa apere interesele romānilor.












Document Info


Accesari: 5675
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )